comentarii

am decat un dumnezeu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
NU exista ateu convins - de SSDD la: 23/09/2004 19:58:38
(la: Ateu convins!)
Cred ca greseala consta in felul in care se pune problema, si astfel apare intrebarea: Vrei ca in cartea vietii, alaturi de convertirea ei sa apara numele tau? De ca crezi ca tu trebuie sa o convertesti? De ce crezi ca tie-ti pasa mai mult de ea decat lui Dumnezeu? El are un plan viabil pentru fiecare din noi. In fata evidentei chiar si Toma Necredinciosul a spus: “Domnul meu si Dumnezeul meu” , de ce crezi ca tu ai avea dovezile suficiente pentru convertirea unui suflet….eu cred ca ai datoria sa transmiti informatia dar producerea unui miracol nu-i in puterea ta…..unele caii sunt misterioase….
Nu spune despre nici un suflet ca-i pierdut, daca ar fi pierdut ar fi mort de mult….
Si mai este ceva: in fata evidentei de necontestat tot avem libertate…libertatea de al respinge pe Dumnezeu din viatza noastra….in fata unei decizii in cunostinta de cauza nimeni nu pooate sta.
Nu dispera….da-i o sansa Cerului si fa-ti datoria de crestin….speranta ii secretul.
Destin, - de Hypatia la: 11/11/2004 11:38:33
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
am citit aseara intr-o carte exact raspunsurile la intrebarile tale, intr-o analiza a unui parinte atonit, Parintele Paisie, daca ai auzit de el, in analiza pe care o facea evolutiei familiei in vremea noastra. Va veti intreba ce legatura are familia ci cu intrebarile lui destin. Pai este o stransa legatura: fiecare dintre noi, indiferent de varsta, suntem pruncii lui Dumnezeu si ne purtam ca si cei mici la varsta intrebarilor sau ca adolescentii rebeli. Doar ca nu toti copiii sunt la fel. Unii inteleg la un nivel superior ceea ce le propunem, iar altii sunt "ba din contra" mai mereu. De cele mai multe ori, cei care sunt "ba din contra", sunt cei mai isteti, dar nu foarte isteti, sunt cei ce aud mereu ca sut "branza buna in burduf de caine" si care, in loc sa-si construiasca persoana lor, se distrug incetul cu incetul... ei nu asculta pe parinti, mai apoi nici pe profesori, isi iau lumea in cap, uneori chiar la propriu, dorind sa verifice toate acumularile generatiilor anterioare pe propriile lor piei. Asa sunt cei care au nevoie sa se indoiasca pentru a crede,au nevoie de dovezi pentru a putea fi manipulati etc.
Vreau sa zic ca omul de astazi aplica defectuos principiul lui Descartes: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum"., caci in loc sa se indoieasca de sinele sau, se indoiesc de Creator. In loc sa se cerceteze pe sine- ar gasi raiul sau iadul in sufletele lor- cerceteaza lumea aceasta, scotand-o din contextul ei, al facerii ei de catre Dumnezeu.
Hristos spune: Cercetati Scripturile, caci ele vorbesc despre Mine", "Cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide", dar omul pornit impotriva lui Dumnezeu, fara a citi Scriptura, pune pe seama ei dictonul "Crede si nu cerceta". Iata iadul, cumplita rautate. Cum poti afirma asa ceva? Simplu, din rautate,de dragul de a improsca ceea ce ti se pare advers si atunci apare conflictul intre religie si stiinta. daca cei ce cerceteaza ar pleca de la abordari cooperante, de tipul 'hai sa vedem ce este comun', atunci nu ar mai fi decat complementaritate...

"Dumnezeu nu are un egal, omul ii opune rival nimicul, neantul, necunoscutul, inertul, întunericul necunostintei de Dumnezeu"
zici tu. Pai da, fiindca omul nu poate fi obiectuiv, nu poate fi neutru, o data ce s-a razvratit impotriva Creatorului, prin stramosii sai si repetand la nesfarsit aceasta experienta, el are de ales: un drum greu, prin hatisuri, dar care il duc la Lumina, acolo unde este nemurirea lui, sau o cale simpla, a urmarii proprii vointe, care il va duce la moarte vesnica. Dumnezeu ne asteapta, dar ne respecta libertatea proprie. Pe nimeni nu forteaza sa vina la Lumina. E treaba omului sa isi doreasca asta si s-o caute cu ardoare...
Hypatia
#28399 (raspuns la: #28380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carmen, - de maan la: 03/10/2005 22:05:26
(la: va masturbati?)
Zaraza are dreptate, ma gandesc ca-i posibil sa te fi luat cam aiurea-n balon.
Imi cer scuze… din perspectiva altora, se vede ca acceptam destul de greu lucruri care ni s-au intamplat, daramite situatii de care nu ne-am lovit. (:

Nu vei auzi asadar nicaieri si pe nimeni declarand ca n-a facut-o niciodata, dar conteaza mult cand ai facut-o, cat de des si mai ales de ce.
Propui spre discutie o tema infiorator de intima si, personal, daca nu-s dispusa sa discut despre sexul oral, si cu-atat mai mult n-am sa pot explica de ce, pe la ce varsta si-n ce situatii s-a-ntamplat sa ma dragalesc io pe mine insami.

Citeam deunazi o carte despre psihologia copiilor, unde li se recomanda parintilor sa nu-si pedepseasca odraslele atunci cand ii surprind, inca de foarte mici, atingandu-si organele genitale.
Este o metoda de autoexplorare ca oricare alta.
Daca mama se crizeaza, copilul va intelege ca este INTERZIS ( mama nu va putea explica si de ce nu e voie!), se va culpabiliza si, mai tarziu se va dezvolta greu sau chiar anormal.

Obiceiul va disparea de la sine ca, mai apoi, in perioada adolescentei, sa revina-n forta si, cum am mai scris mai jos, mai ales la baieti.
E momentul unor discutii de data asta serioase si timpul cand adolescentului care se incuie des in camera lui, trebuie sa i se dea ceva captivant de facut.
Se vor mira unii, dar energia sexuala poate fi folosita si altcumva …

Nu-i un necaz nici la adulti, doar ca astia o fac din plictiseala si foarte rar.
Masturbarea excesiva in randul adultilor ( subiect care nu m-a preocupat niciodata) ar putea avea cauze multiple… mi le pot doar imagina…

Zici ca esti in pragul divortului, sigur ai nevoie de afectiune si intelgere mai mult decat oricand … dumnezeu stie cate probleme ai si cum esti perceputa de cei din jur.
Sper din suflet ca le vei rezolva, dar nu vad cum in felul asta … cat poate sa dureze, ca sa-mi inchipui ca asa…mai uiti de probleme?
Cauta un curs de pictura, unul de dans …sunt atat de multe si nici nu-s foarte scumpe.
Intr-o situatie similara, o colega de serviciu s-a inscris la un curs de … hair stylist…e absolut incantata, ne bibileste pe toate, ne viziteaza acasa si nu ne ia decat … o cafea.
Fa-ti un abonament la o sala de gimnastica, ai putea intalni pe cineva …si-n plus, nu cred ca nu-ti doresti un abdomen mai plat. : ))

Incearca sa arati bine, du-te la un masaj, schimba-ti culoarea parului, poarta haine pe care n-ai avut curajul sa le-mbraci (ai grija, totusi!), zambeste cu ochii, nu doar cu buzele, citeste, manaca putin si bun, fii amabila si draguta, nu-i agasa pe cei din jur cu vaicareli, intrucat, din pacate, nimanui nu-i pasa.
Alege-ti o prietena ingaduitoare si discuta cu ea lucruri intime, ca acestea.

Ps. Multam tie, zaraza … ai mare dreptate!
#76523 (raspuns la: #76350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietene.... - de cuminte la: 01/12/2005 17:02:15
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nimic nu este mai frumos pe lume decat un Dumnezeu mort...Cred ca Dumnezeu moare in culori, moare cu explozii de artificii sufletesti, moare furand de la tine din trup nemurirea...Dar noi, oamenii, suntem pt El un fel de ''apa vie si apa moarta", suntem, de fapt, seva vietii Lui vesnice. Dumnezeu se alimenteaza cu benzina umana. Sa-ti vorbesc despre cifra mea octanica, prietene? Proasta calitate a unui suflet este data de o suferinta, de o asa-zisa nefericire confectionata de catre trup si minte. Nu exista suflete ''refuzate la export'', dar minti care ucid, minti care aduc foamete, minti care otravesc vietile, intalnesti la tot pasul.
Si sa revenim la pardalnica de nefericire, la SAGALNICA nefericire....Daca nu ai fi nefericit macar pt o clipa-n viata, cum ai putea constientiza ce-i fericirea? Nefericirea e ca un copil mai mic, mai had si mai pipernicit al fericirii, e unul caruia ii place sa se tina de sotii sufletesti. Hai sa-ti dau ceva de facut: ia o bucata mare de aer si incearca s-o mesteci, apoi s-o inghiti. Imagineaza-ti oameni in miscare, pe o strada ingusta, gen Lipscani, intr-o forfota de nedescris, deschizand si-nchizand gura, dand haotic din falci, incercand sa mestece aerul......mimand miscarile pestilor dintr-un acvariu. Ai fi mai nefericit daca ai avea ceva-n plus pt care sa ''lupti''? Sa lupti pana si pt aerul pe care-l respiri( exceptand cazurile exceptionale ). Atunci, poate, ai realiza minunea vietii, fericirea pe care o RESPIRI zilnic. Nefericire e sa stai sa-ti plangi de mila, sa judeci ''fericirea'' celorlalti........nefericirea inseamna sa dai cu piciorul in fericire, sa arunci cu pietre-n ea, sa o terfelesti creand ''ode'' ale nefericirii, altare sufletesti pt ''nefericire''. Din cauza asta-mi parea rau, prietene, pt ca, cel care a creat poemul, parea un spectator al ororilor nefericirii. Daca ar fi fost mai putin oripilat si concret ar fi dezarmat Nefericirea asta, bat-o vina, atunci as fi suras cu ingaduinta. Nu egoismul ma face sa nu ''vad'' nimic din toate acestea, ci constientizarea capacitatii mele de a lupta cu nefericirea, evaluarea tuturor armelor impotriva ei. Daca pot sa sa-mi ajut trup, suflet, minte sa fie fericite creandu-le diferite conditii lumesti e marea mea reusita...dar pt asta am nevoie de brate vanjoase care sa demonteze nefericirea, s-o sparga, nu s-o priveasca cu lacrimi inutile si sa-i ridice ruguri de cuvinte....Pt nefericire e nevoie de mai putine cuvinte.

P.S. In copilarie, tatuca m-o invatat sa ma tem in viata de omu' span, omu' rosu si de absurdoman:-)
#92016 (raspuns la: #91906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara subiect - de cuminte la: 01/12/2005 17:02:15
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nimic nu este mai frumos pe lume decat un Dumnezeu mort...Cred ca Dumnezeu moare in culori, moare cu explozii de artificii sufletesti, moare furand de la tine din trup nemurirea...Dar noi, oamenii, suntem pt El un fel de ''apa vie si apa moarta", suntem, de fapt, seva vietii Lui vesnice. Dumnezeu se alimenteaza cu benzina umana. Sa-ti vorbesc despre cifra mea octanica, prietene? Proasta calitate a unui suflet este data de o suferinta, de o asa-zisa nefericire confectionata de catre trup si minte. Nu exista suflete ''refuzate la export'', dar minti care ucid, minti care aduc foamete, minti care otravesc vietile, intalnesti la tot pasul.
Si sa revenim la pardalnica de nefericire, la SAGALNICA nefericire....Daca nu ai fi nefericit macar pt o clipa-n viata, cum ai putea constientiza ce-i fericirea? Nefericirea e ca un copil mai mic, mai had si mai pipernicit al fericirii, e unul caruia ii place sa se tina de sotii sufletesti. Hai sa-ti dau ceva de facut: ia o bucata mare de aer si incearca s-o mesteci, apoi s-o inghiti. Imagineaza-ti oameni in miscare, pe o strada ingusta, gen Lipscani, intr-o forfota de nedescris, deschizand si-nchizand gura, dand haotic din falci, incercand sa mestece aerul......mimand miscarile pestilor dintr-un acvariu. Ai fi mai nefericit daca ai avea ceva-n plus pt care sa ''lupti''? Sa lupti pana si pt aerul pe care-l respiri( exceptand cazurile exceptionale ). Atunci, poate, ai realiza minunea vietii, fericirea pe care o RESPIRI zilnic. Nefericire e sa stai sa-ti plangi de mila, sa judeci ''fericirea'' celorlalti........nefericirea inseamna sa dai cu piciorul in fericire, sa arunci cu pietre-n ea, sa o terfelesti creand ''ode'' ale nefericirii, altare sufletesti pt ''nefericire''. Din cauza asta-mi parea rau, prietene, pt ca, cel care a creat poemul, parea un spectator al ororilor nefericirii. Daca ar fi fost mai putin oripilat si concret ar fi dezarmat Nefericirea asta, bat-o vina, atunci as fi suras cu ingaduinta. Nu egoismul ma face sa nu ''vad'' nimic din toate acestea, ci constientizarea capacitatii mele de a lupta cu nefericirea, evaluarea tuturor armelor impotriva ei. Daca pot sa sa-mi ajut trup, suflet, minte sa fie fericite creandu-le diferite conditii lumesti e marea mea reusita...dar pt asta am nevoie de brate vanjoase care sa demonteze nefericirea, s-o sparga, nu s-o priveasca cu lacrimi inutile si sa-i ridice ruguri de cuvinte....Pt nefericire e nevoie de mai putine cuvinte.

