comentarii

analiza morfologica a cuvantului judecata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de piliutza la: 24/10/2007 20:42:09 - de om la: 25/10/2007 03:38:13 Modificat la: 25/10/2007 05:36:13
(la: legendele urbane sub lupa)
vorba lui cri cri, devine interesant :))

Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. = si eu am spus ca le-ai amestecat, "poate" din necunostinta de cauza ;)

Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta = "asta" fiind nostradamus? Atentie la exprimare, dpmdv nu poti determina sexul INAINTE de fertilizare, decat daca separi X de Y :)))
Se poate spune ca se creste probablitatea/pre-determina, dar determinarea.... Mai trage o data lozul norocos! In plus, ne-am racit gura pe aici spunand despre metode STIINTIFICE de separare, de ex: centrifugare, FACS sorting.

Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. =aaaa, daca spui TU, atunci ma inclin in fata unei astfel de referinte bibliografice :))

Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul. = vezi ca google nu te-a invatat sa spui microscopie confocala sau epifluorescence, d'asta ai pus MICROSCOPUL cu sens general (a se citi cu sens google ;))

Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. = are rost atunci cand spui aberatii, incurci principii de functionare numai ca sa SPUI TU :))
De ex, prin FISH nu este folosit ca sa puna in evidenta DIMENSIUNEA unei celule, a propos, stii ce este aia dimensiune (si se pare ca piliutza nu stie :)).

Te rog explica, pt luminarea ignorantilor care cred in diferentierea dintre X si Y, TU ce este cu X si Y; sa nu te feresti ca sa vorbesti STIINTIFIC...putem citi in...google ca sa te intelegem :)))

Accept ca poate am fost invatat gresit de unii si altii (adica spermatozoizii X pot fi separati de Y), de aceea te rog sa combati CU DATE STIINTIFICE si nu cu decrete...a la toi !
NU prea ii cred sarlatani pe cei care isi deschid clinici de IVF, spunand ca pot separa X de Y si pot-predetermina sexul plodului. Afacerile sunjt afaceri si daca clientul nu are ce a "comandat" ii da in judecata :)))




#247997 (raspuns la: #247922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dualitatea imaginii - de cico la: 28/05/2005 20:29:15
(la: Efectul Placebo...)
Constient sau nu, sintem fortati sa facem fata, sa ne adaptam sau sa ne zbatem intre doua imagini, doua tipuri de personalitati adesea conflictuale : una pentru noi insine, cealalta pentru ceilalti si-n interactiunea cu ei. Te cladesti pe baza unui sistem propriu de valori morale. Cu pasiunile tale, modul tau de a gindi si a simti lumea. Cind treci la a comunica si-a reflecta eu-l in situatiile sociale, te lovesti de amalgamul ciudat al reactiilor deseori contradictorii si devii constient ca integrarea poate cere o cu totul alta atitudine. Sa fii acceptat de altii, in mod bizar esti deseori nevoit sa-ti modifici personalitatea si sa te adaptezi, schimbindu-ti uneori valorile in care-ai crezut si modul in care ti le-ai exprimat.

Integrarea sociala are mult din atitudinile mercantile. In care-a devenit mai simplu si comod sa nu te mai investesti sa faci un produs cit mai bun, ci sa-l prezinti si sa-l vinzi ca fiind foarte bun. Nu mai conteaza cum esti, ci ce impresie lasi. Mesajul publicitar inselator e mai usor de trecut. Oamenii nu mai au rabdarea sa stea sa te analizeze si sa te judece dupa cum esti (de fapt, who cares?). Depinde mai mult de tine sa iti "impui" imaginea, sa dai multimii ce vrea mai mult sa primeasca. Circarii, cei cu personalitati efervescente, cu gura mare si umor la limita vulgarului, au devenit regii alesi ai poporului. Sufletele "pure", introvertitii timizi si cu bun simt, altruistii cu simt al dreptatii? Cui le mai pasa de ei? Desigur, doar tie insuti, cind ajungi sa-ti constientizezi ipohondria si sa te-ntrebi surprins in oglinda : who are you?
culese pe net - de jeniffer la: 14/03/2006 10:39:38
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
'din fericiere la zilele noastre religia este exclusa din debatul stiintific,fara care toata cautare despre originile noastre n-ar avea rost si ar fi o pura filozofie.
nu,tot ce ar putea zice creationistii,nimic nu proba ca dumnezeu a creat adam si eva plecind de la un pic de argila si dintr-o coasta si ca au fondat umanitatea.
Darwin a avut ideia revolutionara de a considera ca toti oamenii imparteau un stramos comun cu maimutele mari,dupa observatia comportamentului lor si indiciile atomice relevate la o cantitate de specii.astazi uneltele moderne de datatie fondate pe masurile de variatie de secante de mitocondrii,radioactivitatea carbonului si analiza morfologica comparata confirma aceasta orintatie.' astrosurf.com

