al cincilea sa fie atribut

spumoasa, tragica, rasturnare de situatie, toate atributele unei piese actuale!
nu te supara, ai vreun cabinet deschis ( nu te intreb de care!)???
ca unii din noi sigur avem nevoie de consiliere pe diferite.......

in contextul mentionat, adjectivul ala defineste o greseala (din punctul de vedere al celui care contesta o decizie) si nicidecum nu are conotatiile pe care ncerci sa i le atribui

Mi s-a nascut un nepot (al cincilea!!!)
Fug la spital...

cred ca era mai pitoresc sa te fi numit :
" o micuta balzaciana " in descrierea starilor si desigur pomelnicul de atribute poate continua , cadre frumoase , oameni frumosi , clipe frumoase , ....

cred ca intentia mea era sa iau unul trintre atributele smantinii, albul, si sa il folosesc, nu gustul. dar merge insa si putina sinestezie...

cred ca intentia mea era sa iau unul trintre atributele smantinii, albul, si sa il folosesc, nu gustul.
dar merge insa si putina sinestezie...

nu ma gandeam neaparat la gust ci la "inrudirea" de gradul I dintre cuvinte.
ei, credeam ca sinestezia presupune niste simboluri si elimina termenii expliciti...dar e adevarat ca mi s'a terminat flaconul de lecitina. :PP

asta i argumentul suprem si solutia?
daca gica de la scularie este idiot (in loc de idiot poti sa pui orice atribut crezi tu ca li se potriveste celor enumerati de tine, boc, base, etc) e bun la prefectura si nelu de la forja ca i numai incompetent?

io vreau sa fiu sigur
deci:
primul text - 20 pct
al doilea - 15
al treilea - 10
si
al patrulea - 9, al cincilea - 8, al saselea 7...etc???

Eu nici nu ma demit sa lucrez neprofesional sau neserios! Altfel ajung ca altii sa ma bag prin cafenele sa vand castraveti...

Exact viziunea mea: Artistul multidimensional! In 6D apare poza prelucrata a artistului, dominand practic prima pagina. Fara text, fara lucrari sau alte astfel de fleacuri: Artistul (cu sau fara paleta, doar pensula ar trebui poate prinsa in prim plan, pentru priza la doamne, dar aici desigur artistul decide).
Prezentarea multidimensionala a artistului trebuie fireste scoasa in evidenta printr-o multidimensionalitate a expresiei: Cautatura trebuie sa exprime profunzime, suveranitate, metaintelegere, toate pe fundalul unei usoare note boeme, concentrata intr-o umbra de zambet.

Culorile - roz si mov - sunt foarte bine alese, poate o urma de galben solar ar sublinia auriul propus si totul cred ca va da intregului o nota austera dar accesibila. In ce priveste verdele, as sugera un verde neon, ca o aureola, un nimb... Ce zici?

Multumesc pentru cinste! Am sa devin cu placere vocea ta in okii fanilor, cu conditia sa nu numeri printre atributiile mele dialogul cu fanii de pe confele cu premiile literare. Nu ca nu mi-ar face placere, dar pentru image-ul tau prezentza vie, nefiltrata este foarte importanta, mai ales in cafeneaua care-i de pe alta lume (sau asa) cum zicea nu'sh cine pe-aici.

Cat priveste intruziunile straine, propun sa-l angajam pe danutz, ca el stie sa faca pe intruzatori sa-si lase intruziunile pe hard-disc.

Ce noroc, ca am dat peste un mare artist!

nu stiu de unde ti a venit nastrusnica idee sa atribui cuvintului 'interesant' sensul propriu, pe care nici eu nu l am avut in vedere si nici contextul ori circumstantele in care a fost folosit, nu l admiteau

intreb asta deoarece te vaz obisnuit sa zbengui in marginea logicii, cautind masura

pe isus l as incerca cu "desertaciunea desertaciunilor" dar iar nu inteleg de ce speculatia la marginea logicii nu ti indica faptul ca numitul personaj, nu putea sa comita o atit de grava si blasfemiatoare eroare

Tu vrei s-o iau... iar si iar...de la capat? :)) In rest, "impartirea" acelor optiuni de moderare e atributul adminului... dupa criterii de el stiute, dar nu imposibil de dedus...:)

trebuie sa-mi cer scuze ca nu am perceput asa cum s-a vrut a fi acel "bleah".Cred,acum,ca n-a fost rautate ci doar o intrebare mai sonora.
Cuvantul "vicii" nu l-ai folosit in schimb comentariul tau #522314 s-ar putea rezuma prin acest cuvant.Nici eu nu am exemplificat componenta atributelor ce duceau la expresia mea "un om cat se poate de vicios".
Pana-n final amandoi suntem defapt de acord ca Eminescu "nu e demn" de a fi canonizat.
Pentru ":P" am gasit imaginea(de la Messenger)

Eu vorbeam despre cercetare in psihologie, si facuta calumea, nu rahaturile care se gasesc la noi. Suntem cu un secol in spate fata de restul lumii. Si cand spun ca nu am creieri, ma refer la faptul ca nu am eu atributele necesare unui bun cercetator stiintific.

stii ca era un banc mai demult cu "asta-i faza de comentat"!

asa si eu, pe acest subiect simt nevoia sa "comentez" putin, mai exact sa imi spun punctul de vedere;

la noi, problema esentiala pleaca de la teama salariatului ca va fi dat afara, ca nu va mai avea zile bune la servici, ca i se va cere prea mult, prea repede, etc;
asta in marea majoritate din cazuri; cunosc foarte bine si opinia salariatilor dar si opinia societatilor;
daca angajatorii si-ar privi salariatii ca parteneri si nu ca angajati, situatia s-ar schimba;
deasemenea daca salariatii si-ar cunoaste drepturile, ar cere fisa de post sa isi cunoasca atributiile sau si le-ar fixa macar pentru ei, ar fi mult mai bine; orice activitate noua care necesita timp suplimenter trebuie si renmunerata suplimentar ;
oricine isi face treaba bine si este eficient si organizat (iar la noi asta se aplica doar sub presiune, in mare parte) poate tine piept angajatorului si poate negocia orice; pana la urma e un contract;si cu pfa-ul la fel e un contract...negociaza clauzele cum trebuie;
sunt si cazuri de abuzuri (celalalte exprimate) ale angajatorilor, iar aunci varianta este instanta de judecata care in cele mai multe cazuri da dreptate salariatilor pentru ca angajatorii nu se apara (iar proba revine angajatorilor);
trebuie ca salariatul sa isi cunoasca drepturile, iar asta inseamna sa si citeasca ctr. colectiv sau individual, fisa de post, regulamantul de ordine interioara si altele asemenea; pana la urma exista si avocati pe lumea asta;
din experienta - orele suplimentare sunt
subiectiv apreciate de salariati daca nu exista activitatile normate pe timp si pe cerinte;
am lucrat cu 2 persoane situate pe acelasi post: unul care termina la 17.00 ceea ce celalalt termina la 20.00, pentrui ca
- isi facea nenumarate notite;
- in loc sa rezolve o treaba aparuta neprogramat comenta mai intai un sfert de ora, dupa care sa se calmeze mai mergea la o tigara;
- daca dadea un telefon in interes de servici vorbea jumatate de timp si in interes personal;
lucrurile astea s-au rezolvat printr-un control amanuntit un anumit timp;
la posturile unde se cere multa creativitate - aici persoanele trebuind lasate libere sa gandeasca - e suficient sa stie termenele de predare a unor anumite etape ale unui proiect; am vazut persoane care intr-o zi au creat un slogan si un intreg program publicitar, pentru ca 10 zile nu le-a venit nici o idee; insa au predat la timp proiectul;
pe de alta parte cerinta este importanta, adica ce asteptari au angajorii de la un post (nu de la un salariat ci de la un post); cind salariatii nu stiu exact ce se asteapta de la ei, pot face - bine intentionati - lucruri care firmei nu ii profita;
discutia e foarte lunga oricum;
m-am gandit si eu la fata care a murit; un om suprasolicitat sau care face o munca peste puterile sale,sau nemultumit de munca pe care o face, mai devremea sau mai tarziu va claca cumva; daca nu isi da el seama, cineva in jurul lui (din familie, sau de la servici) ar trebui sa vada;

In mare ai dreptate, problema e ca de foarte multe ori negociezi deageaba.
Referitor la orele suplimenatre sunt convinsa ca se intampla ce spui tu, dar sunt printre noi si oameni cinstiti care pur si simplu au foarte foarte mult de lucru, atributiile a 2-3 persoane, si sunt nevoite sa stea peste program. Pe acestea nu le putem judeca in functie de categoria mentionata de tine. E si cazul meu de altfel... Si inca ma lupt sa ii fac sa mai angajeze pe cineva ca sa imi usurez munca.

da, ai dreptate in realitate situatiile sunt mai complicate si difera de la caz la caz;
din pacate criza locurilor de munca e acum prioritara; cunosc lozinca "nimeni nu-i de neinlocuit"
insa ar trebui sa soliciti o marire de salariu sau plata orelor suplimentare sau macar sa imparti atributiile cu alt coleg;

Sunt multe de enumerat...Dar in primul rand nu-mi place faptul ca folosesti prea mult cuvantul "Dumnezeu"...Fara sa aprofundez,la o prima vedere,imi displace faptul k ii atribui lui Dumnezeu pacatele noastre umane,cu care nu are nici o legatura...Un neinitiat care ar citi acest text...ar intelege k tu esti propriul tau Dumnezeu...
Nu stiu sincer,daca as merge la o clasa de a 12a,infiferent de profil,si as citi textul tau,cati dintre acestia ar intelege ce vrei tu sa spui...Iar daca textul tau nu este adresat majoritatii...cui se adreseaza?

asta mi pare o explicatie plauzibila
era cit pe ce sa fiu indus in eroare si sa atribui rusina si sanatoasa fuga a numitului 21, unei ciudate nepotriveli cu poesia

:))
pai sa discutam. daca-s inseparabile, inseamna ca amputarea oricareia dintre ele duce la ceva schimonosit si incomplet. ce importanta mai are daca ce ramane capata atributul de "etern"?

Stătea pur si simplu pe o bancă, n parc. Bineînţeles parcul avea mulţi copaci şi în această privinţă semăna cu o pădure. Şi dacă Lugones, fără niciun motiv plauzibil, s-a găsit deştept să piardă timpul în parcul ăla, vă spun eu, pădurea-i bîntuită.
Nu asta-i important, evident. Important este că subit am avut revelaţia faptului că oricît de guralivi, convingători, persuasivi ori inteligenţi sîntem, totul nu-i decît o chestie de cirscumstanţe şi conjunctură. Adică nu posedăm toate acele atribute, ci uneori sîntem puşi în situaţii favorabile, care ne permit să le mimăm. Spre exemplu, l-am recunoscut imediat graţie acuităţii mele vizuale şi a unei excelente memorii afective. Dar n-am putut să-i argumentez de ce ar trebui să-şi ia tălpăşişa de acolo, deşi era cît se poate de evident. Era parcul meu, eu eram poetul, iar el un biet intrus, inocent probabil. Am putut gîndi totuşi, cară-te d-aici mă musiu, fiecare cu parcul lui, vulgar nu voiam să fiu. Cînd am sesizat că aerul în jurul craniului meu vibrează dar nici un sunet nu se aude, am ştiut, fără urmă de îndoială, în locul ăsta e un CEVA. CEVA, da, vibră aerul lîngă craniul marelui poet. De zîmbit nu ne ardea niciunuia. Cînd am ajuns acasă eram completamente bulversat, a trebuit să fumez mai mult şi evident somnul mi-a venit cu o întîrziere considerabilă plus relevantă.