comentarii

analiza cuvantului mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Din pacate nu-i altfel - de Simeon Dascalul la: 22/09/2004 12:29:05
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
Ba nu, e fix la fel, cu o doză de simţ al umorului în minus şi de una de exasperare în plus. Nu ştiu când rutina - drum şcoală – şcoală – drum casă, care a evoluat apoi spre serviciu - s-a transformat şi din ceva înghiţibil a ajuns ceva foarte greu de suportat. Probabil după ce începi să conştientizezi că “asta” nu-i ceva temporar, ci bătut în cuie pentru eternitate şi că nu prea ai cum să scapi. Dacă stau şi analizez soarta mea / a noastră nu-i cea mai rea din lume, ba sunt alţii care-o duc mult mai rău. Am o slujbă normală, prost plătită, desăvârşit de stupidă, în care pendulez între plictiseală şi epuizare. Patronul încearcă să stoarcă din noi cât mai mult şi noi să ne surmenăm cât mai puţin. Deseori mă fascinează colegii mei şi tare aş vrea să le fiu asemenea. Înjură în surdină şi-şi fac treaba, când primesc un al treişpelea salariu de două milioane sunt de-a dreptul leşinaţi de recunoştinţă şi niciodată nu li se par absurde toate lucrurile existente pe o rază de treizeci de kilometri. Dacă le-aş spune că ieri făceam o figură îndurerată nu fiindcă trebuia să stăm trei ore peste program, ci fiindcă urma să mă întorc în acelaşi apartament nasol şi dimineaţa să vin iar în aceeaşi slujbă şi mai nasoală, cred că n-ar pricepe nimic. Oamenii ăştia parcă au un zid protector în jurul creierului şi îi invidiez tare mult.
Mă bate gândul să-mi schimb serviciul actual, deşi ştiu că nu găsesc ceva mai grozav, numai din plictiseală. Dar sunt sigur că remediul n-ar fi eficient decât pe termen scurt. După o săptămână aş începe iar să mă uit pe site-urile editurilor să văd ce mai apare şi cum pot aloca salariul meu simbolic.

Îmi întreţineam cumva iluzia că senzaţia asta de zădărnicie, de plictiseală de moarte e şi din cauza provinciei şi că Bucureştiul mai colorează cumva vieţile. Văd că lumea e finită şi că te poţi simţi la fel de încarcerat şi într-un oraş mare.

Soluţia mea are puţine şanse de a se materializa şi poate părea trivială. Dar cred că singura libertate o dau banii şi că nu avem altă variantă de acţiune decât să ne preumblăm în prostie pe la interviuri, poate nimerim pur aleatoriu o slujbă bănoasă. Atunci urâţenia slujbei ar fi compensată de confortul de-acasă şi pe ansamblu viaţa n-ar fi aşa de groaznică. Cred că dacă aş lua un salariu bun i-aş vedea pe ai mei colegi de birou ca pe Patapievici şi Djuvara.

Dar cum spuneam, e prea puţin realizabilă. Şi oricât mă gândesc nu văd nici o variantă de a-scăpa din mediocritatea materială în care ne bălăcim.
Destin - de Ivy la: 23/09/2004 01:28:12
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
De ce iti complici tu viata? Iti face bine sa iei fiecare fraza scrisa de o alta persoana si sa o analizezi?
Parerea mea e ca nu face bine, de fapt nu cred ca iti face bine.

Nu am sa ma apuc sa explic ce inteleg eu prin cramponare, pentru ca banuiesc ca ai mai mult chef si mai mult timp de analiza decit mine si probabil eu nu am nici talentul... sa dau cuvintului ?cramponare" definitia care tu o doresti..
Cred cu ..indirjire ca ti-ar sta tare bine sa incerci a copia un pic stilul..vesel de la cafenea...tu analizezi prea mult vorbele celorlalti, esti mult prea serios (stiu, seriozitatea e un lucru bun, este de apreciat..desigur) dar un pic de descretire a fruntii cred ca ar prinde bine...Cel putin eu asa te vad, stind la birou, cu incordarea citinduti-se pe chip..pleeaaseee relax.. Ti-am citit in mare toate textele (la unele e adevarat ca nu am rezistat pina la sfirsit..)..sunt interesante..dar stii ce, cele mai interesante erau dialogurile cu dinisor, si stii de ce?!?..pentru ca ea reusea sa-ti mai ia din incordare...
In fine, m-am lungit destul, si imi cer scuze...

Desigur ca propunerea ta e de luat in considerare. Dinisor o pune la dosar, si vom vedea ce se alege pina la urma. Toate propunerile sunt luate in considerare.

