|
te provoaca sa gandesti
amurg in delta ion pillat comentariu la ultima strofa
COMUNISMUL UN CADOU PRIMIT DE LA VEST
- de
romanul_vesel
la: 08/01/2005 01:55:20
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?) Comunismul este cadoul pe care Chruchil si Americanii ni l-au facut dupa Tratatul de Pace de la Yalta, cind ne-a plasat sub influenta Rusiei Comuniste.
Ca orice noua conducere politica si comunismul s-a bazat pe clasa nemultumita - muncitorimea - dar si din rindurile muncitorimii pe cei lenesi si fara speranta. Asa ca de unde aveau sa ia "POLITICIENI CU EXPERIENTA" in conducerea unei tari cind toti "BAIETII" erau niste golani analfabeti: Petre Borila - tigan din Delta, Ion Apostol - tractorist din comuna Independenta, linga Galati, Gheorghiu Dej - muncitor la Fabrica de Rulmenti Birlad Ana Pauker - evreica, mucitoare tesatoare din Basarabia Vasile Luca - evreu, din Basarabia (nume schimbat ca sa para romanesc) Teoharie Georgescu - evreu, criminal de drept comun din Basarabia (nume schimbat ca sa para romanesc) Ceausescu - sa nu mai amintesc... Toti o sleahta de golani!!!! Nu va fie cu suparare aceiasi situatie am intilnit-o si in Decembrie 1989, cind i-am fugarit pe comunisti si ne-am trezit cu o alta sleahta de golani: Dinescu, Voiculescu, Roman, Dide - Puscarie, Miron Cosma, etc... Si atunci l-am adus pe Bunicuta (Iliescu) pentru ca el desi era comunist cel putin avea experienta in conducerea unei tari. Politicienii nu se nasc peste noapte, si am vazut cu ochii nostri ce au facut guvernele lui Vacaroiu, Ciorbea... si altii ca ei. Voi ii stiti mai bine, ca ati votat pentru ei. Cei care isi amintesc de viata in Romania dintre anii 1970 -1980 nu pot sa spuna ca am trait rau. Nivelul general de bunastare se apropiase de standardele internationale. Tot mai multi romani is cumparau apartament si "masina mica", scolile devenisera tot mai bine dotate si nivelul de educatie depasea cu mult tarile vestice. Din ce in ce mai multi copii din Romania cistgau Olimpiade Internationale de matematica si fizica. Se infiintasera institute de cercetare si academii ,se inmultisera locurile la facultati. Toate astea nu cad din cer. Sint rezultatul unui venit national adecvat si a unei economii in crestere, pe care cei ce nu o inteleg o critica - pentru ca asa sintem noi invatati sa criticam. Dupa anii 1980 intreaga economie mondiala s-a deteriorat si bineintels ca cei mai afectati am fost noi cei din Est. Ca sa mentii oamenii in servicii si sa sa-i dai fiecaruia o bucata de piine trebuie sa faci sacrificii. Noi nu aveam milioane de someri ca Germania, America, Anglia... etc. La noi fiecare trebuia sa fie angajat! Poate a fost gresit din punct de vedere economic. Dar care dintre noi ar fi preferat sa fie somer? Citi dintre noi au platit pentru a merge la scoala, sau pentru a-si da copiii la scoala? Citi dintre noi au platit pentru asistenta medicala? Care dintre noi a fost oprit sa ajunga inginer, doctor, profesor, economist pentru ca parintii nu au avut bani sa-l tina la scoala? Citi dintre noi am absolvit facultatea si nu i s-a dat un loc de munca? Toti am avut aceeasi sansa si fiecare a beneficiat in functie de talent, putere de muunca si grad de inteligenta. E usor sa criticam si sa ne aducem aminte numai ce de a fost rau. Dar citi dintre noi si-au adus o contributie adevarata. Dupa 15 ani de "DEMOCRATIE", tot ce s-a construit prin munca noastra si a parintilor nostri a fost distrus s-au vindut pe nimic. Combinate industriale, industria petroliera, industria miniera, educatia si agricultura. Nu mai avem nimic! In schimb avem libertatea de a injura in gura mare, fara sa ne fie frica de securitate, pe Iliescu, Constantinescu, Basescu si pe cine mai vreti voi. Iar ei rid pe sub mustata, se sterg cu mina la gura ca sa para populari, si isi umplu buzunarele. Am trecut de la stagiul unde aveam bani si nu aveam ce cumpara... la stagiul de magazine pline cu vitrine atragatoare dar avem buzunarele goale. Avem DEMOCRATIE - dar nu avem de munca si nu avem ce minca, avem PASAPOARTE dar nimeni nu ne da o viza de excursie pentru ca venim dintr-o tara saraca si reprezentam pericol ridicat de emigrare. Asa ca ce regretam de pe vremea lui Ceausescu? Fiecare regreta sau se bucura prin prisma lui personala. Eu am plecat din tara pe vremea lui Ceausescu, dar nu am plecat din motive economice. Am plecat din motive politice si sociale. Daca as fi acum in Romania as pleca din aceleasi motive politice si sociale plus motive economice! Alex A patra elegie Pe drumul vechi pe care se lasa toamna : fumul Satucului din vale urcand la dreapta, fumul La stanga mea pe ceruri al unui stol, departe. Si eu aici, in golul vietii. Singur intre Pamantul ce ramane si zilele ce zboara In anotimpul tainic. Cu greul meu, cu pasul Ce suna surd de parca ma urmareste pulsul Stravechiului meu sange fosnind a vesnicie, Gonindu-ma din astazi spre nicaieri. Cu gandul Cules demult, cum este cules tot campu-n toamna Tarzie unde starui. Aud prin ceata serii, Din sat, latratul jalnic al cainelui in lanturi, Din cer, tot mai in zare, sfasietorul tipat Al pasarii pornite spre pripegie. Unde Sa merg de-acum ? Pe cine sa mai astept ? In iarna La staul se intoarce asin si bou s-astepte Pre Domnu-n scutec. Singur pe pragul indoielii, Pe pragul vesniciei si-al vremurilor mai singur, M-opresc sa-mi aflu calea adevarata : fumul Satucului din vale pierind la dreapta, fumul Topindu-se la stanga cu stolul meu in zare. Si eu aici. Dar umbra se-ntinde, ziua scade. m-ai omorat, mai ales cu ultima strofa!!!
cand iti apare volumul de poezii in editie princeps, vreau vreo 50 de bucati! ______________________________________ "Raiul meu, ramâi asa!" (Ion Barbu) Asta imi place, fara ultima strofa care-i redundanta. Are sens si un fir de fior.
in fine ca ai facut un comentariu la ultimul text al meu de acum cateva luni nu are importanta...poate comentariile la tine au devenit ceva mecanic pe care nu le ai in vedere.
ce aveti voi de impartit nu ma priveste...am remarcat doar ca este un spectacol trist si cu intrare libera indiferent de jigniri nu sunt de acord sa fie adusa in discutie prietena, iubita, sotia. nu cred ca este bine sa actionezi la primul impuls ca uite ce se intampla. daca maan si cu tine ati fi dat o turnura amuzanta kestie cu "ciupitul de buci" nu se ajungea aici. nu o sa fac niciun comentariu legat de efortul tau nereusit de a te situa pe locul 1. Bravos celor care stau in "tribune". Ce mi-a placut cel mai mult:
o spaimă ce stă pe umerii mei ca un copil care vrea să ajungă la stele şi ziua e stranie în jur mă înveleşte precum un sac de plastic văd cum strada îmi intră în picior ca o sîrmă apoi, cred ca "delta personala" poate sa fie doar "delta", e un exces de cuvinte descriptive care sufoca sugestia. si inca, ai putea sa mai renunti la cateva "ca"-uri din comparatii, fiindca sacadeaza textul. de ex: o spaimă ce stă pe umerii mei - un copil care vrea să ajungă la stele asa cred, tu stii ca trebuie sa iei sugestiile astea cu un bob de sare. uitasem: ultima strofa mi-a placut mult. IMAGINI, TOAMNA
Se clatina galbene pasari usor pe parul din vie. Nu, toamna isi pregateste iar stolul de frunze pribegi. E aerul limpede astazi, ca apa-n paraul de munte, Si singur un nor mai sclipeste pe ceruri — un pastrav de-argint. Gorbaciov a fost ultimul presedinte al URSS si primul presedinte al Rusiei;
S-a salutat cu tovarasul Ceausescu, cu un pupat sincer-tovarasesc, un pupat mediatizat care ne-a dezvaluit adevarul depsre miezul politicii; G. este cel care facea ca "lumina sa vina de la Moscova" G. o personalitate incantatoare, un model barbatesc; G. a facut ca prafulo sa acopere pe babaul nuclear; G. este omul care a facut posibil ca eu in Sala Palatului sa aud în loc de ovatiile Labele Poc , Evanghelia lui Iisus Hristhos; G. in anul 1980 a facut public faptul ca a avut un coleg , in tinerete, roman capabil pentru rolul de lider politic al Romaniei, si l-a numit astfel pe Iliescu Ion; (cu voia dvs. ultimul pe lista); Gorbaciov a fost un copil energic, inteligent, foarte ascultator de parinti. Acum, Gorbaciov este o persoana matura de la care poti invata multe lucruri interesante. pentru un 69
am rupt plapuma in doua si-mi dau seama, sinonim ca-mi lipseste-un pantomim iata-ma, transforma-ma in corida-azvarle-ma sa ma dau cu flori de gheata din zori pana-n dimineata sunt indragostit de-o fata care tace (nici nu face) misca-ti fundul i-am tot zis uita-ma sunt un prostscris referat ion pillat am dat toamna la spalat si culegatori de trufe cearca-n tufe si-ar mai fi multe de spus dar din cat vad m-am cam dus mult prea dreapta-n aratura recent la cautatura Nici un comentariu in ultimele 12 ore.
ce text idiot si lesinat am scris atunci...cred ca eram drogat cu papaverina!
...si on topic: Toamna de Ion Pillat Sclipea pe zid soparla de smarald, Se aplecau deasupra tamaiosii, Arama tremura in aer cald Pe nucii galbeni si pe vite rosii. Ca intr-un port sub viile-n terase, Cu soare-n panze anul ne uitase. Reinflorea pe dealuri liliacul, Si piersica prin foi se rumenea Si vara iar isi deschisese sacul Belsugului, si rodul nu palea, Si-n suflet zilele de jar ca-n sita Suflau o fericire aurita Mai staruiau pe ceruri randunele, Mai guruiau hulubii prin paduri, Privighetori spargeau clestar de stele, Dar cu zabranic de taceri in jur, Cu melodii sunand a altadata, Si vorba ta si-a mea sta descantata. Ce-a dat de-a dezlegat ce se legase? Cum s-a facut ca vremea ne-a venit? Ca pasari, pomi ca panze de matase Umflate-n vantul iernii au pornit, Ca a brumat, si nu cum ninge luna, Ca toamna ni s-a dus pe totdeauna. (sursa: http://www.interferente.ro/Toamna-in-poezia-lui-Ion-Pillat.html) Am gasit pe Internet pagina ta de poezie din: http://www.geocities.com/cristianfara/
si citind-o acolo pe ultima, intitulata "Taci" am dorit sa iti impartasesc faptul ca ea mi-a placut mult. Ai un stil original. Poezia "Taci" mi s-a parut foarte reusita degajand multa sensibilitate, abilitate fluenta in constructia versului clasic, fiecare din cele patru strofe ale ei fiind o adevarata metafora surprinzatoare. Ma intreb de ce nu ai afisat-o si pe acest site. Sunt sigura ca "Taci" ar fi atras atentia in modul cel mai placut. Dar te rog sa modifici la ultima strofa acel "vi" unde cred ca ai omis un "i" atunci cand ai scris-o, corect fiind: "cuvintele vii". Felicitari! Iti doresc succes si te voi mai vizita! Am gasit pe Internet pagina ta de poezie din: http://www.geocities.com/cristianfara/
si citind-o acolo pe ultima, intitulata "Taci" am dorit sa iti impartasesc faptul ca ea mi-a placut mult. Ai un stil original. Poezia "Taci" mi s-a parut foarte reusita degajand multa sensibilitate, abilitate fluenta in constructia versului clasic, fiecare din cele patru strofe ale ei fiind o adevarata metafora surprinzatoare. Ma intreb de ce nu ai afisat-o si pe acest site. Sunt sigura ca "Taci" ar fi atras atentia in modul cel mai placut. Dar te rog sa modifici la ultima strofa acel "vi" unde cred ca ai omis un "i" atunci cand ai scris-o, corect fiind: "cuvintele vii". Felicitari! Iti doresc succes si te voi mai vizita! mi se pare bunicica poezia. Ar putea sa fie insa mai buna daca ai lucra un pic la ea. Fii atent la repetitii (de exemplu in ultima strofa - ploaie, ploaia, ploua, ploua, ploua). Poti sa incerci sa te joci cu cuvintele. Ar iesi chiar fain. E doar parerea mea. Succes in continuare! ________ keep it simple... asta si e. pana la ultima strofa
M-ai facut sa plang, ai atita claritate in exprimarea sentimentelor mi-am amintit cu cita disperare scriam si eu poezii pentru o iubire pierduta si pe care am s-o pastrez in suflet pina la moarte. Desi credeam la inceput ca e vorba despre o iubire vie care mai arde inca pentru ca pui sentimentele la prezent (te iubesc, te admir, etc), vad in finalul poeziei tale un trist "Tare mult ne-am mai iubit". AM perceput o schimbare radicala de ton deci la ultima ta strofa. As fi preferat mai mult poezia ta fara ultima strofa, caci o iubire nu poate dura pina la moarte decit atunci cand sentimentele te ard si te dor la timpul prezent. Oricum, mi-a placut mult si te felicit. Iti trimit si eu citeva versuri care iti completeaza gandurile (la mine sunt chiar ultimele strofe dintr-o poezie!) :
Chiar daca durerea surda viata intreaga mi-ar zdrobi stie inima mea muta, tot pe tine te-as iubi! Iar de-n ultima secunda in val negru voi pluti, tu esti ultima dorinta, doar pe tine te-as iubi! Lasa-mi aripa sa poarte dorul trist la nesfarsit! In lumea banala, toate, doar de tine mi-au vorbit.... Te salut cu simpatie razvy si mult succes in continuare ! sa nu uitam cat ne iubim,
si cat de mult ne vom iubi, sa nu uitam pana murim si nici dupa ce vom muri ................................................. Pentru mine parcă aşa ar suna ultima strofă, dar nu-mi permit să fac propuneri sau să-ţi sugerez schimbări, căci şi aşa cu versuri care plâng şi care îmbată în finaluri triste...tare frumos mai ştii să simţi Răz. A simţi azi...este o calitate, iar a dărui şi celor din jur este un har, o boabă de lumină într-un cazan de întuneric unde lumea îşi înghesuie un amalgam de trăiri fără gust, fără culoare, fără frumuseţe. Şi cum mai spuneam cuiva de aici...eu nu cred că în viaţa asta ne defineşte ceva mai frumos decat iubirea şi sufletul...la urma urmei ele sunt tot ce contează...restul este...inconsistenţă. Să dai vieţii un pic de culoare, un pic de alb negru, un pic de gust, un pic de nebunie, un pic de copilărie si multă frumuseţe... asta este deviza mea! Mulţumesc ... pentru că ai dat sufletului meu o "gură" din sentimentele tale frumoase şi nu mă îndoiesc că multor alte persoane de aici... Să mai scrii Răz...îmi place atmosfera de vis, plină de romantism şi melancolie, de căldură şi dragoste, de dăruire şi de frumuseţe din poeziile tale...sunt ca un vin foarte vechi şi dulce care te cuprinde, te învăluie şi încălzeşte sufletul până în cel mai adânc ungher al său. "Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca numai ca tu esti inca o persoana care se considera proasta...
Cu ultima strofa, m-am straduit sa risipesc aceasta impresie...:-)))
Interesanta 'suita' de nume
- de
rembrandt
la: 11/01/2006 00:43:38
(la: cuprins in loc de deznodamant?) Interesanta 'suita' de numere de la sfarsit. Am inceput cu ea si pe ea am ramas. a, en passant... m-andeamna-ul din ultima strofa nu se scrie asa. ________ t'es tellement tellement tellement belle
|
 loading... |
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.
"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...
Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.
Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.
Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.
Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.
Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.
Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.