|
te provoaca sa gandesti
amurg la marea neagra
Mistretul cu colti de argint - Stefan Augustin Doinas
- de
Catalina Bader
la: 20/12/2003 03:10:49
(la: Cele mai frumoase poezii) Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de os si zicea: -Veniti sã vanam în paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse copita si blana si ochiul sticlos... -Stapane, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vanatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici ... Dar printul trecea zambitor inainte privea printre arbori atent la culori, lasand în culcus caprioara cuminte si linxul ce rade cu ochi sclipitori. Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte: -Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe: veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!... -Stapane, e apa jucand sub copaci, zicea servitorul privindu-l istet. Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci... Si apa sclipea ca un colt de mistret. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: -Priviti cum pufneste si scurma stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri: veniti sã-l lovim cu sageata de fier!... -Stapane, e iarba fosnind sub copaci, zicea servitorul zambind indraznet. Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci... Si iarba sclipea ca un colt de mistret. Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste: -Priviti unde-si afla odihna si loc mistretul cu colti de argint, din poveste: veniti sã-l lovim cu sageata de foc!... -Stapane, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul razand cu dispret. Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci... Si luna sclipea ca un colt de mistret. Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii cum sta în amurg, la izvor aplecat, veni un mistret urias, si cu coltii il trase salbatic prin colbul roscat. -Ce fiara ciudata mã umple de sange, oprind vanatoarea mistretului meu? Ce pasare neagra sta-n luna si plange? Ce vesteda frunza mã bate mereu?... -Stapane, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci. Asculta cum latra copoii gonindu-l... Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci. Mai bine ia cornul si suna intruna. Sã suni pana mor, catre cerul senin... Atunci asfinti dupa crestete luna si cornul suna, insa foarte putin. P.S. multumesc, Mada de ce-mi aduce aminte marea neagra ?
de diminetiile cind ne trzeam ptr. a vedea rasaritul soarelui , de zilele fierbinti petrecute cu prietenii , iar serile ...ahhiii, serile... a fost frumos , dar a trecut atita timp de atunci... Marea Neagra!! sunt apoximativ aproape de ea..o vad destul de des. Chiar ieri mi-am plimbat degetele prin perdeaua de apa de la malul plajei Modern. Iubesc marea si nu cred ca as putea vreodata sa ma despart de ea. Imi este destul de greu ca nu sunt acolo in fiecare zi, ca nu imi delectez privirea si sufletul in fiecare dimineata privind rasaritul in cantecul placut al pescarusilor. Am inecat in adancimile ei zeci de amintri, devenind astfel seiful trairilor mele. Cele mai minunate clipe le-am petrecut vara trecuta. Prima oara cand marea a fost martora iubirii mele, prima oara cand apa sarata ne-a scaldat trupurile lipite.
El a fost primul alaturi de care am privit infinitatea orizontului din larg. Stancile fierbinti de care se loveau valurile inspumate ne-au lasat sa ne inchinam printr-o imbratisare deasupra lor. Totul parea o frantrura dintr-un vis. Ieri marea era trista, era agitata...simteam ca sufera pentru mine, simteam ca ma intelege. Poate ea m-a facut sa inteleg ca iubirea de care am vorbit mai sus se stinsese odata cu apusul ultimei seri de vara. Mi-am dat seama ca am realizat cam tarziu, dar ceea ce conteaza acum e ca nu sunt singura. Langa mine va fi intotdeauna Marea. ce bine ca am gasit situl asta. recent am citit un articol despre Calistrat Hogas intr-o publicatie romaneasca si comentarii ale lui George Calinescu ( ce-l uram in liceu, iar acuma il citesc cu nesat) si am decis sa caut pe internet literatura romaneasca. am parasit Romania acum trei ani pentru alte locuri "mai bune" si "mai bogate" , iar acum platesc pretul platit de toti cei ce se despart de locurile natale si de glia strabuna.
Marea Neagra...20 de ani am trait langa mare. Dimineata soarele iesea din mare si-mi batea la geam care vara era deschis, iar caldura placuta, lumina si sunetul pescarusilor inunda camera. Ma trezeam si primul lucru, scoteam capul pe geam si inhalam aerul sanatos si inmiresmat de dimineata si ochii mei se plimbau peste mare pana la orizont. Numaram vapoarele din departare care asteptau sa intre in port. Trenul se auzea si el si adauga la fanfara aceasta de zgomote prea putin bagate in seama. Plecam la scoala cu vecinii din bloc iar in statie, cand asteptam troleul, ne faceam temele la mate. Bineinteles ca lipseam de la prima ora. La a doua jucam fotbal sau coci. Cand venea chimia deja stiam ca mergem la plaja, la Modern, cu toata clasa. Ce bine era sa te balacesti in apa cu prietenii, sa sari de pe dig, sa impingi fetele in apa si planifici partide de pescuit. Cand se termina "scoala" fiecare ne scuturam de nisip si pe carari alaturate ajungeam acasa si povesteam ceam facut la scoala. Seara ne intalneam pe faleza si ne uitam la trecatori dar de cele mai multe ori stateam jos pe nisip si vorbeam despre ce o sa facem cand o sa crestem mari. Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung vreodata mare, ca marea o sa fie departe, ca totul o sa fie doar o amintire... Ce este o amintire?? In aceste meleaguri straine lumea ma intreaba de unde sunt. De unde sunt? Din Romania. "Unde e Romania?" . Romania e acolo unde este si inima mea. Langa Marea Neagra.
Marea Neagra … imi aduce am
- de
Mariana Ignatov
la: 25/10/2004 18:40:23
(la: Marea Neagra, amintiri) Marea Neagra … imi aduce aminte de o persoana speciala care nu mai este: tatal meu. De cand ma stiu in fiecare vara mergeam la mare. Primele amintiri le am de cand eram inca pe olità….Si ultimul an in care am fost la mare cu parintii…. am facut o poza; clasica poza la mare in apa. Si poza asta o privesc zilnic pe birou. Imi aduce aminte si de tatal meu dar si de mare.
Acum de fiecare data cand ma intorc in Romania trag o fuga pe acolo. Imi trezeste amintiri placute… Am vazut si alte mari dar parca niciuna nu e ca Marea Neagra. Poate ca afirm asta pt ca sunt legata ca romanca de pamantul romanesc…. cu stima, mariana
horia, apropos de camasa neagra
- de
anisia
la: 14/05/2005 20:27:12
(la: Trancaneala Aristocrata "3") hai sa-ti scriu un out-fit masculin de dupa-amiaza care-mi place:
jeans gri-sobolan, camasa neagra, pantof timberlake negru, curea asortata, ceasul...e important sa fie un ceas care sa reprezinte personalitatea individului, parfum hugo boss dark blue si miros de trabuc/tigare fin(a). obligatoriu proaspat barbierit si cu sosete negre. mor de indivizii care-si pun sosete albe la pantof negru. cata lipsa de gust!!
Mistretul cu colti de argint - St.Augustin Doinas
- de
Intruder
la: 16/05/2005 11:45:07
(la: Cele mai frumoase poezii) Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os şi zicea: - Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos... - Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vânatul cu coarne, ori vulpile roşii, ori iepurii mici ... Dar prinţul trecea zâmbitor înainte privea printre arbori atent la culori, lăsând în culcuş căprioara cuminte şi linxul ce râde cu ochi sclipitori. Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte: - Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn mistreţul cu colţi de argint, nu departe: veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!... - Stăpâne, e apa jucând sub copaci, zicea servitorul privindu-l isteţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri: veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!... - Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci, zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste: - Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste: veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!... - Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreţ. Dar el răspunde întorcându-se: - Taci... Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii cum stă în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat. - Ce fiară ciudată mă umple de sânge, oprind vânătoarea mistreţului meu? Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge? Ce veştedă frunză mă bate mereu?... - Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-l... Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci. Mai bine ia cornul şi sună întruna. Să suni până mor, către cerul senin... Atunci asfinţi după creste luna şi cornul sună, însă foarte puţin. Cand ma gandesc la Marea Neagra, primele amintiri care imi revin in minte sunt cele din copilarie. Desi acum iubesc Marea, tin minte ca atunci cand eram mic o uram. De cate ori imi intind cearceaful pe plaja, imi amintesc cat de rusinos eram cand eram mic, cand trebuia sa ma dezbrac, pentru ca mama ma lasa intodeauna in funduletul gol. Si asta pana la vreo 9 ani.
Desi acuma mi se pare amuzant, tin minte ce m-am suparat odata cand ne-am intalnit pe plaja cu un coleg de clasa si cu familia lui (el avea slip). Cand ajungeam inapoi la Bucuresti, aveam grija sa dispara toate pozele pe care le faceam pe nisip, la mal (tineti minte fotograful imbracat in marinar care tragea de o barcuta si 2-3 maimutoi gomflabili? :-)). Apoi a venit pubertatea, revolutia, adolescenta, taberele cu scoala in care am facut o gramada de prietenii cu tot felul de fete din tara de care imi venea asa de greu sa ma despart cand se termina tabara... Acuma, abia asteptam sa vina vara sa fug la mare si sa-mi fac de cap. De 7 ani de cand am terminat liceul, abia daca am mai ajuns asa, cate un weekend in fiecare an, cu vreo prietena sau manat de servici... Deh, astai viata... Dar oricum, acuma iubesc Marea, amintirile, prieteniile de atunci, si cred ca daca soarta ar face sa ajung cumva in capatul celalalt al planetei, cred de ar fi sa stiu ca mor, as da orice sa mai vad odata Marea Neagra si sa retraiesc un amor la malul marii... Cautand in aer prada,
O pisica trece strada Si e neagra, vai de noi, Chiar si veacul se opreste Si privind-o, se gandeste Cum s-o stearga inapoi! Ca un om fara de minte, Numai eu merg inainte. Toti imi striga, esti nebun !? Dar de ce imi este draga Si iubesc pisica neagra, Asta n-am cum sa le-o spun. Nu te speria, iubito, Chiar de spune lumea-ntreaga C-ai avea pe inserate Ochii de pisica neagra, Daca tu provoci dezastre, Doar dezastrul meu sa fii, Taie-mi calea viata toata, Si de zece ori pe zi. p.s. poezia n-are nici o legatura cu vreun utilizator al cafenelei. :)
Stimata Mare Neagra,
Am citi
- de
ingerul_marii
la: 09/11/2005 16:31:09
(la: Marea Neagra, amintiri) Stimata Mare Neagra,
Am citit comentariul tau si vreau sa te felicit. Mi se pare sensibil, impresionant si m-am regasit si eu in el, intr-o parte destul de mare. Nu sunt departe de tara, dar stiu ca daca as fi depare marea mi-ar lipsi imediat dupa familie. Inca o data felicitari pentru comentariu! Ingerul marii
filosoful mahnirii...
- de
Homo Stultus
la: 26/04/2006 23:08:40
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii) "Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya
Nu stiu de ce se spune despre cioran ca ar fi mult prea pesimist... Mahnit da... si un peu nihilist... "scormonitor cu betigasul in excrementele unei mumii..."si asta (prin Antropologia filosofica parca). Una peste alta este cel mai vesel om trist pe care l-am citit (fragmentar din pacate).Literatura filosofica sau filosofie literara? Nu pot sa-l bag in tipar, nu inca... Lovitu-m-am si de "caiete de la salamanca" si scremetul marii l-am auzit. Imi place sa-l aud gemand desi nu inteleg de ce... Cea mai placuta companie neagra pentru nopti albe. "Fumat deja" doar pentru cei ce au cunoscut cu adevarat "amurgul gandurilor" desi asa o afirmatie te duce "pe culmile disperarii" si speri sa intre "in descompunere" toti cei ce nu au avut "revelatile durerii". Acestora le poti recomanda "silogismele amaraciunii" ca sa nu cunoasca doar "cartea amagirilor" sperand astfel ca isi vor da seama de "sfarsitul care incepe".
este internetul ca o gaura neagra..........
- de
COSTELINO
la: 04/05/2006 19:42:43
(la: Internetul, o gaura neagra?) Parerea mea personala este ca acest mijloc de comunicare ne ajuta in setea de cunoastere, ne completeaza cunostintele sau le improspateaza. De 2 ani am intrat pe internet si pot spune ca in condtiile si cerintele actuale un simplu functionar ca mine,a castigat un prieten, atat la locul de munca cat si acasa pentru documentarea mea, a fi in pas cu tanara generatie.
Din titlu prezentat de dumneavoastra si daca ne gandim la copii care stau ore in sir in fata "jocurilor", este pot sa spun "o gaura neagra" Cass. Marea Neagra nu-i mi neagra ca inainte, am grija sa nu se deverseze petrol in ea ! ;P
================================================== "Beer is proof that God loves us and wants us to be happy." ~ Benjamin Franklin -Daca ar urmari cineva scurgerea de apa menajera in Marea Neagra ar fi mai bine...(Romania, Bulgaria, Georgia, Ucraina -- toti retardatii preistoriei:)))
Bacteriile anaerobe au ajuns la 50 metri de suprafata !!! ALARMANT SI HIDROGENUL SULFURAT ! salutari, sixpack Bela ,neagra de pe canalul B1,nu stiu de ce.
Si faptul ca era prea departe telecomanda iar mie-mi era lene sa merg sa o iau pentru a schimba canalul. "Nu atingeti cercurile mele" Arhimede neagra-n cerul gurii...
tipul de femeie care bifeaza barbatii pe lista zicandu-si: "l-am terminat si p-asta...sa vedem cine urmeaza..." ______________________________________ No one can be good for long if goodness is not in demand. B. Brecht Am intrat si am citit toata poezia deoarece din versurile vizibile se observa ca au ritm. E semnul unui suflet plin de "poezie". Daca te "calesti" in lupta ai sanse sa reusesti. Am pus poezie in ghilimele pentru ca ma refer la starea de poezie, si nu ca ai avea in suflet o biblioteca.
Versurile "Acum se naste ca sa moara Caci maine nu va fi la fel" sint logice. Amurgul se naste seara si dureaza citeva minute. Moare...Dar miine e din nou amurg si e limpede ca nu e la fel cu precedentul. Mai sint pe lume si trubaduri, si spectatori ai acestora. Monte_oro, care e legatura dintre tine si vorba romaneasca "Muntii nostri aur poarta,/Noi cersim din poarta-n poarta"? Datorii da!Vremea se poate sa fie surd de nepasatoare!Deciziile...?Da-le dracului!Cine arunca primul cu piatra in mine si are curajul sa spuna ca le-a respectat sau le va respecta?
Eu cred ca lunea cea neagra poate fi de mai multe ori sau niciodata,pentru fiecare in parte.Depinde de noroc!
amurg de mai
- de
alex andra
la: 11/05/2008 18:59:49
Modificat la: 11/05/2008 19:00:22
(la: Un alt amurg, o altă toamnă violetă...) amurg de mai cu sori bolnavi
cu plumbuiri si cu lacustre tuberculosi se scurg pe strazi asteptand zorii sa ii mustre amurg de mai cu ploi marunte o frunza mov se tot roteste si se opreste drept pe frunte ca un sarut dat pe muteste
|
 loading... |
(la: A existat holocaust in Romania?)
I reached this site completely by chance and was amazed to see that the situation of the Jews in Romania during the communist era and before is still of such a huge interest.
My father Ing. Aurel Rozei was one of the engineers that were employed in the first Canalul Dunarea Marea Neagra project. He was sentenced to death in 1952 for sabotageing the works. Is this trial known now in Romania ? What is the attitude towards it. Any information will be highly appreciated.