comentarii

am urcat la etaj


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tiganii,aurul si diamantele-41-paparadscha -safirul roz*** - de sami_paris75 la: 22/04/2008 18:52:48
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Este piatra scumpa a celor care vor sa aibe toata viata in roz.
Acest safir este extrem de rar si are denumirea de "cingalais" care se traduce in "floare de lotus".
Are duritatea putin mai mica cu o unitate decat diamantul,adica duritatea 9.
De obicei este piatra inimii celor care se iubesc.
De-aceia este taiata mereu in forma de inima si montata intr-un inel,brosa ori medalion.Taiata cu maiestrie,culorile safirului sant cu reflexe roz-orange.
La ce-a de-a doua intalnire cu mr.Sagona,am primit misiunea sa urmaresc un caz obisnuit.
Un domn foarte bogat care-si banuieste sotia de infidelitate.
Sotul de origine spaniola, sotia de origine magrebina din Tanger (Maroc).
Am capsat fotografia Dnei Fatima pe o cola de hartie,am marcat numele,adresa,si programul ei ,incepand cu ora 7-h .
12-martie 1995;
Dimineata la ora 7-45 h a iesit imbracata intr-o pereche de pantaloni blugi,o bluza helanca de culoare alba,o esarfa de culoare gri ,aruncata neglijent pe umar,pantofii cu toc ascutit de culoare neagra.
Am urmarit-o timp de sase zile.
In fiecare zi intra intr-o locuinta din zona Sucy Bonnoil la ora 9 fix.
La ora 11:05,a iesit insotita pana la poarta impreuna cu un barbat de origine africana.S-au strans in brate si s-au sarutat cateva momente apoi s-au despartit.
Ora 11:25h ,a luat trenul de la gara din Sucy Bonnoil si-a coborat la Genevilliers.
A luat autobuzul 34 si-a coborat in centru.
S-a intalnit pe terasa unui restaurant cu un cetatean de origine araba,au servit cafea si alune cacauete.
La ora 12-45h intrat intr-un hotel de mana a doua "formula unu",au parasit hotelul la ora 14-22h.
La ora 16-10h s-a intalnit in piata de la Place de Italie in statia de metro cu un cetatean francez ,un batranel cu parul alb ,un batranel imbracat sic ,in varsta de aprox 70-75 de ani.S-au sarutat a primit un buchet de flori si-a condus-o de mana pe Bdul St.Honorine nr 107.
A urcat la etajul 2 cu ascensorul.
A coborat la ora 18:25h.
La ora 19:12h a ajuns cu metroul la statia Corvirsart.
A coborat si a intrat intr-un pavilion situat langa un centru comercial Ed.
Dupa 40 de minute a iesit insotita de un barbat de aprox 30 de ani,s-au sarutat si s-au despartit la intrarea de la metrou .
La ora 20:55 h a ajuns acasa la Villeneof st.George.
Rupta de patru barbati in timpul zilei!
Ma gandeam ca reuseste sa faca fata si barbatului in fiecare noapte acasa.
A continuat asa timp de sase zile si mereu acelasi a avut acelasi program.
Acum intrezaream cu ochii mintii adevarata situatie din casa dlui Sagona.
Fatima sustinea ca lucreaza ca femeie de menaj pentru a devenii independenta pe timp de zi si aducea 200 de franci in fiecare seara.De fapt fiecare client o platea cu 50 de franci pentru sex.
Am prezentat sefului fotografiile si o caseta video pe care o inregistrase'm de fiacare data pe Fatima.
Am mai lucrat la el o perioada de patru luni,perioada care mi-a permis sa economisesc ceva bani.Eram platit cu 300 de franci ora si dublu pe timp de noapte.In situatia ca aveam munca de teren in alta localitate eram platit mult mai bine si in acelasi timp patronul suporta cheltuielile de restaurant si hotel.
Cazurile de urmarie au fost destul de diferite.
Am avut un caz,cu un tip care lucra la o imprimerie si care seara dupa terminarea programului revenea si facea fotocopii la diferite gravuri,gravuri care reprezentau banuiesc secret profesional si care erau vandute la alta societate cu acelasi profil.
Cazul acesta mi-a luat aproape o luna si sincer de multe ori timpul urmarii eram in masina impreuna cu Robert si Gipsy.
Patronul meu,avea pe pereti o gramada de diplome obtinute in toate tarile din lume,am remarcat o diploma obtinuta pentru rezolvarea unui caz deosebit de grav in Birmania la curtea imperiala.
#305400 (raspuns la: #304685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mineri in sediul Romaniei libere - iunie 1991 - de Stefan Niculescu-Maier la: 18/02/2004 06:29:15
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
De dimineata am primit un telefon acasa prin care secretara ziarului ma anunta ca nu mai sta la serviciu. Un grup de muncitori din tipografie (condus de cateva femei!) incurajati de aparitia minerilor in capitala pentru a "face ordine" in Piata Universitatii, urcasera in redactie, tipasera isteric la singura persoana care se afla acolo la ora aceea (secretara respectiva) iar cineva o luase de par si o daduse cu capul de perete.

Instinctul mi-a spus in acel moment ca minerii vor ataca si sediile ziarelor. Si am plecat la redactie.

Am ajuns o data cu ei. Ii vad ca aievea, coborand dintr-un camion, inarmati cu bate si intreband de Bacanu. Am urcat impreuna cu ei la etajul 4 al corpului din stanga al Casei Scanteii, unde si azi se gaseste sediul Romaniei libere. Ei il cautau pe Bacanu, eu imi storceam creierii cum sa fac sa salvez linia de tehnoredactare computerizata care era "viata mea" si fara de care ziarul n-ar mai fi aparut cel putin o saptamana. Am intrat in vorba cu liderul lor (ulterior dovedit ca fiind agent de securitate). L-am intrebat ce trebuie sa facem, pentru ca sunt si eu un simplu cetatean care lucrez in Casa Scanteii, care am o simpatie deosebita fata de curajul si cinstea lor. "Trebuie sa-l gasim pe Bacanu" - a fost raspunsul, printre dinti. Stiam ca Bacanu nu este in tara. "Da, trebuie sa-l gasim pe Bacanu si sa-l intrebam ce-i cu porcaria asta" - am confirmat eu. Eu am sa-l recunosc pentru voi!

A urmat o cautare infierbantata prin birourile goale. N-au gasit pe nimeni "interesant". Doar la arhiva mai era cineva. Cateva momente de deruta generate de pustietatea redactiei mi-au dat o sansa. M-am urcat pe balustrada scarii de marmura si i-am spus unuia dintre cei care aveau aspect de "lider" ca am sa comunic ceva important. Acesta a facut liniste in grupul de circa 25-30 de mineri.
"Oameni buni - m-am adresat lor (imi amintesc doar aproximativ cuvintele, dar ideea este exacta). Eu voi fi martor ca nu s-a distrus nimic in redactia asta. Voi nu sunteti un grup care distruge, asa cum in mod nedrept v-a prezentat presa. Voi sunteti luptatori pentru dreptate si egalitate sociala. Uite - am adaugat. Mai sunt si alti civili (intre timp aparusera redactori de la alte publicatii, personal administrativ) de fata. Eu voi face personal lista de martori - am cerut de la cineva hartie si creion - ca sa dovedim ca aici nu s-a distrus nimic." A fost de ajuns sa ma aprobe cativa dintre cei din multimea de mineri manipulati, ca intregul grup sa imi dea dreptate. In aceste imprejurari, "seful" lor nu a mai avut ce face si le-a spus ceva de genul - "atunci hai sa mergem la masa, fratilor" (ulterior am aflat ca aceia care le organizasera venirea in Bucuresti le organizasera si masa...).

Momentul cel mai critic al acelei dimineti avea insa sa se petreaca in mai putin de 30 de secunde care au urmat. Un fost redactor al Romaniei libere, in dezacord cu noua conducere a ziarului (si cu o istorie personala imposibil de reabilitat dupa zecile de articole pro-ceausiste scrise de-a lungul anilor) m-a recunoscut si l-am vazut cum deschide gura sa le spuna minerilor cine sunt. Am sarit de pe balustrada pe scara, in dreptul lui, si i-am soptit printre dinti: "daca deschizi gura, le spun ca esti mana dreapta a lui Bacanu. N-o sa apuci sa mai spui nimic. Asa ca ia-o incetisor pe scari si fa-te pierdut. Dupa momentele astea, pe cine o sa creada? Pe mine sau pe tine?". Omului i-au cazut umerii si-a plecat.

I-am insotit pe mineri pana la iesire. Aici ma astepta una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii. Cocotati pe ferestrele mari ale sediului lor impetuos din cladirea principala, redactorii gazetei "Adevarul" - fosta "Scanteia" - organul PCR - aplaudau frenetic presupusele fapte ale minerilor. Acea imagine imi va ramane vesnic pe retina.
Minerii s-au aruncat in camion si au plecat triumfatori la masa pe care le-o pregatisera Iliescu si ai lui.
Eu am revenit in redactie si s-au gasit ulterior 2-3 voci ale unor colegi care sa ma acuze ca am salvat calculatoarele de la distrugere, "ca am fi obtinut imediat altele noi, din Vest". Exista mecanisme ale logicii absurde, lasitatii si prostiei pe care nu le voi accepta in veci.

#9898 (raspuns la: #9888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prezent transformat in Trecut - de Chriss la: 18/03/2005 20:08:11
(la: Despre nostalgie, sau de ce revine moda.)
Cred ca odata ce am trecut printr-o perioada a vietii nostre, cu timpul acea perioada devine amintire si in general amintirile sint legate de evenimente care readuc la viata sentimente ce au fost uitate. Nu, nu cred ca blocurile de pe vremea comunistilor au sa vina la moda in secolul 22 dar cred ca oamenii au sa-si aduca aminte de acea periaoda cu un fel de nostalgie si parere de rau fiindca desi viata a fost grea totusi oamenii si-au triti viata lor, cu primi pasi ai copiilor, cu primul sarut, sau prima dragoste, sau primul nepot/nepoata, etc. Si atunci fericirea produsa de evenimentele ce au avut loc in acea perioada va prinde viata, iar amintirea blocurile asa cum erau ele au sa aduca de asemenea o nostalgie in sufletul nostru. Uite sa-ti dau un exemplu, eu dupa ce m-am casatorit am venit acasa cu sotul meu iubit si ce sa vezi, liftul nu mergea, asa ca am urcat pe jos noua etaje cu bratele pline de flori si cind sa punem toate florile in apa am vazut ca apa nu curge, asa ca sotul meu a lut galeti si sticle si s-a dus pe o strada venica de unde a adus apa pentru flori. Acum cind ma gindesc, simt o nostalgie in suflet fiindca acea amintire-mi trezeste sentimente minunate in suflet. Intelegi ce vreau sa zis? De aceea , eu cred, ca locurile devin conectate cu evenimente din viata noastra si ca atare cu trecerea timpului au sa produca o nostalgie pentru acele vremuri frumoase.
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Pasagerul la: 12/12/2005 20:52:32
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
man in elevator-tipul e pitic si ajunge pina la butonul de etajul 7
hanged man-s-a urcat pe un cub de gheatza
Anthony and Cleopatra-sint pesti
Friday-este un cal
Elder Twin-sint 2 perechi de gemeni
--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain
#94735 (raspuns la: #94717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de mult, tare de mult - de dragosmp la: 13/01/2006 21:41:23
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Cand eram pitac aveam un cosmar ciudatel. Eram in camera mea in apartamentul parintilor de la etajul 7. Parea sa fie camera mea, dar era o senzatie ca parca nu eram fizic acolo. Deodata apare sorä-mea care alerga si chitzäia in jurul meu, o bucurie senina se vedea pe fata iei. Deodata totul se incetineste. O vad pe sora-mea fugind spre balconul din bucatarie si ma apuca o presimtire de moarte, o groaza, o senzatie de deja-vu si un roz mucegait impanzeste peretii. Dau sa fug dupa ea dar ceva ma tine pe loc, nu pot decat sa ma zbat, sa incerc sa fug. Dupa un moment se misca iar totul repede, foarte repede, ajung in bucatarie si o vad pe sora-mea pe marginea balconului razand spre mine. Imi face cu mana iar un zambet lugubru ii apare pe buze. Am sarit sa o prind de picior, dar sarise deja. M-am uitat in jos, nu o vedeam, dar stiam ca e acolo. Atunci am urcat si eu pe marginea balconului si cu exact acelasi zambet m-am aruncat dupa ea.
Asta e momentul in care ma trezeam si ma duceam sa vad ce e cu ea, pt ca avea camera langa mine.
Odata, in acelasi vis, am prins curaj in timp ce cadeam, stiam ca ea e dincolo de asfaltul care venea din ce in ce mai aproape. Cand aproape atinsesem solul, s-a incetinit totul si cand sa trec prin asfalt, caci asta era senzatia, m-am trezit pe jos. Cazusem din pat :)

Super conferinta...
*** - de munteanu rodica la: 30/04/2007 13:27:55
(la: Strada cu un tei inflorit,)
Din Timisoara doar o intimplare hazlie
pentru mine:dupa o alergatura pe jos de citeva ore pentru a vedea si gasi un apartament de inchiriat pentru fata mea,urcat si coborit etaje simteam ca pic.Si nu gasisem nimic ,era deja foarte tirziu cu o saptamina inaitea inceperii cursurilor.Ma asez pe o bancuta intr-un micut parc cu gindul de a ma odihni si indrepat spre gara.
Si atunci uitindu-ma in jur imi dau seama ca nu aproape, foarte aproape locuia un fin al meu (il botezasem)merg la ei , bineinteles ramin uimiti cind le povestesc de umblatura si dupa zece minute si un telefon la sora lui aveam un apartament in care fata mea a locuit patru ani pe "Calea Girocului"
Propietara apartamentului locuia in acelasi oras cu mine:))))
Ceva mai frumos poate povesteste altcineva.
Ramine tot Timisoara
#192386 (raspuns la: #192368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
etajul 3 - de sami_paris75 la: 04/06/2008 18:10:08
(la: Duminica)
Ce-ai face daca-ai locui la etajul trei
si de-desupt n-ar exista nici-o baza?
Ce-ai face daca te-ai duce la farmacie si la intrare ai da peste mine?
Stii ce ti-as face?
Eu,sa stii ca sant destul de calm si intelegator!
Te-as invita la un mare restaurant sa bem un pahar.
Stii?
Un pahar la alegere.
Ti-as oferii un inel cu ametist,apoi ve-i uita de toate medicamentele din farmacie.
Ametistul are culoarea violet-roz,melodia ametistului e vesela,te faci sa uiti,sa uiti de tot ceea ce a fost mai urat in viata ta.
#315694 (raspuns la: #315302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai... - de Lady Allia la: 04/09/2008 21:10:57
(la: La cer, etajul IX )
eu ce sa zic?
cerul meu acu e la etajul I :))))), dar de cand ma stiu urc si cobor la etaje de imi sar fulgii.
odata am urcat pana la nori. nu m-au tinut mult - a plouat si m-am trezit goala sufleteste in mijlocul strazii :)).
mirati au sarit la mine niste paparrazi, dar i-am linistit repede: "hoo bre! acu is aia de mult mai jos decat la demisol!". or facut moaca o_o si: "pfuuuaa! iar ne-or fraierit aia cu ploaia de stele!". ce stiau ei? aveam pe talpi de suflet olecuta de praf de stele :). mai bine ca n-au aflat.
intr-o alta zi m-am trezit escaladand cerul. ma plimbam linistita printre ingeri si copaci pana ma vede Doamne Doamne. ma lua de guler mirat, ma scutura putin, ma intreba: "ce e cu tine aici?" eu ridic din umeri si las coltul buzelor in jos: "da eu de unde sa stiu? cred ca am ratacit etajele!". m-a privit si a zis: "aha! jos inapoi!" :))). nu avea loc pentru musafiri nepoftiti, iadul era poate supra populat...ce stiu eu?
cand m-am trezit ma scutura un doctor. bine ca nu i-am spus: "multumesc Doamne!" ca ma trecea la etajul cu nebuni. nu ca nu as fi, dar sunt o nebuna nedepistata medical :)))))).
acu...stau si privesc de la etajul I si ma bucur!
de aici se vad mult mai frumos oamenii si cerul, iar eu stiu cu siguranta ca nu mi-e inaccesibil nici un etaj. ai nevoie de un strop de nebunie si oameni frumosi langa.

:) frumos text Intrusule. dat fiind faptul ca Bergenbier-ul s-a epuizat din cauza ca prietenii stiu de ce si de la ce s-a pornit pamfletul...ia un Noroc: noi sa fim sanatosi!
Am donat sânge?! Da, da’ nu eu. :)) - de thebrightside la: 05/11/2008 12:07:21 Modificat la: 05/11/2008 12:11:30
(la: Donează sânge şi ţi se va construi un obelisc în centrul oraşului tău!)
Am donat sânge?! Da, da’ nu eu. :))

După cum am stabilit, aseară începui pregătirile pentru Eveniment. Adică am mâncat bine, dar nu gras - că influenţează analizele, am consumat 0 alcool şi m-am băgat în pat la indecenta ora 2200. Am dormit tun pân’ la şase si un pica, când am sărit din aşternut ca un soldat (altfel n-aş mai fi sărit deloc) direct către bucătărie unde – fără niciun fel de plăcere – am mâncat două felii de pâine prăjită şi am luat câteva guri de iaurt. [Mai târziu urma să aflu că e recomandat cu bold să mănânci ceva uşor, sandwich-uri, ceai etc – să capeţi putere, că deh.]
El se-nvârtea prin casă aşa cum face în fiecare dimineaţă, cam de două ori mai morocănos şi mai tăcut decât în fiecare dimineaţă. Mănâncă şi tu ceva. Nimeni acasă. Măcar bea nişte apă, trebuie să te hidratezi bine. Glup, glup. La metrou am încercat ceva conversaţie, dară a trebuit să mă mulţumesc cu mp3ul. La Victoriei am fost acuzată de manipulare şi dacă nu l-aş fi ştiut, l-aş fi muşcat de gât. Mi-am aprins o ţigară şi mi-am zis că-i trece. Shopping Plaza, dreapta, prima la stânga, Centrul de Tranfuzii, pe lângă garaj, etajul 1, camera 54 (asta în caz că ajungeţi p-colo, traseul iniţial e acelaşi pentru toţi).
La camera 54, o tanti pufăie ca o locomotivă în spatele uşii pe care scrie uriaş: FUMATUL INTERZIS. Aveţi carnet? De donator presupun. Nu. Daţi-mi buletinul şi mergeţi la parter, vă chem eu prin staţie. Prin staţie? Zâmbeşte la începătoare, da, prin staţie. Ies. Încă te mai poţi răzgândi. El e el şi eu sunt invizibilă, intră, lasă buletinul, primeşte indicaţii şi coborâm. Mă pufneşte un râs pe care greu îl reţin. Sunt două rânduri lungi de scaune aşezate unul în spatele celuilalt în sala de aşteptare. Oamenii aşteaptă, cu ochii pe boxe. Zici că suntem aplaudaci la congres la Ceau. Nici urmă de zâmbet şi parcă devine din ce în ce mai alb şi mai departe pe vreme ce trece. Nu intri şi gata, îţi iau eu buletinul când ies. Nu poţi sa-mi iei tu buletinul. Ba pot. Cred că-s groaznic de enervantă, mai bine tac. Peste câteva minute, din boxe ies primele nume, al lui da, al meu nu. Ne facem cu mâna şi eu rămân cu cartea şi cu oamenii cuminţi. Să mai fi urcat vreo trei serii, până m-am auzit strigată. Sus e mare forfotă, asistente mişună dintr-un cabinet în altul, o tanti împinge la nişte lădiţe în care se bălăngăne pungi cu sânge, publicul scribăleşte la formulare. Primesc şi eu unul. În documentele-astea e mereu câte o întrebare care te lasă stomatologic: Ai fost de curând la pescuit? Mai lipsea: Aţi intretinut relatii intime cu captura? În fine ajung la doamna doctor, care aruncă un ochi pe hârtia blestemată şi aveţi hepatită?Am avut, B, în…1997, da’97. Scrie ceva pe fişă, uitându-se atent la ea şi rosteşte moale. Nu puteţi dona sânge dacă aţi avut hepatită. Niciodată. Eu am senzaţia că face o glumă, adică o treabă d-asta trebuie spusă cu patos, privindu-l în ochi pe trădător. Pentru mai multă emfază ar fi putut să-mi dea vreo două palme şi să apuce staţia: Avem un cod galben B, repet COD GALBEN B. Putea să vină jandarmul ala amărât şi să mă tragă afară de braţ în timp ce eu protestez: Dar au trecut zece ani de atunci! Nu mai am nicio hepatită! Lăsaţi-mă să donez! Jandarmul Doamnă, nu opuneţi rezistenţă, nu vreau să vă rănesc. În loc de asta, doamna doctor apucă un creion colorat cu mină groasă, roşie cu care desenează pe fişă un cerc în care pune un H. Mai bine îmi dădea două palme.
Aşa-i în viaţă unii vor, dar nu pot, alţii sunt pe invers.
Pe el îl găsesc la etajul doi, aşteaptă să intre la «tăiere», între timp doamna doctor a lui l-a învăţat să zâmbească; ba mă şi pupă. E atât de vorbăreţ încât reuşeşte să-mi spună o poveste naşpa despre donarea de sânge (cea care i-a răcit lui picioarele), pe care de aseară încoace eu am tot refuzat s-o ascult (ca să nu mi se răcească picioarele). Nu prea mă interesează, acum am altă problemă: Vreau şi eu să donez, să fiu hai… Vezi cum ne trimit aştia la cocaină?! Ce era dacă-mi luau şi mie un pica de sânge?! Să fiu şi io euforícă.
Cam într-un sfert de ceas ne terminăm afacerile cu Centrul de transfuzii şi plecam către servici. Baby e ca o floricică, râde necontrolat, ba de temerile lui spulberate, ba de orice altceva se iveşte. Cică îşi simte picioarele uşoare. Eu cică ţi-am zis eu!

#359254 (raspuns la: #359250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adina - de Abecedar la: 14/04/2009 13:37:53
(la: frica 2)
Nu stiu daca fobiile se vindeca! Am invatat sa traiesc cu ele. Azi am urcat la cineva sase etaje pe scari, panta rei, sufar de claustrofobie. Am urcat odata in avion si am traversat marea cu o nava, 12 ore, cu sufletul in gat, asta e...Pot sa mor si putin inainte, nu-i nici o problema,dar cate cineva tine la mine si va suferi, asta da problema! :(
#426943 (raspuns la: #426928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ba cu unii am urcat si-n san!" - de cosmacpan la: 10/09/2009 19:56:06
(la: Eu)
si uite asa se nascu povestea frumosului cartof roz si a preafumosului San (vine de la Cio-Cio San) cand se alintau ei pe scarile blocului pana la etajul septe (ca era septe pacate in filmul cela)
#480602 (raspuns la: #480483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca te intereseaza.. - de JCC la: 08/09/2003 05:59:46
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Salut Daniel,
La Carnon nu chiar asa de hyper-aglomerat, apoi daca o iei spre lacul Salagou e splendid. Merita sa te intorci, dar de mùers unde merg localnicii, nu turistii, unde natura n-a fost atinsa.
daca te intereseaza, am o adresa pe plaja la Grand-Motte, la Couchant, saptamana 300 euros, bucatarie mare super-echipata, coridor, baie, wc, camera cu 2 paturi suprapuse de 90 cm, salon mare, un clic-clac -pat 1m40, terasa mare echipata, al doilea etaj si ultimul. refacut nou, tot confort, dar nu inchiriaza decat prin cunostiintze.
daca vrei nr. telefon pot sa ti le dau in mp
#191 (raspuns la: #185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contributia profesoarei... - de (anonim) la: 16/09/2003 12:02:28
(la: Satanism in Romania)
Acea profesoara de muzica ,amarita , incerca sa va deschida ochii ,sa gustati si voi muzica, cu toata cenzura impusa de Ceausescu.
Ea nu a contribuit la creearea acelor evenimente....,noi,voi ni le-am creat cu mina noastra fiindca pentru 50 de ani am fost lasi si ne-am turnat si omorit unii pe altii in loc sa fim uniti cum am fost la 1989 !!!!!!
Astazi iar sintem slabi si lasi si iar ni s-au urcat in cap comunistii.
Simplu ,nu ?
#275 (raspuns la: #269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Emigrarea - de ninel la: 26/09/2003 09:34:37
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Schimbare inspre mai bine dinauntru nu cred ca se va intampla asa cum niciodata romanii nu s-au schimbat in mai bine singuri fara ajutor din afara. Poate americanii s-or indura si mai construiesc cateva baze militare prin Romania, ori UE mai arunca cateva ciolane inspre Bucuresti, ca altfel lipitorile vor suge tot cei de supt acolo...

Eu cred ca emigrarea are potentialul sa scoata Romania din starea actuala. Adica, cu cat emigreaza mai multi cu atat mai multi scapa din situatia de acolo. In felul asta se imprastie samanta noastra pe tot globul ca pana la urma urmei nu locul conteaza ci omul, nu? Locul este frumos, dar, asa cum zicea un prieten de curand emigrat in SUA, "pacat ca-i locuit". Am fost tentat sa dau ca exemplu pe evrei fiindca 2/3 din ei traiesc in afara Israelului (http://www.us-israel.org/jsource/Judaism/jewpop.html) si o traiesc mai bine ca cei dinauntru, dar romanii nu au coeziunea lor nici pe departe si totusi sunt un model de urmat in aceasta privinta.

Este cel mai probabil ca majoritatea celor ce pleaca isi pierd urmele in cateva generatii. Si totusi e o speranta ca nu toti vor uita de unde au plecat sau chiar vor pastra cultura si obiceiurile, asa cum din cei peste 160 de mii de romani emigrati in SUA in perioada 1890-1990, 160 de mii din ei si urmasii lor s-au declarat get-beget romani la recensamantul din 1990. Si nu-s toti noi veniti pentru ca in perioada 1930-1990 numai vreo 40 de mii de romani au emigrat in SUA (30 de mii dupa 1980), baza fiind din cei peste 120 de mii veniti in SUA dinainte de 1930! Considerand ca alti 50 de mii de romani au sosit in SUA dupa 1990, eu sper ca nu toti isi vor uita radacinile...

Poate credeti ca sunt prea cinic si subiectiv, pentru ca locuiesc in afara si-i normal ca nu vad viitorul Romaniei in roz, dar am motivele mele. Din toate rudele apropiate, numai un var din peste 20 se descurca binisor (are apartament proprietate personala cu doua camere la etajul 2 aproape de centrul Bucurestiului), unul lucreaza cu c^rca prin Italia de cativa ani, trei primesc ajutoare financiare de la mine si ai mei din cand in cand, iar restul se lupta sa supravietuiasca de o luna la alta. Se poate sa se schimbe in mai bine? Se poate, dar nu-i foarte probabil avand in vedere clasa politica romaneasca actuala, emigrarea de amploare, putrezirea infrastructurii deja subrede si inexistenta unei paturi de mijloc serioase. Poate in cateva decenii, patura de mijloc se va forma, dar impresia mea este ca filonul acestei paturi de mijloc isi avant cu putere inspre vestul Europei, SUA, Canada si alte locuri mai primitoare.

Pentru cei curiosi cu privire la statisticile de mai sus, consultati:
1. raportul INS din 2001, in special tabela 2 (paginile 18-19): http://www.immigration.gov/graphics/shared/aboutus/statistics/Yearbook2001.pdf
2. recensamantul din 1990 (tabelul p35): http://venus.census.gov/cdrom/lookup/lookup/CMD=LIST/DB=C90STF3C1/LEV=NATION90
Tzopici cu okii'n4 - de darianne la: 30/09/2003 17:17:54
(la: Premiul Nobel 2002 pentru literatura luat de un ungur...)
Vrei sa iti fac ciuda in continuare? :) Exista pe meleaguri mai "calde" niste librarii mari de tot, cam dublu cat o alimentara BILLA prin Ro, cu 2-3-4 etaje in care sunt fotolii, DA fotolii, peste tot si cafenea de unde iti poti lua ceasca sa o duci cu tine in librarie, sa stai confortabil intr-un fotoliu moale si sa rasfoiesti cate carti iti incap in mana. Si nu vine nimeni sa te intrebe de ce citesti, ci dimpotriva, te intreaba daca ai gasit tot ce voiai si daca te poate ajuta cu mai mult.
Ce zici, crezi ca tzopicile alea ar fi in stare, macar intr-o viata viitoare, sa lucreze intr-o asa librarie?
A, poate te intrebi ce se intampla apoi cu cartile uzate: se vand la pret redus. Nu e mare lucru. Dar lasand omul sa rasfoiasca in voie cartile, isi poate face alegerea dorita si da banii pe EXACT ce a dorit. Si uite asa merg afacerile.
#594 (raspuns la: #542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Una este intelegerea si alta eset legea ! - de (anonim) la: 21/10/2003 12:55:19
(la: Viata gay...romaneasca!)
Pe mine ma surprinde lipsa mea de evlavie, vezi daca stai si te gandesti, adevarat, gasesti intelegere si pentru femeile si pentru barbatii in situatia asta, iar faptul ca nu am zis de femei este pentru ca ma ingretoseaza numai cand vad masculi in situatia asta, nu si femei, dar asta nu inseamna ca nu este acelasi lucru, ci doar ca sunt normal(am verificat pe nevasta-mea si ea simte invers, adica se ingretoseaza cand vede femei in cazul asta, nu barbati). Este instinctiv si intr-adevar tendinta este ca unui barbat sa-i stimuleze fanteziile, daca nu isi pazeste mintea sau ochiul.
Deci noi putem discuta (si e bine ca o facem !) pe "metru patrat" aici si intoarce problema pe toate fetele si din toate unghiurile pe care le putem vedea, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca NU ESTE BINE si asta fiindca Dumnezeu a spus-o, si nu i-a placut(vezi Sodoma si Gomora) si daca lui Dumnezeu nu i-a placut , putem noi sa facem tot binele din lume si poate ne va ierta in final, dar clar , pina nu vom renunta la obiceiul asta rau nu vom fi bine placuti lui. Caci : "nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor". Si de ce a facut-o Dumnezeu pe Eva si nu l-a facut pe Adam2, si de ce a binecuvantat Dumnezeu insotirea intre barbat si femeie si nasterea de prunci prin taina cununiei ?
Ce cautam noi in discutiile acestea ? Aprobare pentru ca am luat-o razna sau indreptare si apoi mantuire ? Ce preferam ? Un pic de disconfort mental cand suntem contrazisi si mantuire, sau o eternitate in iad ?Cine poate sa sufere durerea neincetata ?
Si acum o chestie practica, care nu vine din cartile sfinte sau de la sfintii parinti(in care am incredere mai mult decat in propria mea logica sau decat in o mie de filozofi fie ei si Tutea, Eliade sau Noica) ci din propria mea simtire si gandire. Eu sunt software developer de meserie. Spun asta ca sa intelegeti ca totusi meseria ma obliga sa folosesc logica , planificarea si structurarea,ca metode intelectuale in viata de zi cu zi. Daca as fi sa fi fost Dumnezeu si as fi construit lumea , as fi pus niste legi ale naturii, ale anatomiei, ale geneticii, ale fizicii, ale informaticii, ale economiei,ale vietii in ansamblu, etc, care sa guverneze totul, sa nu fie haos si intuneric ci un pic de ordine si lumina. Zic un pic de ordine, datorita liberului arbitru. As fi guvernat lumea si prin prin niste legi nu numai prin lumea ingerilor si prin atotputernicie, si m-as fi bucurat in continuare de creatie. Ce pot sa stiu eu cu mintea mea limitata ? Sa imi ierte Dumnezeu imaginatia .Daca acceptati macar ideea de Dumnezeu , apoi ideea de stiinta care ne conduce la acceptarea anumitor legi care guverneaza aceasta existenta, apoi ideea de bun simt bazata pe fapte istorice si apoi pe sentimentul de implinire, veti ajunge iremediabil la concluzia ca homosexualitaatea nu este buna, de orice natura ar fi ea. Adevarat, nu condamn si compatimesc sincer pe cei in cauza si nu ma consider mai bun lor, spun doar ca nu e bine si normal si ca ei trebuie sa se intoarca spre Dumnezeu mai mult ca sa isi poata mantui sufletele. Lucrurile se simplifica : Homosexuali incalca o lege genetica. Asa cum daca te arunci de la etaj incalci o lege fizica , deja triviala si pe alocuri depasita lege a gravitatiei,atita timp cat te afli pe Terra si nu ai parasuta. Daca te arunci in fata masinii incalci o alta lege, probabil pe aceea a conservarii speciei :). Daca it faci sepuku cu o sabie de samurai , asa "just for fun" nu cred ca te simti bine in final. Nu eu am facut legea gravitatiei, sau cei care au descoperit-o, nu eu am facut legile consevarii impulsului si energiei si ale anatomiei, dar toti trebuie sa le respectam, deci nu judec pe nimeni.Cam asa vad eu lucrurile. Suntem liberi, dar in anumite limite, altfel apare haosul. "Totul este permis, dar nu totul este de folos, nu orice ma zideste" spunea apostolul Pavel daca nu ma insel. Asa ca am noutati proaste pentru cei ce cauta rezolvare la partenerii de acelasi sex. Fac pipi impotriva vantului :)

Doamne ajuta !

Sorin -Dallas
#1803 (raspuns la: #1454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Leacuri de toamna... - de JCC la: 22/10/2003 11:43:32
(la: AROMATERAPIA si NATUROTERAPIA (Phytotherapie))
PICIOARE UMFLATE

Se clocoteste jumatate de ora intr-un litru de apa, 200 grame de frunze de iedere urcatoare si se fac compresse calde.


OBOSEALA

- infuzii de rosmarin , de baut o cana de 2-3 ori pe
- a manca mult hrean pe salate
- cura de caise in saison, sau caise in sirop (compote de caise)

BAI CONTRA OBOSELII :

- O solutie de 1,500 Kg sare de mare pusa in apa de baie, rester 20 minute in cada
- Intr-un sac facut din panza se pun 3 pumni buni de ace de pin, sa fiarba 20 de minute in apa care acopera sacul, apa se pune in apa de baie

altoit - de sanjuro la: 24/10/2003 02:04:39
(la: Pt Sanjuro)
Pentru altoit trandafiri:
Portaltoiul, (maces, trandafir urcator) trebuie sa fie tanar, si sa aiba ramura portaltoi din anul precedent, (verde). Se altoieste in lunile iunie-iulie, cand deja prima generatie de flori s-a scuturat, (altoire in verde).
Pregatirea portaltoiului:
Pe ramura, (diametrul de 10...15mm)la mijlocul intervalului dintre doua frunze, cu ajutorului briceagului de altoit se practica o incizie sub forma de cruce, pe adancime cat sa ajunga la partea alba, (coaja este verde). Dimensiuni: longitudinal 15mm, si transversal 10mm. In paralel se pregateste mugurele pe care vrem sa-l altoim, (altoiul) astfel:
Se decupeaza mugurele cu o parte din coaja, inclusiv cu partea alba, (baza arata ca un varf de lance). Apoi se desprinde usor partea alba FARA A ATINGE PARTEA VERDE pe dedesupt, se departeaza usor marginile taiate in cruce ale portaltoiului, dupa care se aseaza la loc, peste altoiul introdus. Se leaga strans, spira usor petrecuta pe spira precedenta, fasia de rafie, (lata de 3...4mm)incepand cu 1cm sub baza "crucii", se ocoleste usor mugurele altoi, si se continua pana la 1cm peste "cruce", si se face nod. Pentru etansare se foloseste un amestec de ceara de albine, (in lipsa merge si parafina) si colofoniu, (saciz), care se amesteca in parti egale intr-un mic vas, (cutie de conserva goala)deasupra flacarii de aragaz. Se aplica peste legatura de rafie cand este usor caldut, NU FIERBINTE! Dupa o saptamana-doua de la altoire, se observa daca altoiul s-a prins, (se dezvolta). Daca s-a prins, dupa ce apare prima frunza, care trebuie sa aiba cam 2...3cm, se reteaza ramura la 1cm deasupra rafiei. Dupa inca o saptamana-doua, se indeparteaza toti ceilalti muguri de pe portaltoi, lasand doar altoiul.

In cazul lamaiului este ceva mai complicat. Se reteaza de la inceput portaltoiul, (obtinut din sambure pus in pamant), si se cresteaza in profunzime, la mijlocul sectiunii. Altoiul trebuie prelucrat sub forma de "pana". Se rascracara portaltoiul, si se introduce pana cu altoiul. Se leaga strans cu rafie, si se etanseaza cu acelasi tip de amestec.

Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este ca sa recoltam altoiul cat mai proaspat, (seva sa nu se usuce).

Vitza de vie nu am altoit, si sincer, m-ar interesa cum se face.

Succes!

sanjuro
Scuze, scuze , Papadio, abia acum realizez... - de JCC la: 24/10/2003 03:07:02
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.
#2034 (raspuns la: #2014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...