comentarii

amputat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Andrei Plesu este filosof, po - de gabriel.serbescu la: 20/02/2004 06:46:58
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Andrei Plesu este filosof, politolog si publicist. E poate una dintre cele mai lucide personalitati romanesti contemporane. Cartile scrise se gasesc la http://autori.humanitas.ro/plesu/bibliografie.htm
Dintre articole mi-ar place sa citez cateva paragrafe:

"Patria" e sansa anonimului de a avea un destin. E uneori, singurul concept la care au acces "cei multi¨. De aceea, (un individ) prefera sa renunte la "realitatea" sa imediata, la determinarile lui concrete, pentru a participa la demnitatea unei generalitati integratoare. E inutil, e chiar periculos sa-i amputezi aceasta aspiratiune. Contrariat, el se comporta patetic si justitiar: conceptul devine in mana lui infuriata - o bita cit se poate de concreta.¨
(Nationalism si europenism)

¨O suma de alegatori cu identitate difuza aleg, dupa criterii aproximative, o suma de guvernanti care nu-si dezvaluie decit ambalajul si nu sint, uneori, decit ambalaj. Nu stim exact cine opteaza - nu stim exact cum - pentru ca nu stim exact ce.¨
(Progrese)

Imperativul integrarii europene nu poate functiona simultan cu acela, infinit mai urgent, al supravietuirii. Noi sintem in etapa drastica a cosnitei stravezii, a strazii surpate, a closetului sordid si ni se atrage atentia ca nu acordam destula consideratiune homosexualilor si propagandei anti-tabagice. Gifiim dupa strictul necesar si ni se cer mari rafinamente civice
(Supravietuire versus integrare)

Poate ca totul se explica prin saracie; saracia insolubila, sistematica, batjocoritoare, a tuturor lumilor post-comuniste. Dar saracia care te face sa nu te mai speli, saracia care aduce lehamite, grosolanie, iresponsabilitate, ingalare, lipsa de respect pentru aproape, pentru meserie, pentru indatoririle elementare, saracia arborata mirlaneste, cu un fel de voiosie hida, saracia aroganta, netrebnica, rea - saracia aceasta tradeaza boli mai adinci si mai perfide, care nu se pot vindeca prin simple solutii financiare si nici prin aderari euforice la organisme internationale sanatoase. Ceva, in fibra nationala, e, deocamdata, deteriorat. Si, daca sintem cinstiti cu noi insine, vom recunoaste ca nu sintem, inca, in rindul lumii: mai avem de lucrat.
(Trenul 1642)

...pe standurile romanesti ale acestei mari expozitii nu se afla numai cartile propriu-zise. Se afla, deopotriva, cartile nescrise ale tuturor acelora care, intr-un fel sau altul, au fost anulati de istorie: ale acelora care neputind publica au pierdut curajul de a scrie, ale acelora care au trebuit sa-si cistige existenta in munci umile si istovitoare, care nu le mai lasau ragazul creatiei, ale acelora carora cartile le-au fost confiscate si distruse, sau care, pur si simplu, au murit in inchisori, inainte de a-si fi dat masura.
(Cartea ca leac si otrava)
discurs rostit cu prilejul deschiderii oficiale a pavilionului romanesc la Tirgul de Carte de la Leipzig.


SB one, reactia mea a fost poate frivola si lipsita de orice tact, dar tu esti ilustrarea vie a prejudecatii, ignorantei si habotniciei. Cu voia dumitale de azi inainte am sa te ignore.

http://autori.humanitas.ro/plesu/bibliografie.htm
#10139 (raspuns la: #10106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Republica Moldova = Bastardostan - de Filip Antonio la: 03/03/2004 16:39:44
(la: Ce sunt românofonii din Republica Moldova?)
Sa ne intoarcem putin in istorie si anume in 1775 cand din trupul Moldovei voivodale a fost rupta o portiune numita Bucovina de catre austriaci. Nu peste mult timp, la 1812, Rusia avea sa taie in doua Moldova ramasa, anexand partea de est si numind-o "Basarabia", termen pana atunci folosit pentru sudul provinciei, numit si tinutul Bugeacului.

In 1854 Rusia declara razboi Turciei si fara interventia Frantei si Marii Britanii ar fi invins fara doar si poate cu rezultat probabil anexarea intregii Moldove pana la Carpati. Cum insa Rusia a fost invinsa, ea a fost nevoita sa cedeze in 1856 Principatului Moldovei cele trei judete ale Bugeacului - Izmail, Cahul si Cetatea Alba. Nu pentru mult timp insa. In 1878 ca multumire pentru ca Regatul Romaniei participase ca aliat la ultimul razboi ruso-turc de partea Rusiei, Tarul a reanexat cele trei judete.

In 1917 la 2 decembrie pe teritoriul vechii provincii rusesti Basarabia se declara Republica Democratica Moldoveneasca care la 27 martie/9 aprilie 1918 se uneste cu Romania. In 1924, Stalin infiinteaza pe malul stang al Nistrului, Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca, initial cu capitala la Balta, iar mai apoi la Tiraspol. Este primul pas pe calea confectionarii "poporului moldovenesc de pe ambele maluri ale Nistrului". La 28 iunie 1940, in urma notei ultimative date de Stalin cu 2 zile inainte, Basarabia este reanexata de Imperiul Rus sub forma sa bolsevica.

La 2 august 1940, Sovietul Suprem al URSS (citeste Stalin) proclama noua Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. De la provincia Basarabia sunt amputate nordul (judetul Hotin) si sudul (judetele Izmail si Cetatea Alba) si date Ucrainei si in schimb este alipita asa numita RASSM de pe malul stang al Nistrului.

Cu alte cuvinte, in locul provinciei Basarabia, delimitata de doua rauri (Prut si Nistru) si de Marea Neagra, ia fiinta un bastard stalinist, pe ale carei frontiere serpuiesc sosele si cai ferate, culmea aberatiei fiind Palanca. Cata vreme RSS Ucraineana si RSSM erau parte ale aceleiasi URSS, lucrul asta n-a contat prea mult.

Iata insa ca la 24 august 1991 Ucraina, iar la 27 august 1991 Moldova isi declara independenta. Noul stat numit Republica Moldova era deja confruntat cu o puternica miscare separatista in Transnistria. In paranteza trebuie sa spunem ca Transnistria nu a fost numai rezervorul de cadre al Moldovei socialiste dar si industria era concentrata in proportie covarsitoare acolo.

Noua RM avea granitele predecesoarei sale RSSM. Iar Stalin n-a trasat degeaba aceste "granite". Ca si Abhazia sau Osetia pentru Georgia si Karabahul pentru Azerbaigean, Transnistria era polita de asigurare, "dupa noi potopul" imaginata de Stalin. Si polita de asigurare a functionat perfect. "Statul" Republica Moldova e o fictiune, care nu-si controleaza teritoriul, care are o armata straina stationata acolo, care nu are iesire la mare, nu are surse de energie, santajata oricand de la Tiraspol cu complicitatea Moscovei si cu neutralitatea binevoitoare (pentru Transnistria) a Ucrainei.

Un astfel de stat succesor al bastardului stalinist RSSM este un stat neviabil, "the failed state" cum ii zice The Economist, "the shitty state" cum i se zice pe la State Department, campion la exportul de prostituate si rinichi umani, un astfel de stat se poate numi doar BASTARDOSTAN.
#11256 (raspuns la: #11165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC, - de christina la: 18/06/2004 21:18:24
(la: Da sau nu pentru avort?)
multumesc pentru raspuns intai de toate!
nu am vrut ca intrebarile mele sa fie retorice dar asa a iesit se pare :).
situatia copiilor de pe strada din Romania este un efect al saraciei si (scuze ca trebuie sa spun) al lipsei de educatie sexuala, lipsa de care au beneficiat generatii,din pacate.
cu ani in urma mureau femei in Romania in urma avorturilor facute de diversi medici ambulanti, lasand in urma lor copii si de cele mai multe ori mai multi de 3!si crede-ma asa a fost!
la un moment dat ai pus punctul pe "i" si anume:
"problema insa este nu la copil ci la parinte"!este de fapt ce am vrut si eu sa spun,iar parintele nu vad cum ar putea oferi dragoste unui copil ce pur si simplu nu l-a dorit!
atunci de ce sa fie constrans de biserica sau legislatie sa nu ia hotararea pe care a ales-o?
iar din pacate in ultima vreme si din ce in mai des, aducerea pe lume a unui copil este legata de egoism, razbunare, samd.atentie....nu am generalizat!
as lasa totusi pe fiecare sa decida pentru el insusi!
si aici nu e vorba neaparat de dreptul asupra corpului tau.
cat despre amputarea unui picior sau scoaterea unui ochi ...cam exerat as zice.

cu bine,
christina
Maresalul Antonescu vs Regele Mihai - de carapiscum la: 28/08/2004 13:52:37
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Nu stiu de ce dar mie imi seamana acele evenimente cu "puciul" de la Bucuresti din primele zile ale revolutiei romane. Oricat as vrea de mult sa fac diferenta intre aceste doua evenimente fundamentale ale istoriei Romaniei, parca nu fac altceva decat sa le ingemanez, sa le pun pe seama acelorasi mascarade politice la care s-au facut partasi o seama de politicieni corupti si fara constiinta viitorului unei natiuni.

Sigur ca vor veni aici destui sa ne spuna despre evenimentul 23 August- ca a fost un act justificat sau nu. Vor fi istorici sau iubitori de istorie care se vor stradui sa dea ce-i mai bun din ei ca sa demonstreze "pe viu" in ce conditii s-a operat si s-a amputat la acea perioada un madular al tarii, un lider care probabil fara voia lui a devenit unul din cele mai controversate personaje ale Romaniei postbelice. Speram sa aflam mai multe de la ei si in acelasi timp sa nu fim partinitori.

Din ce am citit pana acum (si mult s-a mai scris) n-am putut intelege, sa-mi fie cu iertare, filmul evenimentelor si semnificatia lor fiindca, vedeti domniile voastre, filmul acesta trebuie sa se debaraseze intai de surplusuri si retusuri subtile si nu doar sa placa publicului, ci trebuie sa confirme realitatile existente atunci. Eu personal, sincer va spun, vad acest scurt-metraj ca pe unul ce "trebuie" sa aduca audienta si implicit foloase unora, nu putini la numar. Istoria nu este literatura, domnii mei, este matematica timpului. Ea face operatii complicate folosindu-se de adunari, scaderi, inmultiri, impartiri, iar rezultatele ei nu au voie sa fie egale cu zero.

Subiectul acesta m-a fascinat intotdeauna si am cautat in decursul timpului sa vorbesc cu tot felul de oameni care au trait, in direct sau indirect, "fenomenul Maresalul Antonescu". Am auzit tot felul de explicatii, acuzatii, critici, apoi unele pareri subiective si/sau obiective in functie de persoanele care faceau comentariile. Cert este ca nu putem scoate din context pasajul care il cuprinde pe maresal. E ca si cum am da o interpretare unui citat biblic scotandu-l din context si dandu-i o cu totul alta insemnatate. Ori asta n-ar trebui s-o faca bunii nostri istorici.

S-au omis cu buna stiinta unele aspecte extrem de importante din firul evenimentelor ce au precedat executia lui Antonescu. Din acest pdv cred ca procesul sau ar trebui revizuit si complet refacut dupa rusinoasa lui, zic eu, asasinare. A fost un act politic nejustificat si nedrept, oricum am da-o noi: ca a fost antisemit, antinational, antidemocrat s.a.m.d. Daca vreti putem sa justificam la nesfarsit actele lui, asa dupa cum le putem si califica. Ce ma sperie pe mine este gandul ca dam verdicte fara a cunoaste in fond adevarul celor intamplate. Acest adevar a fost ascuns destul de bine si firavele incercari de restabilire a lui au dus inevitabil la suprimarea "oficiala" a persoanelor ce s-au ocupat de subiect fiindca, nu-i asa, n-a convenit "autoritatilor" si evreilor implicati in "afacerea" aceasta. Orice afacere isi are castigul ei, cel putin teoretic. Dar uneori trebuie platit si un pret pt. asta.