Hai, zimbeste acum ca aproape ai terminat de citit si ai sa vezi ca e mult mai bine...si nu ma lua in seama de te-am suparat.

toate bune,

Ivy
#23116 (raspuns la: #23110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De ce iti complici tu viata?"Ivy, - de DESTIN la: 23/09/2004 02:00:25
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
este ce tu afirmi:

"De ce iti complici tu viata? Iti face bine sa iei fiecare fraza scrisa de o alta persoana si sa o analizezi?
Parerea mea e ca nu face bine, de fapt nu cred ca iti face bine."

Thank! de unde ai mai venit si cu ideea aceasta???imi complic viata!!!

Cand se vine cu afirmatii fara suport referitor la persoana mea si la ce eu am scris ,este firesc sa dau sau sa cer explicatii...nu crezi?asta numesti ca imi complic viata???!!!

Multumesc de sfaturile acordate...citeste ce eu am scris...si apoi exprima fara partinire...atunci usor si simplu, a vedea, ca nu sunt cel ce incerci a-l creea...

Nu ma justific,insa explicatii am...

Multumesc incaodata si promit ca nu am sa mai deranjez...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#23118 (raspuns la: #23116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu cred ca e aroganta in "wwjd" - de sharpchuter la: 12/10/2005 22:39:06
(la: wwjd)
daca iti pui intrebarea "WWJD" nu cred ca implica si faptul de a sti ce ar face Isus in locul tau. pur si simplu te intrbi, iar asta cred ca iti aduce in minte niste principii si valori promovate de El in timpul vietii Lui pe pamant. asa ca e bine sa te intrebi ce ar fi facut Isus in locul tau; nu ai de unde sa sti (crede-ma chiar nu ai de unde sa sti) dar iti pune in fata niste volori demne de urmat.
si daca nu WWJD, atunc te poti intreba ce ar face cutare si cutare.....si prin asta nu vreau sa spun ca procedezi cum crezi ca ar proceda ei, doar analizezi situatia din punctul lor de vedere, si faci tot cum tu crezi ca este mai bine, pe baza a mai multor analize....

parerea mea...
#78312 (raspuns la: #46309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor, creatorul si logica - de donquijote la: 21/12/2005 13:54:36
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Un exemplu didactic de teorie stiintifica este Mecanica lui Newton.

Calitatea fundamentala a unei teorii stiintifice este capacitatea de a face predictii care trebuie sa fie verificate in realitatea externa.


poate ma luminezi si pe mine ce predictie exact face mecanica newtoniana? ca se poate calcula distanta pe care o parcurge o musca care zboara in zig zag intre 2 trenuri pleacand unul spre altul din a si b pana o vor vor strivi? asta nu e predictie. e aritmetica de clasa a 6-a. sau e predictie in aceasi masura in care este 'ce naste din pisica soareci manaca'. sau in masura in care evolutia poate fi prezisa. evolutia se bazeaza pe statistica si evenimente aleatoare. si mecanica cuantica. dar poate nici alea nu-s exact stiinte. si nici ramura matematicii numita probabilistica (teoria probabilitatii) nu e, dupa tine.

Termeni ca "prezumptie de fals" sint povesti filozofice gasite din antichitate si pina in zilele noastre.

ce mai bat campii cu gratie filozofii astia din antichitate si pana acum...

O teorie evolutionista ar trebui sa arate daca prin perfectionarea (atentie: fara hardware total nou) creierului de animal se poate ajunge la creier de om. Analiza mea SUGEREAZA ca nu. De aici ipoteza unui Creator fara sa-l specific.

daca o teorie nu are explicatie care sa te satisfaca pe tine, atunci ii dai tu una care acopera orice: creatorul. nu conteaza ca ridica probleme mai mari decat pe alea pe care le 'rezolva'. admir logica profunda din afirmatia de mai sus.(vorbim de logica folosita de stiinta, nu cea din cartile sfinte bazata pe credinta).

ps: pusesem cateva intrebari legate de creatorul tau'nespecificat', care nu e D-zeu(dupa cum ai afirmat in cateva randuri), la care n-ai raspuns.



