comentarii

analiza morfologica a cuvantului doi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
culese pe net - de jeniffer la: 14/03/2006 10:39:38
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
'din fericiere la zilele noastre religia este exclusa din debatul stiintific,fara care toata cautare despre originile noastre n-ar avea rost si ar fi o pura filozofie.
nu,tot ce ar putea zice creationistii,nimic nu proba ca dumnezeu a creat adam si eva plecind de la un pic de argila si dintr-o coasta si ca au fondat umanitatea.
Darwin a avut ideia revolutionara de a considera ca toti oamenii imparteau un stramos comun cu maimutele mari,dupa observatia comportamentului lor si indiciile atomice relevate la o cantitate de specii.astazi uneltele moderne de datatie fondate pe masurile de variatie de secante de mitocondrii,radioactivitatea carbonului si analiza morfologica comparata confirma aceasta orintatie.' astrosurf.com

alex - de latu la: 24/05/2006 23:27:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Ce sonata-n mi minor !
Ai adus-o dintr-un nor ?

N-am adus-o eu - sonata -
Am primit-o-n dar candva.
E un unicat, si gata:
Piesa rara-i altceva...

Nu e clavecin, ci vantul
Care-o canta rareori,
Fir cu fir isi tzes cuvantul,
Doi ochi drepti, scanteietori...
#124060 (raspuns la: #124037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jurnal - de Pandora la: 06/06/2006 20:01:45
(la: Introspectii)
Ca vine vorba de sinceritate...mai ales ca am citit cum cineva se intreba daca suntem sinceri atunci cand ne asternem gandurile pe hartie (sau pe suport electronic..:-))..
Am avut un jurnal la un moment dat pe care l-am abandonat din lipsa de timp..ideea este ca uneori ma mai lovesc de el prin casa...si il recitesc...constat ca nu am timp sa fiu intotdeauna sincera cu mine asa cum eram atunci cu jurnalul...spuneam tot ce-mi trecea prin cap cu o seninatate ce acum - trebuie sa recunosc - ca mi-a mai pierit...imi analizam fiecare gest/ cuvant..subiectiv, bineinteles...dar constructiv in acelasi timp..
Decat cand am remuscari incerc sa privesc in mine la ceea ce as fi putut face altfel...intr-adevar omul este dual...poate alege in orice moment si circumstanta raul sau bine....
alex - de latu la: 28/10/2006 17:49:42
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Io stiam ca se scrie frumu-schatz-o, da ma rog, voi sunteti teutonii:)))
Limba asta teutona e tare grea: Morfologia unui cuvant, poate avea un inteles anume, nuantat, diferit de aceeasi grupare de litere, oranduite similar. De aici posibilitatea nuantarii potrivite pentru un anume context.
Limba unor triburi conlocuitoare este imbogatita prin preluarea de nuante.
Sigur n-am scris gresit...:-)))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#154079 (raspuns la: #154076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de piliutza la: 24/10/2007 20:42:09
(la: legendele urbane sub lupa)
Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. E greu de explicat aici, aşa că m-am limitat la a spune că cercetările recente arată că spermatozoizii X şi Y nu se pot deosebi morfologic (dimensiuni, formă). Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta : că sp. Y e mai mic (şi mai iute) ca cel X. Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. Cum s-a demonstrat ? Cu metode destul de fiabile. Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul.
#247922 (raspuns la: #247911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de piliutza la: 24/10/2007 20:42:09 - de om la: 25/10/2007 03:38:13 Modificat la: 25/10/2007 05:36:13
(la: legendele urbane sub lupa)
vorba lui cri cri, devine interesant :))

Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. = si eu am spus ca le-ai amestecat, "poate" din necunostinta de cauza ;)

Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta = "asta" fiind nostradamus? Atentie la exprimare, dpmdv nu poti determina sexul INAINTE de fertilizare, decat daca separi X de Y :)))
Se poate spune ca se creste probablitatea/pre-determina, dar determinarea.... Mai trage o data lozul norocos! In plus, ne-am racit gura pe aici spunand despre metode STIINTIFICE de separare, de ex: centrifugare, FACS sorting.

Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. =aaaa, daca spui TU, atunci ma inclin in fata unei astfel de referinte bibliografice :))

Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul. = vezi ca google nu te-a invatat sa spui microscopie confocala sau epifluorescence, d'asta ai pus MICROSCOPUL cu sens general (a se citi cu sens google ;))

Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. = are rost atunci cand spui aberatii, incurci principii de functionare numai ca sa SPUI TU :))
De ex, prin FISH nu este folosit ca sa puna in evidenta DIMENSIUNEA unei celule, a propos, stii ce este aia dimensiune (si se pare ca piliutza nu stie :)).