Revenind la o idee anterioara, pt. mine, omul simplu pasionat de istorie si de nevointele neamului romanesc purtat de ici colo in lesa de unii "carturari" travestiti, asadar pt. mine ca si pt. multi altii aflarea necunoscutelor din ecuatie pare relativ simpla la prima vedere. Cum asa? Pai daca punem in balanta relele lui Antonescu si bunele savarsite de el si le agatam de axa contextului istoric de atunci, mi se pare ca e extrem de usor sa aflam cine a fost tradator si cine a fost erou. Caci, sa nu fie cu suparare, regele Mihai nu pare a fi fost erou nici macar in ochii propriilor suporteri, nemaipunand la socoteala pe oamenii simpli care si acum il reneaga. Atunci cine este eroul si cine e tradatorul? Daca Antonescu a fost tradator si criminal de razboi, inseamna ca regele si clica lui au fost pe nedrept alungati si ei poarta cinstea de eroi. Daca nici ei nu sunt eroi, atunci poate sunt fratii nostri pravoslavnici?! Sau tatuca Stalin?!

Antonescu a fost intotdeauna judecat prin prisma raspunderii ce a avut-o fata de evreii deportati. Nu la fel s-a intamplat cu liderii altor tari care au fost sub ocupatie germana si nu s-au opus exterminarii evreilor. De ce? Nu suntem toti egali in fata legilor? Nu toti dispunem de acelasi cod etic, moral? S-a gandit cineva vreodata la MOTIVELE pe care le-a avut maresalul cand a acceptat conditiile impuse de al treilea reich? De ce anume s-a ferit si a incercat sa scape pe poporul sau? Si unde au fost toate acele cotofane din parlament si din partidele politice cand s-au luat acele decizii? Isi pregateau pumnalul, poate, ca sa junghie pe la spate?

Am vorbit de conjunctura istorica. E bine de stiut intai ca partidele politice traditionale de la noi nu i-au prea dat suportul necesar si s-au asmutit unele asupra altora intr-o perioada asa tulbure cand ar fi trebuit sa faca front comun si sa lupte pt. tara, nu pt. ele insele si capital politic. N-au inteles atunci contextul, asa dupa cum nici in ziua de azi nu pot sa faca reforme viabile datorita frictiunilor si mancarimilor de tot felul. Conteaza imaginea, nu stomacul sau inima romanului. Apoi noi am fost, din pacate, in chiar centrul tuturor intereselor marilor puteri. Agresiunea lor fata de Romania, in locul suportului de care aveam nevoie, a dus in final la ceea ce se cheama o pata pe obrazul tarii, o pata pe care ne-o reamintesc cu sadism de ori de cate ori le vine la indemana: sunteti tigani, va vindeti pe nimic si nu ramaneti niciodata fideli propriilor principii enuntate mai inainte. DA, asta e adevarul, am stat cu fundul in doua luntrii si ne-am udat poponetul iar acum inca avem pelincile mucegaite, si nu ne prea convine. Mai mult decat atat suntem facuti antisemiti pe fata si ni se reproseaza lucruri oribile la care am fi luat parte, insa se omite sa se vorbeasca in prealabil despre relele pricinuite de altii inainte- si uite-asa aplecam capul in piept, ne caciulim si ne mosmondim in semn de iertare la judecata nedreapta ce ni se face.

A fost Antonescu un tradator? La aceasta intrebare pe care am pus-o de nenumarate ori, toti au raspuns ca nu, ca dimpotriva, a fost un aparator al tarii si un lider cinstit ce a dorit sa-si protejeze tara. Dealtfel cum ar fi putut Romania, o tara mica si fara resursele necesare, sa poarte un razboi direct cu Germania, cand alte tari mai titrate si mai puternice i se inchinasera deja? Pana si rusii au fost la un pas de a pierde razboiul. Nu-l mai aveam pe Stefan cel Mare sa se opuna invaziei imperiului, nu-i asa? Insa chiar daca ne-am fi opus, cred ca asta ar fi insemnat o moarte subita si definitiva a Romaniei care ar fi fost distrusa inevitabil. Ori maresalul tocmai asta a prevazut si a facut ce facuse mai inainte cu cateva sute de ani ilustrul lider moldovean: a platit tributul cerut de "poarta" (nemti) numai sa nu cadem in mana "fratilor" pravoslavnici care dovedisera ca au tendinte si expansionite si anticrestinesti deopotriva. Prevazuse in felul lui prin ce avea sa treaca Rusia bolsevica si a vrut sa ne apere de ceea ce dealtfel s-a si intamplat mai tarziu. Daca nici aceasta n-o mai intelegem, atunci nu vad ce rost mai au alte comentarii.

Eu cred ca Antonescu a dus o lupta pe doua fronturi, lupta ce aproape fusese castigata cand s-a pus la cale executia lui. Numai ca miza a fost prea mare, chiar si pt. el. Totusi, un gand nu-mi da pace: ce-am fi pierdut daca am fi mers pana la capat cu nemtii? Dar asa ce-am castigat in afara de oprobiul lumii intregi? Asta ca sa nu mai pomenesc de datoria covarsitoare ce a trebuit platita lipitorilor comuniste de dincolo si de aici. ...si de tezaurul furat cu atata usurinta, pe mana noastra.

In alta ordine de idei, e destul de simplu sa vezi care a fost scopul tuturor evenimentelor ce au adus tara noastra in pragul deznadejdii si al unei morti economice fara precedent. Nimeni n-avea nevoie de o tara puternica in regiune, o tara care dealtfel dovedise intr-un timp relativ scurt ca poate sa fie fruntasa Europei, o tara care a avut moneda nationala atat de puternica incat concura cu alte monezi de schimb international. Cine a castigat acum? Clica oligarhica cocotata la putere si care slujeste interese straine de ale neamului nostru romanesc, clica ce ne-a bagat la datorii pe gat incat nu vor mai putea fi platite decat, poate, cu pretul vreunui alt Ceausescu ce va pune tara sa munceasca doar pt. straini- aluzie la faptul ca la revolutie Romania nu mai avea nici un leu datorie externa.