P.S. In copilarie, tatuca m-o invatat sa ma tem in viata de omu' span, omu' rosu si de absurdoman:-)
E greu de spus !!!! - de chynezu21 la: 03/03/2006 21:41:03
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
A crede in Dumnezeu inseamna a respecta cele 10 porunci cu sfintenie dar cum stim cu toti k asa ceva e imposibil nu ne ramane decat sa ne rezumam makar la cele mai importante dintre ele. Apoi eu unul cred k A CREDE in Dumnezeu mai inseamna sa crezi si in tine in faptul k esti o fiinta unica pe Pamant si k ai un scop bine determinat dinainte. Tu ai menirea in viata asta sa iti descoperi acel scop si sa te apropii cat mai mult de acel ceva DE DUMNEZEU. Dumnezeu in linii mari dupa cum am mai spus inseamna PURITATE, DRAGOSTE, LUMINA, VIATA, DREPTATE.
STIM CU TOTII FAPTUL K O PERSOANA NU ISI GASESTE ALINARE cand are necazuri mari decat in DUMNEZEU fie EL CE O FI, sti k cineva sau ceva te va ajuta mai devreme sau mai tarziu daca ai destula credinta.
Credinta defapt se rezuma la cat de convingator poti fi tu cu tine insutim si tine de subconstient toata treaba asta :))
Cam atat
As vrea sa cred, tare as vrea! - de tatiku la: 05/03/2006 20:02:37
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Mi-e insa greu. Desi de multe ori am avut vizuni, m-am intalnit cu ceva ce semana a Dumnezeu, desi am avut semne destul de revelatoare. Eu cred insa in adevar, in adevarul palpabil si imediat. Cred in adevar mai mult decat cred in Dumnezeu-cel-c-u-barba, cred in ratiune mai mult decat in Dumnezeu-cel-ce-te-urmareste-si-care-vede-siaude-tot. Cred mai mult naturalete decat in felul unora de a se purta ca si cum Dumnezeu, cel cu toiagul de sus, il vede, il aude, ii judeca orice pas....
Vreau sa cred ca nu sunt un pacatos. In dubiile mele totusi ma rog, ma inchin si imi doresc sa-l stiu aproape. Am nevoie de un sprijin si chiar de-ar fi sa-l inventez eu insumi, am nevoie de el. Sau de El.
Poate asta este Dumnezeu. Cel din mintea mea. Si atunci simt ca ma invart in cerc. Mintea mea il are pe Dumnezeu, cum la fel de bine nu-l are.....
Tyanu - de rayro la: 12/03/2006 10:27:02
(la: asteptandu-L pe Hristos)
Imaginea zugravita de tine ma duce cu gandul la un Dumnezeu incruntat si care uneori, ingrozit de ce vede pe Pamant mai scoate cate o interjectie dezaprobatoare: ntz... ntz... ntz....
Spui ca oamenii n-ar trebui sa faca rele de frica pedepsei. Recompensa.
Te-ai gandit ca aceeasi lume, din iubire pentru El, ar ALEGE sa fie buna?
Dumnezeu este mai mult decat ingaduitor. Dumnezeu ti-a pus la dispozitie toate "jucariile" dar depinde de tine daca le alegi pe cele care iti fac rau sau bine. Nimeni dintre cei exemplificati de tine mai sus nu-si dau seama de costurile actiunilor lor. Poti spune despre fiecare in parte ca "nu-si da seama ce face". Un copil cand greseste o face pentru ca nu stie, nu are constiinta bine si rau. Pentru el toate sunt bune. Pentru el toate sunt mijloace de a invata. De a creste.
De ce nu poti privi toti oamenii la fel? Ca pe niste copii mai mari care inca nu si-au gasit drumul?
Si spui ca nu te-ai inchina unui astfel de Dumnezeu. Adica pana si Dumnezeu trebuie sa fie intr-un fel care trebuie sa-ti placa tie ca sa il poti iubi? Si pe el il conditionezi? Glumesti.
#111002 (raspuns la: #109220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai varsta fetei mele - de DINU IONESCU la: 18/07/2006 08:53:41
(la: Despre pacat. Cine are curaj?)
Ai varsta fetei mele , care traieste de 8 ani la Solingen,in Germania.Cand ma gandesc ce greseli de ortografie face si ea , itit acord circumstante atenuante...
Dar, tare m-ai dezamagi daca ai fii vreo tanara atee!
Ce-i aia"zeu"? Eu nu cunosc decat un Dumnezeu. Lamureste-ma!
SAM.
#133856 (raspuns la: #133762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Termina odata jennifer! - de DINU IONESCU la: 19/07/2006 08:33:59
(la: In cautarea adevarului)
Termina odata jennifer cu ateismul asta insuportabil si cu "zeul" tau!
Am mai spus , la o alta tema cred,ca nu exista decat un Dumnezeu!
Ti-am acordat o mie de circumstante , avand in vedere ca ai chiar varsta fetei mele si traiesti(probabil) singura in strainatate, dar incep sa ma intreb , daca nu chiar trollezi,cu sau fara intentie ...
SAM.
#134090 (raspuns la: #134004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maotzedung - de Jianu Neridan la: 05/10/2006 01:03:49
(la: Budism, forme de meditatie)
crestin
Daca s-au facut in Numele Lui nu inseamna ca a fost si El de acord.
Cat despre budism, Satana nu e suparat daca cineva se inchina altfel decat spune Dumnezeu.
#149557 (raspuns la: #149410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de niceangel la: 11/06/2007 23:29:42
(la: Oare ce sa fac???)
Buna...Ma numesc Crisrina,am 14 ani si...imi dau seama ca-ti este greu....
imi pare rau ptr tine! Posibil ai primit multe sfaturi,dar ,te pot asigura ca al meu este cel mai bun(si nu zic asta ca sa ma laud).Cine ne da toate aceste sentimente?
Oare cine controleaza totul,si are putere absoluta?Cine poate faace minuni? Nimeni altcineva decat El,Dumnezeu! :)Dac vrei sa lasi balta mesajul meu,doar ptr ca ai auzit "Dumnezeu", o sa faci o mare greseala...El este singurul care-ti poate da fericirea,singurrul care te opate ajuta sa te simti implinit.Cred ca este foarte important lucrul ast:sa ne simtim impliniti, sa fim tot timpul noi insine,si sa avem curajul sa ne facem auziti,mai ales atunci cand avem dreptate!Te rog mult,gandeste-te la ce ti-am scris!Si nu uita:daca te rogi cu credinta,El o sa te faca fericit!:) Stii ca se ice ca,orice om are pregatita o "jumatate".Nu dispera...Daca te concentrezi,si nu o sa te incapatanezi, totul va fi bine! Daca vrei, mai putem discuta!
Vorbeste cu Dumnezeu!Spune-i Lui, direct, ce-ti doresti!Si iti garantez ca nu va ramane indiferent!El stie mereu,mult mai bine ce este bine ptr noi!asa ca....vb cu El!o sa ma rog si eu ptr tine!

Stimata Rodica Munteanu - de Roman Haduch la: 13/11/2007 17:07:24
(la: Se apropie )
Este adevarat ca singuratatea doare insa , un om nu poate fi eliberat de singuratate decat prin Dumnezeu,
Tinta poruncilor consemnate in Biblie este Dragostea care vine dintr-un cuget curat. Pasul 1 : curatenia cugetului . (cum? solutie: Doamne Iisuse am nevoie de Tine, cred in jertfa Ta, cred ca Sangele Tau ma curateste de orice pacat, vino in inima mea si imi condu tu viata. Amin.)
Pasul 2: fapte de dragoste,
In continuare vei experimenta o viata noua din belsug si Domnul te va purta din succes in succes , spre Slava Lui.
cu respet Roman Haduch
#255608 (raspuns la: #255599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrusule - de thebrightside la: 23/01/2008 08:20:42
(la: Capcana pentru vise)
nu, dom'le, nu vezi ca m-am apucat sa caut un visolog?!... asta apropos de Bergenbier cu berologul... ;)
nu de extrateresti mi-i frica mie, ca p-aia ii dovedeste cumva Luminozitatea care este, ci de tampitele astea de cosmare repetitive.
nu-s superstitioasa, nici nu cred in altceva decat in Dumnezeu si in mine.
pur si simplu ma frustreaza ca-s incapabila sa fac cumva chestia asta sa dispara.
#277613 (raspuns la: #277420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dancus - de Stefan Doru Dancus la: 27/01/2008 16:55:20
(la: Abel, Cain, maneloteca, zorelele.)
Coane, un om zice: il iubesc pe Iisus mai mult decat pe Dumnezeu. Asa ca...
Sa ai pace,
dancus
revin - de Stefan Doru Dancus la: 27/01/2008 16:57:27
(la: In fiecare zi vine diavolul)
Un om zice: eu cred in Iisus mai mult decat in Dumnezeu. Tu il poti crede pe acel om?
Sa ai pace,
Dancus
#279040 (raspuns la: #278879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. conu pikw - de Stefan Doru Dancus la: 27/01/2008 17:08:13
(la: Portrete-n oglindă - Bahar)
Un om merge pe strada. Deodata ii vine o idee si zice: "Eu il iubesc mai mult pe Iisus decat pe Dumnezeu". Si dispare, pleaca, e neimportant pt viitorul omenirii. Pe cine crezi, pe Dumnezeu ori pe omul acela?
Sa ai pace,
Dancus
#279051 (raspuns la: #279048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CUGETARI ( completare 4 ) - de Areal la: 13/03/2009 08:48:41
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
PACATUL

"Prin a ingadui un singur pacat in viata noastra ne dezarmam singuri si ne lipsim de apararea (protectiei) constiintei noastre impotriva altora. Cel ce poate sa-si sfideze constiinta pentru unul singur nu poate pleda nevinovat fata de un altul, pentru ca daca nu este speriat de Dumnezeu (in constiinta lui) din cauza unuia singur, nu va fi nici de celelalte. "Cum as putea sa fac asta si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?" a spus Iosif atunci cand i s-a oferit nu numai sa se culce cu nevasta lui Potifar ci si sa minta! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel de importanta ca si a 7-a!" (William Gurnall)

"La fel cum omul poate fi ucis inecat cu o musca cum ar fi sfasiat de un leu, tot asa si un pacat mic poate trimite sufletul in iad cum ar face-o un pacat mare" (Daniel Cawdray)

Reputabilul Richard Baxter a schitat acest imaginar dialog care ar trebui purtat cu diavolul: Diavolul: "Dar, nu e vorba decat de un pacat, restul vietii tale este bun si sfant! Haide, fa-l!" Raspuns: "Daca un om este un ucigas, sau un tradator, il vei ierta fiindca restul vietii lui este bun, dar totusi este acuzat doar de un singur pacat? ... "Cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10). Intr-adevar, Dumnezeu judeca dupa simtirile inimii, dupa caracteristica principala a vietii cuiva...dar inima si viata cuiva este pacatoasa, pamanteasca si carnala chiar daca ea se caracterizeaza printr-un singur pacat grosolan! De ce? Pentru ca chiar daca are un singur idol, omul acela este un idolatru, chiar daca are o nevasta si mai tine o curva, omul acela este un preacurvar. Daca l-ai iubi pe Dumnezeu ai renunta la pacatul tau, dar daca iubesti un singur pacat mai mult decat pe Dumnezeu, atunci intreaga ta viata este caracterizata de acesta"

#416474 (raspuns la: #416109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amari, - de Tot Areal la: 01/12/2009 14:29:16
(la: Pacepa)
informatia costa bani, asa ca nu o dai fara nici un profit!
iar frica, am mai spus, nu am decat de Dumnezeu!
si inca ceva: la targul de carte Gaudeamus s-u vandut din SUPLEANTUL cca.1000 ex.!
#503781 (raspuns la: #503667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...