Jurnal - de Pandora la: 06/06/2006 20:01:45
(la: Introspectii)
Ca vine vorba de sinceritate...mai ales ca am citit cum cineva se intreba daca suntem sinceri atunci cand ne asternem gandurile pe hartie (sau pe suport electronic..:-))..
Am avut un jurnal la un moment dat pe care l-am abandonat din lipsa de timp..ideea este ca uneori ma mai lovesc de el prin casa...si il recitesc...constat ca nu am timp sa fiu intotdeauna sincera cu mine asa cum eram atunci cu jurnalul...spuneam tot ce-mi trecea prin cap cu o seninatate ce acum - trebuie sa recunosc - ca mi-a mai pierit...imi analizam fiecare gest/ cuvant..subiectiv, bineinteles...dar constructiv in acelasi timp..
Decat cand am remuscari incerc sa privesc in mine la ceea ce as fi putut face altfel...intr-adevar omul este dual...poate alege in orice moment si circumstanta raul sau bine....
alex - de latu la: 28/10/2006 17:49:42
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Io stiam ca se scrie frumu-schatz-o, da ma rog, voi sunteti teutonii:)))
Limba asta teutona e tare grea: Morfologia unui cuvant, poate avea un inteles anume, nuantat, diferit de aceeasi grupare de litere, oranduite similar. De aici posibilitatea nuantarii potrivite pentru un anume context.
Limba unor triburi conlocuitoare este imbogatita prin preluarea de nuante.
Sigur n-am scris gresit...:-)))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#154079 (raspuns la: #154076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de piliutza la: 24/10/2007 20:42:09
(la: legendele urbane sub lupa)
Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. E greu de explicat aici, aşa că m-am limitat la a spune că cercetările recente arată că spermatozoizii X şi Y nu se pot deosebi morfologic (dimensiuni, formă). Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta : că sp. Y e mai mic (şi mai iute) ca cel X. Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. Cum s-a demonstrat ? Cu metode destul de fiabile. Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul.
#247922 (raspuns la: #247911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de monte_oro la: 06/09/2010 20:35:08
(la: Condamnata la moarte prin lapidare...)
Viata...dreptul la ea... devine deci... de aflat...si analizabila? Iar ceea ce judec din exterior... e din start... supus nestiintei... chiar daca am drept reper... viata...si moartea... intr-o societate...intr-o cultura...in anul de gratie 2010? okeeeiiii....
#566907 (raspuns la: #566903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
judecata si intentia - de pr Iulian Nistea la: 09/03/2004 11:54:13
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

1. As incepe cu Judecata, pentru ca vad aci un punct nevralgic, in viziunea noastra crestina in general, care apoi se reflecta asupra multor altor probleme.

Mi se pare ca prea mult ne cantonam intr-o viziune "medievala" a judecatii, in care omul sta perplex in fata unui judecator perfect contabil.

Dar din Evanghelii si din Noul Testament transpare o alta viziune, cred eu:

  • Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune ca Tatal nu judeca, ci toata judecata a dat-o Fiului (Ioan 5, 22).
  • In alt loc (iertare, ca nu am gasit referinta), zice ca nu El ne judeca, ci constiinta noastra.

Cheia acestei dileme mi se pare a fi in cuvintele "Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele." (Ioan 3, 19).

Judecata este deci intalnirea constiintei noastre cu Lumina, care pune toate in evidenta: toate omul si le va vedea clar, deslusit, dar mai ales, fiind de fatza la toate ale sale, va lua o atitudine si aici este de fapt judecata !! -- unii se vor opune ("Nu, nu am facut asa!") sau isi vor cauta scuze ("Bine, dar cutare persoana sau cutare lucru m-a impins sa fac asta"), altii se vor smeri si se vor umili si vor zice: "Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului". Si acesti din urma sunt ceea ce numim "sfintii", la diferite masuri...

2. Ca sa vin la "buna-intentie" si la "buna-credinta" trebuie ca mai inainte sa reamintesc cuvantul: "daca omul are o singura patima, aceea umple locul la toate celelalte". Asta vrea sa spuna ca lucrurile merg impreuna, ca lupta, desi mai accentuata undeva, se da pe toate planurile.

Astfel, buna-intentie si buna-credinta nu sunt scuze daca omul se lasa obrit de bunavoie, daca omul nu e smerit sa asculte un sfat, daca omul sta in ignoranta cu placere...

"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune" devine astfel doar o butada, utila uneori, in contextul in care in spatele bunelor intentii se ascund lucruri ca cele enumerate mai sus.

Asadar lucrurile trebuie discernute in profunzimea lor. In acest sens, Sfantul Marcu Ascetul zice:

"33. Sunt fapte ce sunt implinite sub pretextul aparent ca sunt bune, dar scopul urmarit de cel ce le implineste nu este bun; sunt alte fapte care ne apar ca rele, dar scopul urmarit de cel ce le implineste este bun.

"34. Dar la unii nu numai lucrarile/faptele, ci si cuvintele/discursurile pe care le spun sunt de felul de mai sus. Unii, asadar, astfel isi incarca faptele din nestiinta si din neiscusinta, altii cu un scop viclean, iar altii dintr-o intentie evlavioasa.

"35. Cela ce sub masca/vesmântul laudei ascunde clevetirea/calomnia, nu este usor de descoperit celor mai simpli. Asemenea acestuia e si cel ce sub masca/vesmântul smereniei ascunde slava desarta.

"36. Cei care prin multe vorbe transforma minciuna in adevar, mai târziu, dupa plecarea lor, vor fi dati pe fatza de faptele lor.

"37. Se intampla uneori ca facem ceva ce pare bun la aratare, dar care raneste pe aproapele, dupa cum se intampla si ca, nefacand acel lucru bun la aratare, ne folosim sufleteste, pentru intentia/gandul buna."

(Sfantul Marcu Ascetul, Despre legea Duhovniceasca - in Filocalia româneasca, vol. 1 - dar traducerea de aci e adaptata de mine, ca nu am avut textul parintelui Staniloae la-ndemana)

Iata deci un exemplu de analiza a "bunei-intentii".

Toate cele bune.

pr_iulian

#11694 (raspuns la: #11646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu va grabiti sa judecati... - de rational rose la: 26/05/2004 09:58:11
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)

Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.


Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici. Standardul
dupa care condamnam este de obicei mult mai strict decat cel dupa care am vrea
sa fim judecati noi.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Cred ca inchisoarea
pe viata e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea. Cine spune
ca e prea putin nu stie ce spune.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "Da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia. Si pot fi pusi sa munceasca in inchisoare, sa se autofinanteze,
nu sa se uite la televizor.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata, desi dupa standardul lui in fiecare zi facem crime.


P.S. Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului
(Biblia). Sunt acolo principii care sunt mai importante chiar decat supravietuirea
temporara. Tot de-acolo stim ca o sa se faca dreptate pana la urma.

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai
deranjeaza daca ne omoara cineva?


 

scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 24/06/2004 07:11:46
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu stiu de ce dar am impresia ca te-am suparat cumva prin faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente pe care se pare ca nu le pretuiesti. asta ar insemna ca tu nu vrei sa afli adevarul altora ci vrei numai sa-l impui pe al tau ca fiind bun. eu doar ti-am infatisat o alta perspectiva asupra subiectului si nu cred ca prin asta am tinut mortis sa-ti schimb parerea. dar pana la urma orice argument pro sau contra se aduce tocmai in vederea schimbarii anumitor stari de lucruri sau a unor idei preconcepute, nu-i asa?
as putea relua discutia ta plecand de la o intrebare ramasa celebra din Scriptira: "ce este adevarul?" este intrebarea pusa de Pilat lui Hristos in pretoriu inainte de a-L judeca, intrebare la care atunci n-a aflat raspuns pt. ca Iisus tacuse. de aceea Pilat I-a si zis ca: "putere am sa te eliberez si putere am sa te rastignesc." unii Sfinti Parinti talcuiesc aceasta intamplare cam asa: Pilat n-a aflat raspuns intrebarii sale fiindca a pus intrebarea gresit. daca ar fi intrebat 'CINE este adevarul?' probabil ca i s-ar fi raspuns: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu in veci". tu vrei adevarul doar pt. comunicare, eu il vreau pt. viata si eternitatea ei.
intr-un fel te contrazici spunand ca aceasta comunicare nu o vrei speculativa cand de fapt chiar din inceputul subiectului tau pui sub semnul indoielii canonicitatea unor carti din Biblie sau calitatea/calificarea celor numiti sfinti de biserica. da, e dreptul si optiunea ta sa te exprimi cum vrei si sa spui ce-ti trece prin minte. dar cand faci aceasta ca si cum ai zice 'invatati de la mine ca stiu eu ce zic' e semn ca vrei sa ne schimbi sistemul de valori si adevarurile in care crezusem pana acum.
sunt curios si-as vrea sa aflu raspuns la intrebarea mea daca ai vreun fel de pregatire teologica fiindca mi se pare f. important. tu vrei sa iei in discutie istoria bisericii fara a uza si de instrumentele puse de ea la dispozitie. vreau sa spun ca ti se pare normal sa studiezi istoria ei dar numai din afara ei. si iar insinuezi ca ti/ni se ascunde adevarul istoric despre biblie... de cine? de ce? cum? vorbesti de analiza... nu ma mira. e deja un obicei in lumea occidentala sa dezgroape mortii pt. a le studia oasele si ramasitele. cica e stiinta. in curand n-o sa mai avem pace nici in morminte, asta tot de dragul sarmanei stiinte sufocate de-a lungul vremii de religie. ce nu se spune e faptul ca stiinta nu L-a contrazis intotdeauna pe Dumnezeu, s-a intamplat uneori chiar sa-L adore si sa-L slujeasca. insa vezi tu, e mai usor sa nu accepti ceva pt. ca nu intelegi decat sa incerci sa intelegi. asta presupune un oarecare efort. ori crestinismul de la asta pleaca, de la efortul personal.
am sa-ti spun pe scurt o istorioara. se zice ca un sfant(am un lapsus acum, poate ma ajuta cineva sa-mi reamintesc) se plimba la malul marii si incerca sa-si faca o schita de idei in gand pt. o carte despre Sfanta Treime pe care voia sa o scrie. numai ca nu putea intelege nicidecum taina Treimii, adica a unui Dumnezeu in trei fete. mergand el asa dadu peste un copil care facuse o groapa in nisip si cu un ciob de sticla carase putina apa din mare acolo iar acum statea pe margine si plangea. sfantul il intreba: de ce plangi copile? acesta ii raspunse. am facut gropita asta aici si vreau sa aduc in ea toata apa marii dar nu pot. incerca el sfantul sa-l imbuneze pe copil si mergand mai departe incepu sa-si rada de naivitatea copilului. numai ca la un moment dat se opri brusc, parca trasnit de undeva, si cazu intr-un fel de contemplatie adanca. ah, isi zise, eu sunt copilul acela. gropita este mintea mea iar marea esti Tu Doamne. cum voi putea eu sa Te cuprind in toata maretia Ta doar cu aceste mici unelte ale mele?
vrei sa cuprinzi adevarul fara a te sluji in realitate de el. poate nici macar eu nu ma slujesc de el si atunci am o pozitie ingrata in acest spatiu. dar macar incerc sa nu ma abat de la o cale pe care au mers atatea mii de sfinti. stii ce-a proorocit Hristos despre vremurile de pe urma? "vor veni prooroci mincinosi si hristosi mincinosi". "nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare; isi vor inghesui invatatori dupa capul lor"! auzi ce spune! aseara chiar am vazut un asa zis film care se vrea o proiectie in viitor a imaginii regnului animal dupa trecerea a inca nu stiu cate milioane de ani. pe cuvantul meu ca m-am infricosat desi, daca stai si te uiti la asa ceva, poti f. bine sa si razi pe seama unor supozitii fara nici un fel de suport stiintific si mai ales pedagogic. m-am infricosat la gandul ca cineva chiar ia in serios acele prostii menite sa bage lumea in bezna necredintei. o sa fiu intrebat daca stiu in cazul asta cum va arata viitorul, adica daca stiu mai bine decat oamenii de stiinta. sigur ca nu stiu si sincer sa fiu viitorul ma intereseaza doar in perspectiva dobandirii vietii vesnice. altfel n-are nici o relevanta si nu ma poate ajuta cu nimic. descinderea in viitor e a celor credinciosi iar calatoria in spatiu si timp e o chestiune proprie dintotdeauna fapturilor ceresti. a, ca sunt oameni care vor sa dobandeasca asta numai prin mintea lor e altceva.
vrei sa-mi spui ceva ce nu stiu sau de ce-mi pui intrebarea asta? sau e din nou vorba de una retorica... din ce am studiat eu vreme de aproape 14 ani stiu ca Hristos a fost rastignit in ajunul Pastelui evreiesc din porunca guvernatorului roman Pontiu Pilat. de frica pierderii controlului asupra regiunii, dealtfel deseori pusa la incercare de conspiratorii si asasinii evrei, Pilat a fost nevoit sa-L rastigneasca pe Iisus. dealtfel a si incercat sa-L faca scapat fiindca stia ca din invidie si ura Il voiau mort CARTURARII SI FARISEII (ca despre ei este vorba). dar ei, cei care mai inainte Ii strigasera osanale si se umplusera de binefacerile Sale, au strigat: "ia-L, ia-L! Rastigneste-l, rastigneste-L!" adica ce dovada mai buna decat asta vrem? si in tot VT au facut la fel. Sf. Arhidiacon Stefan, primul martir crestin, ii intreaba in soborul lor: "pe care din prooroci nu i-a ucis parintii vostri?" ei, care impodobeau mormintele proorocilor si ziceau ca daca ar fi fost ei in acele zile n-ar fi facut asa ceva, ei insisi s-au facut pe sine urmasii unor ucigasi insetati de sange si gata la miselii de tot felul. sa ne gandim la istoria lui Moise care este considerat parintele lor... care om ar mai fi fost in stare sa indure nedreptatile si necredinta suferita din partea unui popor nesatul si vesnic nemultumit? dar sa amintim si de santajul la care l-au suspus pe Pilat ca sa le indeplineasca pofta de sange. ca i-au zis acestuia ca daca nu-L rastigneste inseamna ca nu este prieten al Cezarului- si se jurau pe ei insisi ca sunt frati de cruce cu el(Cezarul), nu alta. uneltitorii si uzurpatorii puterii romane se faceau frate si cu dracul roman numai pt. a-si atinge scopurile infame. asta iti spune ceva despre adevarul istoric?
da, am curajul s-o reafirm, apocrifa nu ma intereseaza mai mult decat originalul mesaj al Scripturii actuale. pt. mine are mai mult o valoare simbolica sau istorica. asta daca vine in contradictie cu invatatura cea adevarata si ma indeamna sa ma indoiesc de ea.
pt. mine valori ale umanitatii sunt operele nepieritoare prin binele si frumosul ce l-au adus cu ele in lume. celelalte apartin umanitatii dar nu sunt opere ale umanitatii. care va sa zica una e opera lui Brancusi si alta e opera lui Lenin, spre exemplu. unul a lasat posteritatii sculpturi uimitoare, celalalt a lasat o opera distructiva. muzica lui George Enescu va dainui ca un bun peste veacuri, pe cand zgomotele bombelor si ale tancurilor naziste(apoi ale armatei rosii si mai nou ale occidentalilor) nu lasa in urma decat disperare, moarte, confuzie, foamete, boli si multe alte suferinte. sunt exemple pe care nu trebuie sa stai sa le cauti mult ca sa faci diferenta.
ce mi se pare f. ciudat in cazul tau e ca afirmi: "Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez..." in subconstientul tau deja lucreaza ideea, de unde crezi ca ti-a venit? crede-ma pe cuvant de onoare ca un om n-ar putea sa deschida gura sa afirme ceva fara a fi dinainte patruns de un oarecare adevar al spuselor sale. asa ca nu te mai arata bine intentionat. FII cum spui si arata cum esti! nu am fost deplasat in nimic. oricine isi expune parerile ca obiect de studiu pe un forum va avea din doua motive de suferit: sau va fi contrazis, sau i se vor lua de bune spusele. in primul caz trebuie sa stii sa-ti recunosti greselile si apoi sa ti le indrepti. in al doilea caz e un pic mai complicat si cred ca asta n-ai inteles tu: pilda nebunului ce arunca o piatra in balta...! am mai zis-o undeva, candva: piatra ce-o arunca nebunul e CUVANTUL gresit/prost aruncat aiurea in balta omenirii. stim noi ce valuri face o piatra cand cade in apa. si apoi cati intelepti se caznesc sa repare greseala acelui nebun si totusi niciodata nu se va mai putea repara intru totul. asa ca ia seama la ce spui, cui spui si unde spui.
misiunea mea, ca si a tuturor celor de aici, este de a-mi pazi sufletul curat si fara prihana. sper sa intelegi ca n-am nimic cu tine personal- ca dovada ca inca de la inceput nu m-a interesat persoana ta ci discutia in sine! nu sunt nici misionar, nici papistas, nici cruciat, nici inchizitor si nici altceva. dar poate ca sunt un fel de...inchizAtor de drumuri/directii gresite. si trebuie din nou sa-ti mai amintesc de unde a plecat marea dezbinare din sanul bisericii apusene??? tocmai de acolo unde nu cu mult timp in urma au hirotonit femei, homosexuali, lesbiene, caini si pisici!!! mai urmeaza sa mai traduca, din cine stie ce manuscris vechi descoperit in niscaiva strafunduri ale pamantului, biblia pt. fiecare categorie in parte. si ma intreb: cum sa nu mi se mai faca scarba, greata la propriu?!
adevarul e un soare vazut de toti... insa la ore diferite si din zone diferite. asa ca niciodata nu-l vom vedea deplin, ci doar o fata a lui. e o lege a firii care ar putea fi schimbata in viata de apoi!

just me
#16646 (raspuns la: #16559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Generalizare rautacioasa,fara o analiza ratzionala... - de Jimmy_Cecilia la: 05/10/2004 11:52:05
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Aedot, ar trebui, inainte de orice generalizare, sa judeci, sa analizezi...
ma alatur la cele spuse de LCM si as pune cateva intrebari in plus :
care ti-e vechimea in occident, ce nationalitate iti are consortul (a), ce limba vorbesti in casa, ai multi prieteni bastinashi??? ai români in preajma ta? vorbesti româneste des?
pe ce baze iti construiesti generalizarea, pe ce experientze???
Am analizat incidentul si pro - de admin la: 14/10/2004 19:19:07
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Am analizat incidentul si problema este mesajul lui AlexM, de la adresa
- http://www.cafeneaua.com/node/view/2430/24979#24979 ()

Mesajul contine afirmatii rasiste. In multe tari civilizate pentru un astfel de mesaj poti fi dat in judecata si condamnat penal. Fapta este asadar grava, iar pentru acest motiv am decis ca utilizatorul AlexM sa treaca inapoi la statutul "neconfirmat", pentru cel putin 2 saptamani.

Am redeschis subiectele inchise insa vom continua sa le "monitorizam".
#25085 (raspuns la: #25032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine ne judeca pentru ce am facut? - de cesensare la: 28/10/2004 15:34:29
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Salut,
m-a impresionat mesajul tau. Dar ma intreb cine ne judeca pentru ce am facut? Si in ce fel?
Constiinta noastra? Sau nevoia noastra de a a face lucrurile intr-un anumit fel, ideal as spune, prin care rezultatul ajuns sa ne dea o bucurie. Adica...eu imi doresc sa tratez bine o persoana, fata la care tin, de exemplu. Si deseori nu o fac. Si imi dau seama de acest lucru in chiar acel moment, indiferent de ceea ce fac. Si atunci...care este termenul de comparatie? In primul rand este intentia pe care o am in raportul cu acea persoana. Eu ii vreau binele, o iubesc, as vrea sa ii si demonstrez acest lucru, dar nu reusesc. Ba din contra, ma comport exact invers. Si apoi incep sa ma acuz, sa ma enervez si sa depasesc niste limite de comportament atat fata de mine cat si fata de ea si de ceilalti.
Pentru mine, in raportul cu cei dragi, in primul rand, una din cauzele pentru care lucrurile nu merg bine este aceea a propriei priviri asupra propriilor greseli. Adica imaginea mea despre mine, devenita tot mai negativa, imi determinta un comportament pe masura mai negativ. Si atunci sunt ca intr-un cerc vicios, sau pe o pista in cadere ce pare sa nu se mai termine.
Dar atunci incep sa imi pun problema: ce atentie am fata de mine, eu care in intentiile mele sunt bun si in punerea lor in practica sunt deseori rau? Cum ma privesc eu? Cine sunt eu si ce valoare imi dau?
Mi se pare o intrebare deschisa oricui, care ar putea sa fie un inceput de intelegere a dilemei in care ma aflu in raport atat cu mine dar si cu ceilalti.
Deci criteriul de analiza pentru faptele noastre trebuie sa fie intentiile inimii noastre. Ne "judecam" pe noi insine in raport cu ceea ce dorim sa facem si nu cu ceea ce am facut. Chiar si in urma unei greseli, desi deseori nu suntem in stare sa o reparam, noi avem intentia aceasta de a readuce lucrurile la normal. Dar se pare ca intotdeauna ramanem in urma cu aplicarea.
Cine a facut astfel inima noastra? Cine a facut inima noastra plina de aceste intentii pozitive? Si de ce a facut-o asa?
Si mai ales de unde vine aceasta contradictie intre ceea ce inima noastra doreste sa faca si ceea ce noi apoi reusim?
Dar in final, aceasta contradictie cine o poate salva? Cine poate da o valoare acestei lupte necontenite dintre binele si raul din noi?
La toate aceste intrebari trebuie sa existe un raspuns? Si noi toti suntem datori sa ne silim sa il gasim? Altfel viata pare sa fie in van. Dar nu este.
Un prieten imi spunea ca nu existe raspuns la o intrebare care nu se pune? Deci intrebarile trebuie sa ni le punem. Si din viata mea de pana acum am invatat ca de obicei raspunsurile nu intarzie sa apara. Mai ales atunci cand intrebarea mea nu este sub forma unei pretentii. Si am mai invatat ca INTREBAREA este cel mai mare motor al inimii noastre. Ca CEREREA de SENS nu trebuie abandonata niciodata, nu trebuie ascunsa niciodata, nu trebuie lasata nicioadata neluata in seama.
Incearca si tu sa iti pui intrebari despre tine si despre ceea ce se intampla in viata ta. Sunt convins ca vor aparea raspunsuri. Singura conditie este ca sa fii fidel acestei neintrerupte nevoi de semnificatie a ceea ce se intampla. Si sa prevaleze acest lucru in fata propriilor acuzatii, in fata insistentelor asupra propriilor incapacitati si fragilitati. Pentru ca altel ramanem la nivelul acestora si nu vom avea bucuria sa le aflam sensul. Pentru ca totul trebuie sa aiba un sens, chiar si atunci cand suntem asa cum te descrii tu. Dar eu nu ma opresc acolo. Merg mai departe si ma intreb despre sensul lor. DE CE?

Poate iti vor fi de ajutor aceste cuvinte. Sper.
Radu
#26619 (raspuns la: #17344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr. Anisia si Jimmy - de popix la: 13/07/2005 17:19:28
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
nu vreau sa judec pe niciuna dintre voi.

cert este ca jimmy este o persoana de stil.am analizat-o indelung.chiar daca exagereaza uneori.in plus are o anume varsta, da si cere seriozitate.inclin deci sa cred ca are motive sa fie suparata.dar poate-i trece.

iar tu nu esti obligata pe drept cuvant sa te vezi cu ea sau cu altcineva.numai ca promisiunea pe care ai facut-o trebuia mentinuta.nu te supara pe mine.

de ce nu faceti pace?
"isi pregateste lucrarea de doctorat in direct" :)))) - de Cristall la: 11/08/2005 14:51:40
(la: Totul despre sex.Ce-i nou,rar e adevarat;ce-i adevarat rar e nou)
Daca intentia era sa aduci zambete, cateva goluri ai marcat deja :)
Nu stiu insa daca reusesc sa dau mana cu mana in hora infratirii si sa o las "mai moale" ("cu analizele sintactico-morfologice pe text sau cu "judecatile de valoare" de care nimeni nu are nevoie").
Am si eu slabiciunile mele ;).

Ideea e ca ma bucura prezenta celor ca tine. V-as numi...negociatori. Sunteti cei care mai aruncati cate un pahar de apa rece in fata celor prea preocupati cu despicarea firului in 4.

Oricum, sa incerci sa mentii tonul relaxat acolo unde se afla mai mult de un personaj :))))) in dialog, recunosc, grea misie, renumeratie mica, dupa buget :).
detaliu - de maan la: 16/10/2005 17:03:51
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
“disperare” e un cuvant care-mi fura zambete…e prea mult, e fortat si nu ma caracterizeaza.
Cand sunt in cumpana, trag aer in piept de mai multe ori si-o foaie-n fata.
A existat un moment in existenta-mi, cand, enervata de neputinta, am simtit nevoia unei minti in plus si-am trimis una din acele foi, la analiza suplimentara.
Raspunsul, venit brusc, mi-a certificat banuieli de-o viata – foarte putini oameni sunt capabili de-a traduce-n vorbe ce simt si extrem de putin sunt aceia care pricep ce-ai scris, chiar si-n conditiile-n care te-ai insirat exact/complet in cuvinte.

Oamenii, majoritatea, obisnuiesc sa ceara sfaturi, doar pentru a primi binecuvantarea celorlalti, nu pentru a fi analizati, criticati s.a.md…
Raspunsul pe care l-am primit eu atunci cand numai de-o alta enigma n-aveam nevoie, a fost un exemplu.

Nu neg buna-credinta a celui care-ti primeste confesiunea, nu inteligenta si nici iubirea ce probabil o simte la adresa-ti, nici chiar dorinta de-a-ti veni in ajutor.
Am constatat insa, cu umire, existenta unui obstacol de nesurmontat: propria experienta si educatie il vor opri sa te-nteleaga pana la capat si, uneori, ii vor acorda legitimitatea de-a te judeca si chiar condamna.

“a fi complet sincer cu altii” e ca o sinucidere, fara sa fac aici elogiul autoclaustrarii, cum ar parea.
Nimanui nu-i place sa aiba in jur alta suferinta decat propria durere si-orice manifestare de pura fericire ori disperare vor fi percepute ca indecente.
#79079 (raspuns la: #79039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri & Jen - de Guinevere la: 18/10/2006 00:27:27
(la: Momentul adevarului)
Nu bateam nici macar la un principiu, ci la o chestie de gust, la faptul ca un om adevarat imi pare mai interesant decat adevarul unui om. Plus ca minciuna poate fi adesea in ochii privitorului, deci prefer sa nu judec exclusiv pe criteriul asta.

Limitam fiindca dadeam un exemplu, tocmai asta era ideea, prezentam si un alt aspect, adaugam fara a anula - recomand procedeul si in continuare! Deci nu la ipocritii cu zambete alungite ma refeream, diferenta dintre mine si tine e ca tu te opresti sa-i analizezi pe toate fetele in timp ce eu ridic din umeri si merg mai departe sa-mi umplu viata cu ce-mi place, nu cu ce nu-mi place. Si asta fara sa pun fundinte adevarului victimelor lor, fiindca (chipurile) nu l-as suporta in stare bruta, neprelucrata. Nu ma intereseaza decat ca oameni, si nu ca victime. Iar ca oameni se deduc mai bine din reactia fata de calaul lor, decat din faptul ca ei au dreptate si spun cu piosenie adevarul. "Morfologia" de care ziceam.
O reactie isterica sustinuta de adevar imi repugna mai tare ca minciuna.
Chestie de gust, insa, nu impun nimanui papilele mele. :o)

Si nu faceam apologia minciunii, nuantam calitatea umana care nu cred ca se reduce la virtutile brute, vizibile cu ochiul liber. Cu asta sper ca i-am raspuns si lui Jen. Va rog cititi mesajele pana la capat, ca si data trecuta parca am mai zis ca nu fac apologia alora cu fetze lungi. :o)

Nu ma pricep la chimie si nu disec aliajele, Cri.
#151953 (raspuns la: #151939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de limpede la: 02/04/2007 01:24:20
(la: cred)

La fel de usor e sa critici o poezie sau proza cu vorbe in doi peri fara o explicatie de critic profesionist.

vrei un link unde-am facut -cu cea mai buna credinta - analiza literara pe text?
am aratat minusuri si plusuri deopotriva.
mi s-a raspuns ca habar n-am, m-a acuzat de-atac la persoana.
Nu sunt critici, nu sunt sfaturi adevarate si nici argumente profesioniste ci doar huiduieli.
defineste 'huiduieli' si da exemple!



HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo“, a batjocori violent pe cineva cu ocari si cu fluieraturi; a hatcai. – Huideo + suf. -ui.

OCÁRA, ocari, s.f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra, cearta, rusineaza pe cineva; ocarâre; umilire, înfruntare; defaimare, jignire, insulta; situatie rusinoasa, dezonoranta în care se afla cineva; rusine, dezonoare.


nimeni n-a fost huiduit ci ironizat.

Ironie inseamna altceva decat cuvantul in spatele caruia isi ascund unii jignirile.
Onanism cu scrasnete din dinti.
Exemplul asta e mai academic sau poetic decat poezia?
E cumva ironie sau insulta?


IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsatura, întepatura, piscatura, sfichi, sfichiuitura.


argumentele "de profesionist" is tratate cu dispret.
cand am zis ca "autosinucidere" nu exista-n limba romana si-n plus e si-aberant datorita pleonasmului ce-l contine mi s-a replicat cu superioritate ca "subliniaza un contrast"!:(
argumentele de care vorbesti nu au niciun efect.

ma-ntreb totusi de ce nu le-ai vazut.
am incercat vreo trei insi s-o convingem pe userita lexis ca oricare adjectiv asezat langa 'perfect' nu-si are sensul.
mi-a zis ca-s nesimtita.




din verzi liane atarnate coboara jos , urca sus (lianele doar atarnate pot fi)

pisoiul, de ti-l ia, il certi,
ca il transforma-n loc de joaca,
dar uite... zici ca are epoleti!


Aici de ce nu a sfatuit nimeni poetul in legatura cu o regula ce se numeste masura in poezie?




Sunt zeci de texte ce sunt tratate subiectiv de cei ce detin statutul de critici si sunt tampenii ce nu sunt emendate in nici un fel, pentru ca poetul e "consacrat" aici.
citesti pe sarite.
nu-i vina ta ca nu ai timp.
greseala ta-i ca judeci fara toate datele.
i-am dat lui Cri-Cri-n cap de multe ori.
si Cri mi-i draga, parol.


Cri –Cri chiar stie poezie si cand comenteaza stie ce zice.
E doar diplomata si lasa senzatia ca evolutia ei e datorita criticilor de aici. Numai talentul si pregatirea au format-o si nu cate un”hmm” spus superior de fitecine.




Sunt conferinte cu sute de comentarii intre trei membri care nu contin decat jocuri stupide de cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar aberatii(cu burice , boi si dumnezei). De ce nu sunt taxate si astea?

cine te-opreste sa le taxezi?
sau vrei sa-si taxeze ei insisi comentariile?

in plus, nimeni n-a afirmat ca nu-s stupide.
si nici nu le-a caracterizat drept poezii.


Cine a incercat sa le taxeze a fost luat in furci de gazda dar nu argumentat ci aberativ.

Aici la fiecare poezie primul care comenteaza e criticul sef (pe care nu l-am vazut comentand la Radu Herjeu si alti adevarati poeti) si daca a comentat favorabil nu va fi cotntrazis sigur de discipoli.

iar citesti pe sarite.
am fost de enspe ori impotriva 'criticului sef'.
si nu doar eu.

nu-l comenteaza pe Herjeu?
il considera poet! atata ca nu-i place stilul.
si-odata zise-acestea, orice comentariu-i superfu.


Ce prostie.. si atunci pe ceilalti care nu-i plac de ce-i comenteaza?
crede in transformarea lor in poeti?

Cel ce se revolta nu are sorti de izbanda. Poate sa fie si Nichita ca tot nu scrie bine. Daca tonul e mai moale si bunavointa criticilor apare, iar in timp am observat chiar ca unii se alatura criticatorilor si fac ce le s-a facut lor.
intrebare - de ce n-ai pus niciodata o vorba buna acolo unde se dadeau pumni?
de ce n-ai argumentat profesionist ca aia de critica nu au dreptate?


De ce? Pai asta fac acum si deja sunt clona nu stiu cui.
Eu nu sustin ca sunt profesionist dar nu cred ca deviatiile unora pot fi luate drept critica profesionista?

Cred ca nu voi fi stigmatizat pentru ca mi-am spus opinia.

mdea.

Am sa scriu in curand si eu o poezie sa vad cum va fi primita de critica. Cine stie, poate trec proba.

pai ai putea sa scrii din start o poezie proasta, ca sa dovedesti ce dreptate ai ...:(
noi vom fi de vina ca ti-o vom zice in fata, iara nu pe la colturi.


#183239 (raspuns la: #182826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 06/05/2007 19:01:35 Modificat la: 06/05/2007 19:25:06
(la: BULINA)
Forma bulinei e direct proportionala cu imaginatia: Cu cat una e mai plana, cu atat cealalta e mai searbada.

Personal prefer bulinele flexibile: Ele pot lua orice forma. (Atentie, forma nu include culoarea!).

Flexibilizarea bulinei poate duce insa la efectul negativ al divinizarii proprie propovaduitorilor de fetishe. Prin aceasta bulina inceteaza a mai fi flexibila, caci poarta in ea responsabilitatea (cu sau fara "i") a nascatorului.
Este fenomenul care a stat la baza relativarii notiunii de libertate bulinara, pentru ca, datorita strigatelor neinitiatilor (De ex. "Buuuh!!", "Huuuooo!!"), a aparut antiteza zglobilitatii bulinei: Bu-bulina. Iar de atunci, una nu poate fi adusa in discutie, fara a declansa efectul reflexului conditionat al imaginatiei fanteziste respectiv al fanteziei imagiative. (Asa s-a nascut bunaoara intrebarea: "Si cum o sa arate peste 20 de ani??", o intrebare pusa cu precadere adeptilor teoriei formelor, de catre enoriashii amalgamului teoretic al iubirii de aproape).

Bulina formeaza (nu se formeaza!) centrul de greutate al corpului uman, prin asemanarea formei buricului cu cea a unei jumatati de bulina, in cercurile exclusiviste ale fanilor biologiei sexiste existand si azi controverse cu privire la rolul buricului in suplinirea coastei mephistofelice.

In forma-i masculina, bulina poarta azi numele de bulion.
Putini sunt cei semantic orientati, care cunosc radacinile cuvantului: Bulin. In decursul anilor si odata cu descoperirea lingvistica a apartenentei limbii roma (a carei precursoare pre-revolutionara a fost o limba devenita azi minoritara: Limba romana) la grupul de limbi francofone (laolalta cu limba natioala a unor state cum ar fi Guyana Franceza), cuvantul s-a schimbat morfologic, devenind ceea ce este astazi. Sigur ca, acum tuturor le va fi clara greseala fundamentala a asocierii bulionului cu tomatele, o greseala justificabila doar prin superficialitatea cu care tranzitia in istorie a tomatei galbene (forma verde a roshiei in forma-i cunoscuta) a fost perceputa si analizata.

Multe ar mai fi de spus despre buline, bulini, bulinutzi si bulinutze. Dar ma tem ca puhoiul informativ sa nu devasteze micile hambare intelectuale tixite cu informatii telenovelare, creand presiuni peste capacitatea nominala de arhivare, minoritatea de exceptii care confirma regula nefiind relevanta in contextul intocmirii listelor preferintelor de top10 ale majoritatii publicului cititor.

Drept pentru care, conchid ca ideea nasterii unei conferinte cu un asemenea potential a fost una nu doar interesanta ci senzationala, nelaindemana oricarei berze...




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...