Te rog explica, pt luminarea ignorantilor care cred in diferentierea dintre X si Y, TU ce este cu X si Y; sa nu te feresti ca sa vorbesti STIINTIFIC...putem citi in...google ca sa te intelegem :)))

Accept ca poate am fost invatat gresit de unii si altii (adica spermatozoizii X pot fi separati de Y), de aceea te rog sa combati CU DATE STIINTIFICE si nu cu decrete...a la toi !
NU prea ii cred sarlatani pe cei care isi deschid clinici de IVF, spunand ca pot separa X de Y si pot-predetermina sexul plodului. Afacerile sunjt afaceri si daca clientul nu are ce a "comandat" ii da in judecata :)))




#247997 (raspuns la: #247922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am urmat - de PROUDFRECKLED la: 03/08/2010 21:31:16
(la: Homeopatia in benzi desenate)
tratament naturopat si homeopat cu rezultate excelente. M-am prezentat la cabinetul doctorului naturopat, dupa ani de analize si vazuta de doi medici de familie si patru specialisti.
Proud - de TeodoraPA la: 04/08/2010 10:15:45
(la: Homeopatia in benzi desenate)
"tratament naturopat si homeopat cu rezultate excelente. M-am prezentat la cabinetul doctorului naturopat, dupa ani de analize si vazuta de doi medici de familie si patru specialisti."

Cu cel "naturist" ca asa ii zice la noi sunt de acord si eu. Bine, pana mai ieri am fost de acord si cu cel homeopat. Acum sunt in dubii...
Nu cred ca e contestat tratamentul naturist, cel putin nu in genul asta de documentar. E tot medicina alternativa?
#561887 (raspuns la: #561799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
Incongruenţa şi analiza critică - de Simeon Dascalul la: 29/11/2004 09:38:09
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Nu vreau să mă leg de concepte prea subtile cum ar fi analiza critică a mediului, fiindcă nu-mi închipui ce poate fi aia. Probabil selecţia ce o facem noi la facultă: „la cursul ăsta nu-nvăţăm, că oricum n-are cum să folosească mai târziu”.

Dar nu neg că de cele mai multe ori şcoala-i paralelă cu „mediul real”. Nu se pune problema utilităţii, la ce-mi folosesc toate tâmpeniile astea. Şcoala-i şcoală, e ceva sacru şi care nu poate fi comentat. Îţi formează, vezi doamne, „capacitatea de învăţare”. Adică o cantitate imensă de cunoştinţe inutile îţi traversează creierul în scop modelator. Şi când îţi cauţi de lucru bineînţeles că trebuie să înveţi de la zero limbajul sau programele de-acolo. De altfel e cam vulgar să ceri să înveţi în facultate ce vei lucra mai târziu. Şcoala nu-ţi di mură-n gură, îţi antrenează numai mintea.
În liceu am avut un schimb de experienţă cu italienii, ocazie cu care ne-am plimbat la Torino noi şi profii. Partenerii noştri făceau numai în clasa a doişpea ecuaţiile de gradul doi de care noi ne bucurasem într-a noua. Profii erau tare mândri că ce deştepţi suntem noi şi ce proşti îs ăia. Mă gândeam ce mult ne vor folosi ecuaţiile în câţiva ani când mulţi dintre noi vor servi pe la mese, vor spăla vasele şi vor săpa pe câmpurile proştilor.
#30106 (raspuns la: #29992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga athos ! - de samadhi la: 26/04/2005 12:38:01
(la: INCREDEREA IN MEDICI)
Nu te-am atacat pe tine si daca ar fi sa ma bantuie ceva ar fi doar durerile lasate de doctori incompetenti... O dentista spre de ex. aici in München venita din Timisoara mi-a distrus doi dinti sanatosi,eu aveam o raceala si ea s-a pus sa-mi "scobeasca" in dinti fara a-mi face o radiografie! In dureri ingrozitoare am dat din fericire de o dentista venita din Bucuresti,care e cel mai bun stomatolog care l-am gasit pana acum vreodata,si nu as mai schimba-o cu nici un alt medic !
In plus,ce zici de rautatea doctorilor care o fac intentionat, ca sa-ti fie rau,in plus nu-si cer nici scuze vazand ca au gresit! In 2002 tot in vara,dar asta a fost o vara mai aiurea am stat obligata fiind de situatie in spital aproape 2 luni. Trebuia sa fiu mutata dintr-o clinica privata intr-un spital mai mare, pentru analize mai amanuntite si zilnice, astfel incepea si calvarul.... nu iti spun ce conditii am vazut acolo in spital si e unul din München ! Oribil ! Desigur ca am plecat,erau doctori buni, dar nu suportam conditiile mizere si mancarea, supe care aveau gust de clor... s.a.m.d. Acei doctori m-au ajutat cam 2-3 sapt. cu ceva inventat de ei, care eu cred ca era inca in stadiul de experienta, fiindca nu vroiau sub nici o forma sa de-a si la alte clinici acel preparat, sau sa fi fost asa mare egoismul??? Ori totul se invartea in jurul baniilor? Nu stiu dar plecand de acolo, am mers intr-un alt spital tot din München, poate mai urias si performant ca cel din urma, dar am avut ghinionul sa dau de un medic "idiot,egoist,orgolios... s.a.m.d.", care a "pompat" si folosesc acest cuvant pentru ca era sa ma termine cu perfuziile de magneziul... si i-am si spus ca nu mai pot !!! Plangeam de rau ce imi era si el imi vorbea pe un ton arogant ca asa trebuie facut si gata... Si nu era asa pentru ca ceilalti medici, mi-au spus ca in stadiul in care sunt sarcina nu va trece de 34 sapt. si trebuie facuta o cezariana. Dar tipul si-a permis sa faca cu mine ce vroia, pana intr-o zi cand mi s-a facut asa de rau ca vomam si apa ce doar cu cateva clipe o inghitisem... deci si corpul imi reactiona impotriva... doar el cu ideiile lui stupide si un ras sarcastic... Pentru mine nu era deloc acesta un joc,si a pus 2 vieti in pericol. Apoi cu o zi inainte de a naste m-a intalnit si mi-a spus razand plin de ego : "Ai facut tu ce ai facut si tot ai scapat de perfuzii!" Nu cred ca i-am zis nimic. Perfuziile mi-au fost scoase de 2 sefi medici care au venit de jos si m-au vazut in ce "hal" aratam. Au venit sa vada ce era cu mine pentru ca eu i-am chemat de mai multe ori deoarece nu mai puteam trai in stadiul in care ma aduse acel "idiot".
In sfarsit, am nascut prin cezariana cu 6 sapt. inainte de termen, fiica mea era sanatoasa si nu a avut nevoie nici de respiratie artificiala. Dar eu mi-am revenit nu chiar asa de usor. Dupa anestezia totala la operatie nu mi-am revenit decat dupa o zi, au tras ei de mine cat au vrut sa ma trezeasca, dar degeaba. Iar cand m-am trezit am murit de sete si am cerut apa plata si nu mi-au dat decat cu gaze care nu o suportam deloc... Uite asa, se intampla la unii... asta nu e nimic. In Germania s-a murit in spitale si dupa o operatie de apendicita... sau dupa aplicarea unei gresite perfuzii la un pacient cu diabet, cezariene facute tarziu sau nu la timp, care au cauzat moarea fatului... si asa mai departe... Un scenariu grotesc dar adevarat ! Uneori se pierd vieti pentru greselile intentionate sau mai putin intentionate ale celor "in halat alb". Diferenta este ca aici pentru astfel de greseli se plateste foarte scump, daca se ajunge in fatza justitiei.
#45660 (raspuns la: #45599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa sparg eu gheatza :) - de anisia la: 30/12/2005 17:49:23
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?
frânturi în gânduri...
02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?
dimineata pentru ea , fa o cana de cafea!
03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.
maestru este cel ce stie sa descopere nu doar limitele, granitele, barierele, ci si cum sa treci peste ele
04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?
depinde de situatie.... am de pierdut, de castigat? invat ceva, pierd timpul? ... cred ca analizez, ca prim instinct
05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).
isadora duncan
06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?
curentul electric
07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?
sa devin, adica? mmmm... procuroare!
08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?
timpul pierdut aiurea
09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?
ipotetic vorbind, caci nu traiesc asa ceva de doi ani, dar... mai poate cineva sa gandeasca atunci cand marea iubire s-a dus?
10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?
indignare!! .. fata de lipsa de profesionalism... trebuiau sa se intereseze inainte si apoi sa ma rapeasca!! ce-i pe mine si-n valiza, cand m-ambrac zici ca ma mut :))


_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
---...---...--- - de latu la: 02/01/2006 14:45:36
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?
Nu stiu. Dar pe a doua as numi-o "Autobiografie".

02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?
Neagra! Fierbinte! Dulce! Cafeaua se comanda la ospatar.

03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.
Eu, acum mai bine de 20 de ani.

04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?
Solicit o analiza estimativa, cifrele statistice, o evaluare pro/contra, rezultatele cel putin unui studiu pe termen lung, etc... Pana cand obtin toate astea, trece timpul necesar unei chibzuieli aprofundate...

05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).
Kafka

06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?
Internetul. Desfiinteaza distante.

07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?
Nevasta-mea, cu un sot ca mine.

08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?
Ca n-am invatat ceva mai breaz.

09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?
La gasca la care am renuntat degeaba acum doi ani.

10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?
Frust. Nimeni nu recunoaste multimiliardarii din prima!
Am revenit :) - de Andre29 la: 05/01/2006 00:05:55
(la: Femeile si barbatii gândesc diferit ?)
Urmatoare situatie circula pe mail ca si gluma... este un pic cam lunga dar va rog sa aveti rabdare....la sfarsit dupa ce am citit-o parca nu mai imi suna a gluma. O postez aici... concluziile le poate trage fiecare legat de diferentele de gandire intre barbati si femei.



Barbati si femei


Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta;
se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina
si iar se simt bine impreuna. Continua sa se
intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul
din ei nu se mai vede cu altcineva.


Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii
trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea
bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac
sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina. Pentru
Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma
gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se
simte restrans de relatia noastra; poate crede ca
incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o
doreste, sau de care nu este sigur.


Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.


Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt
sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as
vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc
daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens,
indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne
indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest
nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie?
Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita
pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta
persoana?


Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost... sa vedem...
in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar
dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna...
off...trebuia sa schimb uleiul de mult.


Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui.
Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din
relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult
angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu,
ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta
este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama
sa nu fie respins.


Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu
imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar
face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data
asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge
parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o
groza de bani!


Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu
as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il
fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce
simt. Pur si simplu nu sunt sigura.


Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90
zile. Exact asta vor spune, jigodiile.


Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un
cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau
langa o persoana normala, o persoana cu care imi place
sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana
careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera
din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele
romantice de scolarita.


Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau
naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o
bag...


"Radu," zice Elena cu voce tare.


"Ce?" zice Radu, tresarind.


"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care
incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi
trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."
(Se opreste plangand in hohote.)


"Ce?" zice Radu.


"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu
ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o
prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."


"Nici un cal?" zice Radu.


"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.


"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul
corect.


"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice
Elena.


(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat
de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns
sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar
putea sa mearga.)
"Da," zise el.


(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.


"Cum asa?" zice Radu.


"Asa despre mine," zise Elena.


"Oh," zice Radu. "Da."
(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii
lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar
putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un
cal. In final ea vorbeste.)


"Iti multumesc, Radu," zice ea.


"Iti multumesc," zice Radu.


Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in
conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce
Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul,
si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui
meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit
niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca
s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este
destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce,
asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i dea
importanta.


A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau
poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta
situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor
analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand
peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant,
expresie si gest pentru subintelesuri, luand in
considerare orice ramificatie posibila. Vor continua
sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de
saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o
concluze definitiva, dar nici plictisindu-se
de subiect.


In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un
prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza
chiar inainte de a servi si va spune:


"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

______


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

raspunsuri - de casandra_radu la: 24/07/2006 20:46:39
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
pentru everlast
Nu stiu nimic, ai dreptate. Nu am incercat sa explic, ci exactinvers, am incercat sa exprim ceea ce am simtit. Fireste ca am esuat lamentabil, neexistand o posibilitate reala de a tanspune in cuvinte iubirea. Normal ca ma contrazic. Sunt o fiinta contradictorie.
Nici eu nu am avut rabdare sa citesc ceea ce ai scris tu in intregime.
Prima oara a fost dezamagire, a doua oara si tristetea a fost divina.
A treia oara a fost total si cand s-a terminat, s-a terminat cu totul, fara pareri de rau, fara tristeti, fara nimic.

pentru unicul
Ai dreptate, pe femei le fascineaza iubirile neimplinite. Unele chiar au un cult pentru asa ceva. Poate ca ele simt ca in acest fel iubirea atinge culmile, poate ca masoara iubirea dupa “cantitatea” si intensitatea suferintei.
Si esti simpatic cu femeile sunt vinovate pentru moartea masculilor.. :) Intotdeauna a fost asa.

pentru victor c
E-mailul este: casandra_radu@yahoo.com



pentru Cri Cri
Textul l-am scris inainte de a citi Osho. Extrasul despre gelozie l-am inserat acuma, cand am trimis textul spre publicare pentru cafeneaua.
Referitor la “confuzii”, perceptia expriamta iti apartine. Perceptia este unica si personala, nu am ce reprosuri sa aduc perceptiei altcuiva.
Cat despre “Nu poti iubi pe cineva si sa-i spui in acelasi timp: "sinucide-te daca asta te face fericit; eu te iubesc prea mult ca sa ma opun dorintelor tale!" - nici nu era vorba despre asa ceva. Era vorba despre :”Vrei sa fii cu altcineva...fii daca asta te face fericit, cine sunt eu sa ma opun dorintelor tale?”
”Ma rog... a face "portretul" iubirii mi se pare deja pretentios. Nimeni nu e chiar atat de intelept.” Nu am intentionat nici o clipa sa fac portretul iubirii. Un portret al iubirii ar putea mai degraba fi realizat prin muzica decat prin cuvinte. Muzica exprima mult mai mult decat cuvantul.

pentru angyal
E foarte bine ca ai trait. Ai avut noroc. Nu stiu cat de multa putere iti poate da o amintire...dar e bine sa nu folosesti o amintire frumoasa ca un refugiu in fata realitatii. Ceea ce a fost, oricat de frumos a fost, nu se mai intoarce. Si cu cat e mai frumos cu atat suntem (sau poate ar trebui) sa fim constienti de ireversibilitatea acelor clipe.

pentru lavdyi
Faptul ca cineva este de acord cu mine nu-mi aduce bucurie. Ma bucur cand cineva ma critica si descopar un element nou, ceva care mi-a scapat. Sau un alt punct de vedere.
Daca dezaprobi ceea ce am scris, te rog, scrie. Nu am venit aici ca sa fim de acord unii cu altii si sa ne laudam reciproc ce grozavi suntem.
Nu am trasat standarde de calitate. Textul e incercarea de a exprima o experienta personala. Subliniez personala. Cel putin in materie de sentimente nimeni nu poate sa spuna ce e bine si ce e rau. Fiecare traieste in felul sau. Poate ca exprimarile noastre se aseamana, dar cel mai probabil trairile sunt pur personale. Poti critica ideile cuiva, dar cum sa critici felul in care simte?
Si crezi ca eu nu alternez in felul descris de tine? Si eu ca orice muritor de rand. Dar cum s-a intamplat, macar pentru cateva momente sa simt altceva, mai presus de aceste lucruri. Si eu am “pesudo-iubit”, si eu am crezut ca iubesc, si eu am confundat pasiunea cu iubirea, si eu m-am atasat, m-am cramponat, am fost geloasa...toate alea. Dar am cunoscut si alte trairi. Asta am incercat sa transpun in cuvinte.

pentru Belle
Uite ce a raspuns persoana careia ii era adresata scrisoarea (scrisoare continand mai putin pasajul citat):
“Am avut o zi grea azi, zi care nu s-a terminat inca. Desi a mers totul bine, am venit acasa obosit, agitat, conectat inca la nebunia de dincolo de ziduri. Primul lucru pe care l-am facut, cu speranta, a fost sa-mi verific mail-ul. Multumesc. M-am adapat din cuvintele tale. Orice ai scrie ar fi pentru mine un dar nepretuit. Dar nu a fost orice. A fost mult mai mult. Profund, neformal, sincer, venit din inima, coplesitor. Nu incerc sa-ti raspund, nu incerc sa comentez, nu incerc sa analizez. Gust. Simt. Ma bucur. Nu ma intreb de ce, nu caut explicatii. Este ceva inedit, prea puternic pentru a fi cuprins in imaginea cuvintelor. Imi aduce liniste. Nu calm. Linistea concentrica unei bucurii profunde. Nu sper, nu astept, traiesc. E clipa. Renunt (n-am mai facut-o) la reprimari, la masti. Si nu ma simt vulnerabil, descoperit. Atins, insa, in strafundurile fiintei mele. As vrea sa stau o vesnicie sa te ascult, sa-ti vorbesc, sa te privesc. Dar clipele astea chiar pot dura o vesnicie. O stiu.”

Te cred ca fugeai. Cei mai multi fug, chiar daca ar vrea sa stea. Lasitatea e mereu o optiune convenabila, te scuteste de riscuri, de frica si de emotii.
Subsemnata prefera sa riste, si daca e sa regrete, sa regrete ceea ce a fost si nu ceea ce nu a fost, intrebandu-se ce ar fi putut fi daca...

pentru zaraza sc
Nu este nimic rau in a trai pentru altii. In sensul de –ai iubi, de a face totul pentru ei, de a-i ajuta, de a fi acolo si a-i sustine, la bine si la greu. Poate ca iubirea este poarta mantuirii.
Iubirea e un “loc” bun de unde sa incepem...

pentru Alexandros
Si mie imi place. E oarece afinitate intre ideile noastre.
Ceea ce am scris nu a fost gandit. A fost trait si apoi transpus in cuvinte, cu neajunsurile de rigoare ale exprimarii, desigur. Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Cum ziceam mai sus, am scris inainte de a “face cunostinta” cu Osho, extrasul a fost adaugat pentru publicare.
Poate ca iubirea pentru o fiinta umana deschide calea catre iubirea pentru Dumnezeu. Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.
Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.
Nu am zis ca nu as crede in iubirea la distanta. Nu e vorba de a crede sau nu. Se intampal uneori sa nu poti fi cu persoana iubita, sa existe distanta fizica intre voi. In text m-am referit la o altfel de distanta. Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Nu e vorba ca pasiunea si atractia sexuala nu ar fi obligatorii sau ca ar fi. Sunt firesti, naturale si eu sunt pentru tot ceea ce este natural. Dar pasiunea inceteaza cand stii ca nu esti singurul/singura. Iubirea nu. Asta e diferenta.
Revino :)
pasul doi - de A_Carmen la: 30/08/2006 13:53:10
(la: Un joc.)
pe conferinta mea de anul trecut "se ne recunoastem defectele" scriam:

cateva defecte ale mele ar fi: sunt inconsecventa, repezita, naiva...
ma enervez repede, recunosc, dar ma si calmez la fel de repede.


deci cam asta mi-as reprosa in mare. acum, ca scenariu... e greu sa-mi imaginez cum eu imi spun mie aceste lucruri.
iar la asta ar trebui sa adaug greselile facute, vinile, erorile. ar insemna sa-mi imput vinovatiile pentru divort, de exemplu, sau pentru alte... intamplari. asta ar insemna sa dau dreptate unora sau altora din trecut, dupa ce atunci n-am acceptat nici un cuvant. sa-mi pun cenusa in cap, cum s-ar spune.
exista si alte lucruri pentru care m-as simti vinovata in urma acestui exercitiu, dar prefer sa le retin in intimitate.

OK, pana la urma fac si pasul doi. ce urmeaza: "sinuciderea"?

______________________________________________
cui foloseste?
#142164 (raspuns la: #141998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de limpede la: 02/04/2007 01:24:20
(la: cred)

La fel de usor e sa critici o poezie sau proza cu vorbe in doi peri fara o explicatie de critic profesionist.

vrei un link unde-am facut -cu cea mai buna credinta - analiza literara pe text?
am aratat minusuri si plusuri deopotriva.
mi s-a raspuns ca habar n-am, m-a acuzat de-atac la persoana.
Nu sunt critici, nu sunt sfaturi adevarate si nici argumente profesioniste ci doar huiduieli.
defineste 'huiduieli' si da exemple!



HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo“, a batjocori violent pe cineva cu ocari si cu fluieraturi; a hatcai. – Huideo + suf. -ui.

OCÁRA, ocari, s.f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra, cearta, rusineaza pe cineva; ocarâre; umilire, înfruntare; defaimare, jignire, insulta; situatie rusinoasa, dezonoranta în care se afla cineva; rusine, dezonoare.


nimeni n-a fost huiduit ci ironizat.

Ironie inseamna altceva decat cuvantul in spatele caruia isi ascund unii jignirile.
Onanism cu scrasnete din dinti.
Exemplul asta e mai academic sau poetic decat poezia?
E cumva ironie sau insulta?


IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsatura, întepatura, piscatura, sfichi, sfichiuitura.


argumentele "de profesionist" is tratate cu dispret.
cand am zis ca "autosinucidere" nu exista-n limba romana si-n plus e si-aberant datorita pleonasmului ce-l contine mi s-a replicat cu superioritate ca "subliniaza un contrast"!:(
argumentele de care vorbesti nu au niciun efect.

ma-ntreb totusi de ce nu le-ai vazut.
am incercat vreo trei insi s-o convingem pe userita lexis ca oricare adjectiv asezat langa 'perfect' nu-si are sensul.
mi-a zis ca-s nesimtita.




din verzi liane atarnate coboara jos , urca sus (lianele doar atarnate pot fi)

pisoiul, de ti-l ia, il certi,
ca il transforma-n loc de joaca,
dar uite... zici ca are epoleti!


Aici de ce nu a sfatuit nimeni poetul in legatura cu o regula ce se numeste masura in poezie?




Sunt zeci de texte ce sunt tratate subiectiv de cei ce detin statutul de critici si sunt tampenii ce nu sunt emendate in nici un fel, pentru ca poetul e "consacrat" aici.
citesti pe sarite.
nu-i vina ta ca nu ai timp.
greseala ta-i ca judeci fara toate datele.
i-am dat lui Cri-Cri-n cap de multe ori.
si Cri mi-i draga, parol.


Cri –Cri chiar stie poezie si cand comenteaza stie ce zice.
E doar diplomata si lasa senzatia ca evolutia ei e datorita criticilor de aici. Numai talentul si pregatirea au format-o si nu cate un”hmm” spus superior de fitecine.




Sunt conferinte cu sute de comentarii intre trei membri care nu contin decat jocuri stupide de cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar aberatii(cu burice , boi si dumnezei). De ce nu sunt taxate si astea?

cine te-opreste sa le taxezi?
sau vrei sa-si taxeze ei insisi comentariile?

in plus, nimeni n-a afirmat ca nu-s stupide.
si nici nu le-a caracterizat drept poezii.


Cine a incercat sa le taxeze a fost luat in furci de gazda dar nu argumentat ci aberativ.

Aici la fiecare poezie primul care comenteaza e criticul sef (pe care nu l-am vazut comentand la Radu Herjeu si alti adevarati poeti) si daca a comentat favorabil nu va fi cotntrazis sigur de discipoli.

iar citesti pe sarite.
am fost de enspe ori impotriva 'criticului sef'.
si nu doar eu.

nu-l comenteaza pe Herjeu?
il considera poet! atata ca nu-i place stilul.
si-odata zise-acestea, orice comentariu-i superfu.


Ce prostie.. si atunci pe ceilalti care nu-i plac de ce-i comenteaza?
crede in transformarea lor in poeti?

Cel ce se revolta nu are sorti de izbanda. Poate sa fie si Nichita ca tot nu scrie bine. Daca tonul e mai moale si bunavointa criticilor apare, iar in timp am observat chiar ca unii se alatura criticatorilor si fac ce le s-a facut lor.
intrebare - de ce n-ai pus niciodata o vorba buna acolo unde se dadeau pumni?
de ce n-ai argumentat profesionist ca aia de critica nu au dreptate?


De ce? Pai asta fac acum si deja sunt clona nu stiu cui.
Eu nu sustin ca sunt profesionist dar nu cred ca deviatiile unora pot fi luate drept critica profesionista?

Cred ca nu voi fi stigmatizat pentru ca mi-am spus opinia.

mdea.

Am sa scriu in curand si eu o poezie sa vad cum va fi primita de critica. Cine stie, poate trec proba.

pai ai putea sa scrii din start o poezie proasta, ca sa dovedesti ce dreptate ai ...:(
noi vom fi de vina ca ti-o vom zice in fata, iara nu pe la colturi.


#183239 (raspuns la: #182826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 06/05/2007 19:01:35 Modificat la: 06/05/2007 19:25:06
(la: BULINA)
Forma bulinei e direct proportionala cu imaginatia: Cu cat una e mai plana, cu atat cealalta e mai searbada.

Personal prefer bulinele flexibile: Ele pot lua orice forma. (Atentie, forma nu include culoarea!).

Flexibilizarea bulinei poate duce insa la efectul negativ al divinizarii proprie propovaduitorilor de fetishe. Prin aceasta bulina inceteaza a mai fi flexibila, caci poarta in ea responsabilitatea (cu sau fara "i") a nascatorului.
Este fenomenul care a stat la baza relativarii notiunii de libertate bulinara, pentru ca, datorita strigatelor neinitiatilor (De ex. "Buuuh!!", "Huuuooo!!"), a aparut antiteza zglobilitatii bulinei: Bu-bulina. Iar de atunci, una nu poate fi adusa in discutie, fara a declansa efectul reflexului conditionat al imaginatiei fanteziste respectiv al fanteziei imagiative. (Asa s-a nascut bunaoara intrebarea: "Si cum o sa arate peste 20 de ani??", o intrebare pusa cu precadere adeptilor teoriei formelor, de catre enoriashii amalgamului teoretic al iubirii de aproape).

Bulina formeaza (nu se formeaza!) centrul de greutate al corpului uman, prin asemanarea formei buricului cu cea a unei jumatati de bulina, in cercurile exclusiviste ale fanilor biologiei sexiste existand si azi controverse cu privire la rolul buricului in suplinirea coastei mephistofelice.

In forma-i masculina, bulina poarta azi numele de bulion.
Putini sunt cei semantic orientati, care cunosc radacinile cuvantului: Bulin. In decursul anilor si odata cu descoperirea lingvistica a apartenentei limbii roma (a carei precursoare pre-revolutionara a fost o limba devenita azi minoritara: Limba romana) la grupul de limbi francofone (laolalta cu limba natioala a unor state cum ar fi Guyana Franceza), cuvantul s-a schimbat morfologic, devenind ceea ce este astazi. Sigur ca, acum tuturor le va fi clara greseala fundamentala a asocierii bulionului cu tomatele, o greseala justificabila doar prin superficialitatea cu care tranzitia in istorie a tomatei galbene (forma verde a roshiei in forma-i cunoscuta) a fost perceputa si analizata.

Multe ar mai fi de spus despre buline, bulini, bulinutzi si bulinutze. Dar ma tem ca puhoiul informativ sa nu devasteze micile hambare intelectuale tixite cu informatii telenovelare, creand presiuni peste capacitatea nominala de arhivare, minoritatea de exceptii care confirma regula nefiind relevanta in contextul intocmirii listelor preferintelor de top10 ale majoritatii publicului cititor.

Drept pentru care, conchid ca ideea nasterii unei conferinte cu un asemenea potential a fost una nu doar interesanta ci senzationala, nelaindemana oricarei berze...

paianjenul - de M a o la: 07/06/2009 18:24:44 Modificat la: 07/06/2009 18:25:29
(la: cele zece porunci)
- Eu insist ca si creationismul este o teorie.

Insita!:) Asta nu-l va face mai mult decat ceea ce este: un mit.

- Imi subestimezi puterea de imaginatie?...

Din pacate, cu imaginatia nu poti da nimanui peste nas. Iti trebuie ceva solid, sa curga sanje:)
Exemplul se afla mai sus. Spui ca creationismul e o teorie, fara nicio sustinere. Daca spun ca gazela-i felina, asta o face felina?
De aici a pornit si ideea imbecila ca as fi un arogant care-si permite sa persifleze biblia. Din moment ce-i plina de inadvertente si aiureli ilogice, cum as putea, om cu creier in cap, sa trec peste asta si sa spun ca-i in regula numai ca nu inteleg eu? Pai ce-i de neinteles? Hai sa iau prima greseala vadita si s-o analizam. Probabil am mai discutat despre asta.

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.


Citeste cu atentie, apoi citeste asta:

14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.


Iar acum, spune tu, cum a facut Dumnezeu lumina in prima zi iar luminatorii in ziua a patra?

Cei care vor cu orice pret sa calce pe logica si creierul propriu, au trecut la interpretari de genul" lumina primordiala e altceva decat lumina de la luminatori, e vorba de altceva, suntem prea mici ca sa intelegem." Exista si un popa, imi scapa acum numele, care face divagatii intregi despre lumina, amalgamant teorii cuantice cu povesti biblice.
Chestia asta nu tine, din cauza de simplicitate; spune clar, pentru tot prostul:"Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. deci e vorba de zi si noapte, lumina normala, nu "divina" sau "primordiala", lumina pe care o stim noi, aia normala.


Eu ti-am explicat, sper, pe intelesul tau, lipsa de logica a acestor prime pasaje. TOATA biblia e plina de asa ceva, daca nu gasesti o inadvertenta pe o pagina, pe urmatoarea gasesti doua.

Acum da-mi tu o explicatie la ceea ce am aratat mai sus. Daca nu ai, astept sa-ti pui tarana in cap, sa reevaluezi intelesul cuvantului "aroganta" si sa inchei discutia din proprie initiativa, cu pardonarile de rigoare.:)


#448498 (raspuns la: #448417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: