al-co-ol

la intunecatu69@yahoo.co.uk

Este o co-productie New Zealand-USA

"pr. cine nu stie: oláh= roman imputzit (termen folosit cu placere la adresa celor d'aci)"

Din cate stiu, "olah" este doar o alta forma a lui "vlah", "valah". Acu' sigur, nu stiu ce semnificatie are in ungureste, dar stiu ca daca imi zice cineva "olah-ule" e ca si cum mi-ar spune "vlah-ule". E chiar amuzant :)


___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"

ol rait dieen...:)

bright & co. sa va fie de bine,

'neatza Belle, ce-i cu marti?
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

La Multi Ani ! ooanna & Co. ! Am trecut intr-o viteza ultrasonica pe aici ! Traiasca TA8 !
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

horica, daca acordai un pic de atentie ai fi vazut ca si altora le place genul :) ... da' nu mai zic nimic, probabil ca multi care se lauda ca traiesc de-atata timp aici (si nu ma refer la tine) n-au auzit in viata lor de patsy cline de exemplu. de reba banuiesc c-au auzit doar datorita serialului.

&co
oricum, eu de azi voi veni din ce in ce mai rar pe-aici, nesimtirea unora e prea mare si deja m-apuca greata si nu sunt obligata cu nimic sa inghit mirosurile neplacute.

welcome to the club.
sceptic, cinic & Co.

as fi bucuros sa-ti comentez intrabarea, dac-asi reusi sa-nteleg exact care este ea, relativ la subiectul acestui blog.

Cat despre canonizarea Maicii Teresa, precum si-a meritelor acestei decizii - in cadrul Bisericii Catolice - relativ la felul in care si-a organizat dumneaei activititatile, impletind (in mod caracteristic catolic: managerial si eficace, m-asi hazarda s-afirm ) sacrul si cotidianul...well, habar n-am.

Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

Daca ajungi prin in Paris, exista librarii specializate pe BD-uri... Am regasit in ele si Rahanul, si Pif-ul si dr. Justice & co... Sa-ti spun drept, printre celelalte sute de personaje populare de care in Romania nu s-a auzit niciodata, eroii BD ai copilariei noastre pareau niste ilustri secundari, intr-un coltzisor de raft (sper sa nu te dezamagesc). De fapt in orice librarie Fnac mai acatarii gasesti cel putin 1000 de albume BD. Il alegi din raft pe oricare, te asezi jos pe mocheta si incepi sa le citesti fara sa te bata nimeni la cap cu "alo, domnu', aci nu e librarie". Cateodata, cand am timp in pauza de pranz si sunt in libraria de le Fnac, mai dau o tura si pe la BD-uri, asa... de relaxare (si ce te lauzi Racovitane?...:) ) Daca credeti ca in Franta BD-urile sunt considerate ca in Romania, o distractie pentru copii va inselati. Cei care stau pe jos si citesc BD-uri in libraria de la Fnac sunt toti adulti. Exista seriile pentru copii, bineinteles, gen Pif sau Rahan, dar exista si seriile cu subiecte serioase (cum ar fi Razboaiele mondiale, Revolutia din Octombrie, lagarele de exterminare, etc.), ori cele criptice (din care un copil nu intelege o iota), ori poate chiar poetice, cu puneri in pagina complet neconventionale...
Pe bune, Franta e intr-adevar patria BD-ului, iar volumelor noi li se face reclama pe scara larga, pe strada, in metrou, pe autobuze. Serii la moda: "Le Troisieme Testament", "32 Decembre", "XIII".
Un singur defect au BD-urile : sunt cam scumpe. Un volum costa de la 12 euro pana spre 35... De aia probabil lumea prefera sa vina sa le citeasca in librarie :)

Atata vreme cat puterea de moderare este oferita din oficiu fiecarui utilizator, bineteles ca utilizatorii fac politica de moderare. Restul sunt provocari si abureli emise de diversi indivizi fara ocupatie intelectuala gen ninel, nanu & co.

In continuarea mesajului lui "lifeform":

"Sã fiu bine înteles: nu am nimic împotriva maghiarilor, în general. Am avut si am cunostinte, chiar prieteni dintre aceia care au înteles cã apartin Poporului Român, cã Dumnezeu ne-a rînduit sã convietuim împreunã, în liniste si întelegere. Tot asa dupã cum americanul (ne place sã-l luãm drept etalon al democratiei) este mai întîi american, si apoi mexican, chinez ori mai stiu eu ce altã etnie. Am si voi avea opinii dure la adresa iredentismului maghiar, care cucereste, pas cu pas, cu o perseverentã diabolicã, sub oblãduirea Puterii (istoria va aprecia cîrdãsia prezentã), asa-zisele „drepturi“. Am tot asteptat vreo reactie oficialã la „propunerile Consiliului National (?! – n.a.) Secuiesc“ de constituire a „Tinutului Secuiesc“, aceasta fiind o actiune care lezeazã securitatea nationalã. Zadarnic! Desi n-au lipsit avertizãrile presei scrise. Iatã cîteva: „Proclamîndu-si «Patria-Mamã», Tökes & Co. au cerut autonomia teritorialã a Tinutului Secuiesc“, „La Universitatea de Varã a Ligii Pro-Europa, pledoarie pentru secuimea autonomã“ („Independent“, 2 iunie si 4 august a.c.), „Maghiarii promoveazã în lume «Transilvania, pãmînt unguresc»“, „Tökes & Co. lucreazã sitematizat: Radicalii si-au fãcut calendar pentru obtinerea autonomiei“, „Tökes pregãteste autoguvernarea maghiarilor“ („Curentul“, 25 februarie, 24 mai si 8 august a.c.), „Se reface Imperiul Austro-Ungar?“, „PSD a fãcut pe plac UDMR“ („Jurnalul national“, 2 si 24 septembrie a.c.), „Regionalizarea dezbãtutã la Universitatea de Varã «Transilvania»“ („Ziua“, 4 august a.c.), „Planuri de autonomie teritorialã pe cont propriu. Oamenii lui Tökes înfiinteazã consilii locale secuiesti în Harghita, Covasna si Mures“, „La Forumul de la Odorheiul Secuiesc, Laszlo Tökes a cerut autonomie teritorialã pentru maghiarii din România. S-a constituit Consiliul National al Maghiarilor din Ardeal“ („Curierul National“, 29 aprilie si 8 august a.c.), „Propunere la Universitatea de Varã de la Balvanyos: ceangãii vor fi rugati sã se mute în Covasna si Harghita“ („Realitatea Româneascã“), „Tökes îndeamnã la insurectie: «Este timpul sã ne luãm soarta în propriile mîini»“, „Cînd românii devin strãini la ei acasã: «Sîntem români, dar nu stim româneste». Un reportaj trist, realizat acolo unde maghiarizarea nu se opreste niciodatã“, „Un pericol public: radicalii maghiari. Amicii lui Laszlo Tökes si Marko Bela tin cu orice pret sã provoace tensiuni între români si unguri. Viceprimarul muresean Fodor Imre, recunoscut pentru atitudinea sa radicalã, a fost surprins lipind afise“ („Cronica Românã“, 2 iunie, 15 iulie si 10 octombrie a.c.). Si exemplele pot continua. Despre atitudini ostile românismului în însãsi agora supremã a tãrii, printre parlamentari: „Un deputat UDMR ponegreste tara în care trãieste. Raduly: «România e un stat hot!»“, „Deceptia Raduly: «România e un stat hot si doar maghiarii au onoare»“ („Jurnalul national“, 23 si 24 iulie a.c.), „Radicalii din UDMR cer autonomie si o politicã proprie: «Dezideratele maghiarimii se pot realiza doar prin presiuni externe»“ („Curierul National“, 28 iulie a.c.). Cine afirmã? Un deputat UDMR, Tibor T. Toro. A cui presiune? „Pretentia maghiarimii“ („Ziua“, 23 iulie a.c.), „Tensiune diplomaticã între Bucuresti si Budapesta: Ungaria vrea sã vãmuiascã negocierile României cu UE“ („Evenimentul zilei“, 23 iulie a.c.). Asadar, oficialitãtile tac. PSD, la fel. Cu toate cã „PSD Cluj condamnã actiunea extremistilor episcopului Laszlo Tökes“ („Cronica Românã“, 25/26 iulie a.c.), „Forumul de la Satu Mare nu rãmîne fãrã ecou: un deputat PSD (Valentin Iliescu – n.a.) cere sanctionarea lui Tökes“ („Cotidianul“, 4 iunie a.c.), „Adrian Cãsuneanu (presedintele PSD Covasna, deputat – n.a.): membrii Consiliului Maghiarilor trebuie deferiti Justitiei“ („Curentul National“, 9/10 august a.c.), „Efectele Protocolului UDMR-PSD: Românii din Harghita si Covasna discriminati etnic în propria tarã“ („Curentul“, 15 iulie a.c.), „Românii din Har-Cov se plîng lui Dorneanu cã sînt discriminati“ („National“, 14 iulie a.c.), „Senatul UBB cere Ministerului Educatiei sã-si asume responsabilitatea separãrii pe criterii etnice a facultãtilor. Protocolul PSD-UDMR, sursã de tensiuni la Babes-Bolyai“ („Cotidianul“, 1 septembrie a.c.). Cu exceptia PRM, tac si celelalte partide din Opozitie. Interviul cu Adrian Cioroianu („Cotidianul“, 3 noiembrie a.c.) este concludent: „PNL se pronuntã în mod clar si ferm (?! – n.a.) împotriva oricãror încercãri de regionalizare a României pe criterii etnice“, dar aflãm, în continuare, cã problematica ar fi trebuit „supusã unei ample dezbateri“, „o dezbatere realã, la nivel politic“. Ceva gen Caragiale: ori sã se revizuiascã, ori sã nu se revizuiascã. Duplicitarã pozitie pentru un partid ce se defineste national. Ce sã se discute? Cînd este vorba despre securitatea nationalã, despre caracterul national al Statului, nu încape loc pentru discutii. Îmi voi schimba pãrerea cînd voi afla de „regionalizare“ gen „Tinutul Secuiesc“ prin Franta, Germania, Spania, Italia sau chiar SUA. „Extremistii“ sînt altii, cei ce apãrã… românitatea. În afara legii se propune a fi scoasã, de cãtre o minte plecatã cu sorcova, o altã formatiune politicã. Iar un cotidian, ce are înscris cu verzale pe frontispiciu „ZIAR NATIONAL INDEPENDENT“ si cã „Nimeni nu este mai presus de lege“, titreazã: „Corul extremistilor pe o singurã voce: C.V. Tudor si Laszlo Tökes spun NU noii Constitutii“ („Adevãrul“, 15 octombrie a.c.). Ipocrizie! Asadar, ziare care se respectã au sesizat pericolul. Goethe afirma: „Adevãrul este ca o fãclie, dar una îngrozitoare: o privim mai tare clipind cînd trecem pe lîngã ea si ne e fricã sã nu ne aprindã“. Iredentismul maghiar este ca aceastã fãclie. Jocul cu focul este periculos. A-l preveni este datoria principalã a institutiilor abilitate constitutional. Argumente sînt destule. În numãrul viitor voi aduce spre informare publicã o lucrare mai putin cunoscutã, scrisã de un jurist si economist, mare consumator si producãtor de culturã, patriot autentic, vertical, fãrã compromisuri morale, care, obligat de regimul trecut sã-si gãseascã locul pe alte meleaguri, a monitorizat si consemnat, în eseuri politice, situatia din România: Grigore Nedei (pe numele real Adamescu – nota red. R.M.) „În numele adevãrului si dreptãtii Neamului Românesc: Iredentismul maghiarilor, boalã fãrã leac“.

