comentarii

ambiguua


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cel mai rau ar fi sa ma inchida! Si nu se poooaaateee... - de Alina Momanu la: 27/09/2003 03:38:40
(la: Participare la forum cu numele real?)
Sa fii cinstit cu altii si sa te minti pe tine?
Sa spui ce simti azi, sa semnezi "eu"! Iata marea eliberare!Am incercat cu juma’ de nume: rezultat ambiguu. Cand am spus ca doare, sufletul meu se zvarcolea deja in tarana. Si-a TREBUIT sa semnez! A trebuit!
Am citit aproape tot ce-ai scris aici: nimic aberant sau condamnabil social (caci tie de societate ti-e teama, nu?) Nesansa a facut sa intalnesc putini oameni atat de coerenti ca tine, poate nici pe jumatate atat de curajosi. Iata un fragment structurat ca la carte, dupa toate teoriile textului argumentativ, uite si "nu"-ul polemic, si...Ce motive ai avea sa...
Da’ eu nu vreau sa te conving, Dogmatic.
De cinci luni invat sa respir, sa ma bucur de tot ce primesc, si chiar daca vreau mai mult, n-am sa mai spun niciodata "mai da-mi!".
Multumesc ca esti aici.Tie si celorlalti.
Gandurile voastre sunt acum aer pentru mine.
P.S.Alina Momanu
#503 (raspuns la: #323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Daniel - de ninel la: 10/11/2003 13:57:10
(la: Propun sa fie dati afara troll-ii si poluantii)
Scarz? Ce inseamna? Ai vrut sa zici scars (intr-o engleza de cartier) ori scartz (onomatopee laica derizorie)? Prea ambiguu pentru mintea-mi nu prea telepatica...
#3926 (raspuns la: #3916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce facem cand punem intrebarea? - de adriouko la: 08/04/2004 10:08:19
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)

Ne folosim de tinerete si batranete in conversatie in mod ambiguu: deopotriva ca substantive si ca adjective. Numim si evaluam in acelasi timp, si asta e pe undeva incoerent. Dar indiferent daca e bine sau rau ca facem asa, asta ne invata ceva despre ceea ce deja credem despre varstele vietii. Spunem: "important este sa-ti pastrezi inima tanara" aparent pentru a justifica batranetea ca varsta, dar o facem reafirmand valoarea tineretii. Si asta e trist.

Dificultatea in a compara tineretea si batranetea pare a fi aceasta: ca fiinte vii, nu putem fi altfel, decat mai intai tineri si apoi batrani. (Exemplul fluturelui, a propos, este mai potrivit pentru ceea ce numim o transcendere a propriei conditii, si nu o evolutie; de-aia probabil este un exemplu foarte folosit de religii ca metafora a vietii de apoi.)

Nu vreau sa ma lungesc, decat sa spun ca daca ne-am intoarce in timp cu mintea de acum, nu am mai imbatrani la fel (ceea ce e paradoxal), si, cum ghicea Nietzsche (cred), poate nu am mai gasi nici originile aceleasi.

Este necesar deci sa fii tanar inainte de a fi batran. Mult mai important insa, tineretea nu este aceeasi pentru tineri si pentru batrani...

Cred ca tineretea o regretam din multe motive. O data, pentru ca puteam alege altfel. Cum spuneam, acest regret are un iz de paradox, pentru ca nu am fi gandit asta daca am fi ales intr-adevar altfel. O mai regretam, pentru, ca sa zic asa, elementul surpriza: simtim multe pentru prima oara, si fiecare descoperire e o promisiune, iar promisiunile sunt pline de optimism. Si mai este si trupul. Trupurile ne conditioneaza modul cum vedem lumea, si mai ales, atitudinea, pozitia noastra fata de lume (armonioasa sau rece etc.) Cred ca Hannah Arendt spunea intr-o carte despre o alta femeie, ca nimic nu poate inlocui acea inaltime de la care priveste o femeie frumoasa lumea, nici inteligenta si nici banii (si barbatii functioneaza la fel, desi tind sa cred ca trasatura trupeasca relevanta este forta fizica mai degraba decat frumusetea.)

Cu alte cuvinte, imbatranind pierdem un fel de a percepe lumea in imediat. Acest fel nu-l putem inlocui nici cu amintirea (ceea ce ar fi fetishist) nici cu inteligenta.

In apararea batranetii poate altadata. Atata doar ca exista feluri de a intelege lucrurile care depind de cat am trait si nu de inteligenta, si care nu pot fi decat mimate de catre tinerii inteligenti.

Atat. Paste Fericit tuturor!

Adrian

Iertare parinte, - de carapiscum la: 04/10/2004 18:48:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Recunosc ca am fost ambiguu in a-mi exprima cea de-a doua nedumerire. Nu ma refeream la problemele socio-umane privite prin prisma credinta-religii. Am vrut sa spun ca exista, dupa cum bine stie oricine, o mare cantitate de informatii "de ultima ora" prin care se incearca adeverirea existentei altor vieti/vietati pe alte planete sau in alte sisteme solare. Deasemenea, cercetarile ultimilor ani cu privire la originea vietii pe planeta Pamant au luat o amploare deosebita ceea ce a dus la o crestere (zic eu) alarmanta a numarului de teorii stiintifice care nu numai ca nu vorbesc de o creatie primordiala, dar inca si evolutia la scara planetara o privesc ca pe un indelungat proces fizic din stari inferioare la stari superioare, mai exact ca pe niste transformari extraordinare de schelete, modalitati de viata si hranire, mijloc de locomotie s.a.m.d. Mi se pare f. clar un aspect si anume acela ca biserica crestina in general n-a adoptat o pozitie fatisa vis-a-vis de lucrurile amintite si ca mijloacele de "combatere" (?) a agresiunii stiintei fata de religie au ramas cam rudimentare, ca sa zic asa. Sigur, n-o sa incepem noi crestinii acuma sa ne separam de restul lumii si n-o sa ramanem surzi la noile descoperiri stiintifico-tehnice. Insa ce se poate face pt. a nu ne abate de la datoriile noastre crestinesti ramanand fideli principiilor lui Hristos in contextul despre care am pomenit?

Va multumesc pt. primul raspuns, a fost la obiect si sincer nici nu stiu daca se pot spune prea multe. Cred ca ramane la mila si dreptatea lui Dumnezeu sa le cerceteze si sa le judece pe toate.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24159 (raspuns la: #23847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Precizari - de ampop la: 01/02/2005 08:45:27
(la: “Vulpea” şi ascultacii…)
Este vorba de monitorizaea a doua agentii de presa in 2003, carora chipurile un ofiter de politie le-ar fi vandut informatii despre dosarul FNI. Cererea a fost adresata de 0962 PNA-ului pentru a pune sub ascultare telefoanele celor doua agentii deoarece ofiterul in cauza, afirmativ suna de pe cartele telefonice (mobile) nepersonalizate. Logic. Daca se stia ca se suna si de pe ce se suna, inseamna ca telefoanele au fost monitorizate fara mandat.
Din varii motive cineva a scos la iveala cestiunea. Virgil Ardeleanu si-a expus ambiguu pozitia, ajungandu-se dupa aceea la "amenintari la adresa presedintelui" ..."Comunitatea de informatii" romaneasca se pare ca este autocefala, fara nici o subordonare democratica. Ma amuza naivitatea Ministrului Justitiei care afirma ieri necesitatea punerii sub control democratic, parlamentar a acestor institutii, in speta SIPA.
Mario
#35087 (raspuns la: #35009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sergiu - de Cassandra la: 06/05/2005 14:32:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
O conversatie se poate tine sub forma de dialog, cu sau fara tendinta de a “filozofa”, important este ca participantii sa aibe dorinta si predispozitia de a asculta (citi) cu atentie tot ceea ce sustin ceilalti, de a cunoaste si intelege celelalte opinii, si chiar de a le adopta inlocuind vechile opinii. Intr-un dialog nimeni nu vrea sa-si impuna ideile ci doar sa le faca cunoscute celorlalti, si la rindul sau sa cunoasca ceea ce gindesc acestia despre tema tratata (homosexualitatea in cazul de fata).
Sau se poate realiza un schimb de idei in forma de dezbatere, discutie, situatie in care desi tonul este mai intens, fiecare isi apara punctul de vedere cu argumente rationale si in mod civilizat.

Apropo de filozofie, dificultatea de a explica termenul este perfect de inteles. In timp ca philos are acceptia inechivoca de dragoste, termenul sophia este mai ambiguu, se poate traduce prin cunoastere, intelepciune, etc. Poate ne apropiem mai mult de adevaratul inteles al termenului filozofie daca incercam sa intelegem care era sensul pe care i-l dadeau grecii , cei care cu adevarat au inventat filozofia. Filozofia se datoreaza unui obicei meridional, descris prin verbul “agorazein” care se poate traduce doar prin propozitii complexe, un fel de “a merge in piata ca sa aflii ce se mai zice”. Grecii se intruneau in piata ca sa se intilneasca cu prietenii, sa cumpere, sa vinda dar mai ales sa schimbe idei, opinii despre orice etc. Erau preocupati de faptul ca lumea asa cum este ea perceputa de cele 5 simturi, este o lume iluzorie, si ca urmare doreau sa cunoasca lumea REALA, urmareau sa dobindeasca cunostiintele necesare pentru aceasta, sa priveasca lumea cu intelepciune.

In ceea ce priveste ADEVARUL, nici metodele stiintifice nici filozofia nu pretind ca detin adevarul ci doar sint forme de gindire care incearca sa se apropie de adevar, spre deosebire de religie in care adevarul este absolut. Sa nu uitam contextul in care gindeau grecii – vechile poleis nu erau guvernate de sacerdoti, ci de grupuri aristocratice cu putina tragere spre misticism. Zeii nu erau atotputernici, nici macar Zeus nu putea sa faca tot ceea ce ar fi vrut sa faca. In plus aveau vicii la fel ca mortalii – se certau, se imbatau, minteau, isi puneau coarne etc. Respectul pe care grecii il aveau pentru zei avea alta dimensiune decit teama pe care o inspira azi Dzeu credinciosilor adevarati. Puterea limitata a zeilor si a tiranilor in general, este adevarata lectie de democratie pe care ne-au transmis-o grecii pina in ziua de azi.

Cu toate premisele de mai sus, ma intreb care ar putea fi dialogul sau dezbaterea din punct de vedere al religiei, in privinta homosexualitatii? Orice argument rational s-ar aduce, religia are un raspuns irational, Dzeu. Orice intrebare care ar incepe cu “De ce”, are un raspuns anticipat – pentru ca Dzeu... Daca discutia ar aluneca pe aspectul etic, filozofic, religia are raspunsul prefabricat – pentru ca Dzeu a vrut, a facut si a zis. Dogma si ratiunea sint incompatibile. Chiar tu ai zis de la inceput : ”Nu ma potzi convinge de contrariu” Eu plec mereu de la premisa ca voi ceda in fata argumentelor care se sustin mai tare decit cele proprii, pentru ca inainte de orice accept ratiunea.

Crestinismul, mai mult decit un mod de viata este modul in care crestinii au raspuns problemei ontologice, este un mod de « gindire », organizarea vietii centrindu-se in jurul acestuia. Stiinta se bazeaza pe un mod de gindire care nu are nimic de a face cu religia. Filozofia este undeva intre stiinta si religie, uneori mai aproape de stiinta alteori mai aproape de religie.
Tot ceea ce s-a scris in acest forum despre tema in dezbatere, nu este decit repetitia unor idei generate de doua curente principale – curentul conservator (religia) si cel neconservator. Oriunde am gasi o discutie pe aceeasi tema, ne-ar izbi repetitivitatea argumentelor, cu mici variatii si idei intermediare, si faptul ca intotdeauna dezbaterea este divergenta. Poate ar fi mai interesant sa deschidem un subiect cu aceeasi tema, expunind de la inceput care sint curentele si opiniile actuale cunoscute, stimulul fiind aducerea de argumente noi, date noi, opinii diferite de cele cunoscute, sa vedem citi ar raspunde.


#47283 (raspuns la: #47219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iata cum fac eu, domnule Barca... - de Georges Valch la: 18/05/2005 02:57:58
(la: Simplicitate voluntara)
Comentariu de Georges Valch
Ma iau dupa porumbel fuga-fuga, vad din ce ograda pleaca, il prind, si desi as putea sa-l jumulesc bine, il mananc cu fulgi cu tot acolo in cuib ca sa moara ouale de ciuda. Pare ca bat campii, desigur, dar e nedrept sa afirmi asta atata vreme cat asta fac... De cele mai multe ori, ne eschivam intr-un personaj ca sa ne-ascundem adevarata identitate. Dar in definitiv, de ce dracului o facem? Starnim atata indiferenta de jur imprejurul nostru incat am putea sa ne dam cu curul de pamant si tot nu ne-ar baga nimeni in seama... Insa stie domnia-voastra de ce? Pentru ca in mod obisnuit prea ne vomitam viata in fata altora si ce altceva sa se iste din asta decat repulsie? Daca am incerca sa o luam altfel? Sa aruncam, ici/colo cate-un nevinovat de scuipat, lasandu-i pe ceilalti sa ne perceapa ca fiind niste creaturi misterioase insa susceptibile la scapari? Sunt vulgar? Sa-mi fie cu iertare. In mintea mea, un pic tulburata de insomnie, spiritul artistic nu se poate defel disocia de trivialitate, pentru ca daca traiesc alaturi de amandoua, de ce m-as vrea exprimat numai de una dintre ele? Cati dintre cei de pe Cafenea v-au pus adevarul sub talpi, domnule Barca? Cati dintre cei care fizic va inconjoara, au facut-o? Mai mult: De fiecare data dumneavoastra ati facut-o cu dumneavoastra? Dar va spun: adevarul meu, diferit de toate celelalte va veni, mai curand decat va asteptati. Foarte curand. Poate chiar in aceasta noapte. Si sper sa nu fiti dezamagit de el, caci este un adevar greu, chiar si fara sa sforaie. O fac, si nu pentru dumneavoastra, ci pentru ca intr-un fel, din simpla curiozitatea mi-ati anticipat voia. Ma bucur ca interesante gasiti ideile mele. Inseamna ca emana din ele o ciozvarta de talent. Pe mine insa ma lasa rece, pentru ca Geniu astept de la freamatul din mine - si ades il descopar, dar nu si cuvinte ca sa-l rostesc. Ce muzica iubesc eu... Oricare n-o sesizez ca pe-o galagie. E ambiguu sa spun asa. Dar as nedreptatii toate celelalte daca as da nume numai uneia. Aveti o intuitie cel putin ciudata :) sa intrebati daca virgula cant la vreun instrument apoi, negativ sa va raspundeti indata. Se vede pe fata mea? Se intelege printre randurile scrise ca nu ma folosesc de nimic sa dau glas muzicii mele? Aveti dreptate - insa asta nu va face mai putin ciudat. Dar, stati linistit, un dram de ciudatenie ne face mai curiosi decat toata bruma de haine. Am cunoscut la nudism la 2 mai o femeie atat de stranie psihic incat fara sa aiba chiloti, nu retin nici acum daca intre picioare ii atarna un surplus sau daca purta golul pe care acel surplus ar fi trebuit sa-l umple. Si, in sfarsit, evit sa emit sentinte afara de cazul in care ele sunt deja date iar eu doar le dau grai. In domeniu... Cred ca un recidivist este mai in domeniu decat un judecator chiar... Numai ca eu nu sunt nici unul, nici altul. Vorbeam la inceput despre porumbei si ale lor cotetze. V-am vizitat (dracia asta de cratima nu stiu niciodata unde s-o pun:si atatia pumni in nas iau din cauza ei...nu stiu daca nu ar trebuii sa ma las fro 2 ani de scris ca sa iau gramatica din scoala primara sa vad cum se face. Dar vor binevoi ai mei fani sa se lase de citit atata amar de vreme? lol... dupa ce putem ascunde mai bine ridicolul nostru decat dupa niste fasole ranjite?). Deci: detei o raita si imi placu' ingrijorarea dumneavoastra politica. Pana sa o vad, am avut intentia sa va comentez. Dar faptul ca nu mai vreau s-o fac e cea mai buna dovada ca aveti dreptate. Intradevar nimic mai zadarnic decat aceasta politichie. Toate cele bune, domnule Barca! Povestea mea se scrie...
Jurnalisti, securisti, teroristi si malagambisti... - de ampop la: 02/06/2005 12:18:47
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Romania este un stat sui-generis , aparent democratic si aliat NATO, in esenta cleptocrat si ambiguu...Mai demult (26/04/2004) spuneam in "Romania si NATO" ca "doar o schimbare radicală a clasei politice româneşti, a justiţiei şi a serviciilor de informaţii ar putea face ca România să fie într-adevăr o ţară membră NATO ce apără aceleaşi valori şi nu un „cal troian” prin care „ceilalţi” au acces la informaţiile alianţei." sau ca "they won't shoot on allies" referindu-ma la irakieni :). Gura pacatosului. Increngatura de relatii economice intre ex/ofiterii de informatii si lumea araba a creat se pare monstri. Oare de 15 ani presa "democratica" nu a realizat evidenta? Chiar si indivizi cu un IQ la limita pot sa realizeze asta. O Romanie condusa de bande securisto-activiste mafiote, raspandite gospodareste in toate partidele politice. It was obvious my friends! Dar si publicitate si presa era/este tot in mana acelorasi formatori de opinie oculti. Acum buboiul incepe sa puta. Mai ziceam tot atunci ca: "Un citat atribuit eronat lui Abraham Lincoln ar trebui să fie scris în toate instituţiile statului român :
“You can fool all of the people some of the time,
and some of the people all of the time,
but you can't fool all of the people all of the time”…
din nefericire pentru asa-zisii conspiratori de trei lulele ciuhapul a fost dat americanilor. Poate mai gangureste ceva cu privire la legaturile lui Omar Hayssam cu Securitatea si "partidul" (adica PSD, PD-NL, UDMR, PPPPRMMM, PCCCP..etc) si cu rapirea orchestrata se pare de la Bucuresti (ar fi culmea!).
Pe langa eternele balbe si gogomanii mediatice, gulgute pentru un public semi-oligofren, baietii "veseli" isi trag la gioale intre ei, cu un spor nemaiintalnit! Tin minte cum mai demult aceiasi baieti veseli si vioi puneau sub ascultare ilegala telefonul unei sarace batrane evreice bolnave, de 85 de ani , atunci cand fratele ei din US venea s-o viziteze in Romania. Lupta cu terorismul :)))). Care va sa zica spionii imperialisti iudeo-masoni atenteaza la suveranitatea Romaniei, care este in relatii fratesti economico-mafiote cu lumea araba, nu-i asa? :))))
Sa asteptam coacerea bubei. The clock is ticking...tick,tick,tick....


Mario
#52805 (raspuns la: #51506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la motivatie la motivare - de aleena la: 12/07/2005 10:01:29
(la: Munca)
In ce ma priveste, nu stiu ce este munca pentru un sef oarecare. Muncesc pentru mine si tocmai de aceea, cred, nu destul.:) Nu simt pe nimeni in carca, preocupat de eficienta prestatiei mele. Dupa cum nu primesc nici "binevenitele" bonusuri, bobarnace... Beneficiarul, prin natura profesiei, cel care ma si recompenseaza in acelasi timp (nu neaparat material), este omul. Mai mult sau mai putin dispus sa-si rupa din timpul dedicat "muncii" pentru a-si vedea de "ale sale", si nu de ale "sefului"... Nu pun pasiunea (un termen destul de ambiguu, cand vine vorba de angajamente) pe primul plan, ci vocatia, adica ceea ce ne mai ajuta, cred eu, sa sesizam ridicolul "noilor metode de training si MOTIVARE", cat si pericolul de a uita pentru cine sau pentru ce facem in fond tot ceea ce facem... Fie ca e vorba, in cele mai multe si mai triste cazuri, doar de supravietuire - a noastra!
Cassandra - de transilvanpop la: 18/07/2005 11:48:21
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
A, era sa uit,

"Si recunosc, reiese intr-adevar foarte clar cit de rasist era Darwin in cartea “Originea omului” tinind cont de faptul ca a murit inainte de a o scrie. ;)"

Mda, am tradus cam ambiguu titlul lucrarii lui Darwin "The Descent of Man", da' hai sa citez un pic sa vedem ca nu era "deloc" rasist:

"Intr-o perioada din viitor,..., rasele umane civilizate vor extermina si inlocui aproape cert rasele primitive din intreaga lume. Totodata maimutele antropoide vor fi fara indoiala exterminate. Ruptura dintre om si rudele sale cele mai apropiate (sic, ce spuneai, ca Darwin nu a afirmat ca oamenii se trag din maimute?) va deveni si mai drastica, deoarece ea se va produce intre omul aflat in stadiu de evolutie mai avansat, speram, chiar decat caucazienii si niste primate aflate la nivelul babuinilor, fata de prezent, cand ea intervine intre rasa neagra sau bastinasii australieni si gorile."

Daca o sa ai curiozitatea sa cauti lucrarea o sa afli ca Darwin nu doar ca avea prejudecati rasiste, de suprematie a rasei albe, dar si prejudecati profunde fata de femei. Te descurci tu...
#60068 (raspuns la: #60046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai gigi :) - de cico la: 07/08/2005 22:13:56
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Pune si linkul spre tot textul acela, ca nu mai dau de el :(
S-a inceput acolo un schimb de catrene (care si tie ti-a parut nostim si te-ai bagat sa chibitzezi, cum spui). S-a fabulat in versuri pe "cucerirea inimii unei iubite", desigur imaginare, chiar daca versurile au fost scrise direct de mine, Anisia si-apoi Intruder. Eu si Intruder ne-am fi batut cavalereste pt Anisia, ce-ar fi urmat sa revina ca trofeu cistigatorului. Insist ca versurile in sine erau evident alegorice (numai o minte in shuruburi ar vedea pe-acolo flirtari directe intre cei din spatele nickurilor :)))

Cum Intruder s-a retras apoi din discutie (avea altele de facut), m-am retras si eu. Cum ramaseserati singure si ne stirneati sa continuam cu rimele, am sugerat firesc ca "trofeul" sa revina celeilalte ramase pe conferinta. Atit, si nimic mai mult. Daca tu ai vazut in ceea ce s-a dorit un simplu joc de cuvinte o ...obraznicie, puteai simplu s-o pui mai delicat, sa ceri explicatii inainte de-ai arunca celuilalt in fata un epitet, clar murdar si jignitor. Admiteam imediat (cu scuzele de rigoare, sa nu ramina dubii) ca "gluma" era schioapata si ambigua. Dar doamne iarta-ma, oi fi luat-o cu canotatie sexuala??? O fata oferita "ca trofeu" alteia??? :)))

In loc de asta, "esti chiar obraznic", iar pe MP la fel! :( Invata, gigi, sa-ti mai domolesti pornirile, nu adresa imediat un epitet de-acesta, daca n-ai convingerea ca celalalt nu-i totusi asa. Nu jigni mai intii, si-apoi chipurile ceri explicatii. Iar cind te mai bagi in astfel de "jocuri", cauta sa le intelegi si sa le accepti si ironiile (nu toate "la fix", ca nu sintem genii, uneori le mai scoatem si gresit, exagerat si ambiguu). Au fost strofe pe-acolo la care-nteleg sa se fi suparat Anisia (cind scriam lui Intruder sa partajam trofeul). Din fericire, Anisia "a prins tilcul" si inocenta acelor jocuri de cuvinte (ca asta erau) si nu doar ca nu s-a suparat, dar ne-am amuzat toti simplu si-am petrecut impreuna momente placute pe net.

Acuma ce-ai dori? Sa dovedesti cu orice pret ca aveai dreptate? Ca eu intr-adevar aveam ginduri rele in minte, ca am fost in mod voluntar mitocan? Daca te-ncalzeste cu ceva, doar de dragul de-a lasa jos "securea aia a razboiului" (pe care nu stiu unde-ai vazut-o :((( ), admit si asta, chiar daca-ti dai seama ca-n sinea mea n-am ce-mi reprosa. Doar ca cel mult am facut involuntar o gafa, ca nu mi-am dat seama ca interlocutorul nu-i pe-aceeasi lungime de unda la acel joc nevinovat si prietenesc al ironiilor.
#63952 (raspuns la: #63949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trustman si legea - de Simeon Dascalul la: 12/08/2005 23:27:28
(la: passe-partout)
Pentru cei care se agata de sacralitatea legii pot sa spun ca si Hitler si Stalin au dat la vremea lor legi.

Ajungand cu comparatia pe meleagurile noastre si Ceasca avea o pozitie destul de clara vis-a-vis de cum trebuie procedat cu aia la care li s-a cam acrit de patria-muma. Granicerii absolut in spiritul legii trageau in ai de incercau sa scape noaptea prin Dunare din tara Mioritei. Acum au evoluat remarcabil - nu impusca, nu bat pe nimeni, iau numai pasapoartele. Ca sa vezi ce inseamna civilizatia.

Revenind la legile incriminate, cred ca sunt doua si n-as putea spune care-i mai stupida.

Prima - despre care am inteles ca-i de pe vremea psd-ului - presupunea ridicarea paspoartelor la aia de depaseau nouazeci de zile in afara.
A doua aduce noi restrictii la trecerea granitei, dar are instructiuni remarcabil de neclare si se va aplica, cica, din octombrie.

Prima - probabil s-a adoptat in forma asta la indicatiile uniunii, dar nu s-a pus in practica niciodata. Dar intr-o dimineata Blaga s-a trezit mai catolic decat papa si a strigat "sa se aplice legea". S-a aplicat cateva zile, prinzand din belsug amarasteni ghinionisti. Apoi s-a raspandit vestea si romanii ce mai voiau sa-si vada neamurile au facut stanga-mprejur.
Presa a inceput sa urle, ministrul a renuntat la ideea cu retinerea, i-a venit alta cu o baza de date care se preteaza si mai bine la spaga si a zis ca o sa dea inapoi pasapoartele la aia cu motive temeinice.
Actiunea asta o fi fost facuta sa dea bine in ochii Europei, dar arata mai degraba a zvarcolire de epileptic. Ce naiba a rezolvat?

Fraierii prinsi, or sa se se eforteze sa fuga din nou, or sa ajunga someri, delincventi, sau, in cel mai bun caz, vrednici salariati cu 150 de euro pe luna.
Aia mai norocosi, care au scapat, or se fereasca de tara ca de dracu'. Mai bine fara neamuri decat inchis in ghetto-ul mioritic. Sa mearga Blaga personal sa-i caute prin Uniune daca are timp liber. Sau sa se curete de ei Europa prin mijloace proprii. Cum corect remarcai, daca schengenii ii strangeau si-i returnau cu manutele lor scapa Blaga saracul neinjurat.

O statistica mult ma interesanta ca cea propusa de tine mi se pare a fi una cu valuta ce intra in Romania. Cam cat, adica, din tara asta traieste din munca "ilegalistilor" pe care are boala Blaga.


A doua opera legislativa a guvernantilor nostri are un text ambiguu si cretin.
Cica afaceristii au nevoie de un pachet de acte care sa ateste relatiile de afaceri. Sau de o invitatie legalizata la notar acolo, tradusa si legalizata la notar aici.
Ca turist scapi mai ieftin - daca nu ai aceeasi invitatie plimbata pe la doi notari si traducator se accepta si rezervare de la hotel. Asta-mi place, ca intra oarecum in domeniul meu. Am facut una in graba, pentru niste vecini mai nevricosi, mergand in Olanda, dar daca chiar se adopta ineptia asta o sa ne lansam in productia de masa.
De text - eventual in limbi diferite se poate face rost. E suficient sa stii niste fete lucrand ca secretare de firme mai mari, cu delegatii in afara. Intr-o juma de zi se poate fabrica/ scana un antet multumitor si aranja o stampila. Apoi se trece hartia prin fax sau se listeaza color, dupa gust. Cu alea legalizate tra sa recunosc ca ar fi mai greu.

Revenind la drepturile si indatoririle de care scriai poti sa fii mai clar? Drepturi date de ce, indatoriri fata de cine?
#65153 (raspuns la: #65005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu ego-ul sau eul meu sunt in - de maria30 la: 22/08/2005 12:40:44
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
cu ego-ul sau eul meu sunt in permanent contact... cred ca intrebarea o ridica o persoana care nu cunoaste sau da o alta semnificatie conceptului de "Eu"...
Eul este nucleul personalitatii, esenta ei... toate contactele cu realitatea exterioara se desfasoara la nivelul eu-lui si prin medierea sa...
nu inteleg intrebarea "cum intrati in contact cu eul?"... io v-as intreba "cum iesiti din contactul cu eul?"... doar in somn, sau in stari denivelate de constiinta (transa hipnotica, catatonie, etc)...
si daca va referiti cumva la contactul cu Sinele, aceea e cu totul alta poveste... si experienta contactului cu Sinele aduce dupa sine maturizarea... plus, contactul nu e voluntar, tine de o flexibilizare interioara, de a fi "mai aproape de tine insuti / insati"...

nush... sper ca nu ma exprim prea pompos si fara sa spun nimic... pentru mine inteligenta consta in a spune ceva non-ambiguu in cat mai putine cuvinte...
gaga - de cattallin2002 la: 03/10/2005 17:40:59
(la: Feng-shui)
Si eu am citit si studiat YI-KING cind eram cu paranormalul. Din cite stiu eu e o carte mai mult de ghicit, dar cu un raspuns ambiguu. Feng se aseamna cu superstitiile de la noi, dar astfel impodobit cu energii pozitive si negative incit sa para mai frumos.
#76469 (raspuns la: #76286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rast, - de maria de la medgidia la: 09/11/2005 08:24:38
(la: Autismul)
este corect, nu au notiunea de bine si rau, pentru ca ei nu lucreaza cu notiuni abstracte, ci cu paradigme...
sa-ti dau un exemplu pentru ce am spus, ca urasc sa ma exprim complicat si ambiguu:

mersera intr-o excursie un grup de copii cu diverse dizabilitati, printre care un autist... autistului parintii i-au spus la plecare, ca daca are probleme, sa sune acasa...
au mers pe maulul unui lac (in elvetia se petrecea actiunea), si la intoarcere insotitoarele au constatat ca lipseste copilul autist... dupa multe aventuri, acesta a fost gasit la ora 3 dimineata mergand in jurul lacului pe care se plimbasera... cauta debarcaderul (dar mergea in sens invers, in jurul unui lac jumate din marea neagra, poate)...
trecuse pe langa oameni, cabane, etc... de ce nu sunase acasa, cum i s-a spus? raspuns: pentru ca nu avea nici o problema (s-a gandit ca mergand in jurul lacului va ajunge pana la urma la debarcader, deci el avea solutia, nu problema)!! parintii nu au definit corect notiunea de problema, s-au exprimat vag...
acesti copii iau totul textual (asta inseamna ca nu decodifica functia sociala a limbajului)... adica, daca noi ne intrebam intre noi "ce mai faci?" raspunsul este unul de complezenta, "bine" fara valoare informativa, cu valoare de tranzactie sociala, ca o strangere de mana, dar autistul iti va raspunde contextual "citesc o carte" sau "ma spal pe maini"...

in legatura cu aceste "porti spre energii subtile", cum ai spus tu, da, asa este si parerea mea, se simte acest lucru cand esti langa ei, dar la naiba!, e atat de subtil si impalpabil ca nu sunt in stare sa descriu, sa share cu altii ce simt langa ei... simt cum ei ma simt pe mine, imi "pipaie" Eu-l cu invelisul lor spiritual...

suna atat de fara acoperire ce spun ca mi-as semna singura o nota de internare la "acuti" (decompensati)... lol, io-s tipu` rational
thx for sharing, rast

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#85994 (raspuns la: #85952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este cuvantul? - de Maria Palaria la: 09/11/2005 09:09:08
(la: joc)
Carpe diem!
Cuvantul e liantul gandurilor mele cu lumea exterioara.

Ce este ambiguu?
#86009 (raspuns la: #85943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara subiect - de alex boldea la: 20/11/2005 19:25:42
(la: Birourile)
desi finalul a fost putin cam ambiguu, per total mi-a placut. interesanta atmosfera.
------------------------------
"it is obvious that i am dealing with inferior mentalities" - daffy duck
irma - de om la: 21/11/2005 20:54:55
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
"nu am chef aaaazi ..." =cam ambiguu, headache?
tocmai m-a intrebat Horia daca nu ai chef de intrat pe toate partile "a la belle"!
#89386 (raspuns la: #89380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la subiect, in legatura cu granitele normalitatii - de zaraza la: 13/02/2006 00:17:08
(la: Granitele sexului normal.)
mi se parea ca cea mai abjecta anormalitate sexuala e pedofilia. inca mi se pare, obiectiv vorbind, insa m-a fascinat "lolita", de vladimir nabokov. am citit-o de curand si am vazut si ambele filme (din care il recomand pe ultimul, actorii sunt superb alesi). pentru cine n-a citit-o, pe scurt, "lolita" este povestea pasiunii unui adult pentru o fetita de 12 ani. cartea e scrisa la persoana 1, chiar de perversul nostru. e insa uimitor cum simpatia cititorului se indreapta exclusiv catre scriitor/pervers, sau cel putin asa mi s-a intamplat mie. (chiar, i s-a mai intamplat cuiva, sau sunt singura?!!). ajungi sa-i intelegi pasiunea, trairile, gesturile ti se par aproape justificate, uneori chiar sublime. dupa o carte ca asta, notiuni ca "sexualitate normala" imi par foarte vagi si greu de definit. aproape nedorite.

zaraza

ps: a nu se intelege ca nabokov a fost pedofil! mi-am recitit mesajul si e putin ambiguu aici.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...