comentarii

amintiri pt diriginte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. LMC/Brave Warrior - de Little Eagle la: 26/05/2004 18:01:32
(la: I'm back...)
Draga mea sora,

Nu am nevoie sa caut in dictionare ce inseamna un Brave Warrior.
Tu gandeste la mine cel care sunt azi de 16 ani incoace,ceea ce am scris despre trecutul meu inainte este o alta persoana,ce nu se gasise inca.

Si ca sa-ti spun ce inseamna un Brave Warrior,eu nu te cunosc,dar iti cunosc sufletul si te iubesc mult ,esti sora mea,mi-as da viata pt. tine de ai fi in primejdie,fara sa ma gandesc la moarte.Oare nu ai considera asta un act de bravura?

In Romania am fost odata cu 2-3 ani inainte de a veni aici,ridicat de securitate la 3 dimineata intr-o joi.
Am vazut parintii mei plangand si personal mi-am zis ca viata mea e terminata.Am luptat pt. drepturile omului nu doar pt. mine dar pt. toti si am scris scrisori de protest impotriva lui Ceausescu,atat in Romania dar am reusit sa trimit cateva si aici in America,si in Germania si Franta unde aveam prieteni si cunoscuti plecati.
Au ajuns la diversi senatori si reprezentanti americani in congres,au ajuns si la Jimmy Carter,pe atunci presedinte.
Crezi ca aceste acte nu reprezinta pe un Brave Warrior?

Am fost dus cu duba la sediul militiei de sector,am avut senzatia ca nu voi mai vedea soarele rasarind pt. mine dar nu am fost speriat si nu am plans si nici nu mi-am plecat capul in fata lor.
Dupa cateva ore m-au luat la bataie,nu ma loveau in fata....cica sa nu lase urme....dar ma loveau in ficat si rinichi de am lesinat.
M-au tinut treaz cu orele la interogatorii stupide,ma duceau inapoi in celula
si credeam ca pot sa stau un pic sa ma refac dar dupa 10 min sa zic asa,veneau si ma luau din nou si iar la bataie,de data asta cu bulanul la talpile goale si apoi imi spuneau ca e vremea sa fac exercitii de ...gimnastica si sa sar in sus....cadeam jos lesinat.
Alte dati dupa alte batai,capitanul spunea altora daca vor sa mearga la WC,si unii ziceau ca da,si atunci se pisau pe mine.

Mi s-a parut o eternitate acele 3 zile cat am stat acolo,umilit,scuipat in ochi si jignit,dar am stat mereu drept si nu am renuntat deloc la idealul meu de a fi liber.
Mi-au dat drumul pt. ca ambasada americane din Buc. ma avea pe o lista anume,sa fiu lasat sa plec in USA.
La acea vreme,Carter a dat Romaniei acea favoare de favorite nation si a cerut in schimb sa fie lasati in pace toti disidentii politici persecutati de regim.

La 3 ani dupa aceea mi s-a dat pasaportul,de persoana fara cetatenie romana,apatrid,doar America m-a primit.
Te intreb draga mea,oare exista in dictionare termenul de Brave Warrior in cazul meu?

Parintii mei mi-au zis sa-mi cer dosarul de la Securitate,dar nu vreau.
Vreau sa uit acel trecut,o rana in sufletul meu.Nu am putut vedea la tv acele poze si imagini cu tortura irakienilor pt. ca-mi aduce aminte de aceleasi lucruri prin care eu am trecut.

Sper sa ma intelegi acum,ma crezi cum doresti,daca nu sunt un Brave Warrior
poate e doar parerea ta,o respect.
Nu as fi vrut sa scriu astfel de amintiri,pt. a demonstra ceva despre mine,am considerat totusi ca ar trebui sa le cunosti,sunt doar in mic detaliu.
Si niciodata nu am facut parada cu ele,dar acum e bine sa le stii,maybe you'll give me a brake.

Te iubesc mult si din suflet,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

















































#15889 (raspuns la: #15884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cat timp am trait in Ro nimen - de Calypso la: 16/11/2005 21:20:03
(la: " INCORUPTIBILII ")
cat timp am trait in Ro nimeni n-a reusit sa ma corupa; tarind actualmente in occident nu mai e cazul

am lucrat in invatamant si mai tot timpul interveneau parintii (Indirect, prin secretare sau alti colegi din scoala!!) ca sa nu le ramana copii corigenti;
niciodata un parinte nu a avut curajul sa vine "direct" la mine, fara intermediari; imi spunea secretare: "a venit mama/ tata lui X din clasa.... cu ceva pt Dvs " ....

ii spuneam ca nu ma intereseaza si ca nici nu vreau sa stiu ce a adus; pe evevul X il trec daca stie; nu stiu ce facea secretara cu cadourile care-mi erau destinate; poate ca le dadea inapoi, nu stiu....

oricum, in toata cariera mea n-am primit niciodarta nici un cadou;in scoala toti colegii mei primeau cadouri de la elevi de 8 martie,ziua de nastere, sfarsit de an scolar sau sfarsit de promotie (pt diriginti) etc; elevilor mei le-am spus de la inceput ca NU primesc nimic cu nici un fel de ocazie; nici macar martisoare!
in primul an s-au gasit cativa destepti (care au crezut ca glumesc) sa_mi aduca de 8 marti cadouri; nici macar nu am atins ceea ce mi-au adus! apoi s-au invatat minte si nu mi-au mai adus nimic, au vazut ca nu-i de gluma;
sa stie vreun elev cand e ziua mea de nastere??? Nici pomeneala de asa ceva...
Pt. Nicesmil3 - de Little Eagle la: 17/05/2004 18:05:06
(la: Trecut si viitor, amintiri si lacrimi)
Draga brother/sister,

Nu stiu daca esti femeie ori barbat,oricum,esti fratele sau sora mea.

Eu am mai scris ceva despre viata si moarte in cercul nostru de la cafenea,l-as
numi sweat lounge,ca in traditia strabunilor mei,si la fel am mai scris si destule recent despre cine sunt cu adevarat in suflet.

Mie personal NU imi e frica de moarte,oricum ar veni ea la mine ,imi pun culorile pe chip sa stie ca sunt un brave warrior.E parte din existenta,la fel ca si viata,va veni candva un moment in care va trebui sa mori si nu este o nenorocire,este un act de bravura in fata ei,pt. ca daca iti e frica de ea,esti un las.
In viata treci prin greutati dar si bucurii,nu este un drum lin.Dar trebuie sa accepti in tine totul si sa fii brav in orice situatii,sa fii tu insuti.
Plangi uneori si lacrimile sunt bune,ele curata sufletul de impuritati ale trecutului tau,e un wisdom indian.

A plange NU te face las si nici weak,este un semn de bravura!
Crazy Horse,a plans pt. poporul lui,si totusi Nu stiu care razboinic in lume a fost mai curajos ca el in fata MORTII pe care a sfidat-o si urlat la ea,de fapt
ca si Black Elk sau Red Cloud!In clipa cand te nasti incepi sa mori si trebuie sa accepti existenta lor in tine,sa nu-ti fie frica de niciuna,sa accepti soarta cu bravura.

Trecutul?Sunt amintiri doar si la un sweat lounge vorbesti despre el prin intamplarile tale,lumea rade,face glume,fiecare are o poveste de spus,ori sunt triste povestile,dar mereu aduc intelepciune,fiecare invata ceva si devine mai intelept,ori cel putin va deveni mai intelept.
Asa vad eu cafeneaua noastra,un cerc,un sweat lounge,punem pietrele pe foc,le dam apa si ele ne vorbesc,pt. ca si noi vorbim cu ele.
Mai fumam putin tobacco si ne spunem istorioarele vietii sau filosofia ei.

A gandi la moarte nu este ceva rau,dar nu deveni pesimist,iesi afara din cort si te uiti la cer si vezi un vultur,iti dai seama ca viata exista si ca ai aripile lui sa zbori oriunde in lume si cu gandul catre alte lumi.Vantul bate si iti vorbeste,asculta-l cu sufletul,nu cu mintea, ci simturile,ploaia vorbeste,fiecare strop are ceva de spus despre el insusi si gandeste ca tu insuti esti de fapt un strop din oceanul Creatiei.

Astea sunt cele am avut de spus draga frate/sora.
I love you,

Love&peace,Ozzy


















































pt.Dan Logan de la Ozzy - de (anonim) la: 01/06/2004 23:20:16
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
Dear Brother,

La 14 ani(pare un secol trecut...)am auzit prima oara pe Jimi Hendrix,Nasa mea(Dumnezeu s-o aiba in pace acum)mi-a dat de ziua mea un disc cu hituri al lui.M-a schimbat total.Eram un Beatles fan si Rolling Stones,sunt o generatie a anilor 69-70 ca muzica.Chiar acum cand iti scriu,am pe mine un T-shirt cu Jimi.
Apoi am descoperit Led Zeppelin si desigur The Who si desigur Black Sabbath,sunt un fan al lor de peste 30 ani,am fost norocos venind in USA si vazut live multe grupuri celebre.
Desigur...Ozzy Osbourne,pe care multi il considera "satanist"....la fel B.S.la care a cantat din 1968-1979,i-am vazut reuniti acum 2 ani,inca sunt f.f.f. buni si chiar si azi umplu stadioane intregi,cei vechi rezista cel mai mult datorita muzicii lor. Alt ex. The Stones.Nu am mare interes in muzica de azi,traiesc cu cea din trecutul meu,dar imi place Moby,U2,Nirvana,Tool,Radiohead,Depeche Mode,cu rap-ul nu le am,mi-a placut insa Run DMC si Public Enemy.
Dar am fost mereu fan Pink Floyd,Yes,Jethro Tull,Deep Purple,Guns'n Roses,
Aerosmith,Judas Priest,Genesis,Peter Gabriel,si i-am vazut pe toti in concerte,la fel Bowie.

Si sunt tatuat pe brate,am 7 tatuaje si pe picioare la fel 3 si nu am nimic impotriva fetelor cu inele in buric.Odata am fost la un party al unor Hell's Angels in Alphabet City(NY),si unii se tatuau.O fata f. draguta avea spatele tot tatuat si pe coapsa si am intrebat-o la misto unde duce dragonul ei de pe coapsa si si-a dat pantalonii jos fiind goala in fata mea.Era un frumos tatuaj un dragon inaripat de la spate si pe piciorul stang la glezna.

Avea inel in buric si in nas si in limba.Nu ma supara astea deloc.Eu sunt artist plastic si la acea vreme desenam si cream tatuaje pt. ei si Tattoo parlors in NY.Bani f. buni si droguri pe gratis(de calitate buna,nu...indoite!).
Poate eu nu eram la fel in liceu,dar cred ca eram mai rau ca cei de azi.Ha!
Mergeam beat la cursuri,beam la ore si nu-mi pasa de romana si mate,am trecut ca gasca prin apa ,talentul de artist m-a salvat de la repetentii,am ramas de cateva ori corigent si odata repetent totusi,pt. ca nu mi-a placut scoala,chiuleam cu lunile.

Odata prof. de istorie(care era si directoarea liceului Tonitza,Bertea)m-a vazut dormind in clasa la ora ei,eram beat si ca de obicei in ultima banca,mi-a zis sa-i suflu in nas si puteam a bautura,m-a trimis acasa,pt. ca aveam talent prof. de arte mereu ma aparau si scoteau din cacat.Dar eram renumit ca betiv si pornograf.
Trebuia sa fim tunsi scurt si noi baietii uram asta,cei din cerc care stiu acele vremuri stiu ce spun.Stii ce faceam,mai ales cand cu 2-3 luni inainte de vacanta mare?De acasa zilnic ne faceam o solutie de apa si zahar si ne ungeam pe par,devenea gretos dar il puteam indoi si aranja la ceafa sa para scurt caci la ora 8AM cand veneam la liceu,era un prof. la usa ce ne controla!

Eu mi-am facut un amic din mecanicul liceului si asta imi deschidea o fereastra
pe care intram in scoala fara a trece prin control.
De multe ori in clasa dormeam...noaptea eram la petreceri si sex.
Sefa clasei trebuia sa spuna fiecarui prof. la ore cine e absent,ii ziceam sa nu ma dea si imi jucam ruleta norocului,daca eram chemat la lectie sau nu.Dormeam in ultima banca si mereu am stat langa o fata si imi puneam capul in poala ei.

Cu fumatul...alta poveste.Desigur nu aveai voie sa fumezi dar noi tot o faceam,fie in boschetii din curtea liceului de iesea fumul ca la locomotiva si Prof.Macarie(de Romana)Augustin,venea in pauze cu o nuia sa ne arda dar saream gardul si radeam de el.Alteori,iarna fumam in Wc si venea si acolo dupa noi caci iesea fumul gros pe hol.Ne adunam 4-5 intr-un WC,in special primul care dadea la usa de intrare ,de ce? pt. ca atunci cand o deschidea,mergea mai intii la celelalte Wc uri,si noi deschideam usa noastra ce o bloca pe cea de la intrare,incat el nu ne putea vedea si o roiam razand.

Dar cate si mai cate,crezi ca-mi pare rau de acele vremi,NU!Si sa stii ca si azi nu am nimic impotriva tinerilor de liceu din RO,ca au cercel in buric sau jeansi evazati si isi arata buricul fetele.Eu am trait intr-o vreme cand era moda evazata in RO. si la o vreme cu dungi,par lung etc.Eram rebeli.

Cand aveam 3 zile pe sapt. cursuri de arta,la alta cladire,deci nu erau prof. de materii,atunci ne purtam parul lung.
Eram mereu beat si acolo,dar luam 10 pe linie la desen,pictura,sculptura,schite,compozitie,grafica etc si prof. nu ziceau nimic.
Am avut expozitii in Austria,Franta,Cuba,Germania...desigur eu am stat in RO,doar picturile mele au plecat....

Dear brother,fi mai loose,nu stiu ce varsta ai,eu am 48 si inca simt in mine ca sunt un teenager si de ce nu?Poate azi sunt mai intelept si imi cunosti parerile actuale dar omul trebuie sa fie free,orice varsta are lasa-l sa se descopere singur si nu critica,ani de nebunii,rebeliuni etc.se vor duce candva,sa ai amintiri de orice fel este bine sufletului,se cunoaste mai bine,invata diferite lectii din viata asta.

Astea am avut de spus,sa ma critice cercul nostru acum.
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

Ps:Pt. cei din generatia mea,in liceu fumam si era o moda atunci,Bucegi,Tractorul,Carpati si desigur Marasesti.
In NYC in Alphabet City este un Tattoo Parlor al carui propietar este un om f. faimos Huggybear,f. talentat in a face tatuaje,are pe corpul lui 250 de fluturi
de diverse culori si specii.Huggybear a fost in razboiul din Vietnam,veteran decorat cu 3 Purple Hearts si 1 Bronze medal,un Brave Warrior!
250 de soldati ca el din acel razboi inutil,au fost ucisi atunci,fiecare fluture de pe corpul lui este sufletul unuia din cei morti,i-a cunoscut personal,in acest fel isi aduce mereu aminte de ei purtindu-i pe corpul lui.

Wakan Tanka Tunkashila onshimala(Grand Father Spirit,pity me,so my people may live)

Great Chief and Medicine Man,Lame Deer(Lakota-sioux-Takche Huste)































































temele pt. acasa - de enigmescu la: 18/06/2004 06:52:32
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
am emigrat de la inceputul acestui an in Australia si-am luat-o de la capat!!! din toate pdv si in mod special in ce priveste invatamantul. dupa cum stiti probabil cei mai multi dintre voi, atunci cand emigrezi ti se ofera sansa de a studia limba noii tari gratuit, cel putin pt. o vreme. asa ca eu n-am facut exceptie. dar sa fiu la subiect.
am invatat in scoala limba engleza, cea pe care multi o invata inca in Romania, insa au trecut atat de multi ani de atunci incat am ramas doar cu cateva chestiuni generale in memorie. motivele: 1. la ore vorbea mai mult profesoara(poate-i placea sa se auda singura sau nu putea sa auda greselile noastre fara sa puna mana pe bat si sa ne loveasca la palma si peste brate...- n-o sa va vina sa credeti dar am reintalnit-o pe acea profesoara intr-o alta scoala, de data aceasta la randul meu profesor, si s-a facut ca nu ma mai cunoaste desi s-a uitat lung la mine); 2. realitatea e ca n-am fost un elev stralucit sau, asa cum zicea diriginta din gimnaziu, eram "branza buna in burduf de caine"; 3. teoria n-a fost niciodata acoperita in realitate de practica necesara in scoala, adica de conversatie, iar eu eram bun la practica! asa ca am fost obligat in timp sa ma auto-instruiesc prin programe tv si internet- cand a venit vremea...
aici, in Au, simt o oarecare frustrare si un fel de rusine parca, desi stiu ca e normal pt. cineva care emigreaza sa se simta asa pt. ca ia totul de la ZERO. e ca si cum te-ai naste din nou si trebuie sa inveti limba materna. numai ca problema ramane varsta, apoi sistemul de invatamant la care v-ati referit si care e extrem de diferit fata de cel de aici. si e frustrant pt. ca te simti ca un copil iar lucrurile pe care le inveti iti par atat de stupide uneori(sa recunoastem, unele dintre ele chiar sunt) dar SISTEMUL DE VALORI in care ai intrat spune despre ele ca sunt importante. putem admite ca emigrantii resimt un fel de soc atunci cand incep cursurile intr-o oarecare scoala straina, indiferent cat de buna sau rea este. ce mi se pare f. f. important e ca aici nu te impinge nimeni de la spate cu de-a sila sa inveti din tone de manuale inutile si..."alternative", nimeni nu te cearta sau te desconsidera pt. felul tau de a fi iar de bataie nici pomeneala. inveti ce-ti place mai mult si te pregatesti sa faci bine ceea ce-ti place. nu esti constrans prin nimic si asta face mult fiindca iti creaza un climat decent si de siguranta. e optiunea ta, tu alegi ce vrei sa faci si cand sa faci. nu trebuie sa inveti matematica daca asta iti da dureri de cap, nu te pune nimeni sa scrii comentarii daca nu esti in stare sa te exprimi nici macar fata de tine insuti samd. stiti ceva, am fost si am ramas cred intre cei mai buni dintre colegii mei la literatura romana, insa n-am avut loc niciodata in panoplia celor buni fiindca erau altii/altele care aveau nevoie acuta de a se simti in top si pt. a obtine asta se foloseau de tot felul de tertipuri. in fine, anii au trecut..., sistemul a ramas!
dar sa nu ma departez prea mult de la tema. nu ma mira ca invatamantul romanesc sufera la propriu fiindca, asa cum bunastarea depinde de economie(si stiti in ce hal arata asta), sistemul de gandire si apoi cel de programe scolare e anacronic. prea multi au incercat sa faca ceva, asa cum imi spunea o batrana profesoara, stand in scaunele alea elegante din ministere dar necautand vreodata la bancile mizere si la conditiile improprii de studiu din clase si laboratoare. in acelasi timp nu ma mira ca chiar in astfel de conditii elevii romani obtin medalii importante la cele mai prestigioase competitii. intrebarea e DE CE? poate din spirit de competitie, din dragoste(de ce nu?)/placere pt. acel obiect ales, din mandria de a fi roman, sau poate pt. ca vor sa vada o alta fata a lumii in care traiesc!!! important e ca oricat de rau ar fi sistemul exista destui profesori gata sa dea totul pt. elevii si studentii lor. si o fac asa de bine incat rezultatele sunt remarcabile. stiu sigur ca sunt o multime de profesori care tin si nu prea tin cont de programe fiindca experienta lor de o viata nu le permite sa fie in pas cu schimbarile de ministri si ministere! in opinia mea invatamantul continua sa fie intr-o mai mica sau mai mare masura politizat cu buna stiinta. despre "cornul si laptele"...ce sa zic? mai mare gogomanie ca asta nu putea sa iasa decat din capetele patrate sau octogonale ale unor cheliosi care se scobesc in nas, dorm, citesc ziare, vorbesc la 'celulite', mananca sau pur si simplu se uita la poponetele celorlalti in timpul asa-numitelor sedinte parlamentare. in loc sa le dea romanilor posibilitatea de a-si creste copiii in bune conditii de alimentatie, absolut necesare in procesul de invatamant, 'patronii' de partide, uzurpatorii vechi deveniti mai nou profanatori de ramasite omenesti, le dau copiilor la scoli cornuri si lapte. mai mare rasul, domnilor, pt. o tara care se vrea europeana si in plus in mileniul trei! ce fac ei se traduce cam asa: n-aveti nevoie de bani fiindca oricum va hranim noi copiii!!! dar aici se mai vede o slabiciune si anume aceea a copiilor proveniti din familii fara viitor. prin urmare sistemul de invatamant se disociaza de cel de protectie sociala si de cel de sanatate in tara noastra. la noi copiii cu nevoi speciale sau cu probleme familiale sunt tratati diferit, dar nu in sensul bun, adica mai cu atentie, ci in sensul ca sunt priviti cu suspiciune, retinere, uneori ca 'paria' ai societatii. toata lumea judeca, nimeni nu face nimic pt. ei ca sa nu cada prada acelorasi nisipuri miscatoare. e scandalos, e mizerabil ce se intampla! dar poate ca tocmai de aceea exista in Romania atat de multe cazuri de pedofilie si, asa cum am vazut intr-un film facut cu mari riscuri la noi in tara, reteaua se intinde pana departe in toata lumea- va vina sa credeti ca exista parinti care-si dau copiii, propriii copii, pe dolari sau euro celor care-i vor??? filmul despre care v-am spus a aratat clar precum cristalul ca sunt extrem de multi interesati in a mentine reteaua, inclusiv sau mai ales romani. de aceea strainii gasesc aici un climat f. favorabil pt. intretinerea acestui soi de relatii.
ca sa ma opresc totusi undeva trebuie sa concluzionez. asadar am sa repet ce-au mai spus altii inaintea mea: TREBUIE SCHIMBATA MENTALITATEA! calitatea trebuie sa ia locul cantitatii odata pt. totdeauna. dragi profesori si educatori, nu mai hraniti mintile deja abrutizate ale copiilor cu prostii de tot felul si nu-i obligati sa invete ceva ce nu le place doar de dragul de a va sti obiectul in topul preferintelor!!! si mai explicati-le din cand in cand care e diferenta dintre Andreea Esca si Stefan cel Mare, Gica Hagi si Hagi Tudose, Dracula si Vlad Tepes, Hollywood si "real life"! in lumea din afara tv-ului e inimaginabil de greu pt. cine inca viseaza!...
just me
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. loredana tudor - de Paianjenul la: 24/11/2005 07:27:27
(la: (DE CE) MA MUT LA BLOC)
"da, mymiy sunt din Valcea... de fapt, acolo am copilarit, acolo mi-e si acum sufletul, mintea, gandurile, de acolo imi trag seva si puterea pt fiecare noua zi si de acolo imi culeg toate amintirile cucare hranesc "un Azi fara Maine"..."


- Te retine cineva/ceva in Australia?....
#90217 (raspuns la: #89851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. alex andra - de Paianjenul la: 01/07/2006 16:50:50
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
"Si daca ar fi s-o luam de la inceput, as face la fel... Sunt sigura."


- ...Dacă ar fi s-o luaţi de la început, tu ai face la fel pt. că pt. tine a fost o experienţă plăcută... dar... dacă el nu s-ar mai întoarce, mai devreme sau mai tîrziu ai "obosi" totuşi să mai fanteziezi la ceea ce "fuse dar se duse"... ai cădea (pt. o vreme) într-o stare de apatie... apoi, dupa ce ţi-ai veni în "fire" (sentimentele ar ceda raţiunii), cu resemnare ai începe să-ţi concentrezi atenţia spre alte lucruri pt. care merită să trăieşti... vechile amintiri rămînînd doar cicatrici care - chiar dacă nu se mai şterg, nici nu mai dor... (...Implinirea noastră în dragoste nu depinde atît de mult de intensitatea cu care ne dorim acest lucru, cît poate mai degrabă de noroc... Ori, pe ăla nu noi îl "programăm"...)...
#131041 (raspuns la: #131029) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
floarea de colt sau lupta unui copil pt viata.......... - de Briana la: 03/09/2006 14:31:18
(la: floarea de colt)
Ma indrept spre biblioteca...iau o carte veche...o deschid..si de acolo apare ea...maiestuosa..gingasa ..rece...inghetata parca de timp...FLOAREA DE COLT..uitata acolo din iulie 2003 cand am venit din vacanta...O privesc atent si imi trezeste atatea amintiri despre locurile si intamplarile de atunci,insa ce imi apare persistent in minte e chipul unui copil,copilul care mi-a vandut-o...nu cred ca avea mai mult de 5-6 ani....il vad si acum ...imi intinde o manuta dolofana, gingasa, cu urme de noroi,observandu-se ca era mult prea muncita pt o manuta de copil...ma uit in ochii lui si vad doua margelute negre sclipind inocente..dar ochisorii lui erau tristi..obositi..vrand parca sa strige ca in spatele lor se ascunde o povara mult prea grea pt un copil atat de mic....cand a vazut ca scot banii sa ii cumpar floarea ochii lui se invioreaza si imi arunca un zambet inocent ...probabil pt el si pt ai lui reprezentau mancarea din ziua aceea,floarea de colt il ajuta sa supravietuiasca,prin ea isi castiga painea.Dar masina a pornit, ne-am indeparta lasand in urma doar praf si istoria unui copil care se lupta pt viata....
o zi buna tuturor:)
Bravo, Claudia, pt. link - de papadie67 la: 09/10/2003 23:06:15
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei)
Foarte placut surprins de faptul ca cineva, in loc sa se vaite si sa filozofeze-n pustiu (sunt vinovat!), a facut, actually ceva-n sensul tratamentului frustrarii - maladie nationala.

Initiativa e superba, popularizarea ei-imperioasa (bravo, Claudia, pt. link), iar neparticiparea, in cazul celor care-au dubii si-ar vota mai degraba "NU", un lucru greu de-nteles.

Era, desigur, interesant de stiut (sau poate mi-a scapat mie, vizitand site-ul):
- cate voturi online sunt necesare pt. ca initiativa sa poata fi concretizata in blocarea Referendumului (in forma lui actuala),
- in ce masura o Petitie "semnata" online are vreo valoare juridica, la o adica,
- si cu siguranta alte "tehnicalitati", care-mi scapa, nefiind avocat.

Dar folosirea Internetului pentru acest gen de initiative cetatenesti este excelenta si va deveni in curand o necesitate si-un fapt cotidian - vezi campania lui Howard Dean, candidat la nominalizarea pt prezidentiale-n State; vezi 'recall'-ul californian.

Stiu, momentan exista mult prea putina lume 'online' in Tara, dar chiar si cel mai lung drum incepe cu primul pas.

Care, iata, a fost facut si la noi - si trebuie salutat, dupa parerea mea.

Raspuns pt ALICE - de JCC la: 11/10/2003 10:58:34
(la: Retzetele bunicii.. Cuvant inainte.. :-)))
:-))

pasiune?? un mic lucru printre multe altele
fiecare lucru la timpul lui, un timp pt sport si viata si altul pt mancare
sunt totusi lucruri simple de facut, nu-ti ia mai mult timp decat sa te duci sa cumperi o barcheta congelata (cu cine stie ce proistii inauntru) si sa o dezghieti in micro-unde...

as zice gândesc, deci manânc...

ca tot ce mananc imi hraneste creierul si organismul.. mananc rau, hrana este rea sau chiar daunatoare
#1062 (raspuns la: #801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumesc Ruxandra, pt. linkuri - de JCC la: 13/10/2003 05:53:46
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
Papadie, eu ii multumesc Ruxandrei pt linkuri, netraind in tara, am vrum sa ma documentez, am pierdut timp, si tot nu aveam informatiile pe care le-am cautat..
linckurile date de Ruxandra m-au ajutat mult, mai ales ca sunt bine selectionate.. la fel cum nu mai vroia sa repete ceea ce Daniel a spus o data, in plus nu toti au citit mesajul lui Daniel..
cum ziceam nu putem dormi pe sit sa citim totul..

"Luneta" devine vasta, vasta...
#1139 (raspuns la: #1137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Athos - de ofemeie la: 13/10/2003 12:23:41
(la: Dragoste)
Nu mai e dragoste daca vb. de bani,si atunci de ce ii amintim de fiecare data cand un barbat spre ex. vrea sa creeze o legatura cu o femeie?!"Nu am bani pt. a o suna,sa o invit la o cafea!"Alexandra
#1174 (raspuns la: #1093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. papadie67 - de ofemeie la: 13/10/2003 12:26:53
(la: Dragoste)
Atunci de ce nu se canta Desteapta-te romane si pt. lucruri mai serioase?Vezi tu,cand nu avem mijloacele esentiale (care pt. noi sunt banii)pt. a trai ,nu dam importanta la lucrul fara de care nu ne nastem.Pt. ca din dragoste ni s-a dat viata.Alexandra
#1175 (raspuns la: #1094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. sanjuro - de ofemeie la: 13/10/2003 12:31:46
(la: Dragoste)
In ziua de azi dragostea,si vb. in special de Romania,dragostea e conditionata de situatia materiala.Si qstii de ce ?Pt. ca nu mai dam frau sentimantelor asa usor.Alexandra
#1177 (raspuns la: #1127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. ninel - de ofemeie la: 13/10/2003 12:34:15
(la: Dragoste)
Dragut raspunsul tau printr-o frumoasa poezie a celebrului nostru poet,dar asta a fost demult.De fapt,subliniez ca ne-am pierdut romantismul,iar cei care inca i-l au,nu i-l vor tine mult timp pt. ca majoritatea castiga adeseori.Alexandra
#1178 (raspuns la: #1171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. sanjuro - de ofemeie la: 14/10/2003 05:17:48
(la: Dragoste)
Dezbat dragostea din Romania.Adica acolo,cand iubesti,nu ai curajul sa o spui pt. ca nu poti invita fata in parc(asa cred majoritatea)sa-i spui :te iubesc,vrei sa impartim buzunarele goale?!Pentru ca dragostea acum trece prin stomac.Adica si unii si altii prefera pe cineva cu situatie in pofida celui fara(si nu e cazul meu,in caz ca sunteti curiosi.eu am ales dragostea pt. ca mai cred ca restul se face mai usor in 2)Alexandra
#1252 (raspuns la: #1225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt anonim - de gabi la: 20/10/2003 14:14:15
(la: A existat holocaust in Romania?)
Bine, dar totusi nu vad de ce poate fi considerata comparabila cu islamismul militant (din punctul de vedere al potentialei destabilizari a societatii) acordarea in 1878 a cetateniei romane unei categorii de locuitori care traiau in Romania si presupun ca-si plateau taxele ca si restul lumii. Complotau la vremea aceea impotriva Statului, religiei nationale sau a ordinii de drept? Intreb pt ca nu stiu, nu din retoricism.
Si nu ca-mi place faptul ca li s-a acordat cetatenia numai ca urmare a unei presiuni din exterior: dac-a fost un gest cu urmari proaste pt tara, as fi rezistat presiunii exterioare, iar in caz contrar (adica daca n-ar fi parut o idee rea) ar fi trebuit sa-mi vina ideea gestului inainte sa fie altii nevoiti sa mi-o impuna.
Personal, tot nu vad de ce-ar fi fost o idee rea acordarea cetateniei unei categorii de oameni care in marea lor majoritate faceau comert, plateau taxe si nu generau violenta sociala.

Acestea fiind zise, si desi nu cunosc amanuntele, ceva-mi spune ca Vestul civilizat nu ne-a impus in 1878 acordarea cetateniei pt o minoritate "proaspata" din motive strict umanitare, induiosat fiind el, Vestul, de soarta bietelor minoritati din Romania sau de pe alte coclauri.
Dat fiind faptul ca de ex. Belgia, (care dealtfel ne-a sustinut determinant in efortul de-a ne crea un Stat) avea un rege la vremea aia care-a exterminat in chinuri inimaginabile cateva zeci de milioane de autohtoni, nici macar minoritati, in Congo.
Si asta sub ochii complici si complezenti ai Vestului civilizat, acelasi care-mpingea pe altii ca noi catre progresul social cu forta...
Sau poate pentru oarece Profit, zeul parsiv din umbra multor actiuni "umanitare", trecute si prezente?

Anonom, multumesc pentru efortul de-a aduce anumite date (pentru mine) noi.
#1733 (raspuns la: #1694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Ilana Gillon - de JCC la: 22/10/2003 11:02:29
(la: A existat holocaust in Romania?)
Ilana, din corectie pt cei care ne citesc si nu stiu engleza, am sa-ti raspund in romaneste
(departe de mine gandul de a te critica..)

-Intamplarea c-ai cazut pe acest sit, face fericirea noastra, de a te avea printre noi

-era comunista si perioada care a precedat, are interes, este istoria noastra a romanilor, a celor care au crescut fara bunici, parinti, sau au avut parintii morti cand erau mici, din cauza urmarilor de la Baragan, canal sau inchisori

-evreii si interesul enorm pt holocaust :
romanii n-au incercat sa culpabilizeze pe nimeni, n-au invinovatit pe nimeni de holocaustul "rosu", insa nu sunt oile lui Panurge sa se arunce cu capul inainte in prapastia de culpabilizare pe care anumiti evrei au construit-o,
mai ceva ca zidul,
si unde ar vrea sa bage pe toate popoarele din lume, de la eschimosi pana la zulu

- Canalul Dunarii,
tatal tau a avut norocul sa aiba dreptul sa lucreze ca inginer, cred ca era membru de partid, deci de incredere, de a facut parte din cadrele de conducere, chiar tehnica

ai mei erau de cealalta parte a barierei, trageau la tarnacop si dormeau in santuri sapate in pamant pe paie imputite de ploaie, singurul care a iesit din inchisoare la amnistia generala, desi inginer constructor diplomat, a lucrat ca muncitor, nu era de "incredere" pt postul de inginer
intre altele spus, a iesit din inchisoare bolnav, fara dinti si in cativa ani a murit..anii pe care i-a trait, in fiecare seara scria in caiete, pe care le ingropa tot ce a trait in inchisori si la Canal, eu le-am citit foarte tarziu

canalul Dunarii era un proiect care din punct de vedere tehnic nu era valabil, iar asa cum a fost conceput era in-constructibil

nu cred ca tatal tau a facut sabotaj, n-avea ce sabota, dar a servit de buc emisar pentru un proiect la care poate a contribuit, dar care in realitate era ne-realizabil din punct de vedere tehnic la epoca; randamentul nu putea fi mai bun...

Stabii mai mari, dadeau raspunderea pe stabii cei mai mici, iar tatal tau a facut parte din lot...

Regret pt tatal tau, dar regret si mai mult pt ai mei..
dar tu nu esti vinovata de ceea ce a putut fi, sau face tatal tau inainte...
Tot ce as putea sa-ti povestesc, este despre cei care erau de partea cealalta a barierei, dar nu prea imi place sa vorbesc despre asta, este ca o durere ascunsa intr-un colt al inimei

sa tragem doar lectiile din trecut, sa construim un viitor unde lucrurile astea sa nu se mai intample..
#1881 (raspuns la: #1872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Tolanici - de ofemeie la: 22/10/2003 17:03:34
(la: Romani in strainatate)
Ce libertate a castigat Romania dupa '89?Libertatea de a muri de foame?De a cersi la coltul strazii?De at-i abandona copilul pt. un trai mai bun?Pt. a fi ucis mai usor si abandonat in santuri?Nu !Noi am inteles tarrrre prost libertatea.Nu dragilor.Eu am fugit de mizerie,iar cu ce voi face aici ma voi intoarce pt. ca tot tara mea ramane!Alexandra
#1900 (raspuns la: #1813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: