comentarii

alexandru lapusneanu de costache negruzzi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Perle de Bacalaureat 2003 - de Duduia Lizuca la: 08/04/2004 15:22:24
(la: Exemple de imbecilism)
1. Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

2. Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.

3. Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

4. Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

5. Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.

6. Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.

7. Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

8. Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

9. Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.

10. In "Sobieschi si romanii" autorul descrie cum o mina de plaiesi au rezistat asediului perfid al puternicei armate din Iasi. In final, plaiesii, se predau in mod eroic, lasind cetatea neamtului.

11. Desi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogas vorbea latina la perfectie.

12. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

13. Conversatia dintre Baiazid si Mircea este descrisa cuvint cu cuvint, cu toate ca autorul n-a prea fost cine stie ce de fata.

14. Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate!"

15. Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

16. Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."


Sper ca v-au placut :)
#13532 (raspuns la: #13527) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de lipici la: 30/07/2005 13:35:47
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
Mi-a cazut conexiunea la internet si am pierdut mesajul pentru tine, chiar dupa ce-l terminasem.S-o iau de la capat.
Trebuie sa existe doar o istorie a artelor.Criticul poate spune daca ceea ce se expune este nou, cu alte cuvinte poate face comparatii intre ceea ce s-a facut si ceea ce se face.Critica se poate limita doar la detalii despre tehnica , daca artistul nu explica ce a vrut sa spuna cu lucrarea sa.Nimeni nu poate ghici “mesajul”.Daca artistul nu vrea sa spuna nimic cu lucrarea pe care o prezinta, atunci el este mestesugar.A invatat de exemplu, sa picteze corpul omenesc si face compozitii cu personaje.Se gasesc si oameni care sa aiba talent la interpretare.
Am vazut o expozitie de pictura. 50 de tablaouri cu lalele lucrate rapid (pentru ca expozitia sa aiba totusi o tema).Dar de ce lalele?
Nici un cuvant,nimic.
Lucrurile pe care le spui sunt frumoase si interesante dar privesti problema de undeva de sus.Eu am terminat o generala, un liceu si o facultate ,toate cu profil artistic si m-am lovit de situatii greu de imaginat de cineva din afara.
Ai citit “jocul cu margele de sticla “ de Hesse?Desi s-ar putea sa gresesc pentru ca nu te cunosc, pot spune ca esti un jucator inversunat.Jucatorii citeau mult (traiau pe cheltuiala statului, isi permiteau) si faceau paralele intre domenii… dar uneori realitatea difera de ceea ce spun cartile.
Din experienta mea in domeniu pot spune ca artistii plastici din tara noastra sunt cei care termina o facultate de arta.90% dintre profesori nu acorda importanta decat metodei de exprimare, sau mai bine spus calitatii executiei lucrarilor.Aprox 10% din invatacei doresc sa spuna ceva cu lucrarile lor, dar care este posibilitatea ca acestia sa se intalnesca cu cei 10 % profesori interesati de idee?Si cum majoritatea decide in toate cazurile…. ca si in “Alexandru Lapusneanu”, cine sunt cei care spun daca o lucrare este buna sau nu?
#62470 (raspuns la: #61644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, cautati - de maimuta la: 18/04/2006 09:16:25
(la: Despre agresivitate)
"oul discordiei!";)))
P.S. Sierva, rasul de la #117780, a fost a lui Alexandru Lapusneanu;))
#117791 (raspuns la: #117788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e culese............... - de cosmacpan la: 15/05/2006 20:56:58
(la: Scenarii imposibile)
"Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu
"Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata"
Deci: "Unde s-au intalnit Mesterul Manole si Coana Chirita?!?... cred ca prin Bucuresti, langa un lac dintr-un ..."
e lung pamatul si-aerat
ca ciocolata ce mi-ai dat
ca de la savarsin la vale
La umbra duzilor batrani
se fac paftale.
se bat din aur margarete
pentru baieti si pentru fete.
paftale prinse-n lanturi grele
ca si pacatele........?
"în '90 nu era o problema de vârsta" - de cosmacpan la: 22/06/2009 23:36:25
(la: 2009 vs 2010)
asa e dar intre timp au mai trecut cca 20 de ani. Deci fizic, e "batran" iar organul nefolosit se atrofiaza deci este vorba despre exercitiul democratic al puterii monarhice; ori daca in 90 Prestanta, demnitatea si aura, magia monarhiei erau nestirbite, tarsiala istoriei a ros din aurul pur iar nunta Principesei cu un candidat la Presedentie (Duda, care a trait in Romania si nu a jucat criket cu verisorii sai pe pajistea de la Windsor, si nici nu a luat ceaiul de la 5 decat "la bloc"

(Radu Duda s-a născut la 7 iunie 1960, în municipiul Iaşi, într-o familie de medici. A absolvit Liceul Internat "Costache Negruzzi" din Iaşi în 1979. A fost admis pe locul patru la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1984, la clasa prof. Olga Tudorache. Printre colegii săi de promoţie s-au numărat Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Oana Pellea, Carmen Ciorcilă, Carmen Trocan, Marina Procopie, Mihai Verbiţchi, Adrian Păduraru şi Dan Bădărău.

După ce a absolvit Facultatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, tânărul actor a fost repartizat la Teatrul Municipal din Suceava. Apoi a fost transferat ca actor la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi. În perioada în care a evoluat ca actor, Radu Duda a locuit la bloc, ca majoritatea românilor. În anul 1988, se mută la Bucureşti, părăsind scena Teatrului Naţional din Iaşi.

Din 1974 şi până în 1999, Radu Duda a susţinut o bogată carieră artistică în teatru, film şi televiziune, în ţară ca şi în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia şi Camerun. A lucrat ca asistent universitar (1990-1994) la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa prof. univ. Dem Rădulescu.

Printre rolurile interpretate de actorul Radu Duda sunt de remarcat: rolul lui Gigi Stamatescu (ofiţer, iubitul Mizei) în piesa de teatru "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu, un rol în piesa de teatru "Trei surori” de A. P. Cehov."

si dupa cum bate vantul crizei (cu tot respectul pentru omul Radu Duda) pentru a fi rege trebuie sa te nasti rege, altfel cu putina sarguinta oricine poate juca un rol...
#454211 (raspuns la: #454207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perle BAC 2009 - 1 - de 1brasovean la: 30/06/2009 08:28:49
(la: Un banc bun, ceva?)
Inima este cel mai important organ genital al omului.

Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.

In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.

Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!

Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia "Luceafarul" [] .... ea spune Tudor Arghezi.

Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.

Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!"
Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate!"

Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii
fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."

La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula.Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet... si pe Paula nici nu o cunosc!"

Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I..

Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
D-le Alexandru, Ma bucura - de ikoflexer la: 16/04/2004 11:28:33
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)
D-le Alexandru,

Ma bucura faptul ca ati decis sa participati in aceasta discutie deschisa.

Am citit programul URR si, dupa cum ma asteptam, cu toate ca e pe intelesul meu, contine indeajuns sa produca confuzie in romanul de rind. Inteleg ca prin vizitele dvs. locale explicati ce aveti de gind sa realizati in Romania. Dar, pentru un partid care se mindreste de a fi bazat pe pragmatism si ne-ignoranta realitatii, nu credeti ca o versiune mai concisa, cu puncte clare si pe intelesul tuturor celor care vreti sa va voteze ar fi mai potrivita?

In program sustineti ca vreti sa privatizati intregul sector de stat. Ne puteti spune dupa ce model va-ti inspirat decizia? Adica: ce tari dezvoltate v-au folosit ca inspiratie? Chiar credeti ca e bine sa lasati sectoarele responsabile pentru infrastructura tarii din mina statului?

- ikoflexer
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si Alexandru cel Mare a vrut sa "emigreze"... - de ondine la: 11/01/2005 17:40:33
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In paranteza, lansez si eu o intrebare : Daca "1984" a fost visul urat al comunismului, din pacate asa aproape de realitate, poate ca in ziua de azi si in lumea occidentala, e mai de actualitate ca niciodata "Minunata lume noua" a lui Huxley. Ce parere aveti si ce ati alege?
Si poate ca tranzitia e fel de iluzie a "minunatei lumi noi", creata cu mijloace nu prea mult schimbate de la "1984".
Eu nu stiu cat de mare e diferenta, si aduc acest fapt ca pe un argument ca, dpdv al minusurilor de o parte si de alta, poate ca nici nu merita sa emigrezi...
Insa nu cred ca un astfel de punct de vedere e viabil pentru un om care inca isi construieste propria viata. Pe de alta parte, ramane un argument pentru cat de putin relevanta ar putea fi, in sens negativ, plecarea dintr-o tara in alta.

In ce priveste partea pozitiva a lucrurilor, mai degraba m-as intreba asupra intrebarii : la urma urmelor, de ce sa fie o trauma asa de mare sau un eveniment asa de important sa treci una sau mai multe granite? Oameni sunt peste tot, si buni si rai, si prieteni si straini, si apartenenta la un anume spatiu nu ii incadreaza automat intr-o categorie sau alta. Omul trebuie sa fie liber sa aleaga incotro merge, dar e oare atat de importanta determinanta spatiala intr-o astfel de alegere? Daca vrei sa mergi la cele mai bune scoli, sau sa ai job-ul visat, sau sa realizezi ceva de anvergura, sau pur si simplu sa cunosti, sa vezi, de ce sa-ti limitezi comparatia la interiorul unor frontiere? Mai ales in lumea de azi, unde granitele devin ceva tot mai abstract...

Ce s-ar fi intamplat daca Alexandru cel Mare ar fi gandit cu tot atatea limitari?

Eu cred ca visele noastre nu trebuie sa se impiedice de frontierele trasate de altii...

Si, fie intr-o viziune negativa, fie intr-o viziune pozitiva, concluzia ar fi cam aceeasi : ca trebuie sa ne consideram liberi sa mergem pana la capatul lumii, daca de acolo putem privi lumea cu ochi mai limpezi...

"Musiu" Alexandru. - de viorel.anghel la: 17/06/2006 12:41:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce am spus eu si ce pricepusi matale....e cale lunga.
Tinerii din ziua de azi alearga disperati,storc parintii de bani sa ia neaparat un DSLR ca de,fara asta nu pot face fotografie.
Le spune si lor cineva ca degeaba ai scula de scula ,daca har si talent .........'nema"?
Cine le baga in cap ca ...:
-aaaaa nu ai DSLR? Si vezi ce iei ca modelul ala nu are 5 cadre pe secunda,are numa 3.
-NU faci fotografie ma cu ce ai ,esti stift,te-ai plafonat,ai cazut,esti terminat.
-Fa foamea,bate-l pe bunicu sa scoata banii de inmormantare ca esti pierdut daca nu iei DSLR,ca fara el nu poti invata arta foto.
Auzeam pe cineva asa: ma ce scula are Moiceanu de face peisajele alea?
Se pleaca de la "scula",in loc sa intrebe dupa cata munca si invatatura a ajuns un fotograf sa faca ceva remarcabil?
Domnule Alexandru da inainte cu jignirile ca fara asta nu se poate discuta de fotografie in Romania,deci slobozeste gura de toate cele ca asta e exprimarea "docta" moderna.
#128369 (raspuns la: #128328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la Alexandru Ioan Cuza si - de RSI la: 02/08/2006 10:03:17
(la: cel mai bun presedinte al Romaniei!!)
"De la Alexandru Ioan Cuza si Kogalniceanu nu am mai avut politicieni onesti si patrioti."
Exagerare si idealizare : Al. I. Cuza cu toate calitatile si meritele sale era destul de corupt si aspira spre puterea personala.
Cu cei doi sus-mentionati nu se incheie lista: au mai fost si un Iuliu Maniu, un mare exemplu de patriotism si onestitate. si chiar Bratienii nu erau deloc lipsiti de calitati. La lista as adauga si pe I.G. Duca, Nicolae Titulescu, Alexandru Averescu.

Din "marfa" care se gaseste pe piata acum...nu prea am pe cine sa aleg.
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin

#137099 (raspuns la: #137076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa valsam.. - de Alexandros la: 23/11/2006 15:34:20
(la: The Ball Room)
Ce bine mirosi:)
Si eu ma speriasem de asocierea cu vestiarele din Ghencea.
Si ce rochie frumoasa ti-a facut Bitterdream..
Mai dansam cateva valsuri?
Oricum suntem singuri...

Aaa.. Negruzzi..
Ori o dadusi in ale lu' Lapusneanu, adicatelea adica io nu vreau, tu vrei. :))
Ma gandeam ca daca citezi(parafrazezi) primul capitol sa-l citez si eu pe al doilea:))

Dar sa-l lasam pe Negruzzi si sa ne concentram pe Strauss:)




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#159008 (raspuns la: #158998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armanii sunt adevaratul neam a lui Alexandru Macedon - de yota la: 29/06/2007 16:53:01 Modificat la: 29/06/2007 17:24:21
(la: Limba aromâna)
Armaneasca nu seamna aproape deloc cu limba romana stiu sigur pentru ca m-am uitat pe un dictionar si am observat ca armaneasca este mai grea decat franceza si decat engleza.Daca vreti sa va lamuriti cautati un dictionar arman-roman si cuvintele din limba armaneasca care seamana cu cele din limba romana, seamana exact cu cele din franceza,italiana,spaniola pentru ca toate sunt limbi latine exemple : italiana-occhi,armaneste-ochi si romana-ochi. Exemplu italiana-nipot,armaneste-nipot,romana-nepot si restul cuvintelor care se aseamana cu cele din limba romana care sunt putine , majoritatea sunt din latina si se gasesc si la cele trei limbi mentionate mai sus.Si romanii intodeauna au auzit doar variantele romanilor ce ar fi sa ia o carte despre originea armanilor scrisa de armani sau chiar de autori straini si o sa vedeti ca noi suntem neamul lui alexandru macedon si asta explica faptul ca armanii stau in muntii pindului de peste 2000 de ani , unde in muntii pindului a fost si nascut alexandru macedon, si multe alte motive si dovezi istorice, si inca ceva in legatura cu limba, sa stiti ca,cuvinetele astea mai noi ca : deputat ,parlament,comisiesie, si multe multe altele ,armanii din romania folosesc si aceste cuvinte pentru ca in limba noastra aceste cuvinte nu exista pentru ca noi nu avem o tara proprie ca sa luam cuvinte din alte limbi si sa le transformam cum au facut romanii si din cauza asta un roman intelege o mare parte din text dar sa ia dictionaru sau niste carti cu povesti pe limba armaneasca si o sa vada ca nu poate intelege cam nimic si nici macar no sa poata fi in stare sa citeasca pentru ca nu intelege aproape nimic si se scrie si putin diferit si ar sta cam 3 min sa traduca o propozitie din armana in romana.
alma mater - de Intruder la: 01/07/2008 12:13:11
(la: Perle scolare)
"de ma voi scula, pre multi am sa popesc eu" a zis Lapusneanu si a botezat oameni.

Ion al Glanetasului iubea pamantul dar mai mult pe Florica, cu care nu era insurat.
el era insurat cu pamantul Anei.

Cristofor Columb a descoperit America, pentru ca Regina l-a trimis intr-o delegatie.

lui Niculae Moromete ii placea la scoala dar trebuia sa chiuleasca pentru Bisisica.

Mesterul Manole a zidit-o pe sotia lui, sa nu cada peretii peste el.

un porc scufundat intr-un lichid e actionat cu o forta verticala de jos in sus, egala cu greutatea porcului sau.

Mihai Viteazul a infaptuit Unirea Tarilor Romane dar din pacate, termenul de garantie a expirat repede.

lui Mihai Viteazul i s-a taiat capul si Radu Buzescu l-a furat sa-l inmormanteze langa Targoviste.

pe timpul lui Stefan cel Mare, razesii erau chemati sa se inscrie in oastea Mariei-Sale. daca nu mureau, primeau pamant sau bani.

Alexandru Ioan Cuza inventeaza facultatile si capitala Bucuresti.

Mihai Eminescu merge la Viena sa devina doctor in filozofie. acolo o cunoaste pe Veronica Micle si uita sa se prezinte la examene.

Carol Davila infiinteaza Facultatea de Medicina si capata crize sciatice.

la Plevna, romanii si rusii au luptat cot la cot dar s-a scris numai despre romani.

Mircea cel Batran a cumparat de la turci o pace, pe care a dat 3000 de bani de aur.

Mircea cel Batran e inmormantat la Cozia si umbra lui apare din cand in cand pe-acolo.

Dan era un capitan de plai, batran si singur. el vorbea cu stejarii si acestia ii spuneau ce se mai intampla prin tara.
#321736 (raspuns la: #321734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandru*** - de sami_paris75 la: 07/07/2008 17:12:57
(la: Afectiunea animalelor)
Eu m-am imprietenit cu un purice,pe care l-am botezat Alexandru.
Ne-am cunoscut in tren la Budapesta.
Cand ma vedea ca sant suparat facea cate-un triplu salt,de pe-o maneca pe alta.
Apoi ne-am despartit la Berlin,ba nu! nu ne-am despartit,a intrat in chilotii,unei nemtoaice si- a disparut 17 ani.
Ne-am reintalnit la aeroportul Otopeni,tocmai serveam micul- dejun,de-acolo si pana la Paris am fost ne'despartiti.
Pierdut purice campion la triplu salt,ofer recompensa mare.
#323268 (raspuns la: #323101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandru (Sanduc) Dragomir - de 1brasovean la: 30/09/2008 19:54:07
(la: Despre scris - cu Andrei Pleşu)
<<"Monumental în tenacitatea cu care a refuzat, o viaţă întreagă, să scrie, a fost Alexandru Dragomir. Practica sabotajul propriei creativităţi cu o aplicaţie devenită ideologie: „Nu mă pot apuca de scris, înainte de a lămuri în detaliu problema de care mă ocup“. „Cînd gîndeşti un lucru, trebuie să mergi pînă la capăt. Scrisul e secundar.“ >>

Din cate tin eu minte Plesu, Liiceanu, Patapievici [parca] au ajuns 'pe mana' lui Alexandru Dragomir cu voie si indemn de la Noica.
Tot Noica, admirativ, spunea despre Alexandru (Sanduc, cum il alinta) Dragomir ca "e dracu' gol", ca semn de pretuire pentru logica imbatabila si puterea de analiza a acestuia.

Mai stiu ca au aparut [cel putin] doua carti [atat am eu prin biblioteca (1*)], dupa moartea lui Alexandru Dragomir, una de prelegeri, alta - i-as zice - culegere de ganduri pentru oricand si mai tarziu.
Ambele tiparite prin bunavointa sotiei filosofului, dupa moartea acestuia.


***
(1*) - una e a unui amic foarte drag, inca ma spanzura; dar daca o returnez, poate scap!
Alexandru cel Mare - de Areal la: 11/01/2009 09:58:24
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tututror timpurilor a cucerit aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa, cu ajutorul vastei sale armate. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda - o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
"Stii care este pedeapsa pentru adormitul in garda?", l-a intrebat acesta pe soldat.
"Da, domnule general" a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
"Soldat, care este numele tau?" a intrebat Alexandru cel Mare.
"Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare a repetat interbarea: "Care este numele tau?"
"Numele meu este Alexandru, domnule general", a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mai puternica:"Care este numele tau?"
Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:"Numele meu este Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a spus: "Soldat, schimba-ti numele sau daca nu, schimba-ti caracterul."

Morala: fiecare om isi insuseste caracterul celui pe care-l slujeste, il iubeste sau il admira.
#388141 (raspuns la: #381990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unchiul Alexandru, despre - de 1brasovean la: 07/03/2009 11:58:49
(la: Scrisori despre trecut (2))
Alexandru, unchiul nu a murit in razboi. A murit chinuit de comunisti pentru ca a refuzat sa treaca la ei cum nici inainte de razboi nu calcase in partid.
Destinul lui a fost identic cu al multora de atunci: puscarie cativa ani apoi deportarea departe de casa si familie. Paralizat fiind, cu greu a fost adus de ai lui la Brasov, dupa o vreme de trai ca deportat.
Stiu ca l-au adus intr-o sambata.
Lunea urmatoare avea sa moara, aici unde traise, la Brasov.
#414284 (raspuns la: #414282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALEXANDRU ARSINEL -- DE CE NU VII CAND CASTANII INFLORESC ? - de just.a.touch la: 28/07/2009 13:31:11
(la: MUZICA USOARA ROMANEASCA)

ALEXANDRU ARSINEL -- DE CE NU VII CAND CASTANII INFLORESC ?
Asculta mai multe audio Muzica



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...