|
te provoaca sa gandesti
alta faina se macina acum la moara
ja, ja:))
mintea-mi nu prea shomeaza:))) Macina ca o moara stricata:))))) foarte fain, dar de ce trebuia taica-su sa moara? Mi se pare un pic prea mult... si totis oamenii care vor sa se arunce pe geam. In rest, m-a facut sa-l citesc pana la sfarsit si sa zambesc de cateva ori. cred ca iarna asta s-ar putea sa fac clorofiloza :))
Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu.
"Acest bob de griu trebuie plantat", zise ea. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci il voi planta eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. In curind griul crescu inalt si galben. "Griul este copt", zise Gainusa Rosie. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci il voi secera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Cind griul fu secerat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci il voi treiera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Cind griul fu treierat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Ea framinta si coapse piine. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo, eu o voi minca", zise Rata. "Si eu", zise Pisica. "Si eu", zise Ciinele. "NU, NU!" zise Gainusa Rosie. "Eu voi face asta". Si asta facu.
Gainusa Rosie
- de
Areal
la: 23/09/2008 16:05:07
Modificat la: 23/09/2008 16:28:17
(la: BASME si POVESTI) Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamantul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de grau.
"Acest bob de griu trebuie plantat", zise ea. "Cine va planta bobul asta de grau?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Cainele. "Atunci il voi planta eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. In curand graul crescu inalt si galben. "Graul este copt", zise Gainusa Rosie. "Cine va secera graul asta?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Cainele. "Atunci il voi secera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Cind graul fu secerat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera graul asta?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Cainele. "Atunci il voi treiera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Cind graul fu treierat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce graul asta la moara?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Cainele. "Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Ea duse graul la moara si-l macina si facu faina. Apoi ea intreba: "Cine va framanta si coace paine?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Cainele. "Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Ea framanta si coapse paine. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta paine?" "Ooo, eu o voi minca", zise Rata. "Si eu", zise Pisica. "Si eu", zise Cainele. "NU, NU!" zise Gainusa Rosie. "Eu voi face asta". Si asta facu. Buna dimineata dragi prieteni,am si eu de spus o minune cu adevarat,ce a facut d-eu cu mine.IN anu 1998 eram tare nacajita pe toata linea mea de plutire sotu meu nu lucra,bea toata ziulica eu lucram dar nu ma ajungeam cu bani.Pe langa serviciu meu mai lucram pe unde puteam si unde ma lasa sotu ,ca era foarte gelos,dupa3-4 zile de lucru mea dat 10kg faina alba,banisi un sac de grau,era saptamana mare joia mam dus la moare cu sacu in masina,la moara era aglomerat.Toata lumea era cu camioane carute eu cun sac.am zis ca nu are rost sa stam ore intregi pt un sac.Mam dus la o moare ce macinat porunb,mea facut faina neagra si am crezut ca e buna.Dupa pasti in sambata tomi o vecina a facut paine la cuptor,am rugato sa ma lase sa incerc faina,am framantat dupa 2 ore am bagato la cuptor.Vecina a ras de aluatu meu ca e neagru si urat,eu mam nacajit foarte mult,pt ca muncisem pt grau si cand am bagato in cuptor am zis ca d-zeu imi da paine alba.Din aluatu meu a esit 3 paini din care una care am puso prima a esit,alba la mez cele doua era negre si ne coapte.Acum va intreb nu a fost minune de la dumnezeu? Jur ca tot ce am scris este adevarat,am si martori dar d-zeu e primu martor.Va las cu bine si ne mai intalnim cu respect adiana55_alba
un fel de pateuri cu carne (espaniol, mexican)
EMPANADAS se face aluatul din 500 gr faina, sare, 100 ml de ulei masline si 100 ml apa, se da la rece in frigider o ora umplutura : intr-o tigaie cu putin ulei se prajeste 5 minute o ceapa taiata, 100 gr carne de porc si 200 gr carne de steaK (macinate), se adauga 3 rosii taiate mic, dupa cateva minute (aprox 5-6 minute) se adauga patranjel taiat si 50-60 gr de fistic sfaramat, sare, piper se amesteca, se ia de pe foc, se adauga un galbenus Aluatul se intinde se taie in patrate de 10 cm, se pune umplutura, se indoaie si se fac triunghiuri, impunse deasupra cu furculita; se ung cu ou batut se coace in cuptor, foc mijlociu, 30 minute
hai ca asta e faina:http://
- de
Daniel Racovitan
la: 18/10/2003 12:24:10
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta) hai ca asta e faina:
http://search.yahoo.com/search?p=porno%20romania&fr=fp-top&n=20&fl=0&x=wrt "Cicciolina" lui Sanjuro e pe locul 8 din 37.000 de rezultate... :)
"Pe cine nu il lasi sa moara,
- de
(anonim)
la: 22/10/2003 00:18:01
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei)) "Pe cine nu il lasi sa moara, nu te va lasa sa traiesti". Incheiat citatul luat dintr-un abecedar.
Abecedar - carte de introducere a tancilor de 6-7 ani in ale cititului, scrisului si ale vietii. Tara acestei devreme orientari in viata, desigur, Romania. Torta de lamâie
1. Aluatul 6 oua, 1 sau 2 lamâi (dupa gust), 4 linguri faina, 6 linguri zahar, unt si faina pt tapitat tava (rotunda de preferinta) se freaca bine zaharul cu 6 galbenusuri, se adauga faina, coaja rasa de la o lamaie, spuma foarte bine batuta de 6 albusuri , zeama de jumatate sau o lamâie, se incorporeaza usor cu o lingura de lemn Se coace intr-o forma de tort unsa si bine tapitata, foc mijlociu, apoi se pastreaza la rece 2. Alta reteta de aluat 70 gr de unt se freaca bine la spumos, apoi se adauga 1 ou intreg, 500 gr de zahar, 500 gr de migdale sau alune curatite si macinate (se oparesc si se prajesc), 100 gr faina, zeama si coaja unei lamai, se freaca totul bine. Se coace intr-o forma bine unsa si se pastreaza la rece 3. Crema 200 ml de lapte, 1 lingura cu vârf faina , 4 linguri de zahar, 140 gr de unt, 2 pachetele de zahar vanilat, se face o coca din faina cu laptele si se fierbe tare cu zaharulk si cu zeama deo jumatate sau o lamâie (dupa gust si ulcer J) se mesteca tot timpul sa nu faca cocoloase, sa nu se prinda de fund. Cand este rece se adauga si untul frecat bine (spumos), se adauga 2 linguri de rom Se umple torta ; aluatul de torta taiat orizontal in 2 sau 3 parti, partea de jos se insiropeaza Siropul (apa calda, zahar, rom) Se pune crema, a doua parte aluat copt, se insiropeaza leger. La sfarsit se imbraca tot tortul cu crema, jur imporejur, se da la rece Roulada de biscuiti
300 gr biscuiti sfarâmati, 150 gr zahar pudra, 1 ou întreg crud, 4 linguri de cafea tare, 2-3 linguri de cacao,, lapte, rom, 1 pahar vin, 4 linguri nuci macinate. Se face o pasta mai moale, se intinde pe celofan peste care se pune urmatoarea crema : 100 gr unt frecat cu 150 gr zahar, coaja si zeama de la o lamâie, apoi se rade un galbenus de ou fiert. Se ruleaza si se da la rece TORT de BISCUITI 500 gr biscuiti, 3 linguri cafea fiarta, 3 linguri cacao, 150 gr zahar, 150 gr unt. Cafeaua, cacaoa, zaharul se amesteca si se lasa pe foc sa se lege ; cand e caldutza se adauga untul Biscuitii se insiropeazain cafea cu apa si rom (dupa gust), si se asaza in dreptunghi (3 x 5 biscuiti) Se adauga crema, alt rând de biscuiti, se insiropeaza, se intinde crema,sama, ultimul rând de biscuiti Garnitura pentru imbracat tortul : 1 albus ou batut spuma cu zahar (dupa gust), apoi se adauga zeama de lamâie si coaja Salam de biscuiti 1 kg biscuiti, 250 gr unt frecat cu 250 gr zahar pana devine spumos. 12-14 biscuiti se zdrobesc pana se fac ca grisul, faina, se adauga peste unt, se mesteca. Ceilalti biscuiti se rup, 150 gr nuca taiata marunt, 100 gr stafide, coaja de portocala zaharisita taiata marunt, coaja rasa de 1 lamâie, praf de vanilie. Se toarna totul peste unt, se adauga 50 gr cacao si 2 oua intregi ; Se amesteca pe foc micut, pana se înmoaie totul. Când s-a racit putin, se face sul, se împacheteaza in hartie pergament sau sulfurizata, se da la rece Rulada de biscuiti 500 grame biscuiti sfarâmati, 250 gr nuci, 3 linguri cacao, 250 gr zahar pudra, 1 ou intreg, 1 galbenus, 1-2 pachete zahar vanilat, putin rom. Se face un aluat si se întinde subtire. Crema : 250 gr unt amestecat la spumos cu 150 gr zahar, 3 galbenusuri de ou fierte date prin sita,apoi frecate cu 2-3 pachetele de zahar vanilat ; se amesteca totul. Se intinde peste aluat, se face rulada, se da la rece TORT de PISCOTURI 250 gr piscoturi, 4 galbenusuri, 1 pahar zahar vanilat, 1 cescuta cafea neagra concentrata, 200 gr unt, 100 gr migdale sau nuci, 1 paharel mic de rom Crema : se freaca galbenusurile cu zaharul vanilat, pana devine ca o crema, se adauga încet cafeaua. Separat se freaca spuma untul, se pun galbenusurile frecate cu cafeaua , par mici cantitati o data, se mai freaca ; Se curata migdalele, se taie fin, se prajesc putin in cuptor. Se asaza un rând de piscoturi pe farfurie, (in forma dreptunghiulara sau patrata), se stropesc cu rom sau rom cu apa (dupa gust), se ung cu un strat nu prea gros de crema, se presara migdale, se pun iarasi piscoturi, se stropesc cu rom, se pune crema, samd, ultimul rând de piscoturi. Se îmbraca tortul deasupra cu un strat de crema si se presara cu migdale prajite. Tort de biscuiti cu zahar ars 500 gr biscuiti, 1 litru lapte,8 linguri de zahar,2 linguri de faina,1 lingura de rom,vanilie , 100 gr nuci Se arde intr-o cratita zaharul, se stinge cu putina apa si se amesteca sa se topeasca tot caramelul Separat se mesteca faina cu o ceasca de lapte rece,dupa ce nu mai sunt cocoloase se adauga tot laptele, se amesteca cu siropul de zahar ars,se mai adauga 4 linguri de zahar, romul si vanilia. Se pune pe foc pana crema incepe sa se ingroase, amestecand Se da la o parte si se adauga biscuitii sfaramatiin bucati mici, se amesteca usor si se da la rece, ca crema sa-i patrunda bine. A doua zi se asaza totul pe o farfurie, dandu-i forma rotunda sau dreptunghiulara, deasupra se presara nucile taiate marunt si prajite putin in cuptor. Se imbraca totul cu frisca batuta. Tort de biscuiti cu crema de vin 500 gr biscuiti, 1 litru lapte, 7 linguri zahar, 2 linguri faina, 4 galbenusuri, 70 ml de vin Glazura : 4 albusuri, 4 linguri zahar, 2 linguri marmelada Se freaca intr-o cratita 4 linguri zahar,faina si galbenusurile, sa devina ca o crema, se toarna deasupralaptele clocotit ; se pune pe foc amestecand tot timpul,si cand incepe sa se ingroase crema se adauga vinul Separat se pun intr-un castron biscuitii rupti in bucati mici, deasupra se toarna crema fierbinte, se amesteca usor, se da la rece. A doua zi se asaza pe o farfurie, se da forma de tort. Se bat albusurile spuma cu 4 linguri de zahar si cu marmelada si se imbraca tortu cu aceasta spuma, se da la rece. Si totusi era fain, cand cu pancarte si stegulete ne plimbam pe sub tribuna oficiala. Greu pentru niste copii, dar amuzant. Acum nu ma gandesc decat cu drag cum ne impodobeam cercurile cu prime colorate, cu cata nerabdare asteptam sa mai primim o insigna.
Chiar daca uneori nu mai puteam sa stam in soare, dascalii nostrii ne faceau sa uitam de greu, si totul devenea ceva interesant. Oare cum ar fi sa fie de ziua Romaniei la fel ca atunci? PABLO NERUDA - CINE MOARE?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale Daca va fi sa furi, fura o sarutare Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama -
- de
SB_one
la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!) Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes" -interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga. -Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America? -Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat. Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale. -Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA? -In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile. Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate. -Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru? -Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral. -Cum arata o zi din viata dv.? -Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate. - Sunt multi romani valorosi in America? -Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)". -Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania? -Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul. -Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei? -Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata... -Cum incercati sa ajutati Romania? -Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste... -Mai aveti timp pentru hobby-uri? -Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai... RUXANDRA CONSTANTINESCU SB ................................................................ Moto: Crede in cel ce cauta Adevarul, Fereste-te de cel ce l-a gasit. (A.Gide) Nu, eu prefer plimbarea faina:) Ce se afla sub capota unei masini e treaba de mecanica.
DAR, ma intereseaza de ce intr-o zi e faina si alta nu. Am inteles ca soarele afecteaza intr-un fel comportamentul uman, iar temperaturile reci determina sau conditioneaza altfel de actiuni. Am citit diverse carti (Particule elementare, m-a obsedeaza inca, sau TRavesti de Cartarescu) si in ambele cazuri se facea referire la biologe, sau bio-chimie. Practic ne aflam intr-o stare, sa luam una comuna ca multumirea, sau ¨blue¨-ul asta fashion, si tindem sa credem ca in marea lor parte suntem influentati de factori externi, sau chiar factori inexplicabili. Dar exista intodeauna o explicatie, air aia e uneori chimica:) Sau? Ajutor pentru ca nu stiu de unde sa incep sa caut, care ar fii domeniul etc Ly,
multzam fain, prefer sa stau insa pe 60.000 in GE cu nevasta in bucatarie, mazda 626 ( 12 ani tinara) la garaj si nu ma f.n. la cap...(sorry)..merg la slujba cind vreau si plec la fel; nu-mi trebuie cravata sa alte chestii reprezentative...stii, proiectantzii si de fapt niste tipi cam lenesi... hm...ptr. jobul ala , cam mic salariul SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice ! faina bucata. subiectul destul de comun, incepand de la poe (prizonier intr-un spatiu familiar, scrisoare scrisa in pragul mortii...), dar tu il povestesti cu naturalete si prospetime; originala tema.. secret al fericirii absolute - cartile :), aducatoare insa de moarte prin insetare (izolarea de lumea reala)
multam fain pentru amabilitat
- de
alex pavel
la: 02/07/2004 20:30:26
(la: Carti ce ne-au marcat existenta) multam fain pentru amabilitatea excesiva...despre partea cu dependenta, insa, Doamne, sa ma ierti... ce sa zic... termenul asta e atat de relativ... uite ca mi-a mai venit in minte un super titlu: "colectionarul" lui john fowles... asta da carte buna... si acum citesc una faina de tot: "copii din miez de noapte" a lui salman rushdie... o sa ma mai gandesc... si daca tot vorbim despre lucruri care ne-au marcat existenta, de ce sa ne oprim la carti... sunt atatea lucruri... teatru, film... chiar azi am vazut "elephant" al lui Gus Van Sant... bun... marcant... ca sa spun asa... gata... nu mai zic nimic de filme ca o sa ziceti ca deviez de la topic-ul forumului (mama, ce cuvinte complicate)...
o intrebare as avea... are cineva pe acasa un volum de teatru de Ludwig Anzengruber? daca da, aveti mila si spuneti-mi si mie... cam atat deocamdata... ma mai gandesc la titluri si revin eu... ' Este de neimaginat asa ceva ' ... puteam spune acum o saptamana. Medicina face minuni , mare adevar . Am ajuns sa ne minunam de neindemanarea sau mai bine zis de nechibzuinta medicilor . Te duci cu incredere ca totul va fii bine si sigur ca esti pe maini bune , stii ca asemenea operatii se fac de multi ani incoace , nu esti primul ... insa cu siguranta acest tanar este ultimul care s-a supus unei operatii chirurgicale fara sa se gandeasca ca acest lucru ii va shimba viata in rau .
Si cum speranta moare ultima , marele doctor chirurg Lascar ii mai da o sansa acestui tanar si speram ca totul sa se termine cu bine . Alex, iti dau dreptate ... cum poti sa platesti pentru o asemenea greseala ? Raspunsul , dupa cum ai zis si tu : nimic nu mai poate schimba lucrurile. Totusi, aceste pedepse pe care medicul Naum Ciomu le va indura ca un briceag ce taie in carne vie , o sa dea de gandit viitorilor medici si poate nu se vor mai juca cu viata oamenilor. Stii cum se zice ... invata si din greselile altora pentru ca nu o sa ajungi sa le faci tu pe toate ;) O zi ... norocoasa ! :) am copiat textul in word, i-am marit fonturile, l-am listat si l-am lipit pe usa de la sufragerie; dar a doua zi cand m-am intors acasa il dadusera ai mei jos ca sa nu se simta jigniti vecinii sii lumea care mai vine pe la noi; pacat era un text fain, dar o groaza de lume, chiar care se vrea bine si spalata gandeste in stilul asta manelisto-fatalist
|
 loading... |
(la: DUMNEZEU NE AJUTA)