albinele facand un singur trup

Nu iubesti pe cineva cu care poti sa traiesti, ci iubesti o fiinta umana fara de care nu poti trai.

Iubesti pe cineva in care sa te poti increde, orice problema ar aparea, oricate vanturi negre ar bate, langa iubirea care sa poti spune:

-Da, aici mi-e cel mai bine...cu tine.

Sa privim casatoria, a fost instituita de Dumnezeu, de la inceput, atunci cand a zis:

"Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta-sa si se vor face un singur trup".

Aceasta afirmatie se gaseste in Biblie de 4 ori.

Deci, nu a fost produsul mintii omenesti, desi ei si-au permis de-a lungul vremii sa intervina in ea.

O casnicie, singur Dumnezeu o poate face ca sa functioneze.

EL trebuie sa fie a treia parte a casniciei, pentru ca sa reziste, altfel, se duce!

Priviti afirmatia de mai sus,gasim trei actiuni: a lasa, a se lipi si a deveni un singur trup

Ce pot sa mai adaug...?iubirea este diferita in n cazuri...nu poti iubii: pe Dumnezeu, un copac ,un animal,un zeu de care amintesti,pe semenii nostrii, etc.identic ca pe fiinta iubita,aceea jumatate.

Am citit cu atentie comentariu tau AlexMan-ule, desigur logic si raportat la timpul nostru este firesc cum gandesti...si se tot nasc intrebari...sa pastram iubirea in canoane contemporane...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

1. 10ks pentru sustinere!
2. Ma bucur ca ti-au placut bancurile.
3.Cred ca am ras prea mult , ca deja mi-a ajuns indiferenta tipa numita Adela, cu aberatiile ei cu tot. Toate ca toate, dar faptul ca nu s-a dus sa vada ce-am scris de matematicile rimaniene, ma determina sa cred ca habar nu are....
Unde-i Daniela Manolescu cu matematicienii ei cu tot?
Stii, cum prind un matematician il pun sa-mi zica de Rimann
Si primesc niste raspunsuri gen bancuri.
Unul, caruia ii propusesem sa discutam asta la un pahar cu vin, mi-a zis ca nu-si strica distractia cu astfel de subiecte....
Altul mi-a vorbit mai aproape de subiect, facand o singura asociatie: curba lui Moebius...
Mai astept....
Hypatia

ma bucur ca putem continua discutia:
cat priveste argumentele care ar suporta moralitatea practicilor homosexuale eu spun asa: atat timp cat morala crestina isi are bazele in vechiul si noul testament, si atat timp cat Dumnezeu a pedepsit "cu foc si pucioasa" cele dou cetati pentru practicile lor (asta include sexul anal cu femei) ma astept ca nu le va incuraja nici de acum inainte. Bazandu-ma pe acest precedent cred deja stim cine pe cine va judeca si de ce; nu vad, in baza principiilor morale la care am facut referinta mai sus, de ce am judeca sau condamna. cred ca intelegi, si intelegeti si voi care doar cititi aceste randuri ca nu judec, si nu-i condamn.....dar nu aprob si nu incurajez....inca o data, cred ca relatiile sexuale cu caracter homosexual sunt imorale dintr-un punct de vedere crestin.

cat priveste cunillingusul si felatia cred ca sunt intr-o zona destul de gri, cred ca atat timp cat sunt folosite ca forplay, adica mai mult ca mijloc nu ca scop, nu vad ce li s-ar putea reprosa,la fel si restul, pene, petale de trandafiri, alte jucarii inprovizate sau nu....
se poate lua ca referinta ideea ca sotul trebuie sa ia in considerare si necesitatile sotiei, sa se adaptezed astfel ca partea intima a relatiei lor sa fi placuta si pentru ea, sa nu se ajunga la automatisme. amandoi trebuie sa aiba consideratie pentru nevoile celuilalt, sa nu abuzeze unul de celalalt. Daca criterii cu caracter financiar(venit, cheltuieli), social( cariera, relocari), medical, etc, intervin , ei trebuie sa se adapteze, sa inteleaga si sa se inteleaga...in final este vorba de o uniune bazata pe prietenie si nu pe sex....sexul este doar parte din contract dar are clauze....
Referitor la casatorie:
-statutul casatoriei din punctul de vedere al societatii in care traim este foarte fexibil...dupa cum stiti, in Canada, societatea fiind mai putin puritata, casatorii intre gay si lesbiene au avut loc; vreau sa subliniez ca sunt casatorii civile!
-prin prisma bisericii, casatoria religioasa este un act supranatural prin care trupul lui si al ei, sub directa actiune a spiritului sfant, se transforma intr-un singur trup care va fi adapostul a doua suflete, un acoperis pentru doi.... fiind un act supranatural savarsit de Dumnezeu, scriptura ne spune: "ce dumnezeu a unit omul sa nu desparta" deci divortul este considerat invalid si orice casatorie dupa un divort este considerata imorala fiindca implica adulter.
Vis a vis de valabilitatea casatoriei in alte biserici...trebuie sa stiti ca atat timp cat casatoria (prima, singura daca vreti) este in fata lui Dumnezeu are aceeasi valoare, ca alte biserici practica sau accepta divortul asta cred ca-i o responsabilitate care si-o asuma si faptul ca cineva isi asuma responsibilitatea pentru un act nu il face mai moral si nu-i scuza pe cei implicati.

nu fac greseala de ai amesteca, tot ce spun este ca pacatul trupesc este tot pacat trupesc indiferent cum este practicat.

-"de ce crezi ca pe majoritatea barbatilor heterosexuali ii stimuleaza observarea unui act homosexual - lesbianismul?"

nu sunt psihiatru, nici psiholog, nu-mi permit sa comentez din acel punct de vedere. nu vad ca moral sa privesti pe altii avand sex....si nu vad ca moral practicarea sexului in public....nu stiu daca asta te ajuta cumva sa intelegi pozitia de pe care vad eu lumea.

Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!

Dragostea platonica e dragoste incompleta. Iubirea nu e singulara ci e un tot unitar, compus din catziva factori, dintre care:
1. iubirea parentala, care nu are nevoie d explicatzii

2. cunoashterea platonica sau "dragostea platonica", fiind iubirea spirituala dintre persoane, adica prietenia, care se poate manifesta si intre persoane de acelashi sex

3. cunoashterea emotzionala sau dragostea afectiva, adica perceperea efectiva a starilor emotionale ale persoanei iubite, neconditionat.

4. cunoashterea carnala sau sexul, iubirea fizica, care este o manifestatzie a spiritului, prin care este sigilata legatura dintre persoanele de sex opus.......manifestatzia absoluta a iubirii.
Sexul nu e un joc shi nici un sport, e ceva care, pe langa faptul ca ne face nemuritori in timp, prin copii, ne shi face sa ne simtzim intr-adevar un singur trup cu persoana iubita. Sexul nu e murdar, iar ideea de "dragoste" fara sex e prietenie, nu dragoste platonica si nicicand va fi mai mult. Cum dealtfel, nici sexul fara ceilaltzi factori, nicicand va alcatui dragostea.

Daca doriti sa comentati acest comentariu, sau sa-mi dati sfaturi sau idei, ma gasiti la adresa eclipsadedurere@yahoo.com

As fi vrut sa raspund, dar nu am cum sau nu am ce fiindca eu nu mi-am stabilit niciodata preferintele muzicale in functie de incadrarea unei trupe sau a unui artist intr-o anume miscare sau categorie. Pur si simplu imi place muzica.Uneori,se intampla sa imi placa cam tot de la o trupa (cum ar fi U2 sau Noir Desir, de exemplu)sau sa imi placa doar unele melodii (cum ar fi Incubus, Rammstein, etc); uneori nu ascult perioade lungi de timp decat Rahmaninov sau Tiersen, alteori ascult doar trupe rock romanesti. Despre gothic habar n-am. Singura trupa pe care am ascultat-o si despre a carei muzica am citit ca este incadrata la rock gothic a fost Lacrimosa. Si mi-a placut. Muzica. La versuri nu ma bag fiindca nu stiu limba germana si ca sa fiu sincera daca m-ar interesa mai mult versurile as asculta doar folk.

Deci doua tarnacoape, doua salarii, doua transpiratii...
Si toate astea intr-o singura viata, un singur trup, un singur nick...
Groaznic!:-))))

Se spune că, departe, există un loc foarte frumos, în care trăiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au această culoare nobilă, ci numai o aripă; la masculi, cea dreaptă, iar la femele, cea stângă. An de an, pe măsură ce puii cresc, părintii pleacă în ultima lor călătorie: zboară zile îndelungate până ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si părintii lor.
Si se mai spune că într-un an, oprindu-se să se odihnească peste noapte, ultima călătorie a devenit cât se poate de tristă: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugită cursă, de către niste oameni care credeau că se vor îmbogăti vânzând penele care străluceau ca soarele. Au tăiat păsărilor preafrumoasele aripi si le-au agătat la brâu, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum să se târască pe jos, ca niste serpi, până mor. De ce au vrut să moară în Muntele Linistii?" - a întrebat unul dintre ei, care nu se gândea niciodată la moarte.
De durere si de amărăciune, vulturii mai slabi au murit imediat. Însă cei tari se încăpătânau să zboare cu o singură aripă. Fâlfâiau din ea, cu răbdare, având o vointă nepământeană; dar tot nu puteau zbura. Se gândeau cu tristete: "Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul să moară lângă trupurile noastre, când vor vedea că nu am ajuns la Muntele Linistii?"
Sprijinindu-se unul de altul, si gândindu-se la urmasii rămasi acasă, doi vulturi au simtit cum suferinta începe să li se aline. Si stând asa, asteptând parcă să le crească aripi, ei au simtit că durerea se preschimba în putere.
Da, da, chiar asa: stând lipiti unul de celălalt, durerea li se preschimba în putere. Au încercat să zboare astfel; la început fâlfâiau din aripi încet, plini de sfială, si apoi din ce în ce mai puternic. Pe măsură ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu două aripi. Se vedea o singură cruce.

Luându-se după ei, s-au ridicat si alte cruci; s-au ridicat spre Muntele Linistii...

exercitate pentru a-l forta sa se inregimenteze...
oare Argheziul Psalmilor

Psalm

Ruga mea e fara cuvinte
Si cantul, Doamne, mi-e fara glas,
Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte.
Din vecinicia ta nu sant macar un ceas.
Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,
Nici omul meu nu-i poate omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc.
Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga
Nengenunghiata firii pe pamant.
Sageata noptii zilnic varfu-si rupe
Si zilnic se-intregeste cu metal.
Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din cristal,
Pe un stergar cu braie de lumina.
Spune tu, Noapte, martor de smarald,
In care-anume floare si tulpina
Dospeste sucul fructului Sau cald?
Gatita masa pentru cina,
Ramane pusa de la pranz.
Sant, Doamne, prejmuit ca o gradina,
In care paste-un manz.

e acelasi cu Argheziul din
Stupul lor

Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înnalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.

Prisacarul le-a uitat,
Şi-a căzut si peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Înlauntru însă-n stup
Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.

Că niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.

eu pot aborda.
Ma penetra adanc. Eram un singur trup, o singura fiinta.
sau invers
Ca o picatura de roua, un firicel de transpiratie, se avanta intr-o cadere haotica spre bucile lui de pe peptu meu :))

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

Despre originea omului
Sursa: Isabela Iorga
Data: 06.01.2003

La Annunaki (Nephilim) s-au descoperit cateva tablite sumeriene, continand un text foarte curios pentru noi, prin informatia pe care o transmite. Aflam ca, acum 450 000 de ani a aterizat pe Pamant o civilizatie sosita din Constelatia Taurului, roiul Hyadelor, pentru a-si salva planeta. Au extras de pe planeta noastra cantitati de aur si alte materii prime ce le erau necesare pentru atmosfera lor. Ei sunt cei care raman aici si vor intemeia o supercivilizatie pe care noi o cunoastem sub denumirea de Sumer. Ceea ce se cunoaste eronat este spatiul in care aceasta civilizatie a sosit si a intemeiat prima sa tara. Multi afirma ca civilizatia sumeriana a aparut dintr-u inceputuri pe teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, in vechea Mesopotamie, insa nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si voi incerca sa demonstrez si de ce, studiind chiar documentele vechi sumeriene.

Aceasta civilizatie intemeiata de catre extraterestrii din Constelatia Taur (steaua Aldebaran), a aparut pe teriroriul vechii Hiperborea, in zona actualilor Carpati. In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost “importate” din Sumer, dar dupa ce sunt verificate si datate la Moscova, concluziile vor fi altele. Tablite de acelasi tip se vor descoperi ulterior celor de la Tartaria in zona Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta. In sprijinul afiramatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice( Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea “Istoria ceasurilor” pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioctiv(C 14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu 2 milenii decat cele din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria, localitate pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures), este mult mai vechi decat cel descoperit pe placutele din Sumer.

Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)". Pe aceleasi tablite de la Tartaria, s-au gasit scrise cuvintele: “BAB"=Poarta" (intrare-iesire), evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului", SARRU-RABU = "Marele rege", un titlu, o demnitate, evidentiata prin "tichia regala", iar prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume. Orasul Badtabira, cum se numea atunci Tartaria, era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"). In aceasta tara sunt pomeniti a fi aparut, (tot pe tablitele de la Tartaria), “Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

Am prezentat cateva dintre informatiile existente pe placutele de la Tartaria fiindca legatura dintre ele si ceea ce voi expune ulterior este fantastica. Concluzionand datele expuse mai sus si care sunt imposibil de contestat, fiind autentice si provenind din cea mai directa sursa, aflam ca pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a existat o civilizatie de “zei”, ai “lunii si ai focului”, o tara mare, care cuprindea patru districte si avea capitala in orasul Badtabira (Tartaria), condusa de catre regele ENMEENLUANNA. Aceasta tara va ramane consemnata in documente sub numele de Tara LUANNA sau Tara regelui AN. Cu toate acestea, el nu a fost primul rege al tarii, ci tatal sau, regele ANU, asa cum ne-o confirma si scrierea de pe placute: “fii lui AN si stramosii lui ANU”. Ei au intemeiat cea mai veche dinastie regala cunoscuta pe pamant, de pana acum, cea numita a Basarabilor. Aceasta Tara, LUANNA sau a lui ANU, se intindea in NV tarii noastre, in munti.

In “Legenda lui Ghilgames”, epopee sumeriana, se povestesc intamplari din timpul domniei regelui Anu si a potopului care a avut loc atunci. Dar pana sa se produca potopul, mai precis pana sa fie provocat de catre extraterestrii din Tara LUANNA, au avut loc mai multe evenimente importante care au determinat, in final, luarea fatidicei hotarari. Pentru a ilustra cat mai corect si clar evenimentele acestea, voi apela la celebra lucrare, despre care nu se poate afirma ca a fost falsificata. In mit ni se povesteste cum au decis “zeii” sa creeze o noua fiinta si cum au si creat-o. Ea este numita Enkidu in povestire, iar in Biblie se va numi Adam ( insotit de catre Eva, consoarta lui). Toate aceste denumiri nu reprezinta nimic. In epopee, fiintei nou create trebuia sa i se dea un nume, in Biblie s-a tradus gresit ceea ce dorea sa se exprime initial. Adam reprezinta denumirea AND-ului pe care noile fiinte il aveau, iar Eva, care in ebraica se traduce prin HAVVA=viata, reprezinta viata fiintei create. Adam si Eva inseamna impreuna AND-ul si VIATA, deci o noua fiinta, viabila, cu ADN-ul uman actual si care a fost creata pe cale genetica, de catre extraterestrii.

Noile fiinte au fost create din ordinul regelui ANU, dar au fost “plamadite” de catre zeita Istar, fiica regelui Anu si nu aratau precum arata omul in prezent, ci, dupa cum ne informeaza epopeea, omul nou era: “o fiinta de-o putere coplsitoare, cu trupul invelit in par, asemeni fiarelor din codri”, “un urias”, care, dupa ce “a imbratisa-o pe frumoasa din Uruk, “si-a pierdut din vlaga”, “fiarele au fugit de el, simtind ca nu mai e de-al lor” si el “s-a facut mult mai chipes si mintea i s-a limpezit.”Observam ca primele fiinte, create pe cale genetica, erau mai putin aspectuoase dar foarte puternice, forta lor bruta fiind prinicipala trasatura care ii interesase pe creatori inca de la inceput, ele urmand a fi folosite in muncile cele mai grele, aidoma sclavilor si totodata, li s-a fixat prin informatia din AND si o limita de viata, de 120 de ani pamanteni. Noile fiinte nu gandeau si nu stiau sa se reproduca ( aceasta idee o regasim si in Biblie, cand ni se spune ca Adam si Eva nu se impreunasera,“nu gresisera” si nu gustasera din “Pomul cunoasterii binelui si al raului”, adica nu incepusera sa gandeasca si, drept consecinta a acestui fapt, nu se bucurau de liberul arbitru, pentru a face diferenta dintre bine si rau). Odata ce aceste fiinte incep sa se reproduca, vor apare modificari in natura fiintei lor, atat de ordin fizic, cat si intelectual. Se pare ca urmasii “primilor creati” sunt fiinte cu un aspect fizic placut, pierzandu-si blana de pe corp, mai slabe ca putere fizica decat stramosii lor, dar cu o minte mai “limpede”, adica mai buna.

Totul ar fi fost bine si frumos daca unul dintre fii regelui, ( acestia erau Enki, zeul intelepciunii, numit si EA si Enlil, zeul vazduhului, numit si EL), Enki sau EA, nu s-ar fi revoltat impotriva tratamentului animalic si fara de mila aplicat noilor fiinte. El le va invata sa se reproduca si ii va invata sa gandeasca. Din acest moment, noile fiinte vor gandi si se vor inmulti independent de vointa creatorilor, dar mai ales, la un moment dat se vor ridica impotriva acestora si a modului in care erau tratati.

Care va fi reactia extraterestrilor? Ce se va intampla? Din mit aflam ca regele a convocat un consiliu, o adunare, in orasul Suruppak, unde s-a discutat foarte aprins despre transformarea suferita de catre fiintele create spre a le deservi intereselor proprii si s-a propus ca toate aceste fiinte revoltate si neascultatoare sa fie innecate printr-un potop, hotarare pe care regele Anu a aprobat-o in final. Prin decizia de a face sa dispara toate fiintele create de ei si pe cele nascute din acestea, extraterestrii au dorit sa distruga urmele si efectele unui experiment genetic, care, din punctul lor de vedere, se soldase cu un esec, ceea ce au si facut. In epopee, zeita Istar, fiica regelui Anu, care face o multime de rautati, urmarind rezultatele potopului la a carui producere consimtise, se inspaimanta:” De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult”. Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera “zeii” : “Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.” Cat de clar precizeaza mitul lui Ghilgames faptul ca potopul a fost provocat de catre extraterestri si mai ales ca proportia si urmarile sale au fost calculate gresit de catre acestia…

Zeul EA ii informeaza pe oameni (“fii lui Cain”) despre iminentul eveniment si Noe, care in mit se numeste regele Ziusudra, va pleca pe mare si se va salva, el impreuna cu toata tara sa, adica impreuna cu toate fiintele de felul sau, urmasii sai. Zeul EA va fi considerat tradator si damnat de catre neamul sau, urmand ca persoana sa-i fie acoperita de rusine, blamata, creindu-i-se in mod voit un renume malefic si devenind in constiinta omenirii acel “Sarpe” care i-a ispitit pe oameni sa greseasca, Diavolul biblic. Acest personaj apare in Biblie sub forma sarpelui care a ispitit-o pe Eva sa muste din mar, deoarece el era conducatorul unei fratii, a unei societati numita Fratia Sarpelui si, probabil era apelat cu titlul de “Sarpe”, dar Enkil nu a facut altceva decat sa ia apararea unei fiinte slabe si sa o ajute. Dupa Potop, o parte din locuitorii din aceasta zona vor migra spre un alt teritoriu, intemeind Sumerul.

Acestea sunt pe scurt evenimentele care s-au petrecut in acele timpuri, pe teritoriul Carpatic, iar faptul ca Potopul biblic s-a pornit aici poate fi explicat precis si clar. In civilizatia sumeriana ni se vorbeste despre cei opt regi care au domnit inainte de potop, pentru un timp de 241 200 de ani si despre dinastiile Ur, Kis, Uruk de dupa potop, cu regii lor, care au domnit pentru perioade de 177 de ani, 24 150 de ani, 3 luni si 3 zile si jumatate, 2300 de ani, iar dupa dinastia lui Uruk, urmand alte dinastii pe care nu le mai cunosc. Aflam ca din momentul sosorii extrterestrilor si a instalarii lor in Tara LUANNA, acum 450 000ani si pana la Potop s-au scurs 241 200 de ani, timp in care fiinte creata pe cale genetica a avut timp sa evolueze, sa devina independenta fata de creator, ca specie si organizare sociala si chiar sa se ridice impotriva acestora. Facand un calcul ar insemna ca acum 208 800 ani a avut loc marele potop. Data aceasta concorda cu data la care s-a produs cel de-al doilea cataclism din istoria Atlantidei, adica acum aproximativ 200 000 de ani ( primul avand loc acum aprox. 800 000 de ani, cel de-al doilea, acum aprox. 200 000de ani, iar ultimul, prezentat ca fiind un mare potop, acum 11 000 de ani). O prea mare coincidenta, nu-i asa? Potopul declansat de catre extraterestrii din zona muntilor Carpati a afectat foarte puternic Atlantida, determinand plecarea unei populatii numeroase de pe insulele ei, spe alte zone de pe glob. Despre migratia atlantilor si despre conflictul iscat intre ei, extraterestrii si fiintele nou create vom vorbi cu o alta ocazie.

Sper ca am reusit sa va conving de veridicitatea celor mai sus prezentate sau daca nu, cel putin sa va provoc sa cercetati singuri.


http://www.rufon.org/articol/16/


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Retragerea trupelor din Irak a fost in capul listei campaniei electorale al PSOE, Partidul Socialist Spaniol, nu e o decizie de moment. In plus sondajele, chiar si cele realizate de PP aratau ca 70% din spanioli nu sunt de acord cu acest razboi. Eu cred ca un adevarat politician trebuie sa guverneze pentru poporul sau, sa fie reprezentantul vointei generale. Si mai cred ca avand curajul de a spune "Razboiul din Irak a fost un dezastru" Zapatero a exprimat ceea ce se gandeste in multe puncte ale globului. De ce spui ca e un papagal?
Aznar a facut multe greseli, nu numai in problema Irakului. Iti aduci aminte de exemplu de catastrofa ecologica "Prestige"? Nu au luat masuri pentru a contracara dezastrul decat atunci cand era prea tarziu, desi francezii le oferisera tot ajutorul. Apoi e marea problema a locuintelor, pentru ca grupuri de interese ale PP controlau piata imobiliara si pretul a crescut fara limite. Sunt multe, eu nu sunt o enciclopedie, te poti informa singur daca te intereseaza. Insa, asa cum se intampla si pe la noi, sunt multi cei care votau PP (iar cand zici ca se scria bine de Aznar, te referi la presa conservatoare: "El Mundo"; in Spania presa e bine delimitata ideologic). Atentatele au fos un dus rece pentru ei. Aznar s-a comportat rusinos, ascunzand informatii, canalizand atentia asupra ETA pentru ca ii convenea politic...Or fi multi conservatori in Spania, dar prosti nu sunt. A fot o greserala sa fie tratati asa. Nu au votat teroristii in Spania, au votat mai multi si mai lucizi.
Si in fine, spui
"In momentul in care stabilesti politici sociale dintre cele mai frumoase, pretul pe care il vei plati va fi chiar prosperitatea economica"
Stai putin, ce inseamna prosperitate economica atunci? Ca ai un top al celor 100 de milionari si restul tarii moare de foame? Nu, a gandi social inseamna sa privesti catre clasa mijlocie si sa eviti polarizarea. Daca ne luam dupa PIB Statele Unite ar fi tara tuturor fericitilor. Dar nu e caci exista milioane de saraci, unii nu dispun de cea mai elementara asistenta sanitara. Asta naste frustrari si ne trezim ca niste dementi apuca o arma si impusca elevii dintr-un liceu, ne trezim cu tot felul de secte dintre cele mai ciudate si mai radicale. In Europa de Nord se gandeste altfel "prosperitatea". Du-te in Danemarca, Olanda sau de exemplu in Suedia, unde impozitul pe profit e de 40%. Nu se cheltuie bugetul aiurea, cum spui, ci se distrubie echitabil. Politicile sociale nu exclud prosperitatea economica.

Cum ai trimis doua comentarii voi incerca sa raspund la ambele aici.

"Sa vedem ce numim confuzii?"

Chiar asha. Ia sa vedem!

"Tu afirmi:
"Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet"
sunt in afara subiectului."

Pui la indoiala folosirea de catre mine a cuvantului doctrine in
stiinta...de acord?apoi revii cu ce am scris mai sus!!!???deci esti confuz de
acord?"

1) Fraza itzi apartzine:

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca
exista diverse doctrine."

Itzi aduci aminte? Tu ai spus-o. Nu m-am declarat de acord cu
formularea ta, doar tzi-am intors-o ca pe o intrebare. Deshi incepe sa devina
obositor te mai rog inca o data sa ne deslusheshti shi mie shi
celorlaltzi participantzi la forum care sunt aceste "doctrine". Nu am pretentzia
unor expuneri pe larg. Doar cum se cheama, daca eshti de acord cu ele,
daca da de ce da, daca nu de ce nu, etc. In felul asta o sa-ti pot
raspunde mai putzin "confuz" shi pote mai aflam shi ceva nou.

2) Facand abstractzie de punctul 1), perfect valid de altfel,
ratzionamentul tau este shi asha compromis. Unde vezi tu cuvantul
"shtiintzific" asociat cu "doctrine" in comentariul meu? Cine spune ca nu
sunt religioase? De altfel tu eshti singurul care poate shti despre ce
anume doctrine este vorba.

Confuz de acord, coane Fanica!

"Ce cunoastem despre acest cuvant doctrine unde il mai intalnim?"

Ce importantza are asta? Ne apucam sa studiem vocabularul limbii
romane? Parca ziceai sa nu deviem de la subiect.

"Eu te-am raspuns...

Unde mi-ai raspuns? La ce?

"tu ai localizat acest cuvant numai si numai in religie!!!???"

Or fi shi alte doctrine: economice, militare, politice. Ce relevantza
au insa ele raportat la nemurirea sufletului?

"De ce? transferi discutia numai pe plan religios?"
" ai "deturnat tendentios" subiectul catre religie."

In argumentatziile pe care le-am facut religia joaca un rol secundar.
Eu m-am bazat pe observatzii shtiintzifice, nu mi-am demonstrat punctul
de vedere atacand religia ci aducand argumente pozitive. Este insa
firesc sa abordez si religia, care dupa cum spuneau shi ceilaltzi
corespondentzi este in stransa legatura cu ideea de nemurire a sufletului.

A spune ca "transfer" sau "deturnez" discutzia in plan religios este absurd. Probabil
recunoshti asta:

"Credinta in nemurirea sufletului este impartasita aproape in
unanimitate de miile de religii si secte ale crestinitatii.O intalnim ca
doctrina oficiala a iudaismului.In hinduism,aceasta credinta sta la baza
invataturii reancarnarii.Musulmanii cred si ei ca sufletul traieste dupa ce
corpul moare.Animismul african,sintoismul si chiar budismul,predau
variatiuni pe nemurirea sufletului."

"Ai intrat in discutii cu si despre stiinta(pe care nici eu nici Mary ,nici Souris nu au combatut-o ci evident ii stim rolul ei.)."

Nu vad cum ai putea combate stiintza in sine. Cum insa eshti in evident dezacord cu unele din concluziile ei ma ashtept sa aduci argumente. Nutresc sperantza ca ai astfel de argumente shi ele nu se reduc la "sufletul e nemuritor ca asha simt eu" sau "ca asha vreau eu" sau "asha zice Petre Tzutzea".

"Existenta eterna a sufletului trebuie privita din toate
unghiurile...chiar si stiintific."

Eu am facut-o. Ashtept shi de la tine acest lucru.

"Imi place sa dialogam insa nu pierzand timp..."

Iata primul lucru spus de tine cu care sunt de acord. Pai hai sa vedem
cine pierde timpul. Dupa cum ai putut vedea am dat raspunsuri pe larg
lui Mary si lui souris. Am putut face aceasta pentru ca shi opiniile lor
au fost clar exprimate. Tu in schimb evitzi sa combatzi in mod direct
argumentele pe care le-am adus. Eu spun ca sufletul e produs de creier,
tu imi tranteshti "dualismul metodologic insurmontabil". Eu explic de
ce cred ca religia este eronata, nedemna de urmat, tu te agatzi de
antinomia doctrina - stiintza, imi reproshezi ca schimb subiectul, dar in
rest nimic; nici un contraargument. Reciteshte, te rog, comentariile pe
care le-am publicat, daca nu eshti de acord cu argumentele mele adu
dovezi care sa le infirme, ridica problemele care in conceptia ta imi
contrazic punctul de vedere.

"Un timp indelungat teoria evolutiei apartinand lui Charles Darwin a fost acceptata pe scara larga."

Teoria evolutziei a fost acceptata cu greu la inceput. Doar in prezent ea este acceptata pe cale larga.

"Oamenii (fara credinta ) s-au asteptat probabil ca, in timp,credulii,ignorantii sau poate naivii sa mai creada in Creator."

Presupun ca ai vrut sa zici "...naivii sa NU mai creada...".

Cum potzi sa stii tu ce au gandit ei?

" nimic mai fals..."

Straw man.
Faptul ca multzi oameni sunt credincioshi e un argument pentru validitatea religiei? Catzi oameni crezi tu ca shtiu in ce consta teoria evolutziei ca sa se poata decide? Tu crezi ca o cunoshti?

"Insa nu a fost asa...multi oameni de stiinta afirma azi in mod deschis ca exista un Creator. Tot ce se poate, poate ei nu cred in Dumnezeu...sau in Biblie,insa sunt convinsi ca proiectul vizibil in lumea vie indica in mod logic existenta unui Creator cu o inteligenta ce noi ca semeni nu am atins-o inca."

Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca:

"sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator"

"Poti tu sau oricare dintre semeni sa numesti/numeasca pe acesti oameni de stiinta naivi?"

Nu pot sa ma exprim de vreme ce nu shtiu despre cine vorbeshti. Oamenii de stiintza pot fi shi ei naivi.

Sa intzeleg ca eshti creatzionist? Daca tot ai adus vorba potzi sa-mi spui carui curent creatzionist aderi? Poate ceva bibliografie?

"Ma opresc aici ,pot sa mai vin cu argumente."

Nu am vazut argumente ci doar afirmatzii.

In final vreau sa-ti spun ca ti-am urmat sfatul de a citi si comentariile mai vechi.

Itzi respect suferintza si nu vreau sa ti-o adancesc. Dar, dupa cum zici:

" suntem prin creatie liberi,liberi in gandire"
"Cine se teme de suferinta...va suferi de teama."

Numai bine!

P.S. Argumente in favoarea opiniei mele gaseshti la:

http://www.ebonmusings.org/atheism/ghost.html
http://www.infidels.org/library/modern/lifeafterdeath/immortality/index.shtml

Sunt materiale bine argumentate care merita citite.

Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

pentru mine, sa fii un om bun inseamna sa privesc cu atentie in jurul meu si sa reglez balanta dintre cat vreau sa ajut si cat pot sa o fac fara sa-mi bat singura cuie-n talpa...
mai inseamna sa impartasesc din experienta mea cui are urechi de auzit, sa accept omul asa cum este, cu suma tuturor defectelor sale, inseamna sa-mi ingrijesc deopotriva sufletul si trupul pentru ca ele sunt esenta si imaginea mea si sunt ambele la fel de importante, inseamna sa nu blochez fluxul de lucruri bune care vin spre mine si sa le trimit si eu mai departe, facand cate un bine mic in jurul meu acolo unde este nevoie...

cred ca cel mai pretios lucru pe care poti sa-l daruiesti cuiva este atentia ta, timpul tau de ascultare interioara activa... quality-time, cum zic americanii...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.

durere?! toti ne-am lovit si ne-a durut! toti suntem intimidati de cineva care ne ameninta cu bataia pentru ca ne gandim la durere! poate doar atat ne ramane in fata durerii, credinta! Credinta ca Cineva se va indura de noi si nu va mai lasa nervii sa-si transmita impulsurile. e greu sa te stii bolnav.suferind de o boala care implica multa durere si suferinta si clipe de agonie constienta si nopti fara somn si spaima.... ce o fi in sufletul unui bolnav in afara de suferinta care i se poate citi pe chip?.. poate bolnavii fericiti viseaza, spera, la liniste, la o viata fara presiune, fara fiori... Am vazut suferinzi..Am petrecut la groapa oameni rapusi de boala.. Am simtit si miros de putreziciune langa un om inca viu... stau si ma gandesc care ar fi sensul propozitiei:" Un om bolnav este numai trup!". Suferinta care ne macina este cea a trupului. cand suntem suferinzi de suflet si totodata bolnavi tot o miscare mai nefericita ne aduce aminte doar de suferinta fizica.... Cine e tare in fata durerii? Nu stiu. Cu totii am vrea sa fim tari in eventualitatea durerii surde... Incerc sa-mi imaginez o durere care nu te mai lasa, o durere a tot ce sunt, a tot ce se vede din mine, toti nervii pulseaza si se cearta si provoaca accese si contractii dureroase... e groaznic.. cel putin asa cred credinta poate ramane singurul drog de alinare a suferintei... Poate ca si El ne imaginam ca suferim pentru ceva, pentru pacate, pentru greseli, pentru prostia noastra, a altora, pentru o aleatorie distributie a ghinionului si norocului... sunt spitale in care bolnavii sunt doar trupuri pe care chirurgii le opereaza si taie si cos si inteapa cu ace sterile...Toate astea pentru ai vindeca...incerc sa ignor ca ar fi rautate in noi..Poate toti am fi solidari si am incerca sa alinam suferintile celor de langa noi, a celor parasiti de soarta.... Din pacate nu traim intr-o lume idilica si totusi bolnavul ramane la un moment dat cu singura lui sora :durerea... daca ajuta pe cineva aflat intr-o stare de durere si suferinta fizica indemnul meu, va sugerez o visare: "Plaja pe malul marii...cer senin..apa calma, zumzet de valuri linistite care mangaie firicelele de nisip...Tipete de pescarusi..Soarele arunca usor o caldura care nu are nimic de a face cu o stare febrila..ma plimb pe acest coltisor de Rai..imi tarai usor picioarele prin nisip..grauntele de piatra ma mangaie fara a ma ranii, intalnesc scoici de forme ciudate si care imi poarta imaginatia catre cele mai incantantatoare talismane...arunc o meduza in apa..culeg o alga si imi incing cu ea o incheietura..Simt mirosul marii si al caldurii placute si al nisipului caldut si ma simt liber si pleoapele le inchid si vad prin ele roseata luminii soarelui..deschid ochii , privesc spre cer si parca vad ingerasi zglobii coborand la mine, si sunt asa micuti si dragalasi si vocile lor nu au nimic strident... si piciorusele lor ating nisipul ma inconjoara si parca imi transmit din voiosia lor si parca ma inunda bunatatea lor si ma fac sa ma simt si eu inger si ma fac sa privesc in jurul meu si sa vad tot cu ochi calzi si buni.....'

...asa ca raspund:

MICUL DEJUN :

1. Care e nick-ul tau?
Muc cel Mic…am crezut ca stie toata lumea!!! Sau nu stie vania ce stie tot satul?!

2. Care e zodia careia ii apartii ?
Apartin cu trup si suflet zodiei Gemenilor, la bine si la rau, de bunavoie si nesilit de nimeni, pana ce moartea ne va desparti…

APERITIV

3. Care e animalul tau preferat?
Un labrador pe care nu cred sa-l am vreodata…

4. Ce anotimp iti place cel mai mult?
Infantila intrebarea…anotimpul fluturilor mofluji…

5. Fructe si flori, care iti sunt pe plac?
Toata vegetatia e pe placul meu (raul, ramul, patria nemuritoare…) Nici o obiectie din partea mea, a stiut D-zeu ce face…

6. Cine scrie pe gustul tau? Poeti & prozatori preferati – si de prin cafenea!
m-ai atins la coarda elastica!...deocamdata spun trei de pe cafenea: rembrandt (ce pisicile mele?), Herjeu, Livia Lazar. Mai e intrusul ala da-i prea modest si nu mai scrie deocamdata nimic…asteapta invitatii speciale?

7. Care iti sunt artistii preferati (actori, cantareti, pictori, sculptori)?
Actori, sculptori...imi place combinatia asta…adica vezi doamne Rodin si Van Damme, Maria Ciobanu si Van Gogh, Tache, Ianke si Cadar, Stan si Bran, Tom si Jerry, mama si tata, Unchiul Vania si Capra cu trei iezi, Intruder si Bob Marley…opriti-ma c-am intrat in transa!!!

8. popcorn...Care sunt filmele tale preferate?
Filmele in care uit sa-nghit popcornul pana-mi da Intrusa una dupa ceafa si tipa la mine: “iar te uiti la mizeriile astea??? porcule!”

9. nectar...Cartile iubite?...
Cele scrise de Steinbeck. Toate.
Mai sunt dar iar intru-n transa si mi-e mila de voi…

10. ambrozii...poeziile preferate?
Poeziile scrise de Intruder, ce motanii mei? (ma scuzati dar sunt inca marcat de textul lui rembrandt, ala cu psalmii, ce pisica mea?)

DELIKATESSEN I

10. Care e forma ta geometrica preferata?
Femeia cu forme perfecte (sfere, semicerc, triunghi isoscel, capu-n traista si patrat, glezna iute, ochi alunecosi, inima zburdalnica…)

11. Planeta preferata?
Planeta Moldova, Venus, Jupiter, Saturn, Mamaia, Eforie…salutari de pe litoralul Marii Negre. Intruder (care se prajeste pe plaja in timp ce altii mor de caldura acasa, sic! sic! sic!)

12. Ai vreun idol sau un model? Care ar fi acela ?
N-am si de unde nu e nici D-zeu nu cere.

13. Care sunt personajele tale favorite?
Doar personalitati…

INTERMEZZO! GUSTARICA!
14. Ce directie/sens iubesti?
Directia/sensul acelor de ceasornic…just fancy!

15. Autocaracterizare in 3.14 cuvinte !
Vai de steaua mea!...sunt caracterizat in 1000 de cuvinte pe zi, ajunge o bata la un car de oale…toata lumea stie ca-s destept, frumos, devreme-acasa si cu sufletu-n rai!

16. Ce culoare are vocala « ű » ?
m-am prins!!! ai vrut sa ne-arati ce tastatura hoata ai!...eu il am pe ù, è, è, ç, ì, ctrl…hopa!...am doi ctrl!!! mai am £ (e un laptop paradit cu moneda veche ca spaghetele statute)…alt gr…%...f1…f2…pana la f12…un esc, un alt, un &…gata, v-am ofticat destul!

17. Unitatea de masura preferata?
Etalon…

DELIKATESSEN II

18. Mitul preferat ?
Mesterul Manole c-a reusit s-o convinga pe nevasta-sa sa fie zidita…Prometeu (poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, am bricheta noua)…democratie, lapte si miere in Romania, salarii mari de-a moaca…

19. Copacul/pomul (laudat sau nu) preferat ?
Smochinul indaratnic pentru ca n-a avut si a doua sansa (fiind pom nu om).

20. Ce si cum ai fi vrut sa fii daca ai fi avut la dispozitie o noua viata ?
“sempre idem” cum si-a tras Intrusul semnatura (sa se dea mare ca stie latina, prapaditu’)


INTERMEZZO ! CEAIUL DE DUPA-AMIAZA!

21. Apa, aer, foc, pamant – elementul preferat ?
Apa, ca e uda…

22. Ce alegi intre o margareta si un catel de plus ?
O pravalie cu scara si-un Ferrari numit dorinta…

23. Kitsch-ul cel mai amuzant ?
Brelocul ala cu doi purcelusi care se ffffffff-alfaie.

CINA ROMANTICA

24. Care iti sunt visele/idealurile, spaimele/cosmarurile ? (preferate sau nu...)
“cosmar preferat”…cool…
Deci sa le luam pe rand, ca la moara:
visele: cele erotice…
idealurile: vanturile, valurile, malurile, balurile, barurile, caii verzi, poezia lui rembrandt cu Cris (ce maimuta mea?)…

25. Portretul (sau autoportretul :) femeii/barbatului ideal.
Fiind un barbat ideal, imi fac autoportretul (fragment): “sunt doar un om si-un ochi de orb/ sunt doar un pas trecut prin colb/ sunt doar un inger alungat/ din cerul vostru-nseninat/(al meu e-nnourat…)/ sunt doar atat si mult mai mult/ nu sunt gasit, nu sunt pierdut,/ nu-s imparat nu-s nici bufon/ sunt doar un om/ si-atat…nu e destul?”
Femeia ideala: sa vorbeasca putin si sa gandeasca mult…surtout sa vorbeasca putin…cela suffit!

26. Pe cine iubesti cel mai mult din cafenea ? :P
Ai vrea sa stii, ai?...vorba ta: “:P”

27. Defectele pe care le suporti la ceilalti ?
Suport tot ca un spartan…suport de vase, suport tehnic, suport material, suport moral, suport si plang…suport…

28. Cum te-ai vedea in : Antichitate, Evul mediu, Perioada interbelica?
In antichitate: pierzand timpul prin Forul Roman, incaltat cu sandale (terestre) si-mbracat intr-o toga cu ratzushte…
In evul mediu: tragand clopotele (de sfoara) la Notre-Dame si indragostit ca un imbecil de Esmeralda…
In perioda interbelica: un oarecare facand contrabanda cu alcool in California.

29. Care e momentul preferat al zilei si de ce?
E momentul…care este…(de ce? de “neam prost”!)

30. Ce preferi : marea sau muntele si de ce ?
Vara marea si muntele, iarna muntele si soba…nu-i simetric dar lasam asa. De ce?...asa sunt eu, original.

31. Ce melodie ii dedici EI / LUI ?
Pentru naşu’ si soacra mica dedic melodia “de iubesti cate-o gagica nici nu-i rau si nici nu strica”…manca-v-as!

ALLEGRO FINALE : LAPTICU’ DE SEARA

32. Cat de translucid(a) esti?
Ha????...m-am frecat cu toate sampoanele si gelurile de dus ale Intrusei si nu-s nici translucid, nici lucid!

33. Care e starea ta de agregare preferata ?
Cand ma “ia apa” ca pe podul de piatra (crapa capra-n patru)…atunci strasnic ma mai “agreghez”!!!

34. Ce-ti inspira o fata verde ? Dar un barbat ghiurghiuliu ?
O fata verde: Intrusa cand isi infige privirea-n ochii mei si ma-ntreaba cu un suras perfid sau candid, dupa caz: “unde ai stat pan’ la ora asta?” “cat ai luat la salariu?” “stii ce vreau sa-mi cumpar de la Metro, Carrefour, Mega Image? O bluza, un nasture, o margica, o geanta, pantofi, sanie cu zurgalai, alt telefon mobil, roz cu muzicuta, bocanci de schi, minge cu buline, cratita de unica folosinta, laptop argintiu cu antena parabolica, pisici aristocratice, crema de zi, de amiaza, de dimineata, de seara, de noapte, de coate, de spate, papuci cu pampoane, ciorapi cu funde, afrodisiace pentru tine prapaditule, pix personalizat, ochelari de soare, de umbra, de penumbra, de eclipsa, de cal, cu infrarosii, veioza cu franjuri, lenjerie intima magarule, piepten cu alarma, copaci cu flori, perdele cu margele, rochie cu patratele, alta rochie cu patratele, blugii aia ca-mi place cureaua, o bricheta pentru tine sa nu zici ca-s rea, cursuri, manuale, markere, stilou verde cu penita de iridiu, acadele, un mop albastru, TOT-TOT-TOT!!!”
Un barbat ghiurghiuliu: un barbat pe nume Ghita, din Ghimpati, cu ghiul, ghiftuit de vin dobrogean si care joaca geamparale…

Gata, am facut indigestie…asa-s neamurile proaste: mananca pana crapa (mai ales daca-i de-a moka) si apoi dau din buze si din mana…puneti la premiul ala si-o scufitza cu stingator!
Ma bate gandul sa fac si eu un oracol ca-n Delphi; imi dau singur premiul…Pasagere, sa nu te prind! Fiti pe faza…


______________________________________
semper idem

...si n-au mai existat apoi texte.
m-am trezit cu un plici peste gura si miroseam a mushte.
am vrut sa respir dar am putut? nu, ca mi-a indesat perna pe beregata!
ea mi-a zis "sarrruta-ma, ma! saruta-ma ca-n filmul ala cu Scarlett O'Hara, cand au cashtigat yankeii in deplasare!"
am stat 3 secunde sa diger perna si asta a pus capac.
ea n-a mai rezistat si si-a dat drumul!
furiei, bineinteles...ce? credeati ca am io norocu' ala?
si-a varat limba in urechea mea, intre ciocanel si scaritza. auzeam in creier cum ii vibreaza placa dentara, ca un roi de albine.
apoi m-a injurat cu patima si timpanul a pocnit ca o popcoarna!
m-a luat de guler, m-a invartit de 3 ori deasupra capului (ca Greuceanu) si m-a izbit de perete.
m-am infiorat de durere si am implorat-o sa-mi faca o intravenoasa cu morfina. a zis "nu, drogatule!" si mi-a dat un pumn in nas.
sangele a excitat-o, am vazut asta dupa narile ei. parca era o iepuroaica scapata in Regimentul 14 Infanterie.
s-a lipit de trupul meu hatletic, apoi a inceput sa ma mangaie pe pulpe. a zis "ce pulpe paroase ai, Godzila mea! mangaie-ma si tu cum fac eu cu tine ca te ia dracu'!" am mangaiat-o pe pulpe dar mi-am adus aminte de Barbierul Figaro...
ea mi-a rupt camasha fashii-fashii si m-a pus sa-nghit nasturii.
apoi, m-a mangaiat pe spate pana am dat in dambla. cand sa se rupa digurile, harsht! o zgarietura cu unghiile ei kaki!
i-am zis sa nu mai faca asa, cacu dungi nu ies bine in poza!
a zis "taci! lasa-ma sa te zgarii, sa-ti las semne si sa te vada nevasta-ta si sa crape de inima rea"...si iar harsht!
am dat s-o sarut si mi-am dat seama ca se folosise de after-shave-ul meu, cu miros de coada shoricelului!
pe neasteptate, mi-a dat un pumn in okiul stang! okiul mi-a cazut pe podea si s-a rostogolit sub dormeza cu arcuri.
ea s-a lipit de mine ca marca de scrisoare si m-a rugat cu voce sfasietoare: "iubitzel, fa-ma recomandata...fa-ma recipisa...fa-ma par-avion...fa-ma Posta Romana, fi-re-ai al reaq de pampalau!"
i-am replicat ca eu...numai cu fax-ul lucrez. m-a izbit in frunte cu o placa de gresie, zmulsa din podea!
i-am dat bluza jos si sutienul imprimat cu vacutze Milka...am intrebat-o "ma vrei?" si ea a zis "nu te opri cretinule, sa nu ies din transa!"
am tras de fermoarul fustei, in jos...nu voia sa se deschida si mi-am dat seama ca asa pot sa ratez clipa vietii mele. m-am gandit "am ghinion" si i-am tras fusta peste cap.
am inghitit in sec si nu mai stiam cum sa continui. i-am zis "facem o pauza de-o tigara?"
ea m-a pocnit in piept cu un scaun.
m-am redresat si am trecut la ciorapi, dar a spus ca ciorapii sa nu-i dau jos ca asa e mai sexy. "ok, dar ti s-a rupt un fir"!
ea m-a aruncat pe peretele opus si s-a apucat sa ma dezbrace. haina, cravata, camasa, pantalonii, ciorapii, chilotzii...zburau prin camera ca aeroplanele!
am rugat-o sa nu faca asa, ca nu mi le-a calcat ea...i-am zis sa le impatureasca frumos, bucata cu bucata.
m-a injurat de neamuri si s-a lipit de mine. si-a dat singura chilotzii jos si am vazut ca nu i-a impaturit cum am facut eu cu hainele ei...ce femeie dezordonata!
si-a atintit privirea in ochiul meu teafar si eu m-am fastacit. s-a apucat sa ma pipaie cum se pipaie gainile de ou.
m-au apucat pandaliile si i-am zis la ureche "nu mai rezist la preludiul asta lung, hai s-o facem acum!"
m-a mushcat de gat..."asha, sa ai semne! eu vreau preludiu lung! ai ceva impotriva?"
"nope, incerc sa ma abtzin!"
am cazut amandoi pe podea. mainile ei alunecau pe mine si se duceau inceee-eeet-incet in jos.
s-au oprit pe obectu' muncii si a tipat: "ce-i ASTA, mah?...de ce doarme si-acum, ca io i-am dat deshteptarea de o ora si mai bine...te omor si te mutilez, mah!"
"iubito, pai nu doarme...asha e ea."
"daaaa???...atunci, cara-te!...pleaca-n sat, ca-i mare satul! du-te, du-te!"
...si m-am dus.
duce-m-as!

ea nu stia de cata vreme sta acolo. stia doar ca trecusera ani buni de zile. ani intregi in care a stat in picioare, neclintita, in acea curte, pe pamantul batatorit pe care nu mai crestea nimic, in noroi atunci cand ploua, adica mai tot timpul. rochia alba cu flori de camp era acum murdara de praf, decolorata de soare. statea si se uita la geamul casei. uneori, vantul batea si ii acoperea ochelarii cu suvitele brunete, incalcite. de fapt, ochelarii erau singura ei posesiune materiala. prin ei isi vedea, cand si cand, parintii, iesind din cocioaba si mergand peste camp, la marginea padurii, sa adune vreascuri. traiau intr-o polonie aflata sub ocupatie nazista. dar la ei nu ajunsesera trupele. la ei nu ajungea nimeni, niciodata. si nu intelegea de ce, de fiecare data cand ii vedea, aveau lacrimi in ochi. chipurile lor erau sapate de lacrimi vechi, mama ei era aproape oarba. cu toate astea, nici tatal ei nu reusea sa o vada. si nici sa o auda. iar ea, dintr-un motiv sau altul, nu putea intra in casa, nu le putea alina suferinta. dar se obisnuise cu asta de mult timp. acum se multumea doar sa-i vada, sa vada ca sunt bine, sanatosi. parintii ei batrani.
ochelarii aceia vechi, cu rame din argint, ii avea de la tatal ei. de fapt, erau ai tatalui sau. de asta ii purta intotdeauna. o faceau sa se simta cumva in contact cu el, ca si cum totul ar fi fost bine. ca si cum nu ar mai fi existat acele lacrimi.
in jurul ei putea vedea leaganele in care se juca atunci cand era copil, acum ruginite si scartaind domol in bataia vantului. vedea si ce mai ramasese dintr-un gard, si anume cateva scanduri putrezite infipte in pamant ici si colo. vedea campul uscat, intinzandu-se in fata casei. si drumul care se pierdea in ceata, facand legatura intre ei si cine stie unde.
in acea dimineata statea si incerca sa priveasca inauntru prin geamul murdar, sa vada ce mai fac dragii ei parinti. usa se deschise si tatal iesi, ajunse la camioneta veche si incerca sa o porneasca. ea s-a asezat inauntru, pe scaunul pasagerului. era tare curioasa unde vor merge. pe drum, incerca de cateva ori sa vorbeasca. iar tatalui i se paru, de cateva ori, ca o aude. dar stia ca era imposibil. deocamdata. dar o va gasi. de asta plecase spre marele oras, sa isi gaseasca fiica. un evreu polonez intr-un oras de nazisti. dar nu conta asta. era mai destept decat ei. drumul acela fu incarcat de prezenta ei, o simtea atat de aproape, cat sa o poata atinge. dar stia ca e doar inchipuirea lui. poate ca acum, la batranete, durerea in sfarsit reusise sa ii ia mintile. dar nu mai conta.
.......................................................
ajuns la institut, cobori din masina si se indrepta spre paznic. "vreau sa vorbesc cu domnul himmler". reusi, intr-un final, sa il convinga ca e un sustinator al cauzei. iar domnul himmler veni, in paltonul lui negru, lung pana la glezne, cu parul putin grizonat, cu tinuta demna dar cu privirea blanda. "cu ce te pot ajuta, domnul meu?"
"stiti, eu imi caut fiica. am pierdut-o acum multi ani, nu stiu unde e. venise in oras, sa se casatoreasca. asa spune nevasta-mea. eu nu mai stiu. de cand nu mai am ochelarii, nu mai stiu nici unde sunt, decat la mine in bordei."
"si cum o chema pe fata matale?"
"mi-e rusine", spuse batranul, incepand sa planga. "nu mai stiu cum o chema. dar era frumoasa."
"domnul meu, mergi la benzinaria de la iesirea din oras. o vei gasi acolo pe fiica matale."
auzind asta, fata a fugit inainte, sa ajunga la benzinarie. uitandu-se intr-o oglinda, s-a aranjat cat de bine s-a priceput pentru intalnirea cu parintele sau. apoi a inchis ochii, si-a dat jos ochelarii si i-a lasat pe o masa, la intrare. si a asteptat.
batranul ajunse nu dupa multa vreme. dar simtea ca nu e nimeni in jur. simtea ca himmler isi batuse joc de el, ii luase ultima speranta si i-o tarase prin noroi. dar nu mai conta, oricum. vazu o masa si un scaun si se gandi ca poate sa-si traga sufletul acolo, inainte de a pleca inapoi acasa. era un loc numai bun sa fumeze o pipa. in timp ce scotea tacticos tutunul, simti ceva pe masa. o senzatie rece, aproape umeda, ca de metal. si stia ce era. ochelarii lui. erau ramele de argint, le cunostea prea bine. cum ajunsesera tocmai aici, unde el nu fusese niciodata? a luat ochelarii, i-a sters cu un colt al camasii si i-a pus pe nas.
atunci a vazut-o. statea in fata lui si ii zambea, o femeie in toata firea acum. draga lui ...cum o chema, oare? de ce nu mai stia cum o cheama pe propria lui fiica?
s-au imbratisat si au plans mult, dar erau lacrimi de fericire. acum stia ca nu o pierduse si ea stia ca o poate vedea, ca o poate simti. erau ochelarii.
s-au intors acasa pe acelasi drum pustiu, prin aceeasi ceata. iar ea a ramas la locul ei, in curte. tot nu putea intra. acum stia ca parintii ei nu vor mai plange. acum si ei stiau ca ea e acolo si ca nu i-a parasit niciodata.
iar ea stia, acum, ca murise. murise, copil fiind, cu multi ani in urma.