amintiri de liceu

Amintirile din liceu sunt,cred eu,cele mai frumoase.Sunt amintiri din cei mai frumosi ani ai vietii.

revizuire
am citit ca deschisul usii la masina nu mai e 'in' pentru simplul motiv ca masinile moderne au in general 4 usi care se deschid cu usurinta. sunt si exceptii, cand e cazul, bininteles, da. mai sunt si alte aspecte: doamnele conduc cam in aceeasi proportie cu domnii. si ce faci, iesi de pe locul din dreapta (sau stanga pentru cei care conduc invers) si te duci sa deschizi usa shoferului (adica a shoferitzei)?
chestia cu platitul 'nemtzeste' s-a mai discutat pe cafenea- depinde de mai multi factori.:)
plase de cartofi nu le las sa care si cat despre bere, sunt situatii (de exemplu la picnic) ca daca nu bea din sticla o sa moara de sete. :)

ma refeream la cu totul altceva: la faptul ca tot mai putine fete/femei apreciaza galnteria clasica: deschisul usii, paltonul, scaunul. experientele 'negative' se refereau la eticheta de 'nerd' (nu stiu care-i echivalentul romanesc) care o primeai daca te purtai asa, desi erau si exceptii, dar statistic erau putine si neatragatoare :( (amintiri din liceu/facultate).

de cat timp n-ai mai fost in RO?
de cat timp nu i-ai mai intalnit?

Nu trebuie sa te asteptzi la mult, ca sa nu ai deceptzii...
Noi am avut alta viatza, alte ambitzii, perspective, trairi, probleme...
alte idealuri, distractzii...
Fostii colegi din RO au avut alt parcurs.. nu este vina lor ca mentalitatzile s-au schimbat...
Noi, astia din vest, idealizam preteniile din tineretze, le-am lasat la un punct si am vrea sa le gasim la acelasi punct...
uitam ca trairi diferite ne-au schimbat in mod diferit...

apoi prieteniile noastre inocente, ca fratzii... ai o fosta colega, tu o consideri ca pe-o sora, stai dom'le ca are un barbat gelos...si-si pune in cap ca ar fi ceva intre voi...

sa-tzi zic eu ca mi s-a intamplat...eram ca si fratzii...un grup...nici pe vremuri n-am avut alte relatzii, dar acum?
Nu ne-am vazut 40 de ani...ma duc acum doi ani la intalnire...ma gandesc ca o proasta ca sotziile baietzilor pe care ii consider ca pe fratzii mei, sa-mi fie si ele prietene, ca surorile mele...

vai de capul meu...mutre lungi, incruntate...nici macar raspuns la intrebari...nici macar o expresie politicoasa...
Si te pot asigura, sunt o persoana calare pe morala, n-am nici gesturi, nici vorbe si nici atitudine care pot creea situatzii echivoce, intentzii ascunse...

Si ma doare sufletul, ca pot face sa sufere sotzia prietenului meu...mi-a trebuit un an sa intzeleg...a doaua oara, adica anul trecut mi-am dat seama...cred ca nu i-a priit intalnirea sotziei colegului...am remuscari...eu i-am stricat petrecerea...cred ca gelozia bolnavicioasa si banuielile aiurea a facut-o sa sufere toata luna cxat am stat acolo...
banuiesc ca colegul o fi avut cateva scene casnice....si ma simt vinovata..si am fost frustrata ca a trebuit sa-l ocolesc, sa nu-l intalnesc, sa nu profit de prezentza prietenului din tineretze-cel considerat ca un frate...
o data l-am intalnit acasa la unb alt coleg...ceva era schimbat..cand ma gandeam la sotzia lui si ce ii putea trece prin cap..eram stingherita..si m-a durut...

Ziceam ca pana la urma ma duc dus-intors la Deva pt intalnire doar? cu tot santierul as fi putut lipsi o saptamana..nu-i problema...
dar cand ma gandesc ce si cum sa fac, ca am obiceiul sa duc mici cadouri, ca nu pot da unuia si nu altuia...ca o sa declanseze veritabile tragedii familiale...ca o sa am remuscari si ca-i stric petrecerea sotziei, ca o sa sufar daca o vad cu figura de inmormantare, care stinghereste si pe ceilaltzi...ca o sa creez scene casnice...
stau naibii la mine si nu ma duc...
in fond ei au facut intalniri in fiecare an, mai bine de 40 de ani, fara mine...
ce aterizez eu acolo? ca musca pe lapte?

asa ca nu ma duc la intalnire, azi am luat decizia definitiva...viatza merge inainte..n-are rost sa cautzi cu tot dinadinsul si nu se mai poate sa gasesti trairi si perioade din tineretze...viatza ne-a schimbat diferit...valorile au devenit diferite...

deci posibilitatea sa fac un drum cu masina sa ne intalnim la Brasov cade...

Ramanem sa ne vedem in toamna - iarna in Thailanda, eu am sa petrec iarna acolo in golful Thailandei..Pattaya si ceva insule... stii..la adapost de furtuni si tzunamii...

dar mai sper eu ca poate, poate te ia dorintza sa vizitezi Frantza...sa organizam ceva o data cu Lascar si Proud...sau poate ii convingem si pe ei pt Thai...ar fi super...
la fel am crezut ca barbatzii prietenelor sa-mi devina prieteni si ei..a fost cazul pt 2 colege...

Mai este o chestie cu colegii..sa tzi-o zic..asa o sa fi prevenit..sa nu-tzi faci iluzii...
o data ce discutzi si invoci amintirile din liceu, o data, de doua ori, de trei ori...si povestesti un pic despre viatza ta...dar grija ca a noastra e diferita si poate shoca, ei au avut alte greutatzi in tzara...
de multe ori nu mai ai lucruri in comun cu ei..ca avem preocupari diferite...si in afara de banalitatzi si de "itzi amintesti cand..."... s-a terminat discutzia...

Mai sunt si ..sa zicem..."naivii"..cei care cred ca in vest umbla cainii cu colacii in coada...
eu din fericire am avut just un singur caz, printre totzi colegii..si cu "franc-parleul" meu..l-am lamurit eu repede... :))

Hei, trancanitorii, dragilor...sa nu incepetzi acum cu mistoul si bashcalia.. sa zicetzi ca eu is de vina ... imi statea pe suflet de anul trecut...trebuia sa o scot..cred ca o sa ma doara mai putzin..sau poate tot atat...dar stiu ca ma costa hotararea sa nu merg la intalnire anul acesta...:((

Asa-i viatza...nu-i intotdeauna usor sa reinoiesti cu trecutul exact acolo unde l-ai lasat...:((

Horica, sa faci plin de poze....sa profitam si noi...
cum ai rezolvat cu proprietatea si calutzii in lipsa ta? ai

mie mi se par niste tristi aia de zic ca anii de liceu sunt cei mai frumosi. acuma serios, chestia asta mi se pare de un pesimism ingrozitor: adica pana la 18 ani ti-ai trait deja viata, in orice caz cele mai frumoase momente din ea. dupa aia, nu-ti ramane decat sa vietuiesti cum poti si sa astepti pensia si inmormantarea.

adaug ca oamenii maturi care continuau sa rememoreze amintiri din liceu sau studentie, ca fiind anii de aur, erau intr-adevar tristi, obiectiv vorbind.

zaraza

Ma gandeam la ani de Liceu si cititnd ce a-ti postat prin forum mi-am dat seama ca aveti dreptate fiecare in felul lui. Oricum anii de liceu au fost ceva de vis si oricat de bine vei trai, nimic nu se compara cu acei ani. Toate varstele au partile lor frumoase insa nimic nu se repeta.
Asa ca ne ramane doar un lucru. Amintirile.
Salutare si sanatate maxima!

cei mai frumosi!imi amintesc intotdeauna cu placere de ei.cind ma pun sa fac curatenie generala prin carti,agende ,casete cu tot felul de amintiri dau peste biletelele pe care ni le trimiteam in ore sau peste caietelul de amintiri de la sfirsitul clasei a 12-a ma amuz asa de tare si ma cuprinde asa o nostalgie! ce n-as da sa mai fiu in liceu!

Am multe amintiri de la gradinita, la asta ma ajuta si fotografiile pe care inca le pastrez. De fapt multi dintre colegii de la gradinita au fost apoi colegi de scoala generala si unii chiar de liceu.
De la gradinita imi amintesc de canile de metal in care beam in fiecare dimineata lapte (mereu cu caimac). Erau mai multe cani verzi si mai putine albastre si toti ne bateam sa bem laptele in cani albastre.
La prinz ne faceam "siesta" si unii inca mai faceau pipi in pat. Asa incit jignirea cea mai puternica la adresa unui coleg era "pishiciosu/-oasa".
Imi amintesc de un baietel care venise nou pe la jumatatea anului si plinsese in prima zi fara incetare. Eu incercam sa-l consolez fara rezultat.
Cind cineva se imbolnavea si era pericol de contagiu, il tineau la "izolare", eu nu am stat acolo niciodata, in schimb intr-o zi cind m-am taiat la un deget si priveam disperata cum imi iesea singele fara oprire, o educatoare mi-a zbierat: "o sa-ti iasa matzele pe acolo" ceea ce m-a bagat intr-o mare incurcatura pentru ca nu intelegeam cum ar fi posibil asa ceva.
Educatoarele aveau preferinte in privinta copiilor...
Un coleg era mereu "brinza buna in burduf de ciine"
La o serbare dansam pe scena dansuri populare imbracati in costum national (am poze). Eu conduceam un sir de copii, intr-un fel de hora deschisa si tot batind pasul indracit nu mi-am dat seama ca imi cadea fusta care era prea mare. In una din fotografii o educatoare tocmai vine si-mi prinde fusta in timp ce eu continuam sa tzopai.
In alta poza recit pe scena o poezie dar nu am pantofi, ci doar ciorapi! Mama imi uitase pantofii costumului respectiv si se decisese sa recit mai bine in ciorapi. Totusi am spus bine poezia, desi nu mai stiu care era, ceva cu o broasca care facea "oac-oac" undeva pe linga un lac...
In sala de joaca aveam doi papagali colorati care zburau liberi si locuiau undeva sus aproape de tavan (nu aveau colivie).
Jocul de imaginatie preferat era "Baaa cica ezicsta..." Nimeni nu putea sa spuna inca corect exista.

Inca nu se inventasera soimii patriei :)
___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov

Ingrid, se pare ca vorbesti din propria ta experienta si ca ai avut prietenii deosebite in copilarie si tinerete ...

Din pacate, eu nu pot sustine aceeasi teza...Nici una din prieteniile din primul sfert de viata nu mi-a rezistat timpului.
De copiii vecinei cu care ma jucam in copilarie nu mai stiu nimic, de zeci de ani ....
In liceu am avut ceea ce se cheama cea mai buna prietena, de fapt chiar doua, dar una mai deosebita. Am tinut foarte mult la ea, neavind frati sau surori cred ca in mintea mea ea a fost asa ceva pentru mine....Am visat impreuna si facut fapte cum numai la 18 si asa de ani mai poti face...
Am incercat sa pastram cit de cit legatura prin corespondenta intilnidu-ne scurt odata la citiva ani. Acum sase ani ne-am intilnit si a fost oaspete in casa mea unde... m-a facut sa pling !! Imagineaza-ti, primesti pe cineva la tine si te uimeste si te raneste cu rautatea, si te copleseste cu aroganta.

M-am decis ca de fapt ea s-a schimbat mult, enorm, spiritul i-a imbatrinit atit ca isi reneaga toata tineretea. Ea nu se gindeste cu nostalgie la nimic ce ne leaga, doar cu amraciune, ceea ce pentru mine sint dragi amintiri trasnite, pentru ea este motivul esecului ei profesional !!
Gindeste-te, te intilnesti cu o fosta colega de liceu sau facultate si incepe sa te certe ca din cauza ta nu a terminat facultatea pentru ca ai chiulit de citave ori de la matematica !! ::)) ::))
Desi aproape milionara si ar fi putut face ce vrea, studia ce vrea incepind cu ultimii zece ani, este uimitor de plina de amaraciune contra mea.
Ultima intilnire a fost mea culpa din nou, eu am invitat-o pentru ca ea a avut o tragedie in familie si m-am gindit ca are nevoie de mine, de prietena mea...Yeah right.... Din nou am primit-o in sinul familiei mele, si vreau sa iti (va) spun ca niciodata cineva nu m-a facut sa ma simt atit de rau. Plina de amaraciune -bitterness-contra mea. M-a durut pentru ca dupa ce a ajuns acasa am primit un email de la ea in genul: Mi-am dat seama ca nu avem nimic in comun. Cind veniti sa ma vizitati? Va astept cu placere..``
???!!! :O))
....
Deci sincera sa fiu imi amintesc cu mai multa seninatate de prieteniile facute in prag si plina maturitate.

...iti ramane prietenia, spunea cineva. Sunt prietenii care dureaza o viata, si cele legate in imprejurari dificile sunt durabile. Am putini prieteni, si ne vedem rar, dar cand ne intalnim depanam amintiri, bem un spritz, radem cu pofta...Sunt prietenii mei din liceu si armata, si ne cunoastem de foarte multi ani. Viata a facut sa trecem prin momente dificile, atat eu cat si ei. Dar in acele momente i-am simtit alaturi, si ei m-au simtit pe mine.
Chiar maine seara ne vom intalni din nou, (sora mea vine din Olanda si va da o petrecere ca pe vremuri, unde se va asculta numai muzica din anii '70 si '80, in tinuta "casual", si vom bea vin nou, de Ceptura, alaturi de pastrama si alte minunatii!).
Da, este bine sa ai prieteni adevarati!











sanjuro

Invatatorii si profesorii mei din Ro majoritatea erau membrii cu carnet de PCR-ist probabil multi dintre ei fiind si turnatori la securitate desi nu-i forta nimeni sa o faca.
La Scoala de pe calea Plevnei(Bucuresti) devenita mai tirziu liceu erau niste "glume" de cadre didactice care de fapt trageau doctrina comunista la litera...ca sa nu mai vorbesc de directorul scolii Tovarasul Blideanu care mai si batea elevii dindu-le cu multa ardoare socialista suturi in fund.
O profesoara de geografie ne batea pe miini cu linia cind se enerva asa degeaba fiindca nu avea nici in clin si nici in mineca cu pedagogia, o alta de limba romana ,Tamara ...ne indocrina la fiecare ora cu istoria partidului dinsa spuneau gurile rele fiind sotia unui stab PCR.
Amintiri,amintiri,....:):):)

Ce amintiri va trezeste o eugenie?
O amintire dulce si trista.Totusi gustul cremei nu l-am mai regasit, probabil este inimitabil, semana putin a halva.

Frumoasa, nu stiu. Orice fotografie iti lasa o amintire frumoasa cind o faci... cel putin asta e senzatia dupa ani. Amintiri... Memorabile: mineriadele, se vad si pe situl meu. Ciudate: cred ca tot mineriadele... si revolutia sau ce a fost...

Nu-i nevoie sa-mi trezeasca amintiri .Eugenii se gasesc la orice chiosc si astazi multi romani in pauza consuma eugenii chiar daca nu mai au gustul de altadata .
Este insa cea mai ieftina gustare ca si odinioara si multi romani nu-si pot oferi mai mult.

eu am facut un liceu de fete... dar asta nu ne-a impiedecat ca dupa cursuri sa ne intalnim zilnic eu si colegele mele, in parc, cu colegii de la liceu de baieti, sa facem iesiri impreuna sau seri dansante la unul si la altul (cu parintii alaturi) sau sa mergem la balurile comunale (cu bunicii care stateau pe banca si ne supraveghiau.. :)

cand se faceau excursii prin tara, cu scoala, plecam si clasa de baieti si clasa de fete..chiar daca erau liceie diferite..

aveam gasca noastra, cate o data ne adunam dupa cursuri, infometati, baieti, fete, la o colega, sa mancam pâine cu untura...

si n-a fost chiar asa de rau..
mai purtam si uniforme... :))

cu emotii la romana,
scumpii ani de liceu
mi-i voi aminti mereu

Ani de liceu
cand tii soarele in mana
si te crezi legendarul Prometeu

Ani de liceu
cand in recreatia mare
te ascunzi ca sa poti
inca odata repeta

Ani de liceu
cand o ora
un an iti pare fiindca stii
ca te va asculta

Ani de liceu
cand se-ntampla o tragedie
fiindca el te-a zarit
la un film cu alt baiat

Ani de liceu impletind in poezie
tot ce ai, tu, mai bun, mai curat...

Ani de liceu
Ani de liceu...

Un prof din liceu avea o vorba "o zi in care n-ai privit cerul e o zi pierduta". De multe ori cred ca e suficient atat, sa iti permiti ragazul sa privesti cateva clipe in sus. Nu zice nimeni ca trebuie sa iti pierzi viata in "contemplari", ci doar sa stii sa apreciezi tot ce iti este dat.

Ani de liceu. Ce vremuri frumoase!Este perioada cand te alimentezi cu iluzii,sperante,cand esti vesela ,zglobie,cand te indragostesti de doua sau trei ori in aceeasi luna,cand o mica problema devine o tragedie,care dispare imediat pt. ca a intervenit alta...si cate altele.Privesc cu nostalgie in urma,la anii de liceu(iar anii de liceu nu-s asa indepartati) ,si am o senzatie ciudata.Nu e regret,dar mi-s dori,parca,fara sa vreau,sa ma intorc in timp, sa intarzii din nou la mate. pt ca eram pedepsita si scapam de ascultare,sa am din nou ora de istorie ,cand profa. venea ca un uragan si ne prindea in vartejul ei( cand se termina ora eram ca dupa o ora in masina de spalat),sa retraiesc fiecare din cei cinci ani petrecuti in liceul dinvarful dealului.Ce ani frumosi,atat de frumosi!

Cand ma gandesc la Marea Neagra imi vin in minte amintiri cu mine pe vremea cand nu existam.Imi doresc mult de tot sa fi trait cam cu 100 ani in urma.Cred ca era foarte frumoasa marea pe atunci!

Fiecare are o poveste, fiecare are amintiri de neuitat din anii de liceu, ...... tu, le aduci parca mai aproape ca niciodata, atingi coarda sensibila a sufletului de adolescent ce salasluieste in noi.
Continua.

Ah, da! --- amintiri din copilarie... asculting la Europa Libera in liceu, in armata, si apoi la lucru, impreuna cu alti "tradatori". In armata a fost mai riscant, ca nici nu aveai voie sa ai radio, ca sa nu mai zic de ascultat la Sopirlica Libera. Ne facusem un fund dublu in masa din dormitor, unde ascundeam radioul de unde scurte, sapunurile sirbesti, unguresti, nemtesti, palinca, vinul Carmel jidanesc, cartonul de Kent, si alte marfuri fara de care, din pacate, nu obtineai o permisie. Sergentul murea de ciuda; dupa ce ne facea un raid si cauta peste tot fara sa gaseasca "marfa", si-apoi dupa 1/2 de ora unul dintre noi ii ducea un pachet de Kent, facea spume la gura.

Mi-au ramas amintiri placute. Inca imi aduc aminte vocile prezentatorilor, si cum nu-mi venea sa cred ca unii vecini mai conservativi din fire incercau sa ma convinga ca Sopirlica ne spune numai minciuni. Ma gindeam: cum pot niste oameni in virsta sa fie atit de rupti de realitate? Cu cartelele de lapte, unt, zahar, si faina in mina incercau sa ma convinga ca e rau in occident... si prost sa fiu sa cred ce se spune la Europa Libera.

Europa Libera mi-a tinut compasul indreptat spre vest.

Acum, se pare ca USA are nevoie de un post asemanator, care sa le spuna ce guvern au, ca inca nu si-au dat seama cum Bush & Co. ii manipuleaza pe saracii americani.