A fost Maresalul Antonescu un erou? Gura lumii zice ca da. Si stim noi vorba romaneasca: "gura lumii numai pamantul o astupa"! Asta se si preconizeaza, sa se astupe toate gurile "rele" cu praful timpului. Dar si arheologia a mai evoluat, nu putem sa nu vedem vestigiile trecute. Aceste vestigii pomenesc despre acte de caritate savarsite de regimul Antonescu, despre dreptate si adevar pretuite, despre comunicate precum "Va ordon sa treceti Prutul!", despre dragoste de neam si tara, despre lupta impotriva boierilor moderni, despre tradare si despre comunismul impus cu forta. Cine desconsidera toate acestea si face pe istoricul este vinovat de tradare atat fata de istoria in sine cat si fata de propria natie.

In incheiere mai zic ca Antonescu a fost un om manat de curaj si de ambitia de a castiga un meci la care n-au fost invitati nici occidentalii si nici rusii. Pretul pe care l-a platit a fost in mod sigur razbunarea unora care se simtisera lezati in perioada cat el a condus tara. Stiu ei bine cine sunt, ca doar ei s-au intronat primii si au facut cele mai grozave vanzari in spatele liniei frontului. Daca nici asta nu mai e adevarat, cand aceeasi istorie am auzit-o din zeci de guri de oameni ce au trait pe viu acele evenimente de dupa intoarcerea armelor la 23 august, atunci Dumnezeu si voi sa ma iertati. Insa nu pot sa cred ca grozaviile ce au avut loc (acte de barbarism si cruzime nejustificate, violuri cu sutele sau cu miile, deposedari de averi, impuscari fara judecata, injosirea si batjocorirea militarilor romani prin ruperea epoletilor si apoi obligarea de a-i inghiti, subterfugiile prin care posturile cheie ale noii guvernari erau obtinute...), dupa spusele acestora, sunt niste inventii.

P.S. Despre rege... S-a cam judecat singur. E de ajuns sa spunem ca nu s-a remarcat prin nimic bun in timpul cat a condus EL tara. Sa fie bucuros ca nu l-au sfasiat oamenii pana acum si ca poate savura o zi insorita pe meleagurile ce l-au adoptat.

So far, so good.
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
este arma de foc a problema? - de (anonim) la: 05/02/2005 23:59:57
(la: Arme de foc)
De romanul_vesel,

Arma de foc nu este o problema daca este utilizata in mod corect.
Din nefericire, scopul pentru care au fost construite este acela de a ucide fiinte vii, animale sau oameni.
Fie ca este construita cu mare finete, folosind cele mai inalte tehnologii, sau este doar un puscoci vechi si ruginit daca este instare sa detoneze un cartus si este daca indreptata catre o tinta vie?!... rezultatul este acelasi!
Fie ca este folosita pentru aparare sau pentru atac, cu arma poti ucide.

Dar cine ucide?!... Arma?!... Sau cel care apasa pe tragaci?... Daca cineva vrea sa comita o crima si nu are arma de foc poate sa foloseasca un cutit, un topor sau chiar un ciomag mai sanatos.
Dar cutitul, nici toporul si nici ciomagul nu au fost construite pentru a ucide. Totusi pot fi folosite in acest scop. Asa ca unde ne oprim? Nu mai fabricam arme de foc, nu mai fabricam cutite, topoare si ciomege?
Si daca cei care vor sa ucida folosesc "starngularea"???? Deci numai fabricam nici fringhii si pina la urma ajungem sa ne amputam miinile ca sa nu putem strangula...
Dar daca folosim lovitura cu piciorul sa omorim oponentul intr-o disputa? Atunci vom amputa si picioarele... ne scoatem si dintii ca sa nu ne putem musca de beregata?...

Deci nu armele de foc sint cele care ucid.
Exceptind cazurile de exceptie (well... devenite foarte comune si frecvente in ultimii ani...) cind agresiunile unor tari impotriva altor tari creeaza sute de mii de victime... mai multi oameni mor in accidente de masina decit prin arme de foc. Deci va trebui sa desfiintam si masinile!

Eu cred ca nu armele de foc, cutitele, topoarele, ciomegele, fringhiile si masinile omoara ci oamenii care le folosesc.
Deci ca sa nu mai existe crime va trebui sa desfiintam oamenii?!..

Absurd!!!!!!

Singura cale de a reduce crimele este eradicarea motivelor care determina comiterea crimelor: lipsa de educatie, saracia, drogurile, asuprirea sociala si nationala... si mai gasiti voi altele ca sigur mai sint.

Pe curind,

Alex
sa le desfiintam zici? - de Cristall la: 14/04/2005 19:39:32
(la: Despre educatie...)
Cam radicala concluzia ta, teodora.

Vrem au ba, parintii si lumea copilariei ne plasmuieste pe noi, cei de mai tarziu, cu plusurile si neajunsurile noastre.
Copacul ce ajungem la maturitate e de fapt mladita modelata in copilarie.
Nu cred ca poti sa ii mai modifici radical formele fara sa ii faci de fapt o teribila rana, incercand sa "corectezi" ceea ce a crescut stramb.
Desigur, e altceva sa constientizezi si sa echilibrezi acele asperitati si incongruente. Sa nuantezi.
Insa nu iti poti amputa radacinile.

Si vine vremea cand ajungem si noi parinti la randul nostru. Atunci incercand sa evitam greselile parintilor nostri, cadeam in altele, ale noastre. Pe care copii nostri vor evita si ei la randul lor sa le faca cu ai lor.

Nu exista formula perfecta, ambianta desavarsita care sa creeze omul multumit si fericit by default. Vor exista mereu erodarile interne, constientizarile nemultumite, criticile, omisiunile ochelarilor de cal si tot asa.

Sa zicem doar ca suntem perfectibili:)
eu sunt de acord cu site-ul anti-romanian.org - de trustman la: 01/05/2005 05:05:45
(la: Un site strain promoveaza anti-romanismul)
in al doilea articol este vorba de antiromanism, insa in primul, cu scuze dar eu nu vad unde e problema.

din cauza acelor teribilisti care se considera inteligenti daca sparg site-uri, toata lumea are reticente in a accepta carti de credit romanesti sau in a face afaceri online cu romania. bancile straine stau si verifica uneori un cec venit din romania pana la o luna, din acelasi motiv al neincrederi in corectitudinea tranzactiilor.

comentariul "Desi sustine ca vrea sa atraga atentia doar asupra fraudelor comise de internautii romani, creatorul siteului www.anti-romanian.org nu face decit sa dea apa la moara celor care sustin ca romanii nu au ce cauta in strainatate" apartine autorului articolului si este opinia lui.

eu cred ca acea lista de ip-uri trebuia sa fie postata de ministerul roman al comunicatiilor pe site-ul sau pentru a da un semnal clar de transparenta si ca lucrurile se misca. in plus, legislatia ar trebui schimbata pentru ca baietii sa plateasca amenzi mari sau munca in folosul comunitatii sau inchisoare.

si ultima isprava a hackerilor romani: Hacker roman, solidar
Jurnalist britanic, santajat sa posteze materiale pentru salvarea ostaticilor

"Un hacker roman şantajeaza un reporter al postului de televiziune BBC WORLD, în vederea difuzarii unor materiale de natura sa contribuie la salvarea ostaticilor romani! Hackerul, dupa toate probabilitatile profesionist, a pus deja stapanire pe site-ul de discutii pe Internet al britanicului, care nu mai poate dialoga cu telespectatorii. El l-a amenintat ca, daca ziaristii romani vor fi executati astazi, îi va bloca jurnalistului cartile de credit, telefonul celular si accesul la Internet.
STUART HUGHES este un fost producator al BBC WORLD care si-a pierdut un picior în Irak cu putin înaintea începerii razboiului, dupa ce a calcat pe o mina langa orasul KIRKUK. Cameramanul sau a fost ucis instantaneu, iar lui Hughes i s-a amputat piciorul drept sub genunchi. Reîntors la BBC, Hughes a devenit ulterior o portavoce a tuturor jurnalistilor rapiti sau ucisi în misiuni internationale. Hackerul roman, care si-a luat porecla DASTER, i-a trimis jurnalistului BBC mesaje tot mai amenintatoare, pe masura escaladarii crizei. Ultimul, trimis ieri, suna astfel: -Ti-am spus sa-i ajuti pe ziaristii romani care sunt ostatici în Irak si m-ai ignorat! Înseamna ca nu-ti pasa de ei. OK, iata un ultimatum! Daca maine jurnalistii nostri vor muri, iti promit ca te voi distruge! Am toate conturile tale. Nu sunt un tip rau, dar nu glumesc si nu ma înfuria. (...) Daca nu-ti pasa de tine si de familia ta, ignora-ma, dar va fi pentru ultima oara. Vei înceta sa existi ca om civilizat, deoarece îti voi bloca toate credit cardurile, telefonul celular si accesul la Internet! Semneaza: Daster, hacker roman. Jurnalistul britanic a anuntat pe internet ca a facut o reclamatie la Politia Metropolitana pentru ca i-au fost blocate drepturile de administrare ale site-ului. Anuntul sau a primit zeci de raspunsuri de la persoane care spun ca înteleg drama ostaticilor romani, dar condamna la unison gestul hackerului."
Sursa: Realitatea TV



RSI - de Simeon Dascalul la: 25/05/2005 12:53:22
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
Dacă ai prins perioada războiului din Vietnam ştii mai bine cum au stat lucrurile.
Vorbind de înfrângere mă gândeam la una veritabilă cum am tot avut noi parte - invazii, amputări teritoriale, ocupaţie străină - toate chestii de care SUA a fost scutită.
La o oarecare distanţă în timp Vietnamul se vede mai degrabă ca un proiect eşuat, decât ca o încleştare serioasă.
donquijote - de transilvanpop la: 25/07/2005 11:21:43
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sa schimbi culoarea unui creion nu stiu la ce ti-ar folosi, dar pot sa iti prezint altceva. Un om care a cazut intr-un rezervor adanc de trei metri
in care se gasea solutie fierbinte pentru curatare, cu o concentratie mare de NaOH. Rezervorul nu era plin, i-a ajuns pana in partea superioara a coapselor. Rezervorul nu avea scara de acces, dar colegii l-au gasit langa rezervor la cativa metri, iar pe zapada proaspata nu erau decat urmele omului care duceau INSPRE rezervor. Omul stia in urma cu doi ani ca avea sa i se intample ceva, si tocmai isi luase ramas bun de la rude, prieteni, urmand sa lichideze in ziua respectiva si cu serviciul.
I-a cazut toata carnea de pe picioare, ramanand oase goale, pe care nu a fost de acord sa i le amputeze. Pe os gol nu se poate forma carne, clar. Totusi omul azi umbla pe picioarele lui, chiar daca se ajuta de carje, i-a crescut carne, piele si par. Il cunosc personal, am copilarit cu copiii lui.
Pe vremea cand s-a intamplat asta era Proca ministrul sanatatii (pe vremea lu' Impushkatu') si s-a interesat personal de caz. Desi mare comunist a recunoscut si el ca "trebuie sa existe Dumnezeu, sau ce-o fi aia". E vorba de cazul Gabor, pe care, daca ai acces, il poti gasi in presa interna si externa a vremii.
Cred ca e mai mult decat un creion colorat.
#61110 (raspuns la: #60758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai Omul ...lui Dzeu - de cico la: 30/08/2005 12:14:56
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
In primul rind, nu scrie NICAIERI in Biblia originala (in limba in care-a fost scrisa) ca Dzeu ar avea CHIP! Cauta tu pe subiectul cu evolutia, ca s-a pus controversatul citat si-n engleza, iar RSI parca l-a discutat si pe cel original, in ebraica. Doar in romana pare-se (dintr-o traducere clar defectuoasa) s-a creat o noua ramura crestin-ortodoxa a unui Dzeu ...cu fatza umana!! Deci cind te referi cu ciuda la inlocuirea bratelor si picioarelor amputate cu minuni tehnologice, la grefele de inima sau inlocuiri de rinichi, nu mai avea tu grija lui Dzeu (ca nu-l insulta nimeni!), incerca din contra s-o capeti pt cei astfel salvati! In paranteza spus, "asemanarea cu Dzeu" ii face pe multi sa-l perceapa ca spiritualitate (admit ca fac parte din aceasta categorie), lucru cu care stiu ca multi fundamentalisti nu sint de acord.

Stiinta asta careia ii porti de grija (sic!) a dus la nasterile fara dureri (prin epidurale si alte metode), la evitarea bolilor si epidemiilor de altadata prin vaccinuri, la chirurgia dentara cu anestezie, la imbunatatirea bien-etre-ului prin operatiile estetice, ca sa spun doar de citeva. Cind te-ngrozesti la "mutatii" (cum le numesti tu), gindeste-te mai degraba ca unui amputat i se reda (chiar partial) o functionalitate pierduta. Sau daca-i vorba de mutatii genetice, am mai spus cu alta ocazie ca bine m-as simti sa am si bronhii, sa pot respira si sub apa (ca Kevin Costner in Lumea apelor). E clar ca tu unul nu esti "pregatit sa le accepti" (fereasca-ne Cel de sus de mai multi ca tine!) si, cum spunea si altcineva mai jos, n-as vrea sa-ti doresc sa-ti probezi "credinta" pe necazul vreunuia apropiat sau chiar pe tine insuti, sa vedem ce mai zici atunci.

Au dreptul sa supravietuiasca (gratie stiintei), « impotriva » defectelor « originale « ?

Ce "defecte originale", taica??? (doar nu te-oi referi la pacatul Evei si "defectul" de-a te fi nascut femeie? :))) Adica se naste unul fara vedere si vezi Doamne nu care cumva sa vina Stiinta sa i-o redea (ca lui Jordy in Star Trek), ca nu e "pregatit" unul ca tine s-o accepte! Bine-ar fi sa-ti judeci doar propria persoana si sa mai lasi "judecatile" (chiar propagandistice) la adresa altora. De la tine cam stim de-acum la ce sa ne-asteptam : tu lasi sigur oamenii sa moara! Sa-si ispaseasca pacatele, nu? :((

ps Da' stiu ca ti-ai gasit un titlu pe cinste ("Stiinta intre pierzanie si absolvire") ...Ai vrea tu sa traiesti iar la opaitz, dar cred c-o sa-ti lipseasca Internetul ;) Prin el, iata, poti sa debitezi orice prostii si (vrei\nu vrei) te citesc mii ;)
om - de anisia la: 30/08/2005 21:27:36
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
cand am spus "monstrii" m-am referit la mutanti genetici...bazaconii ce se pot naste din diferite experiente si pot fi greu constrolabili, sau chiar necontrolabili.
tu spui: NU este invelisul asemanarea, este spiritul = ce usor ar fi daca ar fi asa... nu zici? numai ca omul, prin natura sa, complica lucrurile. si de aceea tind sa cred ca din fabricatie ne asemanam cu El doar pe dinafara. restul este "jobb"-ul nostru de-a lungul vietii: mai intai sa tindem sa ne asemanam LUI si spiritual, apoi sa invatam cum si intr-un final sa reusim. nu iti dai seama cat de usor ar fi fost daca ne asemanam Lui spiritual din nascare? nu-ti dai seama de cate rataciri am fi fost scutiti?
mai spui tu ca: asadar invelisul poate fi modificat ceea ce poate altera/ascunde spiritul! ...dar si imbunatatii - si aici ma gandesc la increderea in sine pe care o persoana cu picior amputat o recapata odata ce i s-a pus o proteza si i s-a dat mai multa libertate de miscare (am ales un exemplu simplu!). uite vezi, aici gresim noi oamenii, aici demonstram noi ca mai avem mult pana sa ne asemanam LUI spiritual. ca tu te-ai gandit doar la "altera/ascunde"... rezultate negative , as zice eu. cred ca gandindu-ne la rezultate pozitive, de imbunatatire si prin care sa fie ajutati cei mai tristi ca noi , am putea sa ne apropiem putin de tot in procesul de a ne asemana LUI. pentru ca el, inainte de a se gandi la sine insusi, s-a gandit la restul oamenilor, la noi.
stiinta , intre pierzanie si creatie, ar trebui sa-si stopeze tendinta de pierzanie si sa se concentreze pe latura de creatie...prin care sa poata sa-i ajute pe cei ce au nevoie de ajutor.
#68675 (raspuns la: #64422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciomuirea penisului - de Cassandra la: 27/09/2005 16:56:17
(la: Scandal medical in RO)
Nu stiam dar am incercat sa ma informez. Dificultatea consta in aceea ca niciodata nu vom putea intelege ce s-a intimplat din ziare care ca deobicei dau informatii tehnice foarte prost documentate si tind spre senzationalism de exemplu au reusit sa transmita foarte bine imaginea lui Ciomu ca un macelar care taie penisul omului in trei bucati ca si cum ar fi un salam.

Se pare ca in cursul unei operatii pentru extirparea unui testicol bolnav, care avea o pozitie reala diferita de cea indicata de ecografie, Ciomu a sectionat accidental uretra pacientului (grav) dar folosind un bisturi electric i-a si suturat-o in acelasi timp (grav), dupa care (nu se stie de ce poate ca s-a enervat dupa incidentul anterior) i-a sectionat penisul acestuia inscriindu-se in istoria amputatorilor de penis alaturi de Loraine Bobbit (parca exista verbul to bobbit acum se poate introduce in dex si verbul a ciomui)! Nasol de tot...

Cazul a avut o mare transcendenta tinind cont de faptul ca este vorba de un organ atit de semnificativ si ca interventia de dificultate minima era realizata de un profesional experimentat cu o eroare atit de greu de explicat. Ministrul Sanatatii a declarat public ca actiunea lui Ciomu a fost "voluntara"...nici nu vreau sa ma gindesc la asemenea perversiune - poate era indragostit de nevasta pacientului sau poate deodata l-a apucat o imensa invidie pe "organul" lui. Cert este ca Ciomu e medic si a gasit imediat o explicatie care poate fi si convingatoare. Se pare ca pacientul e bine, i s-a reconstruit penisul si are sanse chiar sa-si reia activitatea sexuala. Cu Ciomu insa nu stiu ce o mai fi.
Am gasit si o alta explicatie a cazului, care in contextul Romaniei actuale pare cea mai logica:

"Doctorul Ciomu intra in operatie.
In sala, el, anestezistul si asistenta .
O intreaba pe asistenta :
- Mai Geta, asta a dat ceva ?
- A dat o p..a, dom' doctor !
- Pai sa o impartim la trei !"

Ce s-a intimplat in sala de operatii si in mintea lui Ciomu in acele momente, nu vom sti niciodata. Bine ca nu se intimpla prea des...Dar se intimpla chestii mai grave care sfirsesc cu moartea pacientului evitabila pe de alta parte, despre care nu aflam niciodata
Ciomu era asistentul lui Ranga acu' mai mult timp (anatomie)

#74990 (raspuns la: #74920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. anisia - de Paianjenul la: 15/10/2005 19:35:44
(la: Moment de plictiseala naste intrebari curioase)
"Cand v-ati spalat ultima data pe picioare???"


- In urma cu cincisprezece ani...

(...doar la citeva ore inainte de a-mi fi amputate, dupa un accident de automobil...).
RSI - de Simeon Dascalul la: 22/11/2005 15:01:30
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
>de fapt concluzia intregii dezbateri
dar e interesant să auzi mai multe argumente şi contra-argumente; nici opinia mea nu-i bătută-n cuie, are la bază informaţiile disponibile

> Nu exista dragoste in politica
Păi, în mass-media e aderarea e majoritar tratată ca şi un eveniment fericit şi mult dorit. Nu se argumentează de ce, aderarea e bună în esenţa ei. Nu există umbre şi genul ăsta de abordare mi se pare enervant. Aici suntem de acord, fluturarea mirajului cu belşugul european face extrem de digerabilă aderarea acum, dar efectele viitoare se vor dovedi nasoale.

Referitor la extremism, eu consider invers, că o cumulare a proprietăţii la străini duce la dezvoltarea extremei drepte. Nu dispun de statistici din epocă referitor la ponderea străinilor şi la voturile pentru extrema dreaptă, dar ştiu că, de exemplu, cuziştii au avut succes în nordul şi nord-estul Moldovei – zone foarte „multiculturale” la acea dată. Ceea ce a fost perceput ca o acaparare a industriei şi comerţului de către neromâni a dus la apariţia partidelor extremiste. Străini d.p.d.v. etnic, figura cu cetăţenia noi românii n-am putut-o lua în serios niciodată. Chiar şi în zi de azi ce recensământ ar tulbura mai mult opinia publică? Unul conform căruia 80% din suprafaţa arabilă e deţinută de un individ pe nume Patriciu ori Oprişan sau altul în care proprietarul poartă numele de Hayssam ori Fischer, fie el cetăţean şi răs-cetăţean? Chiar dacă d.p.d.v. moral sunt absolut la fel.
Exemplul dat de tine cu statele fost-comuniste ar fi liniştitor dacă România nu s-ar prezenta la aderare mult mai prost ca respectivele ţări.

Nevoia de modele e mare, totuşi nu-i văd chiar aşa de bine pe politicienii interbelici. În acelaşi interval de timp şi acelaşi partid au coexistat Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu – cred că el era cu deviza „prin noi înşine” – cu o gaşcă de afacerişti veroşi şi incompetenţi catastrofali (se pare ultimele grupuri sunt generate automat la fiecare generaţie). De aici a rezultat prestaţia noastră jalnică din primul război, care ar fi putut avea efecte mult mai rele.

Scuze pentru interpretarea cu just/injust. În felul în care ai explicat lucrurile sunt pe deplin acceptabile.

N-am dat la întâmplare exemplul cu’38. Mi s-a părut că am găsit câteva asemănări distractive, dar care probabil ar fi expuse mai degrabă de un istoric din secolul 25, decât de analiştii contemporani nouă.
Unu - România nu poate sta deoparte. Că hotărârea e luată văzând cum se scurg soldaţii invadatori pe ceea ce erai obişnuit să consideri teritoriul propriu sau că decizia s-a adoptat preventiv, luând în calcul combinaţii de factori economici sau geo-strategici, rezultatul e acelaşi – România trebuie neapărat să fie înglobată în ceva şi direcţia în care tră să meargă îi destul de clară.
Doi – trebuie acceptate nişte pierderi teritoriale. Sigur, nu pierderi de acelaşi fel. Îi relativ lejer să semnezi azi pentru teritorii de ceva timp duse şi mult deznaţionalizate. În epocă amputarea nordului Transilvaniei era încă dureroasă şi mult mai greu de înghiţit. În schimb nemţii erau generoşi cu alte teritorii „compensatoare”: restul Banatului, văile Timocului şi Vardarului, împingerea graniţei spre est.
Trei - nu e atât o alegere pro-, cât anti- Rusia (am explicat înainte că nu cred în mitul zânei Europa). O Rusie temută, de care se leapădă şi ceilalţi slavi şi preferabil a se evita, după cum reiese din experienţa celor ce au avut de-a face cu ea.
Patru – chestia la care se aderă. D.pd.v. economic, al eficienţei administrative, al curăţeniei străzilor, superioritatea Germaniei poate fi comparată cu superioritatea Schengen de astăzi. Nu la acelaşi nivel, îmi pare rău că nu pot da sursa, dar sigur am citit că, înainte de război, venitul pe locuitor în România era cam 1/3 din cel occidental, însă azi ne prezentăm mult mai prost şi nu numai strict la venit.

În fine, cred că noi doi am alunecat spre confruntări de idei, îndepărtându-ne de partea cea mai dureroasă şi mai interesantă – consecinţele materiale ale aderării pe termen scurt, pe care le-ai atins într-un comentariu. Mi se pare că au picat deja firmele ce stăteau să pice, iar fiscalitatea crescută o vom evita ca întotdeauna prin muncă la negru. Dar viitorul apropiat tot stresant îmi pare
latu-le - de anisia la: 12/01/2006 23:50:22
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ai vazut ca stii raspunsul
cum de nu va pomenii,
nici pe tine, nici pe dansul
cosmacpanul din campii...

lumea-'ilalta n-o stiu inca
daca zâne pentru-n zeu
va ascunde dupa stanca,
ori pastreaza Dumnezeu...

ce stiu insa ca-n a ta grija
"ne-o lasat" cel ce-o plecat
sa-si mai scoata cate-o schija
din trecutu-i amputat...

asadar, de ZEU ti-o place
sa te botezam de-acum
zi asa... voia ti-om face
necârnind nici cum-necum...



_____________________________
sunt doar un om obisnuit...
#99945 (raspuns la: #99924) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe un discovery am vazut cite - de munteanu rodica la: 25/03/2006 21:37:27
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
pe un discovery am vazut citeva fragmente a unui documentar in care un alpinist suferise o dubla trauma in urma unei expeditii;
ramasese fara un bun prieten si din cauza degeraturilor i-au fost amputate mainile si picioarele de la coate si genunchi.
ei acest om a participat la un maraton mergind pe proteze si mai mult incerca sa escaladeze un zid folosindu-se doar de fragmentele de maini ramase.
ceea ce m-a impresiont in mod deosebit fost faptul ca omul zimbea,
fata -i era senina (imediat m-am gindit si la Ramon Sanpedro) si considera ca este absolut normal ca viata trebuie sa merga inainte
eu am sa caut sa revad intreg documentarul caci mie imi pare un bun exemplu de intelegere si vointa
gigi - de Horia D la: 29/03/2006 02:49:50
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
cum amputea face abstractie de tine?

Lascarica, pai daca esti inmood de taiat lemne, hai la baiatu, ca am cativa copaci cazuti!!
#114033 (raspuns la: #114032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de cand tot citesc conferinta - de Yuki la: 07/05/2006 21:25:41
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
de cand tot citesc conferinta asta intrebarea ta racule incepe sa-mi sune ironic, cum naiba sa nu pui la suflet, nici nu are sens sa intrebia asa ceva. Si nush cine se intreba ce-i sufletul asta si pe unde se afla. Habar nu am. stiu doar ca doare rau acolo, undeva in mine, si se rupe in doua, si raman urme ce nu se trec, si apoi iar creste si prinde aripi. Si oricat am vrea sa-mi amputez sau sa-mi dresez aceasta componenta a mea, nu pot. Nu, nu cred ca pun prea mult la suflet, si daca nu pun acolo, pun la inima, pun la creier, si tot eu sunt. Cred ca altii nu pun deloc, sau cum am mai zis, pun prea putin.
mdeah - de Cri Cri la: 16/05/2006 03:36:48
(la: Labirintul iubirii)
Am citit. Sincer.. din cauza comentariilor.
Tot din aceasta cauza m-am inarmat cu toata rabdarea...si crede-ma, am avut nevoie de ea. Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu forma sau cu fondul?
Hai sa incep cu "vestea buna". :)
Nu e cea mai plictisitoare poveste din lume... ca si subiect, zic. Dar ingrozitor ii amputezi acest merit!
Deci.. forma:
-cacofonii: "frica ca", cel mai des folosita
-cuvinte.. neliterare: "iasa".. uneori nici n-am inteles drept ce era folosit: "iese", ori "iesi"
-virgule: mai degraba, "nevirgule" care pierd pe drum sensurile
-dezacorduri: "sentimentele ce ii uneste"
-repetitii care nu intaresc, doar supara: Era conştient de faptul că între ei nu va fi niciodată nimic şi cu toate acestea nu a reuşit să o uite. Rodica va fi mereu în inima lui, chiar dacă între ei nu va fi niciodată nimic.; În primul rând, să nu crezi că mă intimidezi, dacă vii, aşa, în casă la mine şi mă ameninţi, iar în al doilea rând, cum îţi permiţi să vii la mine să mă ameninţi?;Tu eşti pentru mine fiica, pe care mi-am dorit s-o am, dar, pe care datorită împrejurărilor nu am putut să o am.;’’ Ce s-a întâmplat cu mine?’’ Spune Rodica când (si aici o cacofonie!) se trezeşte şi vede că se află întinsă pe covor. Pe moment nu îşi aduce aminte ce s-a întâmplat, dar încetul cu încetul îşi aduce aminte că vorbea cu florile ei şi că deodată a văzut negru în faţa ochilor şi în rest nu ştia ce s-a întâmplat.... In fine, mai sunt, nu mai am rabdare sa caut.
-nepotriviri intre timpurile verbelor, nejustificate de context:Pe peron era multă lume, unii tocmai au coborât
Bun.
Ca fond... chestia cu trandafirul rosu in banca... rasfumata, chiar daca acesta era pus doar joia:))
Spui tu ca ti-ai dorit sa consolidezi baza.. dar, pentru Dumnezeu, toate personajele tale dau impresia ca vorbesc si se misca la fel. Degeaba afirmi ca unul are pantaloni bej si camasa bleu iar altul altceva. Sunt foarte slab conturate. Nu e de mirare ca Guinevere le-a simtit prea multe; sunt greu de urmarit asa, doar dupa nume.
In rest... stil groaznic de plat. Ai o liniaritate in exprimare, ceva de speriat... greu de "vazut" imagini, macar picturale (din cauza lipsei de contur), si nici un pic de viata. Totul static... mai rar, sacadat. Nu creezi atmosfera, parca nimeni nu respira...
Poate ca e prima proza pe care o scrii... Mai scrie... dar, mai ales, mai citeste! Mult.
Sper sa nu te supere comentariul meu, ci sa-ti foloseasca la ceva.
Apropos de chestii "zgarietoare", ai una si in comentariu: dai atentie totala la toate detaliile :) Ma refer la constructie. Cu ideea sunt de acord, dar tu n-ai urmat-o... sau mai precis, te-ai straduit prea tare.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: