comentarii

altoi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
altoit - de sanjuro la: 24/10/2003 02:04:39
(la: Pt Sanjuro)
Pentru altoit trandafiri:
Portaltoiul, (maces, trandafir urcator) trebuie sa fie tanar, si sa aiba ramura portaltoi din anul precedent, (verde). Se altoieste in lunile iunie-iulie, cand deja prima generatie de flori s-a scuturat, (altoire in verde).
Pregatirea portaltoiului:
Pe ramura, (diametrul de 10...15mm)la mijlocul intervalului dintre doua frunze, cu ajutorului briceagului de altoit se practica o incizie sub forma de cruce, pe adancime cat sa ajunga la partea alba, (coaja este verde). Dimensiuni: longitudinal 15mm, si transversal 10mm. In paralel se pregateste mugurele pe care vrem sa-l altoim, (altoiul) astfel:
Se decupeaza mugurele cu o parte din coaja, inclusiv cu partea alba, (baza arata ca un varf de lance). Apoi se desprinde usor partea alba FARA A ATINGE PARTEA VERDE pe dedesupt, se departeaza usor marginile taiate in cruce ale portaltoiului, dupa care se aseaza la loc, peste altoiul introdus. Se leaga strans, spira usor petrecuta pe spira precedenta, fasia de rafie, (lata de 3...4mm)incepand cu 1cm sub baza "crucii", se ocoleste usor mugurele altoi, si se continua pana la 1cm peste "cruce", si se face nod. Pentru etansare se foloseste un amestec de ceara de albine, (in lipsa merge si parafina) si colofoniu, (saciz), care se amesteca in parti egale intr-un mic vas, (cutie de conserva goala)deasupra flacarii de aragaz. Se aplica peste legatura de rafie cand este usor caldut, NU FIERBINTE! Dupa o saptamana-doua de la altoire, se observa daca altoiul s-a prins, (se dezvolta). Daca s-a prins, dupa ce apare prima frunza, care trebuie sa aiba cam 2...3cm, se reteaza ramura la 1cm deasupra rafiei. Dupa inca o saptamana-doua, se indeparteaza toti ceilalti muguri de pe portaltoi, lasand doar altoiul.

In cazul lamaiului este ceva mai complicat. Se reteaza de la inceput portaltoiul, (obtinut din sambure pus in pamant), si se cresteaza in profunzime, la mijlocul sectiunii. Altoiul trebuie prelucrat sub forma de "pana". Se rascracara portaltoiul, si se introduce pana cu altoiul. Se leaga strans cu rafie, si se etanseaza cu acelasi tip de amestec.

Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este ca sa recoltam altoiul cat mai proaspat, (seva sa nu se usuce).

Vitza de vie nu am altoit, si sincer, m-ar interesa cum se face.

Succes!

sanjuro
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Poezia 10 Agosto de Pascoli e - de Mariana Ignatov la: 19/11/2004 17:43:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poezia 10 Agosto de Pascoli este una din pilastrele poezii italienesti. Imi pare rau ca nu am gasit traducerea in romaneste. Poezia este o autobiografie a autorului care descrie moartea tatalui in drum spre casa; compara caderea stelelor cu lacrimile familiei sale.
10 august este sera Sfantului Lorenzo, sera in care se vad multe stele cazatoare. asa ca italienii in sera de 10 august se organizeaza pt a urmari acest minunat spectacol.
cu stima, mariana


X AGOSTO
di Giovanni Pascoli

San Lorenzo, io lo so perché tanto
di stelle per l'aria tranquilla
arde e cade, perché si gran pianto
nel concavo cielo sfavilla.
Ritornava una rondine al tetto:
l'uccisero: cadde tra i spini;
ella aveva nel becco un insetto:
la cena dei suoi rondinini.

Ora è là, come in croce, che tende
quel verme a quel cielo lontano;
e il suo nido è nell'ombra, che attende,
che pigola sempre più piano.

Anche un uomo tornava al suo nido:
l'uccisero: disse: Perdono;
e restò negli aperti occhi un grido:
portava due bambole in dono.

Ora là, nella casa romita,
lo aspettano, aspettano in vano:
egli immobile, attonito, addita
le bambole al cielo lontano.

E tu, Cielo, dall'alto dei mondi
sereni, infinito, immortale,
oh! d'un pianto di stelle lo inondi
quest'atomo opaco del Male!


"Una vita senza ricerca non è degna di essere vissuta."
mie imi da putere esecul alto - de zboy la: 20/04/2005 17:48:18
(la: Ce ne da putere?)
mie imi da putere esecul altora....si al meu cateodata dar mai ales cand ma enervez....imi vine sa fac ceva regretabilsi ma inversunez.si imi iese a doua oara....a..sa nu uitam tigarile....si....dragostea...fata de prieteni(nu fata de altcineva)
Pasagerul.... Carmina Burana - de Jimmy_Cecilia la: 16/05/2005 10:12:00
(la: Va place Opera?)
am avut ocazia sa consult acum cativa ani, la biblioteca,
cateva texte din carmina burana si historia lor...
la origine cred ca erau anonime, cantece si poezii in câteva limbi,
latina, franceza si germana predominand, adunate din mai multe tzari,
si din care au fost alese doar cateva de catre Orff, care le-a pus in muzica, pt soprane, alto, bariton,
dar si cor adulti si copii si orchestra, sub forma de
CANTICE SCENICE...
dar nu le-am ascultat nici o data... :((

am sa ma informez, daca in batistutza mea geografica :))
nice, roma, parma, venetzia si paris... nu o sa dau de o
reprezentare... ca m-ai facut curioasa...
#49273 (raspuns la: #49246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lascar - de popix la: 30/10/2005 13:58:25
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
am mai bifat o "primavara" :(((

ca tot esti cunoscator, am baut vin alb, muller thurgau de alto-adige. ;)
#82929 (raspuns la: #82925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah, de recomandari era vorba - de Honey in the Sunshine la: 04/11/2005 22:13:31
(la: Codul-... bunelor maniere.)
ah, de recomandari era vorba ?:)
atunci zic si io:

Depinde de ce vrei sa vezi.. pentru "città d'arte" absolut Toscana, in speta Florenta, Siena, Pisa, Arezzo chiar..
Pentru mare, Sardegna.. Adriatica desi e foarte populara printre straini e dezgustatoare..e superba marea si in Puglia si Calabria.
Pentru arhitectura originala si un pic de "off-europa" , Sicilia.
Pentru traditii culinare Emilia si Campagna.
Pentru peisaje alpine Alto Adige (mai ales Bolzano si Merano) si Appeninul toscano-emilian.
Pentru moda si cultura, Milano..
Pentru poezie, Venezia, Padova, Verona.
Pentru vacante mondene, costiera romagnola (Rimini, Ravenna, Riccione, San Marino).

Siiiii.. tot asa :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#84895 (raspuns la: #84888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Ibitza-ntr-o gradina - de cosmacpan la: 02/02/2006 22:38:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
pe o frunzza de sulfina
scrijeli madam chanel
-unde e al meu flanel?
Amarige ? nu tu vertij,
ca mi-i capul rasucit
de atata socotit
trei dolari se duc-napoi
doi dispar ca-i ia room-boy
doua's'cinci apartamentul
shumi si-a pierdut rulmentul
fetele nu au rimel
cine oare e ca el?
el adica eu eram
nu Eram ci cosmacpan
ca daca eram Eram
Esca era?..pam, pam, pam.
o bunica si-o fatica
au plecat in baleare
ca sa-si puna in valoare
chilotelul cat un snur,
de le-a intrat apa-n...nas
caci de-un caine de pripas
tare s-au mai speriat
si-n Japonia-au plecat
sa le dea condoleantze
dupa bunele uzuantze
oh Sakura, Oh sake
cica tare buna e
ca palinca de orez
ce mai are-un chichirez
trebe' o gheisha sa o puna
c-asa-i datina strabuna
lasata de un shogun
care cica-i al mai bun
dar eu nu il crez de loc
si-l trimit sa stea la bloc
sa vada telenovele
baieti buni sau baieti rai
ca dracula e-un altoi
nu mai zic ca m-am gatat
si mi-e ca v-am suparat.
si-altadata, si-altadata
o s-o facem mai...inalta

Andre29 - de picky la: 26/02/2006 12:06:46
(la: Am sa plec)
Adrian Fuchs :

Comentariul meu e sec, concis si la obiect.
Am considerat ca ar fi risipa de timp sa dezvolt.
Pur si simplu nu gasesc nimic de criticat. Asta ar presupune ca s-ar putea indrepta cate unele pe ici pe colo.
Cat priveste constructivismul, nu cred ca poti construi pe un teren lipsit de consistenta ... Uneori din demolare se mai poate recupera cate ceva. Aici nu e cazul.
Acelasi motiv m-a determinat sa nu intervin in celelalte "cactus"-uri. Ar fi fost doar o reverberatie sau un ecou. Ecou al unui inodor reverberat.
Niciodata "limba oii" nu fi-va orhidee !
Amanunte in post-ul catre Anisia, ceva mai sus sau mai jos.
Regret, pentru ca nu doresc sa starnesc dispute (cu atat mai putin cu tine), dar nu pot aprecia altfel ...

Floarea de cactus e superba, atat doar ca e efemera si nu apare prin altoi ...
Pentru a fi, ea trebuie sa fie veritabila !
#108213 (raspuns la: #108117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar sa nu stam cu mainile in san! - de Neoueau la: 06/07/2006 19:24:19
(la: Este prea mult sa cerem sa se scrie corect romaneste?)
Cateodata ma razvratesc si eu. Ma doare. Urlu in mine. Trece… N-am cum schimba mai nimic, decat la scara foarte mica. Pot macar sa am grija mea, a felului cum vorbesc si scriu eu, pentru ca ma surprind gresind si faptul ca, de cele mai multe ori, pot indrepta greseala, nu-mi da cine stie ce multumire. Imi da doar un semn de intrebare si pe cel al exclamarii (in chip de trezire a atentiei).
Intrebarea ''de ce romanii nu vorbesc si nu scriu corect romaneste?'' pare, la prima vedere, puerila. Totusi, fara a ne-o adresa, nu putem gasi bubele si nu ne oferim sansa sa facem ceva pentru a starpi sau a ameliora raul. Motivele, in linii mari, sunt acestea:
- pe foarte multi asa-zisi vorbitori de limba romana (si romani, in acelasi timp) nu-i intereseaza cum vorbesc si cum scriu… acest lucru nu are prea mare importanta pentru ei, totul e sa fie intelesi (pe linia lor s-ar putea sa fie… ) … ''doar nu ne facem scriitori''…acestia sunt atat de multi, lipsa de cunostinte si indiferenta lor sunt atat de mari, incat daca am fi numiti ''popor de semianalfabeti'', m-as revolta cu calm;
- nu au avut profesori pregatiti si tot ce au invatat la scoala e subred, acoperit de ceata si de panze de paianjen, care se ingroasa si se maresc cu cat trece timpul…
- profesorii au fost in ordine, dar…cam atat. Adica nu s-au dat peste cap sa-i scoata la liman, nu i-au corectat cand greseau, fiind ei insisi lipsiti de interes real si de rigurozitate, i-au lasat in intunericul cu care veneau de acasa si din gangurile blocurilor;
- au stiut ''cate ceva'' pe vremuri, dar treptat, din cauza mediului si a influentelor, au devenit neglijenti in exprimare si, pentru ca limba romana ''se tot schimba de la an la an'', in capul lor e o mare debandada;
- erau asi la scoala, dar acum, din aceleasi cauze, cu toate ca nu se cufunda in nestiinta, le mai scapa ''cate una'', insa nu-i grav, ca fata de altii tot la inaltime sunt: '' si Eminescu facea greseli de ortografie.''*
Faptul ca ceea ce se preda la ore e, in prea multe cazuri, o dara subtire si tremurata de limba romana este, cu adevarat, prima hiba de la care trebuie sa pornim. Daca oamenii aia nu sunt bine informati, nu sunt la curent cu toate noutatile, nu au pasiune si spirit pedagogic, ce poti sa mai ceri?
Limba noastra nu e o limba facila, e drept. E o limba cu prea multe fineturi in care (si de dragul carora) te poti pierde. Unii nu au talent, cu toate ca e limba lor… nu au si pace! Le e greu sa inteleaga, sa se concentreze… ii inteleg. Si mie imi era greu sa ma concentrez la chimie, drept care cunostintele mele in acest domeniu se rezuma la ''alfabet''. Numai ca limba ta, daca-ti este straina, daca esti in afara ei, nu tace! E cu tine peste tot, ca un altoi stramosesc, in ea gandesti, vorbesti, asculti, gemi, razi, te tanguiesti… Limba materna e, dupa mine, prima limita a unui om. Cu cat limita e mai aproape si esti mai strans de ea, cu atat visezi mai timid, te impotmolesti fara ca macar s-o stii, iti negi dreptul de a te proiecta in mai departe, te diminuezi.
Nu judec pe nimeni. Nu am fost din tabara celor la mana profesorilor de la scoala. Am avut din start sansa, prin apetenta si prin parinti. Inaltimea la care se situeaza un vorbitor de limba romana e direct proportionala cu aceasta ''sansa''…pentru ca la sansa se opreste ceea ce ar trebui sa fie garantie pentru fiecare… Invatatorul si profesorul din gimnaziu sunt de asemenea vitali. Orice s-ar spune, daca ratezi momentul cand se pun bazele, perioada de copil-burete, efortul de a cuprinde tot se dubleaza, pe putin. Profesorul de la liceu nu are aceeasi importanta, decat daca dai la o facultate de profil. In rest, poti sa spargi fara grija conducta cu citate false si cuvinte inventate, ca nu-i bai! Dar daca face copilul asta la gimnaziu si ii reuseste, e cazul sa-l transferi la alta scoala!
Revenind la cei trecuti de perioada de sugari de informatie… cati dintre acestia pun mana pe vreo carte de gramatica sau pe vreun dictionar, chiar si pe unul ''expirat'', ca sa-si astupe lacunele sau ca sa se verifice?…cu toate ca nu e rentabil sa stii sa vorbesti romaneste… ''engleza daca as sti''…
Stacheta coboara cu cat trece vremea… oamenii sunt nemultumiti … n-au timp… ''cum??!! in concediu? Doar n-am innebunit! Abia imi trag sufletul!…'' (un fapt ce poate parea anecdotic: sunt absolventi de liceu care nu stiu sa caute in dictionar… )
Sunt atatea de spus ... Ar trebui sa existe si niste solutii, la care sa aiba acces cat mai multi. Am putea sa deschidem macar aici un subiect: ''greseli frecvente…'', pentru ca, n-avem incotro, trebuie sa incepem cu greselile…



''Greseli de scriere'' e sintagma corecta, pentru in limba greaca orthos=drept, corect, iar graphein=a scrie; deci ''greseli de ortografie'' e ca si cum am spune ''greseli de scriere corecta'';
 Pe vremea lui Eminescu, multe din regulile gramaticale erau altele;
nu putem numi ''greseli'' licentele poetice;
''poate'' mai gresea, dar nu de asta e vorba aici.




i'm a cool girl in a cool town it takes a real mother fucker to put me down
#131935 (raspuns la: #131418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am si eu Veneţiile mele - de alex andra la: 27/08/2006 17:08:52
(la: venetia 2006)
de fapt, de fiecare dată o altă Veneţie, un alt fel de Veneţie. În fine, Veneţiile mele, în momente şi dispoziţii diferite, capricioase:

Una în care plouă trei zile la rând. Cu vaporaşul pe Canal Grande, pe jos apoi, sub umbrelă, pe străduţe, peste poduri şi podeţe, priviri curioase în micile curţi interioare, cochete sau vetuste, după caz, ornate cu statuete, cu fântâni arteziene, cu plante mediteraneene, pavate cu pietre...