#96401 (raspuns la: #96198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de cher la: 28/06/2007 21:52:21 Modificat la: 28/06/2007 21:55:17
(la: La poveşti cu neica Ion)
Sa stii ca desi glumesc, spun de-a serioaselea (daca te intereseaza sincer parerea mea)Nu-mi place fragmentul pe care l-am evidentiat caci nu are autenticitate taraneasca.(doar acest fragment nu poezia in totul)
1. macrameurile sunt specifice oraselor,
2. lipsa de jena este o specialitate de mahala.
Poate nu mai ajungi sa citesti, dar iti explic ce am simtit dupa ce mi-am analizat pornirea mea negativa fata de cele cateva randuri...
#211062 (raspuns la: #210541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motane - de om la: 06/11/2007 20:29:26 Modificat la: 06/11/2007 20:30:37
(la: Despre noi)
nici pe mine nu ma incearca nimic, nici macar o usoara tristete". Eu am spus o analiza a mea cu sange rece. Cum se da tonul majoritar asa se joaca :)) Cine vrea joaca, cine nu, NU! Salut participarea ta la Mister ;))

Pacat vecine ca nu ai prins cartierul de prin anii '80, era mai fain decat acum! Multe s-au demolat si putine s-au construit :((
#252826 (raspuns la: #252823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cosmacpan la: 29/01/2008 06:59:30
(la: statu-n barba palma-n cot)
Am ales un loc care m-a dovedit
Pana sa dovedesc daca e buna sau nu...alegerea.

Am cules stropi de fericire
Si n-am stiut a demonstra nimic.
Caci teoremele nu de asta aveau nevoie.

Culege roua diminetilor!
si demonstreaza ca apa fierbe numai la 100 de grade
dar cine mai are nevoie de demonstratii?

Dezbina/inbina si fa-te bobina, de fum.
caci scrumul ce-a ramas acum
ti-arata-al analizei drum.

mi-am dovedit ca alegerea-i buna
Si-am demostrat ca e praf pe luna
M-am dezbinat aruncandu-ma-n vant
M-ai analizat: cuvant cu cuvant.
Concluzia?
Soarele s-a postat in centrul sistemului.
Belle - de adina.petre la: 18/07/2009 12:38:44
(la: Sunt eu ciudata?)
N-am cum sa o iau personal, doar e vorba despre mine! :) Glumesc, nu am de ce sa ma supar, eu am pus intrebarea, si n-am pus-o doar ca sa aud 'nuuu, vaaaai, esti minunanta!'

Iti multumesc pentru contributie, eu insa cautam altceva, nu o analiza asupra mea, sau sfaturi despre cum trebuiesc depasite astfel de situatii, pentru ca asta stiu deja. Pe mine ma interesa sa stiu, exact ce am intrebat in text, daca aceste gesturi, pot fi considerate ca nepoliticoase intr-un context social.

Ok, la treaba cu ochelarii de soare, se pare ca intr-adevar, oamenii sunt mai permisivi, si accepta ochelarii de soare intr-o conversatie. :) Ma intereseaza lucrurile astea, din cauza asta intreb.
#464433 (raspuns la: #464130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
xpol, - de 1brasovean la: 29/12/2010 21:18:04
(la: Libertate vs. cultură politică)
hai ca pana la urma mi-am gasit ceva timp si-am cetit ce-ai zis p`aci. cateva observatii pe fuga:

-scrii prea MULT, aduci in slujba saraciei de idei o multime de date. seamana a intoxicare statistica, deocamdata suportabila;

-vrei sa vezi doar partile pline ale paharelor marinaresti si piticesti, ceea ce induce dupa sine o lipsa de credibilitate - te pozitionezi, nici macar discret (argument: pe site-ul xpol.ro mai ca nu o pupati in cur pe Udrea, spre ex. fie intre noi vorba: e o jmechera, stie sa invarta bani si oameni si papagali din partid, insa asta nu inseamna ca are stiinta guvernarii. in aceata privinta - oho! - e departe de d-na Merkel, noroc ca o ajuta labagii din partid, mai cu o sacosa contra voturi, mai cu furtul electoral pe fata, pe spate etc.);

-si sa nu uit: textelor le lipseste ideea de forta (aia, stii tu care!), simpla insiruire si arucarea cate unei rame timide in locul unei limbi viguroase intr-un anume loc, nu tine loc de idee, nu te defineste doctrinar, nici ca mecanism de gandire si analiza, parerea mea.

dar ma rog, s-ar putea sa fiu subiectiv; n-am avut nervi sa citesc toate scriiturile voastre. e drept, nici ca m-ar interesa prea tare politichia facuta pe sest.

(iarasi, subiectiv) imi pareti plictisitori si pentru ca nu abordati (nici de gust!) teme locale. sa-ti mai spun ca democratia ori este (si) locala ori e.... varza?
sa mai povestim ce efecte induce coruptia generalizata promovata de idolii tai (ori de alti politruci de cacat)?
stii care este starea democratiei in mediul rural, spre exemplu? s-ar putea sa nu te intereseze, asa-i?
invatatoarea mea - de (anonim) la: 28/10/2003 00:17:50
(la: Invatatoarea pentru mine)
Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!
#2331 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 24/06/2004 07:11:46
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu stiu de ce dar am impresia ca te-am suparat cumva prin faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente pe care se pare ca nu le pretuiesti. asta ar insemna ca tu nu vrei sa afli adevarul altora ci vrei numai sa-l impui pe al tau ca fiind bun. eu doar ti-am infatisat o alta perspectiva asupra subiectului si nu cred ca prin asta am tinut mortis sa-ti schimb parerea. dar pana la urma orice argument pro sau contra se aduce tocmai in vederea schimbarii anumitor stari de lucruri sau a unor idei preconcepute, nu-i asa?
as putea relua discutia ta plecand de la o intrebare ramasa celebra din Scriptira: "ce este adevarul?" este intrebarea pusa de Pilat lui Hristos in pretoriu inainte de a-L judeca, intrebare la care atunci n-a aflat raspuns pt. ca Iisus tacuse. de aceea Pilat I-a si zis ca: "putere am sa te eliberez si putere am sa te rastignesc." unii Sfinti Parinti talcuiesc aceasta intamplare cam asa: Pilat n-a aflat raspuns intrebarii sale fiindca a pus intrebarea gresit. daca ar fi intrebat 'CINE este adevarul?' probabil ca i s-ar fi raspuns: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu in veci". tu vrei adevarul doar pt. comunicare, eu il vreau pt. viata si eternitatea ei.
intr-un fel te contrazici spunand ca aceasta comunicare nu o vrei speculativa cand de fapt chiar din inceputul subiectului tau pui sub semnul indoielii canonicitatea unor carti din Biblie sau calitatea/calificarea celor numiti sfinti de biserica. da, e dreptul si optiunea ta sa te exprimi cum vrei si sa spui ce-ti trece prin minte. dar cand faci aceasta ca si cum ai zice 'invatati de la mine ca stiu eu ce zic' e semn ca vrei sa ne schimbi sistemul de valori si adevarurile in care crezusem pana acum.
sunt curios si-as vrea sa aflu raspuns la intrebarea mea daca ai vreun fel de pregatire teologica fiindca mi se pare f. important. tu vrei sa iei in discutie istoria bisericii fara a uza si de instrumentele puse de ea la dispozitie. vreau sa spun ca ti se pare normal sa studiezi istoria ei dar numai din afara ei. si iar insinuezi ca ti/ni se ascunde adevarul istoric despre biblie... de cine? de ce? cum? vorbesti de analiza... nu ma mira. e deja un obicei in lumea occidentala sa dezgroape mortii pt. a le studia oasele si ramasitele. cica e stiinta. in curand n-o sa mai avem pace nici in morminte, asta tot de dragul sarmanei stiinte sufocate de-a lungul vremii de religie. ce nu se spune e faptul ca stiinta nu L-a contrazis intotdeauna pe Dumnezeu, s-a intamplat uneori chiar sa-L adore si sa-L slujeasca. insa vezi tu, e mai usor sa nu accepti ceva pt. ca nu intelegi decat sa incerci sa intelegi. asta presupune un oarecare efort. ori crestinismul de la asta pleaca, de la efortul personal.
am sa-ti spun pe scurt o istorioara. se zice ca un sfant(am un lapsus acum, poate ma ajuta cineva sa-mi reamintesc) se plimba la malul marii si incerca sa-si faca o schita de idei in gand pt. o carte despre Sfanta Treime pe care voia sa o scrie. numai ca nu putea intelege nicidecum taina Treimii, adica a unui Dumnezeu in trei fete. mergand el asa dadu peste un copil care facuse o groapa in nisip si cu un ciob de sticla carase putina apa din mare acolo iar acum statea pe margine si plangea. sfantul il intreba: de ce plangi copile? acesta ii raspunse. am facut gropita asta aici si vreau sa aduc in ea toata apa marii dar nu pot. incerca el sfantul sa-l imbuneze pe copil si mergand mai departe incepu sa-si rada de naivitatea copilului. numai ca la un moment dat se opri brusc, parca trasnit de undeva, si cazu intr-un fel de contemplatie adanca. ah, isi zise, eu sunt copilul acela. gropita este mintea mea iar marea esti Tu Doamne. cum voi putea eu sa Te cuprind in toata maretia Ta doar cu aceste mici unelte ale mele?
vrei sa cuprinzi adevarul fara a te sluji in realitate de el. poate nici macar eu nu ma slujesc de el si atunci am o pozitie ingrata in acest spatiu. dar macar incerc sa nu ma abat de la o cale pe care au mers atatea mii de sfinti. stii ce-a proorocit Hristos despre vremurile de pe urma? "vor veni prooroci mincinosi si hristosi mincinosi". "nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare; isi vor inghesui invatatori dupa capul lor"! auzi ce spune! aseara chiar am vazut un asa zis film care se vrea o proiectie in viitor a imaginii regnului animal dupa trecerea a inca nu stiu cate milioane de ani. pe cuvantul meu ca m-am infricosat desi, daca stai si te uiti la asa ceva, poti f. bine sa si razi pe seama unor supozitii fara nici un fel de suport stiintific si mai ales pedagogic. m-am infricosat la gandul ca cineva chiar ia in serios acele prostii menite sa bage lumea in bezna necredintei. o sa fiu intrebat daca stiu in cazul asta cum va arata viitorul, adica daca stiu mai bine decat oamenii de stiinta. sigur ca nu stiu si sincer sa fiu viitorul ma intereseaza doar in perspectiva dobandirii vietii vesnice. altfel n-are nici o relevanta si nu ma poate ajuta cu nimic. descinderea in viitor e a celor credinciosi iar calatoria in spatiu si timp e o chestiune proprie dintotdeauna fapturilor ceresti. a, ca sunt oameni care vor sa dobandeasca asta numai prin mintea lor e altceva.
vrei sa-mi spui ceva ce nu stiu sau de ce-mi pui intrebarea asta? sau e din nou vorba de una retorica... din ce am studiat eu vreme de aproape 14 ani stiu ca Hristos a fost rastignit in ajunul Pastelui evreiesc din porunca guvernatorului roman Pontiu Pilat. de frica pierderii controlului asupra regiunii, dealtfel deseori pusa la incercare de conspiratorii si asasinii evrei, Pilat a fost nevoit sa-L rastigneasca pe Iisus. dealtfel a si incercat sa-L faca scapat fiindca stia ca din invidie si ura Il voiau mort CARTURARII SI FARISEII (ca despre ei este vorba). dar ei, cei care mai inainte Ii strigasera osanale si se umplusera de binefacerile Sale, au strigat: "ia-L, ia-L! Rastigneste-l, rastigneste-L!" adica ce dovada mai buna decat asta vrem? si in tot VT au facut la fel. Sf. Arhidiacon Stefan, primul martir crestin, ii intreaba in soborul lor: "pe care din prooroci nu i-a ucis parintii vostri?" ei, care impodobeau mormintele proorocilor si ziceau ca daca ar fi fost ei in acele zile n-ar fi facut asa ceva, ei insisi s-au facut pe sine urmasii unor ucigasi insetati de sange si gata la miselii de tot felul. sa ne gandim la istoria lui Moise care este considerat parintele lor... care om ar mai fi fost in stare sa indure nedreptatile si necredinta suferita din partea unui popor nesatul si vesnic nemultumit? dar sa amintim si de santajul la care l-au suspus pe Pilat ca sa le indeplineasca pofta de sange. ca i-au zis acestuia ca daca nu-L rastigneste inseamna ca nu este prieten al Cezarului- si se jurau pe ei insisi ca sunt frati de cruce cu el(Cezarul), nu alta. uneltitorii si uzurpatorii puterii romane se faceau frate si cu dracul roman numai pt. a-si atinge scopurile infame. asta iti spune ceva despre adevarul istoric?
da, am curajul s-o reafirm, apocrifa nu ma intereseaza mai mult decat originalul mesaj al Scripturii actuale. pt. mine are mai mult o valoare simbolica sau istorica. asta daca vine in contradictie cu invatatura cea adevarata si ma indeamna sa ma indoiesc de ea.
pt. mine valori ale umanitatii sunt operele nepieritoare prin binele si frumosul ce l-au adus cu ele in lume. celelalte apartin umanitatii dar nu sunt opere ale umanitatii. care va sa zica una e opera lui Brancusi si alta e opera lui Lenin, spre exemplu. unul a lasat posteritatii sculpturi uimitoare, celalalt a lasat o opera distructiva. muzica lui George Enescu va dainui ca un bun peste veacuri, pe cand zgomotele bombelor si ale tancurilor naziste(apoi ale armatei rosii si mai nou ale occidentalilor) nu lasa in urma decat disperare, moarte, confuzie, foamete, boli si multe alte suferinte. sunt exemple pe care nu trebuie sa stai sa le cauti mult ca sa faci diferenta.
ce mi se pare f. ciudat in cazul tau e ca afirmi: "Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez..." in subconstientul tau deja lucreaza ideea, de unde crezi ca ti-a venit? crede-ma pe cuvant de onoare ca un om n-ar putea sa deschida gura sa afirme ceva fara a fi dinainte patruns de un oarecare adevar al spuselor sale. asa ca nu te mai arata bine intentionat. FII cum spui si arata cum esti! nu am fost deplasat in nimic. oricine isi expune parerile ca obiect de studiu pe un forum va avea din doua motive de suferit: sau va fi contrazis, sau i se vor lua de bune spusele. in primul caz trebuie sa stii sa-ti recunosti greselile si apoi sa ti le indrepti. in al doilea caz e un pic mai complicat si cred ca asta n-ai inteles tu: pilda nebunului ce arunca o piatra in balta...! am mai zis-o undeva, candva: piatra ce-o arunca nebunul e CUVANTUL gresit/prost aruncat aiurea in balta omenirii. stim noi ce valuri face o piatra cand cade in apa. si apoi cati intelepti se caznesc sa repare greseala acelui nebun si totusi niciodata nu se va mai putea repara intru totul. asa ca ia seama la ce spui, cui spui si unde spui.
misiunea mea, ca si a tuturor celor de aici, este de a-mi pazi sufletul curat si fara prihana. sper sa intelegi ca n-am nimic cu tine personal- ca dovada ca inca de la inceput nu m-a interesat persoana ta ci discutia in sine! nu sunt nici misionar, nici papistas, nici cruciat, nici inchizitor si nici altceva. dar poate ca sunt un fel de...inchizAtor de drumuri/directii gresite. si trebuie din nou sa-ti mai amintesc de unde a plecat marea dezbinare din sanul bisericii apusene??? tocmai de acolo unde nu cu mult timp in urma au hirotonit femei, homosexuali, lesbiene, caini si pisici!!! mai urmeaza sa mai traduca, din cine stie ce manuscris vechi descoperit in niscaiva strafunduri ale pamantului, biblia pt. fiecare categorie in parte. si ma intreb: cum sa nu mi se mai faca scarba, greata la propriu?!
adevarul e un soare vazut de toti... insa la ore diferite si din zone diferite. asa ca niciodata nu-l vom vedea deplin, ci doar o fata a lui. e o lege a firii care ar putea fi schimbata in viata de apoi!

just me
#16646 (raspuns la: #16559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. spirit intelept :umtimul cuvant - de desdemona la: 02/07/2004 12:50:26
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
se zice ca femeilor le place sa aiba ultimul cuvant :).
O mica remarca rautacioasa : numele tau de utilizator e cam 'pompos'. Cand cineva isi pune singur eticheta are toate sansele sa nu fie ceea ce scrie pe ea. Daca te superi pentru ce ti-am spus am avut dreptate :).
De fapt nu voiam sa mai continui chat-ul, dealtfel nici nu e la subiect.
N-ai de ce sa fii dezamagit de reactia mea. Am propria mea cunoastere asupra acestei teme, si nu din surse bibliografice. Tu vrei sa continui o discutie, eu nu, fiindca e inutila. N-am sa vin cu contra-argumente fiindca aproape tot ce mi-ai citat din literatura internationala apartine unor persoane pe care nu le consider autoritati in domeniu. Criteriile mele de apreciere ale surselor de spiritualitate sunt personale. As avea ceva de spus insa nu pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului, caci nu el e cel mai puternic instrument al omului. Deci nu intru in argumentatii, care delecteaza mentalul dar sunt inutile pentru orice in afara de mental. Aici nu e vorba de orgoliu, iar blocaje dupa cum stii bine avem cu totii.
Continui sa nu iti dau dreptate, insa pot in schimbul frumoasei tale incheieri, sa iti transmit toata dragostea, victorie impotriva piedicilor si succes in evolutia spirituala.
A plus
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#17187 (raspuns la: #17124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de DESTIN la: 29/10/2004 02:49:01
(la: OMUL ce stim despre noi?)
"dumneata spui ca "Dacă s-ar cunoaşte sau recunoaşte aşa cum este şi dacă recunoscandu-se s-ar face aşa cum trebuie să fie. " si ma intreb de ce omul recunoscindu-se s-ar face asa cum trebuie ... de ce neaparat acest TREBUIE.
eu consider ca omul recunoscindu-se s-ar face asa cum ii e lui mai bine, asa cum simte. caci poate acest "trebuie" nu este echivalent cu ce ii e omului bine..."

Cuvantul "TREBUIE"asa marcat cum tu l-ai adus in discutie poate fi socotit ca o obligatie.

Atentie, expresia mea este in context,nu trebuie scos din context,izolat,asa cum tu ai facut-o.

Sa analizam:

Dacă s-ar cunoaşte sau recunoaşte aşa cum este şi dacă recunoscandu-se s-ar face aşa cum trebuie să fie.(adica OM)

Daca s-ar cunoaste sau recunoaste asa cum este...deci libertatea nu ii este ingradita sau directionata.

In comentariul meu initial al conferintei,am amintit de calitatea de om.

Tu zici:

"eu consider ca omul recunoscindu-se s-ar face asa cum ii e lui mai bine, asa cum simte."

Nu gandesc asa...si te rog sa nu te superi,omul prin natura sa, traieste in comunitate,nu izolat,sa cautam a ne raporta la valori ale umanitatii.

Vezi tu?daca lui X ii pica bine si se simte bine sa calomnieze,sa atace prin orice mijloace un individ este un om intelept?

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#26728 (raspuns la: #26583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea despre ADOs - de desdemona la: 09/11/2004 12:24:25
(la: Interzis interzisul)
(adica adolescenti) este in mare parte influentata de experienta proprie (si a cunostintelor mele). Rebeliunea adolescentina se manifesta foarte diferit in functie de natura educatiei date in copilarie si a relatiei cu parintii.
Parerea mea e ca atat adolescentii cat si copiii trebuie tratati cu acelasi respect si cam aceeasi atitudine ca si adultii, in special nu trebuie sa fie considerati incapabili de-a intelege un lucru (ce stii tu, esti mic/tanar) - pentru ca desconsiderand puterea lor de intelegere, si dispretuindu-le judecata putem fi siguri ca nici ei nu ne vor respecta opinia si judecata. Sigur nu e usor sa ii explici unui copil tot ce vrea sa stie dar nici nu e just sa il trimiti la plimbare fara explicatii. Relatia dintre parinti si copii trebuie sa fie construita ca o relatie de colaborare, daca ea se bazeaza pe dominare sau intimidare, cand copilul va creste, el va incerca sa rectifice asta, sau sa se razbune.

In cazul meu, n-am fost niciodata capabila sa ma revolt nici macar un pic impotriva tatalui meu, si nici nu i-am iesit din cuvant; si asta fiindca are o buna intelegere psihologica. El niciodata nu m-a fortat sa fac un lucru, mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreau, dar ca daca voi face ceva nedemn (nepotrivit) isi va pierde respectul ce-l are pentru mine. Intotdeauna am pretuit acest respect mai mult decat orice (mai mult decat capriciile mele trecatoare) si desi as fi putut nu am mers impotriva vointei sale. Altfel a fost situatia cu mama mea. Ea nu avea rabdare sa imi explice de ce mi-a refuzat un lucru sau altul, si nu mi-a recunoscut libertatea de actiune si judecata decat formal ('credeam ca am vorbit deja despre asta si ne-am inteles ca nu e bine sa faci asta', sau 'credeam ca te-ai maturizat si intelegi acum ca ...'). Asta e o conceptie gresita, de ce isi inchipuie adultii ca ei au neaparat dreptate ? In momentul in care ei incep sa judece e posibil ca tinerii sa vada in anumite aspecte mai just decat noi insine (hey, cine e perfect?).
Daca ii lasi unui copil (adolescent) libertatea sa gandeasca si respectul pentru ideile lui, si in acelasi timp il ajuti cu experienta ta sa isi dezvolte viziunea proprie (dar fara a il forta in alta directie decat vrea el) nu vei intampina rezistenta. Adolescentii sunt foarte naivi si manipulabili, cu conditia sa o faci corect. Nici eu nici cunostintele mele nu am avut parte de crize adolsecentine.
De fapt e o problema generala a 'interzisului'. Oamenii sunt egali in fata legii si a lui Dumnezeu, ei au aceleasi drepturi, si nu ar trebui sa isi ingradeasca unul altuia libertatea. Legile si regulile sunt facute ca sa ii protejeze pe oameni de altii aflati in momente critice (in care e posibil sa fie periculosi) sau de ei insisi cand se afla in momente critice. De exemplu, sa luam alcoolul la volan. Daca n-ar fi nici o regula in acest sens, un om va bea si va conduce, fiind fericit ca poate sa se exprime in liberate. Presupunand ca face un accident, si omoara 3 persoane nevinovate, care probabil ca ii sunt cunoscute. El va regreta acest lucru, si chiar daca n-o regreta, intr-o zi altcineva poate sa ii omoare propria familie in acest fel. Atunci acel om isi doreste sa fi fost protejat impotriva actiunii soferilor beti, chiar a sine insusi, fiindca pentru cateva ore de veselie produci o suferinta imensa altcuiva.

Mai este un aspect, exista unele reguli absolut vitale (cum ar fi sa nu ucizi, sa nu furi) si altele care sunt niste conveniente fara prea multa importanta (sa nu mananci pestele cu cutitul, sa nu versi cafeaua pe fata de masa alba a gazdei, sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu abordezi un stil de coafura socant ...). Un tanar poate judeca singur daca e just sau nu sa le urmeze pe unele din ele, si poate in mod justificat sa le conteste pe altele. Oare e chiar asa de important cum te imbraci, cum vrobesti sau cum mananci ? Mai importante sunt calitatile interioare, cum gandesti, cata compasiune ai, ce poti da altora. Daca 'interzisul' se extinde prea mult va fi contestat. Din pacate, cu energia tineretii, cand te 'ia valul' de contestare, nu te opresti din drum, si contesti si lucruri pe care mai tarziu le vei considera bune. Dar cel mai bine e sa ii lasi sa isi 'dea cu capul' si vor invata ce e peretele.

Desdemona
#28150 (raspuns la: #28140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alt fel de analiza - de giocondel la: 10/12/2004 02:49:32
(la: Materialism si creationism(ueit))
sincer, eu speram sa imi analizati textul, folosindu-va ochii inimii .

ca folosesc sau nu un anume tip de logica, ca omul a dezvoltat rationamentele si conceptele logice, mai putin intereseaza.Important este ceea ce incerc sa transmit, chiar asa stangaci din punct de vedere al stilului, gramatical sau mai stiu eu ce pct de vedere care cere analiza batului de chibrit...

chiar daca logica mea e simplista,"lamentabila" adevarul ramane adevar,indiferent cum el este transmis, Si adevarul este ca EU AM SCRIS ACEST TEXT si ca niciodata cuvintele nu s-ar fi asezat singure pe ecran, in exact aceasta combinatie si forma, pentru ca eu le-am gandit mai intai si pe urma le-am asternut ,folosindu-ma de tastatura, schimband forma textului de la o secunda la alta, in functie de cum ideile se inlocuiau una pe alta in mintea mea.

probabil ca "Logicienii" moderni imi pot demonstra ca nici nu exist si ca am zece coarne pe un umar.Faptul ca ei au dezvoltat intr-un fel anume logica, nu insemna ca ea reprezinta realitatea lucrurilor nicidecum.Fiecare om cu logica lui.pana si nebunii au o logica anume ,de fier, ce poate fi cu greu contrazisa.:):):):)
Urari de bine!



When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
#31284 (raspuns la: #31175) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de Tudor-Cristian la: 06/03/2005 18:16:16
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Incerc sa-mi spun si eu parerea... am asteptat sa vad reactiile produse: trebuie sa recunosc, ma asteptam la ele !
S-o luam pe rand : reddana, mi-a placut sinceritatea ta ! Dar... nu e chiar un joc, cum crezi tu, s-ar putea sa iti prinzi urechile...
Belle... fetita dulce din Bucuresti... tu pari a fi mai cerebrala, mai echilibrata. Dar... nu exista acel revers al medaliei, eu nu am auzit de el niciodata.
ondine..., m-a surprins sangele tau rece ! Nu te mai incrancena asa, era doar o intrebare, o simpla conferinta... Intreb si eu, ca si tine : cum, o femeie gandeste asa, ca tine ? ... (despre alte femei, ma refer).
atharva... nu merita sa-ti raspund ceva.
viorelbaicu (ce nick mai e si asta ?), daca tu vezi lucrurile intr-un anumit fel, nu indemna si pe altii sa faca la fel.
mya, mi-a placut mult analiza ta, mai ales pentru ca ai pus degetul pe rana, cand ai vorbit de feministe... si cred ca ar fi interesanta o conferinta cu tema "De ce devin unele femei feministe ?" Sunt sigur ca raspunsurile ar patina intre negatia acestei deveniri si unele motivatii similare cu cele de mai jos.
Si acum parerea mea : De ce critica femeile barbatii ?
De-aia !
Am raspuns asa, pentru ca nu am nici o explicatie care sa nu deranjeze... Dar... la cererea publicului, o pot posta. Numai bine la toata lumea.


Tudor-Cristian



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...