albatros la mal de mare

pas mal
continua; eu unul am sa te citesc.

pas mal...

_______________________________________________
"Where did where do you want to go today go?"

la malul cui?
nu/mi plac mall-urile...

Orice relatie interumana are doua nivele, un nivel constient in care cuvantul cel mai greu il are civilizatia si un nivel emotional, instinctula.
Civilizatia nu are decat 30000 de ani, specia umana are mult mai mult, deci pe undeva pare logic ascendentul nivelului emotional/instinctual. Homo Neanderthalus nu avea nevoie de galanterie pentru a cuceri femela, conceptul de masculinitate avea drept coodonate forta, si dominarea.
realitatea "alpha male" nu a ocolit nici specia umana. In revers femelele au dezvoltat o serie de tertipuri de deviere, evaziune disimulare (asa se explica superioritatea in comunicare/domeniu emotional al femilor). In momentul de fata balanta este dezechilibrata.
Barbatii au fost nevoiti sa renunte la forta fizica dar femeile au pastrat toate armele. Barbatul galant ? ...o inventie feminina. Aparitia unui "alpaha male" in grup reinvie vechile instincte de supunere.

"ala bala lala laba
hai sa ne jucam cu baba"

Din file de ceaslov faceam barcutze
Si avioane rataceau prin clasa
Pe biletzele ne scriam poemul
Si-n banca ascundeam jurnalul.

Racul broasca si o stiuca
s-au gandit sa stea la claca
si din caierele noptii
sa mai scarmene oleaca.

Si-a venit noaptea din codru
Si-a-ntrebat de eşti cuminte
Eu I-am spus ca-n toata lumea
Nu este baba frumoasa
Si copil sa nu se-alinte.

Dintre sute de poeme
Ce-si torc versu-n fir de luna
Am luat un fir de aur
Sa-l petrec printr-o aluna.

Cobori cu galetusha-n mana
Si te preumbla-ncet pe mal
Caci marea-n joaca ei nebuna
Te-a-mpiedica val dupa val

Sarind coarda, ea se-anina
Albatros cu piatra-n cioc
Tragi cu pusca, nu se-nclina
Pasarica-I cu noroc.

Ne jucam de-a v-ati ascunsa
Eu ma fac ca nu va vad
Timpul trece si ne cere
Sa-I dam nume ca zalog.
Eu te strig, tu te arati
Ala, bala, portocala
Se strecoara in bucati.
Va scot unul cate unul
Cand cu degetul v-arat
Din nimnic nu iese fumul
Far de jar in varf de bat.

http://www.gumibobo.info/go/page.php?83 (incercati)

asa e. am tot stat la malul marii.
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin

Deocamdata am lasat o apa albastra usor valurita si un castel pe mal. Reconfortant.

nu privesc pe gaura cheii in camera conjugala insa, sunt curios unde este malul fluviului Timp ce strabate involburat Eternitatea , si , pe care noi ne deplasam cu pluta. Stii tu, pluta aceea construite din sticle goale de suc, pe care Gulie, si nu numai el, in vremea de pana in '89, a plecat in Yugoslavia.
"daca eu cred, crede si tu...si nu cerceta.
amin." OK
unde este malul? Daca Tertzul nu-ti face malul, tu nu poti restul .... Este nevoie de un punct de sprijin, de aceea este bine ca avem pluta aceasta care nu este a mea , nu este a ta , ci este a noastra , a tuturor celor ce navigam spre 2009. Cei care traiesc in trecut , e treaba lor. Ca sa ajungi la mal , probabil trebuie sa ancoram pluta. Ori eu nu am luat cunostinta decat , de la dl. Mircea Eliade, care in Enigma Dr. Honigberger, ne-a relatat cate ceva, prin Dr Zerlendi , cu privire la experienta "pluta la mal" in sensul scoaterii trupului din suvoiul timpului. dar acest fapt, probabil, este subiectul unei alte confe.Succes!

http://www.diaconescuradu.com/de-la-1400-de-metri-pana-pe-malul-marii

"Din loc in loc sunt catune imprastiate pe coastele dealurilor si dupa numarul de grajduri si dupa peisaj, e clar ca oamenii nu pot sa traiasca decat din cresterea animalelor aici. Drumul e in schimb unul din cele mai frumoase drumuri pe care am fost pana acum in excursia asta, in primul rand pentru ca are o deschidere incredibila si esti tot timpul pe sus. Urci de behai pana in ultimul pas de la 1440 de metri, dar literalmente, de aici pana pe malul marii urmeaza o coborare de 30 de kilometri continua, cu asfalt bun si cu panta numai buna pentru a nu uza prea mult sabotii de frana. Fara comentarii, a fost absolut superb!
[...]
Ce e cel mai frustrant, in schimb, e senzatia ca muncesti degeaba, si ca daca te-ai opri si ai astepta sa treaca vijelia (care de data aceasta era sporita si de faptul ca totul era plat si nu avea ce sa opreasca vantul), a doua zi kilometri acestia ar curge mult mai usor. Iar dupa media asta orara incep deja sa am mari dubii ca pot sa ajung pana in Samsun, dar in acelasi timp acolo ma asteapta gazdele gasite pe warmshowers, un dus cald si cel mai important posibilitatea de a-mi spala hainele. Si nu pot decat sa apreciez din nou inventia masinii de spalat. Oricum, ca si experienta, pedalatul impotriva uraganului pot sa o compar cu lupta impotriva morilor de vant, un exercitiu in neputinta.

In Bafra opresc la o benzinarie pentru a reumple bateriile cu ce altceva decat cu cola si cu chips-uri, si aici sunt luat in primire de toti de la bezinarie care ma intreba de unde vin, incotro merg, managerul benzinariei e tot biciclist, povesteste despre cum e cu biciclistii prin Turcia, vor sa-mi dea ceai, dar eu nu am timp, si in vreme ce se apropie lasarea serii vreau sa o iau din loc pentru a incerca totusi sa ajung pana in Samsun in seara asta.

Dar odata cu lasarea serii vantul incepe sa se opreasca si pot din nou sa inaintez cu 15-20 de kilometri la ora. Si e incredibil, cum dupa vantul de la pranz, acum desi bate tot din fata, chiar mi se pare ca am vant din spate, si dupa inca doua ore de pedalat ajung in sfarsit la Hasan Ali, biciclistul si gazda primitoare din Samsun. Dar per total au fost cei mai obositori 130 de kilometri pedalati pana acum.
Cand esti pe bicicleta, esti in voia vantului, a ploii, a ninsorii si a elementelor in general. Un vant din fata nu inseamna doar o jumatate de litru in plus la consum, ci o veritabila lupta pentru fiecare kilometru. Si totul se schimba atat de repede, iar ziua de azi cred ca a fost exemplul perfect pentru cum poti trece de la o extrema la alta. De la iarna la 1400 de metri la primavara pe malul marii. De la lupta impotriva uraganului, la un usor vant din spate, toate in interval de cateva ore. Nu ai cum sa te plictisesti in modul acesta."

http://www.diaconescuradu.com/pe-malul-raului-naryn

"[...]Satele pe aici sunt rare si ma simt ca in Pamir unde trebuia sa car mancare pentru cateva zile. Cam asa e si pe aici dar per total sunt mai multi oameni cu iurte de unde poti sa faci rost macar de paine si chefir daca e ceva. Drumul e cand bun, cand acoperit de valuri asa ca ajung doar pe la 15 in Kazarman, ultimul sat pentru urmatoarele zile.

Dupa ce intregesc masa de pranz cu doua rosii si o jumatate de kilogram de cirese fac si cumparaturile pentru 3 zile intr-un ciudat magazin din Kazarman unde am gasit cam toate lucrurile pe care te-ai astepta sa le gasesti intr-un supermarket la oras. Fix la iesirea din Kazarman vad si un indicator cu Bishkek 560 de kilometri, asta dupa aproape 250 de kilometri pedalati dintr-un drum ce ar fi trebuit sa aiba 680. Sper din toata inima ca indicatorul sa nu includa si “scurtatura” prin Song-Kul, caci in ritmul de mers, pe drumurile astea, asta ar insemna inca 8-9 zile.

La 20 de kilometri de Kazarman la un pod ce trece peste Naryn google maps o da din nou in bara, aratand un drum ce pare sa taie un munte in doua. Chiar sunt curios cine a trecut drumurile astea in baza de date. Oare ar fi fost mai bine sa nu fie deloc decat sa fie prost desenate?… Hartile rusesti arata ca trebuie sa urc pana la 2100 de metri si stau putin in dubiu daca sa pun cortul pe malul raului, dar cum e doar 18:00 ma hotarasc sa mai pedalez cateva kilometri. Pe o zona cu mult pietris imi iau si o tranta ce are ca rezultat o julitura la un genunchi, fix ca cele pe care le produceam cand eram mic.

Locurile nu arata prea primitoare pentru pus cortul caci valea pe care urc e complet seaca si sunt doar un fel de buruieni ce cresc pe stanga si pe dreapta, dar dupa 5 kilometri de transpirat la urcare, valea se largeste si gasesc si locul pentru noaptea asta, fain dar fara nici un pic de apa. Masa rece in seara asta, cu branza si gem de afine, urmata de doftoricirea juliturii mai mult cu gandul ca nu vreau sa patez toate lucrurile cu sange in noaptea asta."

http://www.diaconescuradu.com/100-de-kilometri-pe-malul-raului-albastru

"[...]Valea pe care inaintez arata in schimb extrem de spectaculos, si daca Song-kul arata ca si platoul Pamirului, raul asta arat fix ca raul Panj pe care am inaintat atatia kilometri acum aproape o luna. Apele albastre se scurg prapastios printre munti inalti si uscati, iar eu pedalez pe un drum acoperit de valuri, fix ca in Pamir. Nu e chiar asa de rau ca in Pamir, dar nici cu prea multi kilometri la ora nu pot inainta.

E un singur sat la mijlocul vaii, unde bat din poarta in poarta pentru a vedea unde sunt oamenii ce tin magazinul, iau in cele din urma dulciurile trebuincioase si ma urc din nou in pedale pentru cei 20 de kilometri pana la sfarsitul canionului.

Raul asta cu ape albastre si-a croit un drum tare interesant, caci dupa ce ies din canion, in fata se intinde o imensa zona plata, iar in departare se vad deja ultimii munti de trecut inainte de Bishkek. Cum si-o fi gasit drum printre muntii de 4000-5000 de metri nu stiu, dar canionul care a ramas in urma e tare frumos.

Trec si ultimele doua sate inainte de drumul principal, iar eu sunt in cautarea unui loc de cort. In departare se vad deja serpentinele ce urca spre pas, cu destul de mult trafic, astfel incat aleg unul din ultimele locuri de cort inainte de intersectie. Am de ales de fapt intre doua, unul cu apa si unul cu priveliste mai faina catre apus, si cum de spalat pot sa ma spal si maine, il aleg pe cel din urma.

Si desi cerul a ramas innorat catre apus, crestele din departare s-au colorat frumos si nu am regretat alegerea facuta. Sunt curios cum o sa treaca ziua de maine, mai e un pas si mai sunt 150 de kilometri pana in Bishkek."

http://www.diaconescuradu.com/inca-100-de-kilometri-pe-malul-marii-krygyze

"[...]Partea din mijloc a lacului e in schimb destul de arida si e cam greu sa gasesti copaci pentru umbra sau petice de iarba, asa ca merg aproape fara pauza pana dupa-masa cand opresc pentru un pranz intarziat si pentru o baie in lac. Baia a fost cam esuata, caci pentru a ajunge in apa mai adanca trebuia sa mergi destul de mult pe bolovani alunecosi dar am invatat lectia pentru locul de cort pe care vreau sa-l gasesc in seara asta.

Cei 100 de kilometri de astazi s-au strans neasteptat de repede si fix dupa am gasit si o plaja virgina la care nu se putea ajunge cu masina, ma apuc sa intind cortul si cu lectia invata din seara trecuta fac baie cat soarele e inca pe cer. Numai bine, ies din apa, ca se strang si norii unei furtuni ce alearga peste lac si stau sa ma intreb daca cortul ancorat in nisip e suficient de ok prins pentru a nu fi zburat de vant. Dar pana la urma furtuna ramane deasupra lacului si fix in momentul apusului soarele se strecoara intre orizont si norii de furtuna, luminand totul intr-o lumina ireala. E al doilea apus spectaculos prins in doua zile si ma intreb daca e intotdeauna asa sau daca am avut eu noroc, dar cert e ca momentul e deosebit de frumos si nu stiu ce sa fac mai repede in cele 5 minute si ma impart intre trepied, filmat si alergat de colo colo cu aparatul in mana. Iar la cum e orientata plaja si maine cred ca voi avea parte si de un rasarit la pachet cu apusul ce tocmai a trecut.

Ultimele postari mai laconice si mai rapide sunt puse si urcate dintr-un internet cafe destul de janghina din Karakol si din pacate calitatea are putin de suferit caci laptopul a ramas in Bishkek si pozele sunt fix ce iese din aparat, si nu sunt deloc incantat de rezultat."

Nu pot decat sa iti spun ca ai dreptate, e irespirabil la PAris (ma rog, acum s-a mai racorit, insa se apre ca nu pt mult timp). Sunt aici de 5 ani si parca niciodata nu a fost asa de sufocant. Tin minte ca in vara lui '98 a fost prima oara cand si la Bucuresti termometrul a depasit 40 de grade.
Salutari de pe malul Senei

Promitator, in sensul in care pare a stimula responsabilitatea personala. Nu-ntrezaresc probleme mari si sper sa nu ma-nsel.

O mica observatie: desi-nteleg in principiu rostul regulii referitoare la dictatura limbii romane, ma simt un pic cam "mal a l'aise" (sic), caci stiu c-o sa-mi mai scape cate una pe de laturi
:o)
Dar, ce sa facem...dura lex sed lex!

Altfel, toate bune si felicitari pt. initiativa, I guess. Ooops!

1. Nu in toate cazurile. Se fac multe "sapaturi" inainte de a da banii de asigurare in aceste cazuri.
2. Cum adica? :) Exista "F" pt. female, "M" pt. male, iar acum mai vor sa fie adaugat si un gen "T" pt. transsexual. Discutia cu adaugarea genului T e pe bune. E in stadiul de analiza. Dar oricum cred ca vor mai trece ceva ani pana sa o ia cineva chiar cu totul in serios.
De "Cum vor face la nastere" nu era vorba de cum sa se transforme ci se punea intrebarea - daca tot se va introduce acel gen T - cum se vor prinde doctorii cand trebuie sa scrie T pe certificat, din moment ce la nastere, oricat s-ar chinui ei cand se nasc, tot numai 2 genuri poa' sa aiba: fie F sau M. In T se "transforma" mai tarziu, pe la pubertate.

"le mal de vivre", "spleen"...si alte maladii.

te referi la "spleen",adica splina mai pe romaneste,sunt de acord
"mal de vivre"-de ce ma rog?
omul tre sa-si faca speranta tot timpul,altfel ne pierdem acel "raison d'etre",nu?

Inot de doua luni, dar a meritat: Daniel, nu-ti mai face griji, am ajuns la mal! In tot timpul asta nu m-a tinut in viata decat invidia pt turistii care trec mereu, nepasatori si-n siguranta pe langa yachtul meu, aceasta ucigasa inventie.

Am ajuns deci la mal. Si la yacht.
Dar intre timp, s-au instalat in el altii.
Dac-ar sti ei...

ps: eram curios sa vad care a fost prima "intrare" din site si m-a mancat claviatura... Imi cer scuze fata de cei imuni la "umorul negru" si/sau de calitate indoielnica. Vazui mai devreme un Monty Python si probabil de-acolo mi s-a tras...

Iata, draga Catalina, ca dau curs invitatiei tale :) Multe se spun pe acest site dar nimeni nu a atins sensibilitatea romanului atat de tare pe cat o face frumusetea acestei tari! Dunarea...! Iata un gand frumos despre Romania. Da, simplu...Dunarea! Spune tot si nimic in acelasi timp. Locuind in Galati trebuie sa va impartasesc din frumusetea locului, imbogatita fiind de aceasta natura "vie"! Este pacat ca macar o ora sa nu pierzi pe malul fluviului. Este pacat sa nu te scalzi intr-o romantza sub clar de luna ... pe faleza Dunarii din Galati.

1. If the Gods Had Meant Us to Vote, They'd Have Given Us Candidates by Jim Hightower (.../0060932090) - inca neterminata
2. The Best Democracy Money Can Buy: The Truth About Corporate Cons, Globalization and High-Finance Fraudsters by Greg Palast (http://www.amazon.com/exec/obidos/tg/detail/-/0452283914)
3. The Journey of Man : A Genetic Odyssey by Spencer Wells (.../0812971469)
4. The Seven Daughters of Eve by Bryan Sykes (.../0393323145)
5. Man Who Loved Only Numbers: The Story of Paul Erdos & the Search for Mathematical Truth by Paul Hoffman (.../0786884061)

Ultima carte citita de mine in limba romana cred ca a fost Maitreyi a lui Eliade, iar in franceza Fleurs du Mal a lui Beaudelaire (partial), amandoua acum mai bine de opt ani.