Alta a turiştilor înţesând Piaţa San Marco, Palatul Dogilor, Rio Alto, Lido, Murano, gondole, bărci cu motor-taxiuri, magazine minuscule cu vitrine pline ochi de kitschuri miniaturale din sticlă colorată de Murano, tarabe cu celebrele măşti în mărimi, culori şi forme diferite, tonete cu nenumărate feluri de ingheţată, statui vii încremenite în poziţii incredibile, feţe văruite, corpuri graţioase, costume strălucitoare...

Alta cu miros putred, de moarte, cu portocaliul şi galbenul scorojit al palatelor cu picioarele în apa verde murdară, cu ferestrele camuflate de scânduri bătute în cuie, cu gondole mortuare traversând laguna spre insula-cimitir.

Ar mai fi una, din viitor, sau din Utopia, Veneţia carnavalului...

Lost without music in a world of noises
#141673 (raspuns la: #141476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta poveste adevarata - de Cassandra la: 08/10/2006 22:03:19
(la: JUDECATA)
O doamna si sotul ei amindoi imbracati simplu intrau intr-o zi timid la secretara directorului Universitatii Harvard, fara sa fi avut ora prestabilita. Secretara, cu multa vechime, i-a cintarit pe loc si a decis ca perechea nu prezenta nici un interes pentru Harvard. Asa incit la cerintele lor de a-l vedea pe director, le-a raspuns scurt ca acesta va fi ocupat toata ziua.

“Asteptam” a decis doamna si au luat loc. Dupa ore de asteptare, secretara s-a vazut nevoita sa-l deranjeze pe director chiar daca stia ca era o decizie regretabila.

“Daca ati putea sa le acordati citeva minute, poate o sa plece”. Directorul ofta exasperat si aproba intrunirea. Cineva atit de important nu avea timp de pierdut cu astfel de persoane. Asa incit si-a compus o figura serioasa si demna si i-a primit in audienta.

“Am avut un baiat care a studiat aici la Harvard un an. Ii placea foarte mult si era foarte fericit aici. Dar a murit intr-un accident. Eu si sotul meu ne-am gindit sa ii ridicam un monument undeva in campus.”

Directorul fara sa fie miscat citusi de putin, ci mai degraba socat: “Doamna, nu putem sa ridicam monumente pentru fiecare student la Harvard decedat. Daca am face asta, totul s-ar transforma intr-un cimitir.”

“Ah, nu” spuse doamna rapid. “nu vrem sa ii ridicam o statuie. Ne-am gindit sa construim o cladire pentru Harvard”

Directorul cu privirea infipta pe hainele mai degraba ponosite ale celor doi, exclama: “O cladire! Aveti idee de cit costa o cladire? Cladirile Harvardului au costat peste 7,5 milioane de dolari!”

Doamna a ramas tacuta citeva momente ceea ce l-a incintat pe director. Poate in sfirsit putea sa scape de cei doi. Ea s-a intors catre sot caruia i-a soptit: “Atit costa sa ridici o universitate? Atunci de ce nu deschidem una noua?”

Sotul aproba din cap. Pe fata directorului se citea confuzie si tulburare. Dl. Si Dna. Leland Stanford s-au ridicat si au plecat. Au calatorit spre Palo Alto, California unde au deschis universitatea care le poarta numele – UNIV. STANFORD. Ridicata in memoria fiului de care Harvardului nu i-a pasat.



----------------------------------------
I'm not judging people, I'm judging their actions. It's the same type of distinction that I try to apply to myself, to judge, but not be judgmental.
la #173941, de Cri Cri - de Sancho Panza la: 08/02/2007 20:33:12
(la: Muzica)

De fapt cred c-ai prins-o din prima. Doar ca simteai nevoia sa-ti aperi idolul.
De fapt, cred ca si tu ai prins din prima ideea ca intre a asculta pe cineva la prima ora a diminetii si a face din el un idol e o diferenta.Doar ca simteai nevoia sa fii...cum sa spun...insinuanta.:)

Nu-i nevoie. Asculta ce vrei tu.
Multumesc.Asta si fac: ascult pe cine si de cine vreau.

Iar data viitoare, cand iti mai vine sa-mi vorbesti pe tonul asta, ABTINE-TE!
Erata: nu TI-am vorbit pe tonul acela...ironic, recunosc.AM vorbit pe tonul acela.Raspunsul meu ar fi fost identic pentru oricine ar fi semnat mesajul respectiv,care mi s-a parut pura exhibitie de puritanism.Nu atat in idee ( dovada ca n-am simtit nevoia sa-i raspund Zarazei) ci tot in ton.Deh...tonul face muzica! :)
Tonul tau majusculat din ABTINE-TE,de pilda, e un pic alto .Dar e simplu: daca te deranjez intr-atat incat sa simti nevoia sa strigi, poti aplela la optiunea ignore.

Mii de scuze gazdei si celorlalti participanti la conferinta.

"Cea mai inversunata lupta este lupta cu tine insuti.Te afli in ambele tabere."
#174121 (raspuns la: #173941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Astoniu - de Homo Stultus la: 03/05/2007 17:06:20
(la: scurt eseu despre tacere)
Incep prin a multumi pentru rabdarea de a expune aceste informatii intr-o forma sintetica. Procesele descrise sunt reale si definibile chiar in urma analizei empirice. Trimiterea spre spiritual este punctul ce trebuia atins din perspectiva mea. Bineinteles ca, de aici inainte, putem opera doar cu speculatii.
In alta ordine de idei, gandirea trebuie bazata pe afectiv - cautand afectivul. Ea are pana la urma "marele rol secundar in fiintare."
Trecand peste procesele fiziologice care determina gandul, am incercat sa evit o raportare stricta la fizic-carnal. Poate ca omul are o alcatuire dihotomica. Si in urma acestui "poate" este posibil sa altoim ganduri pe o "tulpina de tacere". Aceasta tulpina fiind (iarasi poate) la fel de nemateriala ca si gandul sau poate chiar mai mult.
#193198 (raspuns la: #193009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homo Stultus, - de Astoniu la: 04/05/2007 00:21:30
(la: scurt eseu despre tacere)
"Poate ca omul are o alcatuire dihotomica. Si in urma acestui "poate" este posibil sa altoim ganduri pe o "tulpina de tacere". Aceasta tulpina fiind (iarasi poate) la fel de nemateriala ca si gandul sau poate chiar mai mult."

Faci parte din categoria celor care nu vor să distrugă "corola de minuni a lumii" ?
Mie îmi place să caut, să destructurez pentru a recompune, să înţeleg tot ce se poate înţelege. Omul nu are o alcătuire dihotomică. El trebuie să fie o armonie. Doar impresiile noastre sunt cu atât mai diferite cu cât vrem să conturăm mai original o idee.( Din nou va trebui să căutăm punţi lingvistice.)
#193310 (raspuns la: #193198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de zaraza sc la: 04/07/2007 12:16:07
(la: Destinul...)
De ce sa altoim? Conopida e buna la sufleuri etc etc. Nici nu are pretentia sa fie altoita, e conopida si ii sta bine.



#212329 (raspuns la: #212319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
BiGei - de Intruder la: 16/07/2007 00:16:19
(la: Cucoşul vestise o nouă zi - VI, VII)
Ionel i se adresă în italiană, limbă pe care o "prinsese" citindu-l pe Dante în original.

mai sa fie!
cine dracu' s-apuca sa-l citeasca pe Dante si sa "prinda" d-acolo???
ce, s'tem copii?
ia, uite acilea:

Ruppemi l'alto sonno ne la testa
un greve truono, si ch'io mi riscossi
come persona ch'e per forza desta;

e l'occhio riposato intorno mossi,
dritto levato, e fiso riguardai
per conoscer lo loco dov'io fossi.

Vero e che 'n su la proda mi trovai
de la valle d'abisso dolorosa
che 'ntrono accoglie d'infiniti guai.


imi vine sa fug!
stii cate variante sunt traduse in lb. romana?
visule - de Lady Allia la: 28/07/2007 18:55:55
(la: La o cafea, cu fetele..)
"Aia nici nu pun la indoiala. Da' dac-ai sti ce necorespunzatori sunt potentzialii gineri in ziua de azi...;-))"

Offf! Ba ca stiu fire-ar! Dar stii ce? Sper sa nu dea de "animalul" din mine daca vad vreo umbra de ceata in ochii fetei mele!
Il mananc cu tot ca nici urma de el pentru perchezitii ulterioare (in caz de disparitii) nu mai gaseste cineva.
O sa fie doar ca o parere!!!

"Sau ii rupi picioarele daca mai calca "f'o data p'aci!":-))))"

care picioare? :)))))))) le-a avut sau doar i s-a parut.
nu dea Domnu sa se puna cineva cu o mama!!!

"Altii altoiesc...:-))))))) "
Dupa croi...creste altoi bun! :)))

"Cu asta am intentionat sa ma adresez publicului spectator, care e foarte des foarte rapid si foarte documentat cand e vorba de zvonuri:-))) "

:))))))))!!! da! pai cand e vorba de zvon, de speculatie toata lumea ca si la nunta sau inmormantare: "pai daca nu era asa...sigur ca...! las ca stim noi!!!" :)))). gura lumii e ca si sacul al' fara fund! oricat te feresti de ea...mereu rumega cate una!
asa ca...oricum nu te mai ascunde!
ar trebui sa stie toti ca ma dau la tine, nu?
asta ca sa nu mai banuiasca! :)))))))))))


"Astept factura!
Sau faptura?:))"

:))) asa fulgulet imi esti?
pune mana si baga in tine mancare sa fi om in toata firea cand apari.
nu asa ca si o aratare! :)))))))


P.S.:

stii de cate ori imi spui ca apari in vis....ma apuca asa un ras de una singura prin casa. ( Asta ca si aviz amatorilor! Nu sunt normala bineinteles!).
Imi tot amintesc de melodia ceea:
" dream onnn/ dream onnn" :))))))


#220689 (raspuns la: #220591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de sava gotul la: 29/08/2007 09:44:49
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
dar in celelalte texte ale lui Esteu n-ai gasit similitutidini in atitudini, ca sa zic asa, cu ce-ai gasit in cele patru comentarii? reciteste textele acelea cazone. e prima oara cind foloseste un cuvint mai dur? nu cred. bun. si e prima data cind gloseaza, aparent para-literar? iarasi nu cred. cu atit mai mult cu cit cele patru comentarii lasa sa se intrevada un soi de dictionar pe care isi poate altoi alte povesti. poate mai dure sau mai "expresive". contextul asta, de dictionar, nu este oare o grefa, o conventie care trage un semnal de alarma: "Hei, eu nu fac decat sa citez altfel, mai accentuat pe semnele citarii deci, ceea ce ar putea fi luat drept text neizbutit al autorului!" Cam asa cred ca stau lucrurile. Dictionarul a fost sursa de inspiratie si pt Milorad Pavic. Enciclopedia pentru Danilo Kis. De Mircea Hora Simionescu ce sa mai spunem cu Dictionarul onomastic si Bibliografia generala. Vulgarul este tratat conventional si contextual. Daa-le-n balarii de expresii. Nu alea sint capul unghiului. Riscul este ca noi sa devenim acel punct inchietudinal. Asa cred eu.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...