Ce ne poti spune despre albumul recent la care esti co-autor, "Poem pentru Vioară şi Lutier"?

daisy: nu, nu cred asta, de fapt..insa intrebarea ta mi-a amintit de o secventza haioasa din "Man In Black II", unde Will Smith & Co, deschizand ushitza unui dulapior nimeresc intr-un microcosmos in care un popor intreg venereaza un ceas fosforescent pe care-l considera Soarele si-un bilet de Blockbuster, sau asa ceva, pe care-l cinstesc ca fiind cele Zece Porunci...etc!! :)))

Buna, Sorine.

Adevarul e ca, in Franta, intre preotii ortodocsi romani sunt foarte putini cei care pot ("isi permit") sa nu lucreze. Asta pentru ca aici bisericile/parohiile sunt simple asociatii (culturale, adica nici macar cultuale, ca legea din 1905 nu se aplica din cauza procedurii infernale), iar preotii nu pot avea pe aceasta parte in fata legii un statut ce sa le permita obtinerea cartii de sejur de la statul francez. In plus, comunitatile sunt mici si nu isi pot intretine preotul (mai ales cand, cum e in general in ortodoxie, preotul e casatorit si are familie). Asa se face ca aproape toti preotii ortodocsi romani au trecut (sau trec inca) printr'o alta studentie in Franta, ca sa obtina permisul de sejur... Dar studentia nu iti da de mancare la copii (din contra, se plateste), si atunci preotii sunt nevoiti sa lucreze. Deci aici in Franta, cei mai multi preoti ortodocsi romani sunt si preoti si studenti si muncitori. E un cerc vicios care cu greu poate fi spart. E ceva mai usor pentru preotii celibatari (sau calugari) si pentru cei, foarte putini, care sunt in parohii mai mari.
Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr.5 -- M.10: Maubert-Mutualité, langa College de France si Sorbona), lucrurile stau asa:




1. Programul slujbelor:





• Vineri, ora 18.00: Acatist
  (prima Vineri din fiecare lună, la ora 17.00, Sfântul Maslu)
  (ultima Vineri din fiecare luna, la orele 23.45, Priveghere)
  
• Sâmbătă, ora 18.00: Vecernie
  
• Duminică, ora 09.30: Utrenie ; ora 10.30: Sfânta Liturghie





2. In afara de aceste ore, cand biserica este deschisa pentru slujbe (si spovedim, de e cazul), preotii pot fi intalniti pentru spovedanie sau alte slujbe punandu-se de acord asupra unei ore cu persona care le telefoneaza (numarul meu de telefon e: 06.033.18.033). Eu, ca sa dau un singur exemplu, spovedesc regulat lunea pe un roman care lucreaza intr-o pizzerie si nu are liber decat lunea.
   

Toate cele bune.
Pr. Iulian



P.S. La aceasta adresa http://www.geocities.com/orthodoxeroumain/CelebrationsNov.htm se gaseste programul slujbelor de la o alta parohie din Paris. Mai este si o a treia, dar nu-i stiu programul.

Buna, Dinu Lazar.

Multumesc pentru provocari. O sa pornesc de la situatia punctuala a prezentei Bibliei pe net ca sa ajung la ... strategii.

1. Am vazut ca Sorin ti-a dat deja un link pentru Biblie.
   
   • In format html, acum Biblia se gaseste pe multe site'uri (e destul sa arunci o privire in http://dmoz.org/World/ , apoi Română: Societate: Religie şi spiritualitate: Creştinism: Ortodoxism).
     
   • Ca si intrument de lucru, eu cred ca formatul cel mai bun e actualmente la http://www.intratext.com/X/RUM0001.HTM
     
   • In format e-book pe site'ul catolic ;-) romanesc http://www.catholica.ro/varia/ebooks.asp se gaseste Noul Testament (traducerea ortodoxa) si Biblia pentru copii.
     
   • E interesant de spus, ca trecere catre punctul doi, ca Biblia ortodoxa a fost publicata mai intai pe net de un ascorist informatician din Timisoara (acum monah la manastirea Vatopedi, din Muntele Athos), si nu de Patriarhie, cum poate era normal. Apoi, acest text a fost reluat (=copiat, =impropriat), cu micile lui erori, de mai toti.
     
   
   
2. Eu sunt pe net, si inca destul de prezent, din '96. Si am putut vedea toate elovutiile (sau involutiile, discutie interminabila) internetului ortodox de limba romana. Dar mai ales am putut vedea ca BOR (nu depreciem) nu a facut nimic mai toti acesti ani pentru o strategie a internetului. Si intr'un fel, ma gandesc ca poate e mai bine asa. O institutie risca sa faca o strategie falimentara! - din cauza politicii bisericesti si confesionalismului. Dar cel putin sa sustina, sa arate interes pentru domeniu. Nimic. Situl Patriarhiei a aparut tarziu si este mort (nu are nici un fel de interactivitate - compara'l cu http://www.goarch.org sau chiar cu http://www.oca.org si o sa'ti vina s'o iei la fuga). Crestinism-ortodox e facut de un grup de 3-5 persoane si supravietuieste cu greu. Alte situri ortodoxe sunt girate de alte mici grupuri (unele reactionare - "calugarii necenzurati" -, altele fundamentalistele - "frontul digital ortodox" -, altele mai stiu eu cum). Dar, finalmente, eu personal, gandesc ca e normal sa fie asa, doar ca bine ar fi ca Biserica sa fie mai prezenta cu adevarat, sa contribuie la discernerea unor lucruri...

Toate cele bune.

pr.iulian

1)Da,puteau inteveni sau cel putin avertiza!Ce au facut in ambele cazuri au fost "sa spele putina".
Atunci pentru ce sunt necesari?Pentru a complecta rapoarte?
2)Greu poate fi uitata o asemenea ura,dar nu e imposibil.Daca exista reciprocitate!Iar lucrurile MARI,de construire a increderii,incep cu pasi mici!Am si 2 exemplificari:
-in invatamantul PRIMAR palestinian,la orele de geografie,sa fie introdus pe harta si statul ISRAEL!
-schimbarea tonului la televiziune nationala palestiniana.Cand israelieni vad emisiuni care le aduc aminte te "discursuri din vremuri de mult apuse(Goebbels&CO) crezi ca acest lucru va aduce 'un surplus de incredere"?
3)Ce cred eu despre Siria e mai putin important.
Dar stii cum se spune:"Nu-mi bate capul cu fapte reale!"
Tone de "hartie" au fost umplute pe forumuri romanesti despre "invazia israeliana in sudul Libanului".Despre invazia siriana care continua prin stationarea trupelor acolo pana in ziua de astazi,o liniste totala!Ba pot spune ca esti PRIMUL partener care aminteste si ma inrtreaba de a cst lucru.
4)La ora actuala,Europa(si nu numai prin ultimul "sondaj",dar si prin politica de finantare a anumitor "grupuri" chiar in Israel) s-a autoscos din "frame".La fel si ONU,din cauza "majoritatii automate" pe care o detin tarile arabe(care-si baga nasul in "conflict",detinand anumite interese in regiune!).Ar mai ramane SUA si Rusia....dar eu nu sunt pentru forte internationale.Nu este vorba despre "o pace intre doua state existente" cum este cea dintre Israel si Egipt(si acolo stationeaza trupe americane,care se bronzeaza la soare").Ce ar face acsete trupe?ar spune "Tu esti vinovat,Ba tu?".
Nu,nimic nu poate inlocui "increderea reciproca"(si cand te gandesti ca pana-n doua mii existau "patrule combinate" israeliano-palestiniene!).

Buna, Jimmy-Cecilia.
(iertati apelativul, dar daca semnatura, macar cu prenume, nu e, atunci ma adresez cum pot)

1. Ca principiu general, ori de câte ori în Biserica se iau decizii importante în probleme ne-definitiv elucidate înca, exista riscul sa apara separari si schisme. Asa s-a întâmplat în Bisericile Ortodoxe când cu trecerea la "noul calendar", adica la calendarul îndreptat. Pentru ca lucrurile nu au fost destul de bine explicate si nu s-au ales momentele potrivite, au aparut separari, chiar daca schimbarea era buna ca idee.
   
2. Desi se spune ca Biserica Ortodoxa nu accepta homosexualitatea (ca pe ceva "normal" - ghilimelele sunt datorate ambiguitatii notiunii de "normal"), eu cred totusi ca problema homosexualitatii nu e deplin eluciata. Si pot sa spun aceasta pentru ca exista marturii (din experienta pastorala) ale multor preoti care au cunoscut (la spovedanie) si indrumat homosexuali si care nu sunt atât de categorici precum discursurile oficiale. E drept ca discursul oficial vrea sa previna o deviere; dar practica arata ca lucrurile sunt mai dificile si se analizeaza si trateaza în particular în fiecare caz în parte.
   
3. Fundamentul teologic al celor care spun ca exista (intr-un foarte mic procent) o homosexualitate "normala" se bazeaza pe o redefinire, daca pot spune asa, a întelesului sexualitatii, pe niste baze influientate de antropologia orientala, în care sexualitatea nu e ceva exterior (dat de organele sexuale si alte realitati materialistice si grosiere), ci e interioara si un pic misterioasa, si se incadreaza un pic intr-o lista de genul:
   
   • M-F
     
   • soare-luna
     
   • lumina-întuneric
     
   • convex-concav
     
   • actiune-receptare
     
   • etc.etc.etc. (am facut o enumerare ca idee, un pic amestecata, poate)
   
   
4. Intr-o astfel de viziune, ce nu poate fi respinsa dintr-o data (mai ales ca ea vine odata cu niste realitati pâna acum ingorate de occidentali, dar cunoscute de orientali), ci va trebui discutata de teologi, filosofi, antropologi etc., cred ca se va duce discutia în viitor.
   
5. Una peste alta, cred ca, în calitate de crestini, ni se cuvine sa iesim dintr-o tendinta de pune stampila pe oameni si grupuri, sa iesim din ispita de a trata oamenii la gramada (homosexualii). Sa analizam homosexualitatea în mod general si homosexualii în mod personal.
   

Toate cele bune.

pr.Iulian

parintelui Iulian Nistea
Sfintia voastra,

va rog sa ma ajutati in a ma dumiri asupra unei probleme care ma framanta de o buna bucata de vreme: Impartasania. De ce nu ne impartasim cand mergem la Biserica duminica la chemarea preotului in din fata Sf. Altar? Ea este datatoare de viata duhovniceasca, spre a avea parte cu El. Care este semnificatia acelor cuvinte prin care Hristos ne cheama" ,...veniti si beti dintru acesta TOTI...? Toti, cei care..., toti care? afara de cei aflati in pacate de moarte si nespovediti, neimpacati cu Dumnezeu si aproapele se zice undeva. Totusi stiu ca se administreaza Sf Impartasanie celor indraciti, dar noua nu, de ce nu ni se prezinta mai clar aceste lucruri de o asa extrema importanta. Imparatsandu-ne cu Trupul si Sangele Domnului este ca si cum ne afirmam ca suntemi Crestini si-l marturisim pe Hristos astfel, gresesc cumva? Noi vrem sa crestem spiritual dar hrana spirituala nu o luam. Unii ne invata ca sa ne apropiem cu vrednicie dar, cine poate spune ca se poate apropia cu vrednicie fara a cadea sub mandrie? iar altii spun ca nimeni dintre oamnei nu-i vrednic(si asa si este), incat in smerenie, nevrednici fiind dar impacati cu aproapele si netulburati sa ne apropiem de aceasta sf taina. Lumea astazi atat aici in nordamerica cat si acasa in tara si probabil ca si-n vestul european e la fel, distanta fata de aceasta tainica chemare, spectatoare in loc sa fie co-liturghisitoare cu preotul din Altar. Am gasit ceva scris despre Sf Impartasanie destul de lamuritor un articol la parintele arhimandrit Roman Braga la adresa http://www.plasticsusa.com/ortho/cerberi.html
probabil ca urmare a sesizarii acestei stari de fapt din Biserica zilelor noastre. Acest articol totusi de preoti de aici (doi dintre ei) este neavenit, iar un altul de aici confirm acele scrise de parinteel arhimandrit. Consensul nu-l vad si pe deasupra mai zaresc ca un fel de doua scoli(ca in catolicism) unii(cei doi) zicind "pai ia uite ce-a spus parintele Cleopa despre asta, iar celalalt mai tanar, mai cu blindete imi citeaza pe parintele Rafail". Ba chiar la un moment dat mi s-a spus de actre unul dintre cei doi ca sa iau anafura ca tot aia e, iar eu stiu bine ca nu-i tot aia! si vedeti dumneavoastra astazi ma simt izbit dintr-un perete in altul si nelamurit, mai mult, un teren care simt ca-mi fuge de sub picioare si asta constientizez ca nu-i bine de loc, un soi de deznadejde imi da tarcoale chiar. Ce sa fac? stiu ca trebuie sa ma rog mai mult si sa nu mai stau in aceste framantari, dar fara un raspuns lamuritor - linistitor nu prea e pace.
Ma iertati ca v-am scris si v-am necajit aici pe acest forum cu framatarile mele, dar stiti uneori asa se potrivesc lucrurile.

Va multumesc si va doresc in continuare un post usor si folositor
Doamne ajuta!

sorin

Daniel si co-lunetisti,
Sarbatori Fericite !

Pentru mine "Nicolae Steinhardt" a fost intotdeauna Parintele Nicolae Stainhardt! Nu mai stiu cum am dat, intamplator cred, de Jurnalul fericirii, prin 1991-92, când ma "re-converteam" la crestinism..., dar stiu ca m'a sedus si impresionat. A devenit o carte de capatâi, iar autorul un fel de duhovnic. Chiar daca nu l'am cunoscut in viata, cartile lui (nu numai Jurnalul fericirii, ci si celelalte, chiar cele de critica literara) au devenit pentru mine surse de ghidare in viata mea crestina: in Jurnalul fericirii au auzit pentru prima oara de Filocalie, dar si de alti autori care mai apoi mi'au devenit apropiati sufleteste (ca Simone Weil sau G.K.Chesterton).
In putine cuvinte, Parintele Nicolae Steinhardt a fost unul din cei care m'au format.
Cred ca o sa'l vedem odata si'odata canonizat.
Pâna atunci, celor care'l iubim ni se cade sa facem cunoscute scrierile si viata sa.
Toate cele bune in Noul An.
pr_iulian