comentarii

am zarit aseara vie printre ierburile vechi ierburile vechi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anisia, maan - de Intruder la: 30/12/2005 16:04:47
(la: Despre ingeri)
si eu alerg dupa melci...cateodata si dupa cai verzi...

dintre atatia frati mai mari sau furnici, bondari, tantari, ma ridic si ma cobor, printre ierburi si cocori; caut melcii lipiciosi, cand tarandu-ma pe jos, cand zburand prin aer crud...
as urla dar nu am glas, as pleca cu ''bun ramas'', as ramane cu un gand, de n-as fi un melc natang ce isi scoate cornul stang, prin gradina si prin crang, unde ramuri mi se frang, unde stau- biet melc plapand- sa ma-mprastii, sa ma strang, sa ma duuuuc tot fluierand si sub frunze sa m-ascund...
cruce-n piatra daltuiesc, gandurile m-ametesc, peste noapte-mbatranesc, peste zi intineresc, nu stiu bine sa urasc, nu stiu bine sa iubesc, nu de ingeri ma feresc, ci de demonul din mine si de acul de albine si de oamenii cei rai ce adasta-n ochii mei...ii alung cu cornul stang si-i indrept cu cornul drept ce il tin ascuns in piept; ii masor si ii cobor, in gaoace-i infasor si descant a melc si-a inger si ma-mbalosez in cantec, in gaoace putrezita, in gradina aurita...

huh...am obosit...
data viitoare o aduc pe Lapona Enigel...:)))
___________________________________
semper idem...
#97850 (raspuns la: #97712) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stiu...... - de cosmacpan la: 27/05/2007 22:05:44
(la: Va e frica de moarte?)
a fi credincios este o optiune;
a-ti fi frica de moarte este un dat al vietii.
Oare caprioara stie sa ne spuna carui Dumnezeu se inchina? dar totusi alearga ca o disperata cand e vorba de propria-i viata.
Soparla fuge chiar daca trebuie sa renunte la parte de corp (coada).
Pestele innoata pierzandu-se printre ierburi caci pana si el tine la viata lui uda si muta.
Melcul se strange in cochilie cand simte ca pana si Boasca testoasa o face, de frica.
mimoza isi strange frunzele cand "simte" ca ceva nu-i in regula.
Toate aceste exemple pot descreti ideea de teama de moarte? ca nu este recunoscuta, e una. ca nu exista e alta. Teama de moarte nu se rezuma la teama de durere, la pierdere sau la faptul ca nu mai vezi un rasarit de soare ci este condensata in teama de necunoscut. Ce este dincolo? ca poti trece pragul mai usor este una dar ca nu ai nici o strangere de inima este alta. "nu moarte-mi este frica ci de eternitatea ei".Asa o fi?
(Nu mai plange Jane, Jana n-a murit, Jana se transforma....)
femei provocatoare - de lafemme la: 16/09/2008 11:58:17
(la: Intrebare pentru Doamne, Si nu numai)
apropo de ele... allumeusele astea bata-le sa le bata.
hai s-o luam logic. femeia are si ea aceleasi porniri sexuale, acelasi apetit. suntem toti fani sex.

situatie ipotetica

acu... apare seara pe srada un tip bun, dinala dus la sala, cu trecou mulat pe brand, cu blugii si mai mulati... el merge pe asfalt asa ca felina printre ierburi si la un moment dat se uita la mine cu ochii aia verzi si-mi zambeste. io... simt ca fac poc si sar pe el... ii rup trecoul cu dintii, il trag apoi intr-o strada aturalnica si-l violez.

va suna familiar? sau e povestire sf?

ei bine... femeile de ce nu fac asta??? si e vina aluia de sare si siluieste pe cineva sa faca ceva.. indiferent de procentajul in care victima s-a cosmetizat, despuiat, sau e dement ala de agreseaza?

pai fratele meu... poate vad o bijuterie extravagant de scumpa intr-o vitrina, n-am bani s-o cumpar asa ca sparg geamul... cam aceeasi cheste> bijuteria era si ea provocatare.

gestul meu e ok?

nu e, orice exemplu am da.
#342624 (raspuns la: #342553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
8 - de Tot Areal la: 26/12/2011 08:57:50
(la: Adâncul rece al nopţii )
o dă usor la o parte şi nu se opreşte decât după ce intră şi se asează în cort. Focul lumina împrejur, umblele jucând printre ierburile sălbatice.
-De ce nu vorbeşti? Ce s-a întâmplat, v-aţi certat de la ceva?se aşează turceşte încrucişându-şi picioarele sub ea.
-Nu, nu ne-am certat, lasă el capul în jos ca un copil ruşinat. Am...am văzut ceva în apă.
-Ce anume?devine ea curioasă.
-Nu ştiu. Ai aruncat cafeaua şi am încercat să o scot...
-Pentru asta v-aţi certat, îl întrerupe ea.
-Nuu.., o priveşte el liniştitor în privinţa asta. Cafeaua căzut în apă, dincolo de barcă şi am vrut s-o scot, dar ceva a ieşit din apă şi pur şi simplu a înghiţit sticla. Dar nu era ceva normal, nu era ceva normal, gura aia imensă..., nu termină bine de zis că un fuior de frig îl scutură făcându-l să tremure din tot corpul.
Ramona îngenunchează în faţa lui prinzându-i palmele în mâinile ei.
-Ai văzut ceea ce am văzut şi eu? Aşa-i că este ceva acolo? Am ştiu eu că n-am vedenii. Ştiu ce-am văzut că nu-s nebună! Ce naiba poate fi? se încruntă ea depăşită de situaţie. Oricum, eu zic că e mai bine să-l scoatem pe Mihnea din apă.
-Nu o să vrea. E prea orgolios, parcă nu-l cunoşti.
Ramona se ridică ferm, iese ca o furtună din cort şi se repede cu paşi mari spre mal.
-Mihnea, vino-ncoa’! Trebuie să mă asculţi. Nu-i nimic de glumă. Hai aici şi pescuieşti de pe mal. Şi eu şi Radu am văzut ceva în apă.
-Nu fiţi copii! vine răspunsul.
-Nu fi tu copil! Ţi-am spus doar că nu e vorba de nicio glumă. Pur şi şimplu e ceva acolo. Şti foarte bine că poţi pescui şi de aici la fel ca de acolo. Sincer, mă simt mai bine dacă vii aici.
-Mulţumesc că ai grijă de mine, dar... Fiţi serioşi. Ce să fie. Eu nu am văzut nimic, nu se aude nimic... Poate aţi văzut un peşte, doar sunt aici peşti mari, asta nu e un secret pentru nimeni, dar ca să-ţi fac pe plac, uite, mai dau odată şi dacă nu trage nimic, ies, bine?!
-Păi ieşi odată, pescuieşti de aici. Nu asta îţi spun ?!
-Cinci minute doar. De aici pot lansa mai departe.
-Hai măi Mihnea, nu vrea ea să se dea bătută. Ce naiba, doar suntem prieteni şi nu mai suntem copii.
-Off, că eşti mai rea decât o soacră!
-Hai măi Mihnea, serios acum, se tânguie ea punându-şi farmecul la bătaie. Te rog să vii aici să stai şi tu cu noi. În loc să ne distrăm toţi, să râdem, ne tot ciondănim aici! bate ea din picior cu ciudă. Vino aici să nu pierdem chiar toată noaptea aiurea.
-Vin măi, ţi-am spus că vin. Da lasă-mă să scot astea din apă şi vin. Oricum nu trage nimic.
-Hai aici, măi răule, face ea zâmbind usurat. Mai bine aţi mai aduce nişte vreascuri, dacă tot căutaţi să vă plimbaţi, că acuşi se stinge focul şi...
-Şi ce?
-Şi cum ne mai încălzim, zice ea simţind cum o roşeaţă îi umple obrajii.
Mihnea se răsuceşte brusc spre ea zâmbind strengăreşte cu gura până la urechi.
-Miam miam... Ce tot spui tu acolo, măi Ramo. Atunci las’ să se stingă că am nişte metode de încălzit.
-Daaa, cum să nuu... voi doi şi eu....
-Eee...
-Hahahaha, banditu-le. Ai gânduri perverse.
-Hahaha, că parcă tu nu... hahahaha...
-Nebunule. Hai odată pe mal, că eşti om, nu peşte şi locul tău e pe uscat nu pe apă.
-Hai că vin acum. Promit, hihihi...
Tot zâmbind, Ramona se întoarce în cort făcându-şi loc cu genunchiul pe lângă un Radu ce rămase în prag cu gura căscată la discuţia lor. Dar chiar şi pe faţa lui licărea urma unui zâmbet.
Vântul prinse a se înteţi umflând pânza cortului asemeni unei vele. Se pornise un vânt destul de rece ce suiera culcând limbile focului până la pământ, ameninţând să-l stingă. Dinspre apă, izul acela urât de iarbă putredă umplu cortul făcând-o pe Ramona să strâmbe din nas. Radu se descalţă băgându-se înăuntru la adăpost de rafalele reci.
-Vine? întreabă el referitor la Mihnea.
-Da. Imediat.
-Să salvăm ce mai putem din excursia asta, care nu a început prea bine, râde el mai mult să facă haz de necaz. Dar să şti că tot sunt curios ce fel de peşte e în apa asta. Cât de mare poate să fie? Trebuie să găsim mâine pe cineva de prin satele astea din jur să ne lămurească ce şi cum cu monştrii ăştia.
#626447 (raspuns la: #626446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daicovicioii tata si fiu - de AlexM la: 31/08/2004 22:45:08
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Desde, mi-ai adus aminte de ceva. Las la o parte povestile si legendele care s-au nascut printre muncitorii care au sapat cu batranul Daicovicioiu si iarasi nu vreau sa ma leg de modul cum a interpretat el lucrurile care le-a facut. Nici nu vreau sa compar cum arata acum Sarmizegetusa Regia si cum arata ea in fotografiile facute la "decopertare". Lasam la o parte si faptul ca batranul Daicovicioui tragea petreceri si facea fripturile nicaieri in alta parte decat pe ceasul de andezit ( aia nu e un Soare sau busola, dar este un ceas care si astazi e functional). Ce ma irita pe mine este o anumita treaba de deontologie profesionala. Zidul care sustinea tereasa cea mai de sus , terasa la care se termina partea vizibila al aleii care duce de la zidurile interioare la sanctuare(vizibila acum, ca ea e mai lunga dar e ingropata iar), ei bine acel zid... nu mai este cel original. Este un zid turnat din beton, ca masura luata sa "sprijine" terasa. Dar ce ma doare pe mine zidul? Pai ma doare pentru ca pe acel zid erau inscrise o multime de texte. Din acele texte , publicat nu a fost un text, o fotografie, nimic, nimic.. zidul a fost pur si simplu distrus, pietrele fiind tocate si aruncate in vale . Bun, poate spuneti ca "or fi fost vorbe si nu a fost nici un scris pe ziduri". Vorbe nu au fost. Pentru asta sta marturie declaratia batranului Daicovicioiu care a considerat acele texte "un pomelnic scris pe zid". De ce pomelnic? Nu stim. Doar el stie. El le-a vazut, el le-a dat la cap, el le-a distrus. O fi spus la bautura? Nu cred. De ce? Pentru ca si fiul sau Hadrian ( asta spune multe, Hadrian....) face aceasi marturisire in cartea sa "Dacii", spunand despre zidul cu text care nu a fost analizat. Aparent nicaieri nu a ramas o fotografie din aceste inscriptii.... deontologie profesionala, arheologi, oameni care fac istoria....
Tot respectul pentru unii arheologi, dar e de plans de multe alte ori.. Rotzile zimtsate din piatra de la Sarmizegetusa nu sint descrise nicaieri.. sint zimti interiori, nu stiu la ce dracu au fost folosite, sint roti uriase, pentru ca fragementele din ele, cam 1/3 dintr-un intreg sint cat mine de mari. Imagineaza-ti o astfel de roata care e simplu taiata in piatra si are zimti interiori.. la ce o fi fost buna, la ce or fi fost bune ca sint resturi din vreo 4..
Izvorul si placile care conduceau apa de izvor catre altare.. placile zac aiurea, aruncate la intamplare, si ma mir si ma crucesc ca cei care ajung pe acolo totusi dau dovada de o anumita ciudata pietate si nu distrug bolovanii si pietrele dacilor. Le ating cu o sfiala ciudata, le mangaie, unii dintre ei le asculta, altii vor sa ramana singuri, nici macar cu prietenii langa ei pentru a se linisti.. Eu.. eu cand am fost acolo am vrut sa raman o noapte intre ele, la sanctuarul cel mare.. sa ma plim in intuneric si sa ascult vantul printre acelea vechi de mii de ani, sa ascult un glas interior din mine care se tanguie si parca din ce in ce devine mai puternic si mai clar.. un lucru mi-a fost atunci clar. Cine devine presedinte al Romanieie, ar trebui sa depuna juramantul catre tsara acolo sus in munti si a doua oara, la Cozia....Scuze de divagare de la subiectul cu Daicoviciu..

Cu stima,

AlexM
#20734 (raspuns la: #14639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra - de cattallin2002 la: 03/07/2005 12:35:46
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Nu stiu cum se intimpla ca mesajele mele noi ajung printre cele vechi.
Draga Cassandra, am mai spus ca am un respect pentru tine ca persoana, dar pentru conceptiile tale imi pare f rau.
Ideile tale sint preconcepute, despre asa-zisa superioritate a orice spun oamenii de stiinta. Si cum zice cite unul si o prostie ii si dai credit.
Spun asta pentru ca scrii mult impotriva unui subiect pe care nu il cunosti: Biblia si religia. Il cunosti doar din spusele unor oameni de stiinta sau al unor conceptii lansate pe piata de guru hindusi.
Crezi ca daca o sa studiezi si din partea cealalta o sa te molipsesti cu virusul credintei? Te referi exclusiv la unele neconcordante intre biserica catolica si stiinta. Noi sintem biserica ortodoxa, alta mincare de peste.
#57823 (raspuns la: #57813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu mana pe inima, acum, la 17 ani, marturisesc ca... - de zuzik la: 02/08/2005 20:41:56
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
... foloseam crengute flexibile ca sa arunc gogoloaie de noroi in geamurile vecinilor
... pe inserat (asta mi se pare acum cea mai cretina) intindeam fire subtiri de sarma la nivelul gleznelor de-a curmezisul trotuarelor, ca sa se impiedice trecatorii
... saream in curtile uzinelor sa ma joc printre fiare vechi
... ma cataram cu gasca pe schelele de malluri neterminate (trafic greu, sura mare)
... etc,etc
Cosma baiatule:) - de munteanu rodica la: 05/08/2007 21:04:37
(la: Oameni noi)
Pai si eu sint printre cei vechi. Dar sa-ti spun de unde mi se trage desi am mai spus-o acum fo doi ani:

Lucram la in foraj unde
eram si cea mai veche si cea mai batrina.In fiecare seara era sedinta de raport iar eu eram putin cam transanta(abea acuma invat sa fiu mai altfel)iar un coleg putin abtiguit imi spune intr- o seara:tu,tu ,io nu mai stiu ce cauti tu la servici aci trebuie carne tinara sa avem si noi dupa o zi de santier pe ce pune mina.Tu trebuiesti impuscata.Iar eu am inlemnit nu stiam sa rid sau sa pling , dar dupa aceia m-am distrat si
mereu imi amintesc intimplarea.
Intelegi asadar, ca nu am spus-o cu rautate.
#224249 (raspuns la: #224238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragutule OM - de munteanu rodica - de om la: 27/08/2008 19:18:55 Modificat la: 27/08/2008 19:44:17
(la: Din nou, Cafeneaua...)
Asa cum si alegera ta a fost sa-l ataci pe sotul meu (un om pe care nu-l cunosti) intr-un comentariu pe care mai apoi corect si prea cinstit cum esti l-ai sters.De ce oare??? = dovedeste, daca nu...atunci mananci cacat (asta ca sa o citez pe alexandra, pt ca eu nu-mi permit niciodata ca sa spun asta :)

Poate am replicat unui user, de unde sa stiu ca-ti este barbat??? Ce sa va fac fratilor daca intrati tot familionul in cafenea si va tineti partea ca la Verdun...o sa ma termin de ras daca userul alexandra este sotul tau :))))
Ah , inca ceva...eu niciodata nu-mi sterg replicile pt ca sunt pe calapodul receptorului :)))

Despre ceea ce ai pus tu copy/paste la ceea ce am spus eu...ohoooo...m-ai scos din context si la cate intelegi tu....;)

in rest ma bucur ca mi-ai dat dreptate: "De buna voie si nesilita de nimeni am vrut sa atac si am facut-o.
Faptul ca recurg la învierea mortilor este tot alegerea mea.
" = cu alte cuvinte recunosti ca esti agresiva, troll, induci si mentii disensiunile in cafenea cu orice pret (chiar si prin rascolilrea zombiilor) in pofida prafului in ochi aruncat de tine si cei cu care te asemeni ca esti o dUamna si ca faci numai bine.
Abia acum inteleg ce fel de energie: rodica - de alex andra la: 25/08/2008 18:00:49
Vrem nu vrem, consumam de energie pe ce si cine nu merita. Si in Cafenea, si in real. Suntem niste risipitori:)
pacat ca in cafenea sunt astfel de "risipitori" printre userii vechi, iar despre real...sa fie la voi acolo, ptiu, ptiu, ptiu :((((((((((

Spune-mi cine iti sunt prietenii ca sa-ti spun cine ...sunteti :)))

Sfat ca pt tine: invata sa nu scrii la patos si sa gandesti ceea ce scrii ;) Sau cel putin invata potentiala tehnica strutului de la sotul tau (al care o fi)...asteapta ca lumea uita si apoi revii in tandreturi cu toti :)) Avantaj: nu iesi sifonat. Dezavantaj: creste grosimea obrazului, dar cu putina spoiala cu fond de ten se rezolva ;))

Te las acolo unde vrei tu, dar daca iar scoti capul din acel loc doar ca sa-ti arunci ifosele/agresiunile pe cafenea, iar imbrac platosa Sf Mihail si te trimit la loc :)))
Vae retro satanas!
#336829 (raspuns la: #336789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Intruder la: 06/10/2008 00:59:02
(la: Cafeneaua cu ''buni'' şi ''răi'' )
mai, ce vrei sa fac acu'?
sa-i tragem o mama de bataie anisiei? sau lui bright?
...la amandoua? :))
ce naiba, sunt femei! FEMEI!...doamne, domnisoare, dudui, muieri...cum sa-ti zic sa pricepi?!!
pai...tu pui la inima ca a scapat-o gura pe anisia?
m-am certat si eu pe cafenica nene, dar nu stau sa colectez...ce mama dracului?!! pui la inima ca ti-am zis eu nu stiu ce paranghelie pe confa asta?
da-l in ma-sa pe Intruder, e si el un nick la fel ca tine, ca ei. in clipa asta nu-i stiu decat pe Racovitan si pe Diana Vlase cu numele real, restul suntem... om, intruder, baubau, vaca-popii, ciacalaka, pitagora, dumdum...ma, tu realizezi ce scriu aici?
pe bune, realizezi?????
m-am certat cu tine, cu Cecilia, cu limpede, cu rac, cred ca si cu Carmen...dar sa mor daca mai tin minte!!
pai normal ca nu mai tin minte, fuse si se duse!
pe anisia a scapat-o gura si si-a dat drumul...nu ti s-a intamplat niciodata??
sau pe privat...nu ti s-a intamplat?
mie da si nu pot s-o judec sau sa tin minte toate rahaturile! ca-s rahaturi...NIMIC! sa mor daca nu-s nimicuri!

eu ziceam de Miss-Mister si tu ai sarit gardul haaaa-aat...la Ierusalim!
ideea era ca nu s-au facut mismasuri la concursurile astea...nu s-a avut cum! nu e motivatie, nu-s bani, nu e faima, nu e glorie (victis :)))...nu e nimic!
adica ai impresia ca aia cu titlul "miss" e mai frumoasa si mai tzatzoasa ca altele sau cum? cum? e rasu'-plansu', pe bune! in fond e o bataie de joc la munca unora! intr-un concurs d-asta iti pierzi timp, fa diplome, fabrica niste confe, baga e-mailuri, citeste e-mailuri, citeste si reciteste texte, note, paranghelii, tumbe...parca n-ai stii!!

Poate ca este un curent de perceptie pe cafenea (total nebenefic cafenelei, dpmdv) ca unii useri (in special cei noi) au nivel intelectual scazut in comparatrie cu cei vechi :(( ? POate ca exista ideea ca sunt "rai" si "buni"?

mai, nu stiu! eu nu m-am referit la "prosti" si "destepti" cand am scris buni-rai...nope!
ai impresia ca daca cineva nu le are cu poeziile, e prost?...ca de asta era vorba in propozitie (confa)!
RSI, Paianjenul, donq...pai mie, astia mi se par superdestepti si nu tin minte sa fi scris poezii...niciunul!
"perceptie"...pai nu zisesi tu c-ai gresit, cu cateva commenturi mai sus? ai zis ca si printre userii vechi sunt prosti (nu stau sa caut, e aici) dar nu te-am intrebat de frica sa nu ma bagi in crematoriu! :))
acu', nah! una e sa stii numai tu cu mine si alta e sa stie toata cafeneaua ca intrusul e prost! :D
...si ala din RATB...la ce mama ma-sii il aduci aici? ala mai lipsea si soacra-mea, in rest era tot boboru'!
compari penisul lu' cretinul ala cu bolovanii anisiei...e incredibil! bun, inteleg ca te-ai ambalat (stiu cum e) dar lasa-l in durerea lui!
parca n-ai stii ca femeile sunt oripilate de labagii...mdeh! nu spune ca te-a oripilat bolovanii cum a oripilat-o pe hindusa idiotul ala, ce dracu'?!!

habar n-am cine pe cine a ascuns/ mascat/ ambalat...dar suntem oameni si e firesc sa avem simpatii! tu daca ai avea un copil si obraznic si urat si prost...nu l-ai acoperi? eu da! deci...daca as avea un copil-problema si copilul meu ar impinge o baba nevinovata pe scari, tot cu el as tine...nu cu baba! asta sunt si ma gandesc ca si altii sunt ca mine!
in fine...bright n-avea ce sa zica! cum suna "oameni buni, prietena mea anisia v-a facut bolovani! io ma dezmint de ea, cah-cah!" suna nasol, pe bune! nu se strica o prietenie din asta, nope!
in fine, cineva a gresit si ti-a relatat ca anisia s-a scapat de bolovani si tu precum un cavaler, ai considerat sa versi treaba asta pe cafenea...NU SE FACE!!!
asa cum anisia a gresit cu "bolovani"...tot asa, altcineva (parca Sancho?) a gresit si s-a scapat fata de tine ca anisia a zis si a dres! cine a gresit cel mai mult? pai tu, ca te-ai apucat sa versi pe cafenea!!! e simplu ca buna-ziua. eu stiu o treaba: mesajele private, d-aia sunt private - pentru ca nu-s publice! asa cum telefonul fix nu e mobil si iarna nu-i ca vara!

in fine...ma opresc. toti suntem de vina ca nu suntem nemti! Caragiale in toata regula...:P

iar cu moderarea...sambata si duminica stii cum e. in fond am fost on-topic: rai cu rai! (dar mai rau fara rai, lol!) :D
#347918 (raspuns la: #347905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1brasovean - de petretuteavsnietzsche la: 11/08/2009 11:04:33
(la: Am ras-o!)
cine candideaza?
De ce sa merg la vot?
Becali, Basescu, si Vadim is trei retardati nu ii votez nici daca ma omori. Cine mai candideaza? ce retardat/retardati? Aseara eram pe dilema veche... tot citind comentariile pe acolo (retardate in marea lor majoritate) il intreba unu pe Andrei Plesu, de ce nu candideaza el. Avem nevoie de un presedinte care sa se asemene cu un om. Pt ca maimutoi am avut destui.
iertăciunea fiicei risipitoare - de Sancho Panza la: 29/08/2012 17:31:36
(la: nu lăsa depărtarea deschisă)
... pentru că n-am mai fost de mult pe aici, în prima mea casă virtuală, vă rog să mă iertați - dacă puteți.

nu v-am uitat. doar că... m-am împrăștiat puțin. :)

Amari, Insula, Realdo, Adina
vă mulțumesc mult, ce bine e să fii printre prieteni vechi!
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
sanctuarul neolitic de la Parta - de desdemona la: 24/09/2004 17:56:05
(la: Afla despre Trecut!!!)
Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici
Adrian & co. - de carapiscum la: 15/10/2004 06:49:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25140 (raspuns la: #24953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omului, spre imbiere - de anisia la: 09/08/2006 00:43:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
la vin, hangita sa te-mbie
e munca grea - se vrea simbrie;
caci mai intai via plantam
apoi, de ierburi s-o stirpam.

soare sa-i dam, nu e usor
hai ruga s-o spunem in cor,
caci dansului, asa-i pe plac
e soare, bre, nu e ortac.

udatul viei - o paparuda
ne trebuie, si este uda!
deci, uite, iara-n cor
trebuie spus cântu' de zor.

culesul vine, mai apoi
de unul singur, nu in doi
caci de te pierzi cumva la vie
in tine viata pe loc invie.

la fermentat, vinu-i pacat
sa-l lasi prea mult, amestecat
butoaie mari, din lemn de nuc
in spate greu se cam aduc.

il strecuram, il decantam
si-apoi frumos, etichetam;
hangita-l pune usor in rafturi
si de departe, parca-s straturi.

mai vrei sa bei, vinul muncit,
sau parca-ti vine, la-nvechit
sa-l lasi o leaca, sa se-aseze
zile si nopti sa tot curteze?

caci timpul, zice-se, e factor prim
pentru un vin, de-l vrei senin,
asa ca, hai sa asteptam,
vinu' sa-l bem cand decantam

noul de vechi, astazi de ieri.
spune-mi, te rog, mai poti sa speri
ca imbiat la vin vei fi
si pana maine, sa te tii?


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138175 (raspuns la: #138172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de cintec la: 01/02/2007 20:24:18
(la: Cele mai frumoase poezii)
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.


Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu să vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar... si tu să-mi arunci
Niste pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. "Unde e geamul?
Să-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", să zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai să iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

Marin Sorescu


...e mult timp de cind Ingrid a propus subiectul asta, nu stiu daca "cele mai frumoase poezii" este un titlu inspirat ales dar nu asta vreau sa comentez aici, acum.Am recitit cu placere unele din poeziile descoperite in copilarie si adolescenta, am descoperit autori noi de care nu auzisem pina acum si apoi le-am cautat cu disperare poemele...si, pina la urma m-am hotarit sa contribui si eu cu...cele mai frumoase poezii...Sa nu va surprinda ca vor fi multe, poezia imi da o stare de bucurie si cum imi place asta stare...


Azi sunt îndrăgostit.E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmîndu-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii
Cristalurile cîntecelor grele
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cîntec sfînt:

Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt.

Nicolae Labiş
Bruno - de Intruder la: 29/05/2008 10:45:30
(la: Viaţa şi dansul apatic - formal)
vad ca te numeri printre cei care nu accepta (nu suporta?) critici! o sa spui ca cine suntem noi sa criticam?...pai, suntem cititori!
am vazut ca pe poeziile altora nu ai retineri de nicio culoare sa-ti dai cu parerea, sa sugerezi, sa dai sfaturi, sa modifici...dar cand se opreste tramvaiul in statia ta, pui piedica!
e uimitor cum dezgropi fraze de prin arhiva sa le arunci aici...ca sa ce??? e rasul curcii!

Liliacul atârnă ciorchini uscaţi,
pe lângă coarda de vie -
bujorii sunt graşi...

moartea pasiunii.
pulpa e grasa. curu' e gras. sanii sunt fleashca...tot aia-i.
nu e nici poetic, nici satiric...nu stiu cum e. tine de horticultura, mai mult.
ca si cum tanti Aglaia ar sta in gradina si-ar exclama "bujorii sunt grasi! pan' la Craciun se fac cat casa...moamaaa ce caltabosi or sa iasa!"

Ups!
Mi-a scăpat...

ejaculare precoce.
puteai sa mai completezi "iarta-ma iubito, se intampla. nu m-am putut controla...las' ca data viitoare, adica peste o luna... stiu io ce fac!"

zâmbetele zburdau pe-o câmpie înflorită
ca in poeziile Elenei Farago...cred ca ma deruteaza "zburdau" si "inflorita".
bun, e doar infantil, nu ca e nereusit.

cu ierburi siliconate
trebuia sa trantesti mucii in fasole, asa-i?
bujorii grasi, ierburile siliconate...iti place genul BBW?
ok, nu-i bai, e treaba ta dar, da-o dracului...se vrea poezie, nene!

Spre final, cam asta a ieşit
primul vers nu-si are locul, decat la bucatarie dupa ce tanti Aglaia si-a terminat de facut sufleul.

Defapt, cu cine vorbesc?
asa zic si eu daca suna telefonul dimineata si nu sunt coerent in gandire...de fapt, suna sa ma trezeasca dar pana nu-mi beau cafeaua si nu ma spal pe ochi, ma aflu in stadiu de leguma.
alo, ai gresit numarul!

Parcă aş fi elefantul dintr-un desen animat -
stând la taclale cu primarul
dintr-o particulă de praf.

reusite - primul si ultimul vers.
al doilea - inutil.

multumesc pentru atentie, mai poftiti pe la noi!
despre ierburi - de Honey in the Sunshine la: 31/01/2010 17:05:59
(la: Retete (iar)....)
rozmarinul e musai sa fie proaspat, verde ca bradul!:)
chestiile alea uscate la plic sunt ingrozitoare, decat asa, mai bine au naturel.

chiar, ar merge fain o confa despre condimente si ierburi aromatice!
#521757 (raspuns la: #521754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: