analiza morfologica a cuvantului noastra

'din fericiere la zilele noastre religia este exclusa din debatul stiintific,fara care toata cautare despre originile noastre n-ar avea rost si ar fi o pura filozofie.
nu,tot ce ar putea zice creationistii,nimic nu proba ca dumnezeu a creat adam si eva plecind de la un pic de argila si dintr-o coasta si ca au fondat umanitatea.
Darwin a avut ideia revolutionara de a considera ca toti oamenii imparteau un stramos comun cu maimutele mari,dupa observatia comportamentului lor si indiciile atomice relevate la o cantitate de specii.astazi uneltele moderne de datatie fondate pe masurile de variatie de secante de mitocondrii,radioactivitatea carbonului si analiza morfologica comparata confirma aceasta orintatie.' astrosurf.com

Ba nu, e fix la fel, cu o doză de simţ al umorului în minus şi de una de exasperare în plus. Nu ştiu când rutina - drum şcoală – şcoală – drum casă, care a evoluat apoi spre serviciu - s-a transformat şi din ceva înghiţibil a ajuns ceva foarte greu de suportat. Probabil după ce începi să conştientizezi că “asta” nu-i ceva temporar, ci bătut în cuie pentru eternitate şi că nu prea ai cum să scapi. Dacă stau şi analizez soarta mea / a noastră nu-i cea mai rea din lume, ba sunt alţii care-o duc mult mai rău. Am o slujbă normală, prost plătită, desăvârşit de stupidă, în care pendulez între plictiseală şi epuizare. Patronul încearcă să stoarcă din noi cât mai mult şi noi să ne surmenăm cât mai puţin. Deseori mă fascinează colegii mei şi tare aş vrea să le fiu asemenea. Înjură în surdină şi-şi fac treaba, când primesc un al treişpelea salariu de două milioane sunt de-a dreptul leşinaţi de recunoştinţă şi niciodată nu li se par absurde toate lucrurile existente pe o rază de treizeci de kilometri. Dacă le-aş spune că ieri făceam o figură îndurerată nu fiindcă trebuia să stăm trei ore peste program, ci fiindcă urma să mă întorc în acelaşi apartament nasol şi dimineaţa să vin iar în aceeaşi slujbă şi mai nasoală, cred că n-ar pricepe nimic. Oamenii ăştia parcă au un zid protector în jurul creierului şi îi invidiez tare mult.
Mă bate gândul să-mi schimb serviciul actual, deşi ştiu că nu găsesc ceva mai grozav, numai din plictiseală. Dar sunt sigur că remediul n-ar fi eficient decât pe termen scurt. După o săptămână aş începe iar să mă uit pe site-urile editurilor să văd ce mai apare şi cum pot aloca salariul meu simbolic.

Îmi întreţineam cumva iluzia că senzaţia asta de zădărnicie, de plictiseală de moarte e şi din cauza provinciei şi că Bucureştiul mai colorează cumva vieţile. Văd că lumea e finită şi că te poţi simţi la fel de încarcerat şi într-un oraş mare.

Soluţia mea are puţine şanse de a se materializa şi poate părea trivială. Dar cred că singura libertate o dau banii şi că nu avem altă variantă de acţiune decât să ne preumblăm în prostie pe la interviuri, poate nimerim pur aleatoriu o slujbă bănoasă. Atunci urâţenia slujbei ar fi compensată de confortul de-acasă şi pe ansamblu viaţa n-ar fi aşa de groaznică. Cred că dacă aş lua un salariu bun i-aş vedea pe ai mei colegi de birou ca pe Patapievici şi Djuvara.

Dar cum spuneam, e prea puţin realizabilă. Şi oricât mă gândesc nu văd nici o variantă de a-scăpa din mediocritatea materială în care ne bălăcim.

Ca vine vorba de sinceritate...mai ales ca am citit cum cineva se intreba daca suntem sinceri atunci cand ne asternem gandurile pe hartie (sau pe suport electronic..:-))..
Am avut un jurnal la un moment dat pe care l-am abandonat din lipsa de timp..ideea este ca uneori ma mai lovesc de el prin casa...si il recitesc...constat ca nu am timp sa fiu intotdeauna sincera cu mine asa cum eram atunci cu jurnalul...spuneam tot ce-mi trecea prin cap cu o seninatate ce acum - trebuie sa recunosc - ca mi-a mai pierit...imi analizam fiecare gest/ cuvant..subiectiv, bineinteles...dar constructiv in acelasi timp..
Decat cand am remuscari incerc sa privesc in mine la ceea ce as fi putut face altfel...intr-adevar omul este dual...poate alege in orice moment si circumstanta raul sau bine....

Io stiam ca se scrie frumu-schatz-o, da ma rog, voi sunteti teutonii:)))
Limba asta teutona e tare grea: Morfologia unui cuvant, poate avea un inteles anume, nuantat, diferit de aceeasi grupare de litere, oranduite similar. De aici posibilitatea nuantarii potrivite pentru un anume context.
Limba unor triburi conlocuitoare este imbogatita prin preluarea de nuante.
Sigur n-am scris gresit...:-)))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. E greu de explicat aici, aşa că m-am limitat la a spune că cercetările recente arată că spermatozoizii X şi Y nu se pot deosebi morfologic (dimensiuni, formă). Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta : că sp. Y e mai mic (şi mai iute) ca cel X. Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. Cum s-a demonstrat ? Cu metode destul de fiabile. Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul.

vorba lui cri cri, devine interesant :))

Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. = si eu am spus ca le-ai amestecat, "poate" din necunostinta de cauza ;)

Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta = "asta" fiind nostradamus? Atentie la exprimare, dpmdv nu poti determina sexul INAINTE de fertilizare, decat daca separi X de Y :)))
Se poate spune ca se creste probablitatea/pre-determina, dar determinarea.... Mai trage o data lozul norocos! In plus, ne-am racit gura pe aici spunand despre metode STIINTIFICE de separare, de ex: centrifugare, FACS sorting.

Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. =aaaa, daca spui TU, atunci ma inclin in fata unei astfel de referinte bibliografice :))

Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul. = vezi ca google nu te-a invatat sa spui microscopie confocala sau epifluorescence, d'asta ai pus MICROSCOPUL cu sens general (a se citi cu sens google ;))

Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. = are rost atunci cand spui aberatii, incurci principii de functionare numai ca sa SPUI TU :))
De ex, prin FISH nu este folosit ca sa puna in evidenta DIMENSIUNEA unei celule, a propos, stii ce este aia dimensiune (si se pare ca piliutza nu stie :)).

Te rog explica, pt luminarea ignorantilor care cred in diferentierea dintre X si Y, TU ce este cu X si Y; sa nu te feresti ca sa vorbesti STIINTIFIC...putem citi in...google ca sa te intelegem :)))

Accept ca poate am fost invatat gresit de unii si altii (adica spermatozoizii X pot fi separati de Y), de aceea te rog sa combati CU DATE STIINTIFICE si nu cu decrete...a la toi !
NU prea ii cred sarlatani pe cei care isi deschid clinici de IVF, spunand ca pot separa X de Y si pot-predetermina sexul plodului. Afacerile sunjt afaceri si daca clientul nu are ce a "comandat" ii da in judecata :)))

Ai dreptate Zamolxe, sunt anumite persoane, trollii, orice ai face, ori ce ai explica o tin tot pe-a lor..

dar revenind la oile noastre,
azi dimineata pe canalul satelit LCI informatii in continu, a fost invitat reprezentantul comunitatii evreiesti din Franta
(i-am notat numele pe undeva, dar nu-l gasesc), am sa-l dau mai tarziu;

In rezumat:
el a fost in week-end in Israel sa participe la manifestatia pacifista
era revoltat de rezultatul sondajului, ca lumea confunda TOT poporul evreiesc cu conducatorii sau cu "fascistii" evrei
a insistat mult asupra cuvantul "fascisti",
a vorbit despre evreii pacifisti care vor pacea, sa traiasca pasnic alaturi de palestinieni
a condamnat terorismul palestinian, dar si cel evreiesc,
a contribuit cu multi alti evrei si palestinieni la redactarea documentului de la Geneva, care ar complecta "foaia de drum"
a insistat asupra politicii lui Sharon, pe care o condamna
a spus ca Sharon trebuie inlaturat

A explicat de ce politica lui Sharon a influentat acest sondaj

A fost o placere sa-l asculti, clar, cinstit, impartial
a facut o adevarata analiza
E un om care inspira respectul, un adevarat OM

p.s. eu am sa fac turul subiectelor mele, am sa sterg toate derutarile de la subiect, sa sterg un pic praful...
scuze anticipate celor care vor avea cateva mesaje sterse

sper ca si altii sa faca la fel ca mine, sa ne curatim un pic casa..
ca sa putem primi apoi bine pe allti oaspeti..

1. As incepe cu Judecata, pentru ca vad aci un punct nevralgic, in viziunea noastra crestina in general, care apoi se reflecta asupra multor altor probleme.

Mi se pare ca prea mult ne cantonam intr-o viziune "medievala" a judecatii, in care omul sta perplex in fata unui judecator perfect contabil.

Dar din Evanghelii si din Noul Testament transpare o alta viziune, cred eu:

• Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune ca Tatal nu judeca, ci toata judecata a dat-o Fiului (Ioan 5, 22).
  
• In alt loc (iertare, ca nu am gasit referinta), zice ca nu El ne judeca, ci constiinta noastra.

Cheia acestei dileme mi se pare a fi in cuvintele "Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele." (Ioan 3, 19).

Judecata este deci intalnirea constiintei noastre cu Lumina, care pune toate in evidenta: toate omul si le va vedea clar, deslusit, dar mai ales, fiind de fatza la toate ale sale, va lua o atitudine si aici este de fapt judecata !! -- unii se vor opune ("Nu, nu am facut asa!") sau isi vor cauta scuze ("Bine, dar cutare persoana sau cutare lucru m-a impins sa fac asta"), altii se vor smeri si se vor umili si vor zice: "Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului". Si acesti din urma sunt ceea ce numim "sfintii", la diferite masuri...

2. Ca sa vin la "buna-intentie" si la "buna-credinta" trebuie ca mai inainte sa reamintesc cuvantul: "daca omul are o singura patima, aceea umple locul la toate celelalte". Asta vrea sa spuna ca lucrurile merg impreuna, ca lupta, desi mai accentuata undeva, se da pe toate planurile.

Astfel, buna-intentie si buna-credinta nu sunt scuze daca omul se lasa obrit de bunavoie, daca omul nu e smerit sa asculte un sfat, daca omul sta in ignoranta cu placere...

"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune" devine astfel doar o butada, utila uneori, in contextul in care in spatele bunelor intentii se ascund lucruri ca cele enumerate mai sus.

Asadar lucrurile trebuie discernute in profunzimea lor. In acest sens, Sfantul Marcu Ascetul zice:

"33. Sunt fapte ce sunt implinite sub pretextul aparent ca sunt bune, dar scopul urmarit de cel ce le implineste nu este bun; sunt alte fapte care ne apar ca rele, dar scopul urmarit de cel ce le implineste este bun.

"34. Dar la unii nu numai lucrarile/faptele, ci si cuvintele/discursurile pe care le spun sunt de felul de mai sus. Unii, asadar, astfel isi incarca faptele din nestiinta si din neiscusinta, altii cu un scop viclean, iar altii dintr-o intentie evlavioasa.

"35. Cela ce sub masca/vesmântul laudei ascunde clevetirea/calomnia, nu este usor de descoperit celor mai simpli. Asemenea acestuia e si cel ce sub masca/vesmântul smereniei ascunde slava desarta.

"36. Cei care prin multe vorbe transforma minciuna in adevar, mai târziu, dupa plecarea lor, vor fi dati pe fatza de faptele lor.

"37. Se intampla uneori ca facem ceva ce pare bun la aratare, dar care raneste pe aproapele, dupa cum se intampla si ca, nefacand acel lucru bun la aratare, ne folosim sufleteste, pentru intentia/gandul buna."

(Sfantul Marcu Ascetul, Despre legea Duhovniceasca - in Filocalia româneasca, vol. 1 - dar traducerea de aci e adaptata de mine, ca nu am avut textul parintelui Staniloae la-ndemana)

Iata deci un exemplu de analiza a "bunei-intentii".

Toate cele bune.

pr_iulian

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.

The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza. Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?

Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?

Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.

Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.

'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext. Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.

Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:

- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.

Mai sunt si multe altele, mai subtile.

Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa. Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.

Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..

Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?

Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.

Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.

Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.

Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.

Dumnezeu sa ne-ajute.

R.

iubirile mele n-au trecut ci mi-au ramas, tocmai fiindca n-am tinut sama de pretz.
cuvantul asta, 'pret', n-are ce cauta in ecuatie, daca-i sa ma-ntrebi.

si nu cred ca-i iubire aceea care conditioneaza sentimentul de ceva, orice-ar fi acel ceva.
un parinte ar trebui sa se-ngrijeasca de sufletul unui copil, din frageda varsta, sa-l invete sa gandeasca si sa-si analizeze corect simtamintele.
dupa aia, copilul, ca orice alta fiinta vie, ar trebui s-aiba DREPTUL la propriile greseli, oricat de greu ar fi asta pentru 'mama si tata'.

am auzit adesea "mama, nu fa aia ca ma omori"
"renuntza ,ca te dezmostenesc"

no. no. de-o mie de ori NU!
copilul ar trebui sa fie SIGUR ca orice i s-ar intampla mama si tata vor fi acolo: cand e invingator, dar mai ales cand se numara printre invinsi.
asta e menirea unui parinte!!!!

nu facem copii cu scopul de-a mai trai o viata, de-a ne-mplini visuri carora n-am fost in stare sa le dam forma in propria noastra existenta, nu avem dreptul sa planuim ce-ar trebui sa simta odraslele noastre si nici sa le cerem sa-si doreasca pentru sine ce le dorim noi.

oamenii nu invata decat prin propriile greseli.
sa-i lasam si pe ei sa invete, sa nu-i obligam sa traiasca dupa experientele noastre de viata (are careva siguranta ca stie acum 'retzeta fericirii?), fiindca nu garanteaza nimeni ca daca eu am gresit si-am luat-o-n barba ATUNCI, copilul meu n-ar putea sa invinga ACUM!
ce te faci daca el vrea s-aleaga alte batalii si tu i le refuzi de teama ca va fi nefericit, ba inca il santajezi emotional????
nu-i asta EGOISM?

nu, nu-i o intrebare,
is sigura ca asa se numeste!

Apreciez comentariul tau,putin cam pesimist...acolo unde vorbesti de "tortura fizica din aceasta lume..."

Probabil ca ai unit in cuvantul "tortura" toate "forte ale raului"ale acestei lumi.

Eu asa le numesc,forte ale raului...

"credinta sa fie intradevar salvarea noastra" frumos gand ce trebuie sa-l avem fiecare din noi si cu intelepciune sa ne raportam la valori ale umanitatii.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/

Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.

Draga ella,

sincer nu prea am vrut sa-ti raspund, fiindca cele 2 texte ale tale sunt mai mult o colectie de injuraturi sau eventual o colectie de aspecte isterice si de exprimari de mahala. In acest sens te pot lasa linistit sa ai ultimul cuvant :). Dar se pare ca si altii de pe acest forum sunt curiosi de un raspuns, asa ca am sa explic anumite aspecte, mai mult pentru ceilalti, ca sa nu se creada ca sunt acuze fara raspuns :).

1. In primul rand, relativ la tine, cred ca ai avut un anumit contact cu cursul MISA de yoga, poate chiar ai fost cursanta, ai fost in tabere sau ai avut un prieten la yoga si este clar ca acum acea situatie nu mai exista. Din pacate la tine se manifesta un aspect care apare la anumite persoane care nu mai frecventeaza cursul si care ca mecanism psihologic are o explicatie simpla. Este vorba de un gen de reactie emotionala foarte intensa, nesustinuta de de nimic rational, dar care este indreptata impotriva a tot ce inseamna yoga, MISA sau Grieg. Daca aceasta reactie ar fi sustinuta de argumente, de genul "am vazut pe Grieg cum i-a distrus viata la Vasilica", atunci ai fi credibila. Dar daca tot ce ai sunt doar niste injuraturi, atunci este vorba de acea reactie irationala de care vorbeam. Explicatia tine de faptul ca psihologic incerci sa te convingi pe tine insati ca acea cale spirituala pe care poate erai nu era autentica, si astfel sa scapi de mustrarile de constiinta sau de sentimentul de pierdere pe care le poti avea.

2. Despre Grieg intr-adevar sunt multe de povestit si sunt aspecte cu totul exceptionale, pentru care il admir sincer si din toata inima. De exemplu are cea mai buna memorie si putere de concentrare pe care am vazut-o vreodata la cineva. Cand vine la sala de la Pipera sa vorbeasca cu diverse persoane care ii cer sfatul, vine luni seara si de multe ori nu pleaca decat miercuri sau joi. In tot acest timp nu doarme, ci doar mananca de cateva ori si merge pana la baie. Vorbeste cu sute de persoane, are in fata un munte de biletele de raspuns si e capabil ca doar vazand pe cineva, pe care nu l-a vazut decat o data in viata printre mii de persoane, isi aminteste imediat ce au vorbit atunci si practic reia discutia cu el. Nu am cunoscut nici un alt om care sa poata performanta asta, probata practic in fiecare zi in fata a sute de oameni. Asta e doar un aspect zilnic la el, dar sunt si altele chiar mai deosebite.

3. Spalarea creierului - este un subiect favorit printre criticii MISA. Din pacate pentru ei nu se aplica din niste motive foarte simple. O persoana cu creierul "spalat" in general este o persoana labila emotional, foarte receptiva la cel care i-a spalat creierul :). In general aceste persoane nu au vointa proprie si in special nu pot sa gandeasca singure sau sa adapteze invatatura primita la o situatie concreta de viata. Acesta este chiar un semn distinctiv in asemenea cazuri. Ori, daca analizezi cu mai multa detasare situatia de dupa ce Grieg s-a ascuns, vezi totusi ca cei de la MISA au avut niste actiuni inteligente si care dau roade. Desi practic luptau impotriva unui intreg regim, au reusit sa organizeze unele dintre cele mai mari mitinguri de protest, chiar simultan in toata tara, s-au scos multe articole, carti, reviste, interviuri, exista memorii depuse la diverse foruri pentru apararea drepturilor omului, etc. De fapt acum, dupa ce au aflat adevarul, chiar presa suedeza e de partea noastra si nu numai presa. In acelasi sens, sunt multi yoghini realizati in viata, care se descurca singuri, si o fac foarte bine. Chiar despre fetele de la curs, care multe dintre ele sunt persoane foarte dezinvolte si pline de umor, un jandarm care participa la perchezitii spunea cu uimire: "ce le face asta (Grieg) de aduna langa el femei asa frumoase?". De fapt prin practica spirituala, o fiinta umana ajunge sa infloreasca si interior si exterior, reusind sa-si puna in valoare ceea ce inaine exista in ea poate doar in mod latent.

4. Relativ la desfranare, aici ar fi poate mai bine sa clarifici ce intelegi tu prin asta. Fiindca Biblia, pe care o mentionezi printre mai multe seturi de injuraturi satanice (ex: "mama naibii", "Ptiu drace", ...), este destul de complexa la acest capitol. In cazul sexualitatii, pe care insisti cel mai mult, este clar ca de exemplu o casatorie din interes, pentru bani, nu sfinteste nici o relatie si in acelasi timp faptul ca o persoana are una sau mai multe relatii iarasi nu inseamna pacat, fiindca chiar in Vechiul Testament majoritatea patriarhilor erau in aceasta situatie.
Tin sa-ti reamintesc ca daca citesti orice carte scrisa de Grieg, sau aparuta la MISA, ai sa gasesti acolo clar ca pentru ca cineva sa se angreneze intr-o relatie, acolo in mod clar trebuie sa existe IUBIRE. Stiu cazuri de persoane care au fost dati afara de la cursul de yoga sau din tabere fiindca iubita sau iubitul i-au zis lui Grieg ca dupa ce au facut dragoste o data, respectiva persoana parca nu le mai cunostea, si deci practic doar a abuzat de ele.

5. Binecuvantarile - in Biblie erau o practica curenta, de ex tatal "isi punea mainile" pe copii, sau prietenii intre ei, pentru a face ca prin ei Gratia lui Dumnezeu sa coboare asupra acelei persoane. In timpurile noastre din pacate binecuvantarea ajuns apanajul preotilor. Grieg a refacut din nou accesibila aceasta tehnica si chiar a fundamentat-o la un mod stiintific. Pentru detalii, se poate vedea pagina:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1735&lang=RO

6. Tatal Nostru - Noul Testament a fost scris in greaca, desi la modul original, Iisus a vorbit in aramaica. Deci chiar din textul initial care ne-a parvenit, si pe urma si prin alte traduceri succesive, deja este la a doua sau a treia mana. Stii si tu proverbul "Traduttore, Traditore!", asa ca te-as putea intreba si eu pe tine, ce te face sa crezi ca varianta din Biblia tradusa in romaneste e cea buna? In acelasi timp, nu ajunge sa traduci literar ceva, ci trebuie sa-i respecti spiritul. Ce-ar fi daca Shakespeare ar fi tradus doar literar in romaneste, fara sa se faca si o minima adaptare? S-ar pierde foarte mult din bogatia de nuante a textului original. Eu personal, dupa cum simt in interior, prefer traducerea lui Grieg. Tu esti libera sa alegi ce traducere vrei.

7. Sexualitatea - se pare ca asta e aspectul care te roade cel mai mult. Din fericire, erotismul asa cum se invata in cadrul MISA, trece cu mult peste o "imperechere in vederea reproducerii", cum se afirma ca este rolul lui in anumite culte crestine. Si in caz ca nu ai experimentat inca ce inseamna o implinire profunda in cuplu, realizata cu multa iubire, spontaneitate, deschidere si tandrete, sa stii ca acestea pot sa insemne foarte mult. Chiar daca te gandesti putin, poate dintre toti oamenii un cuplu de fiinte care se iubesc sincer l-ai situa cel mai aproape de Dumnezeu, fiindca iubirea este intr-adevar cea mai apropiata de Dumnezeu manifestare pe care omul o poate exercita. Si in acest sens, o cale spirituala cum este tantrismul sau taoismul, care reuseste sa canalizeze erosul in mod spiritual, este de un real ajutor pentru oricine doreste sa simta la un mod complex, profund si nuantat ce inseamna iubirea intr-un cuplu.

8. Uddhyana Bandha si Vamana Dhauti - sunt doua tehnici yoghine care implica si anumite miscari ale muschilor abdominali. Uddhyana in special este renumita pentru faptul ca ajuta foarte mult in cazul problemelor de la nivelul organelor interne, elimina tensiunile nervoase si chiar aduce o stare de buna dispozitie, dinamism, optimism si incredere in sine. Se pare ca atunci cand erai in contact cu yoghini de la MISA, aceste tehnici iti erau recomandate si tie (probabil pe buna dreptate), poate prea insistent si de atunci ai ramas cu anumite frustrari. Oricum, sa stii ca sunt dosare medicale cu oameni care chiar s-au vindecat de diverse boli practicand aceste procedee yoghine clasice.

Pe viitor, daca ai sa-mi aduci si niste date concrete, am sa-ti raspund cu placere.

Spirit Intelept

ma bucur ca te revad...

s-ar parea ca printre persoanele care atrag animozitatile, eu as fi una din frunte...intr-adevar ca sunt conservatoare si nu glumesc cu
moralitatea,
e adevarat ca daca unul se ia de-un prieten ii sar in ajutor, prietenului

si cand vreau sa zic ceva, le zic pe sleau, fara manushi si cam opresc orice contestatie posibila...
pot sa-mi bat joc la fel de cineva... si apoi ii pot aduce in stadiul
de turbare, cu ignorarea...

apoi multora le place vrajba politica, hai sa dam in cap unul la altii...
atunci vin cu totii, cafeneaua ia foc.. si lumea-i multumita

cu multi din trancaneala eu m-am razboit in polemice si pe chestii
politice acum catva timp... pe chestia politicii Israelului...
dar a fost "de bon guèrre"- adica un razboi bun...
cu exceptia anitei 47, ne-am respectat interlocutorul, si aceasta reciproc, de aceia putem discuta acum fara jena

dintr-o data trancaneala reuneste "dusmanii" seculari,
asa cum cred unii...
eu pro-araba si multi cred chiar ca sunt cu sange arabesc...
evreii,
americanii,
suntem toti uniti, ne aparam, subiectele noastre au audimatul,
ca unul, dupa altul, dam cu totzii buzna...
si apoi este cel mai viu, variat, diversificat si hazliu loc pe acest sit...

am ajuns ca un "club inchis, aristocrat", dar nu "aristocrat" din desene animate, ci "aristosh" in sensul cel mai strict al cuvantului

uite retzetele de bucatarie ale sitului... doar cateva
uite retzetele aristocrate... duium...
incep sa iasa alte subiecte si conferintze aristocrate...
incepem sa ne luam in serios si suntem luati in serios

avem pozele noastre, in ograda e hazliu, avem poze, bancuri,
analize, o privire genezrala peste sit...

invidia, gelozia, agasarea....toate la un loc

apoi si faptul ca trancanitorii au demascat "pestele" cu clica lor...
ca tu si eu, am criticat pe sandra, atunci cand ceilalti isi puneau doar intrebari...
salopria (murdaria) asta de "peste" are mai multe pseudo pe aici pe cafenea...

daca e asa, inseamna ca pe net intram cu ce avem mai bun, prin puterea cuvantului. Nu cred ca ne putem ascunde chiar asa de bine, incat sa lasam la o parte toata viata noastra reala si sa pozam noi in manechine, voi in supermen. Cred ca timpul petrecut printre oameni si-a pus bine amprenta asupra noastra si ne-a creat niste personalitati care sunt greu de ascuns.
Cat despre prieteni, eu cred ca ti-i poti face oriunde, dar cred ca e mult mai important sa-i pastrezi pe cei pe care ii ai deja. Bine-nteles ca exista si dorinta de nou, uneori, dar proba timpului e cea decisiva.

Urmatoare situatie circula pe mail ca si gluma... este un pic cam lunga dar va rog sa aveti rabdare....la sfarsit dupa ce am citit-o parca nu mai imi suna a gluma. O postez aici... concluziile le poate trage fiecare legat de diferentele de gandire intre barbati si femei.



Barbati si femei

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta;
se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina
si iar se simt bine impreuna. Continua sa se
intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul
din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii
trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea
bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac
sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina. Pentru
Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma
gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se
simte restrans de relatia noastra; poate crede ca
incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o
doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt
sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as
vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc
daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens,
indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne
indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest
nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie?
Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita
pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta
persoana?

Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost... sa vedem...
in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar
dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna...
off...trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui.
Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din
relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult
angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu,
ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta
este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama
sa nu fie respins.

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu
imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar
face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data
asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge
parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o
groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu
as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il
fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce
simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90
zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un
cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau
langa o persoana normala, o persoana cu care imi place
sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana
careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera
din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele
romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau
naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o
bag...

"Radu," zice Elena cu voce tare.

"Ce?" zice Radu, tresarind.

"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care
incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi
trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."
(Se opreste plangand in hohote.)

"Ce?" zice Radu.

"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu
ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o
prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."

"Nici un cal?" zice Radu.

"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.

"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul
corect.

"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice
Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat
de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns
sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar
putea sa mearga.)
"Da," zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.

"Cum asa?" zice Radu.

"Asa despre mine," zise Elena.

"Oh," zice Radu. "Da."
(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii
lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar
putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un
cal. In final ea vorbeste.)

"Iti multumesc, Radu," zice ea.

"Iti multumesc," zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in
conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce
Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul,
si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui
meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit
niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca
s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este
destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce,
asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i dea
importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau
poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta
situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor
analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand
peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant,
expresie si gest pentru subintelesuri, luand in
considerare orice ramificatie posibila. Vor continua
sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de
saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o
concluze definitiva, dar nici plictisindu-se
de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un
prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza
chiar inainte de a servi si va spune:

"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

______


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

Cum te descrii esti o persoana perfect normala, dar faci o greseala esentiala pe care insa o poti corecta singur. Niciodata sa nu te identifici cu greselile tale! Sa nu mai spui niciodata "sunt vicios", pentru ca risti sa faci o afirmatie care se implineste uneori! Daca ai facut greseli care te nemultumesc sa te exprimi corect: "in imprejurarea respectiva am facut o greseala de care imi e rusine si pe care o regret. Data viitoare aleg sa nu mai fac aceasta greseala, pentru ca totul depinde de mine si pot face aceasta alegere".

De aceea cand spui "Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele" te exprimi gresit. Corect ar fi sa spui : pana acum am facut alegerea sa ma comport ca si cum as fi....narcisist, etc...dar de azi pot alege un alt comportament: sa fiu...si aici spui cum vrei sa fi.

Voi da mai jos o lista de 10 lucruri care sunt importante pentru a avea succes in viata. Trebuie sa spun ca acestea sunt principiile aplicate de multi oameni care au ajuns milionari sau mai mult...

1.Totul in viata depinde de modul cum gandesti. Gandeste-te la succes, nu la nereusita. Sa te feresti de un mediu negativ, in care cei apropiati s-ar plange toata ziua. Sa fi intotdeauna pozitiv.

2. Decide asupra viselor tale adevarate si asupra telurilor tale. Scrie pe hartie teluri specifice pe care vrei sa le implinesti si fa un plan ca sa le atingi.

3. Treci la actiune. Telurile nu sunt nimic fara actiune. Nu-ti fie frica sa faci primul pas. Fi activ!

4.Invata tot timpul. Fa antrenament ca sa-ti atingi telurile. Dezvolta-ti calitati noi.

5. Fi perseverent si lucreaza cu convingere. Succesul este intotdeauna rezultatul unei munci continue, nu este numai un moment in timp.

6. Treci la analiza detaliilor. Invata din greselile proprii. Ia in considerare toate faptele cand iei o decizie.

7. Concentreaza-ti atentia pe ceea ce faci. Nu-i lasa pe altii sa te intrerupa din cand lucrezi.

8. Nu-ti fie frica sa fi inovator in viata. Daca urmezi intotdeauna turma vei termina prin a fi un mediocru.

9. Comunica eficient cu oamenii. Cand ai o nelamurire nu te sfii sa intrebi pe cineva mai calificat. Invata sa cooperezi cu altii.

10. Fi cinstit cu tine insuti si cu altii. Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci. Daca nu-ti asumi responsabilitatea, toate celelalte calitati se anuleaza.

Acestea sunt principiile pe care le recomanda zilnic unul din cele mai prestigioase ziare economice din lume, "Investor's business daily".

Voi face cateva precizari in legatura cu unele principii mai putin intelese in general. De exemplu sa stii ca asumarea responsabilitatii inseamna si faptul ca esti responsabil tu insuti de fericirea ta, nu altii. Toate evenimentele din lume au consecinte: unele pozitive, altele negative, dar este in puterea ta sa decizi: voi fi fericit in ciuda a ceea ce s-a intamplat. Tu ai puterea sa alegi atitudinea in viata. Chiar si filosofii din antichitatea greco-romana au observat ca un eveniment nu este in sine bun sau rau; ceea ce il face bun sau rau este parerea noastra despre el.
Sa-ti dau un exemplu din experienta mea: cu mai multi ani in urma a fost necesar sa-mi fac o operatie dentara. Mijloacele de lucru de atunci erau rudimentare; chirurgul dentar a lucrat cu un ciocan si o dalta si nu avea anestezice iar durerea a fost ingrozitoare, insuportabila. Dar imediat dupa operatie am decis ca imi voi aminti de ziua respectiva ca de una din cele mai frumoase zile din viata mea. Era primavara, in Cismigiu au aparut florile, soarele era cald, iar eu m-am concentrat pe ideea ca e o zi minunata. Si intr-adevar mi-a ramas in memorie ca una din cele mai frumoase zile din viata! Si acum stiu ce am facut infiecare minut atunci, in timp ce alte zile le-am uitat!

As mai adauga cate ceva. A.Sa nu uiti sa faci zilnic daca poti activitate fizica, pentru ca exercitiul fizic e cel mai bun remediu impotriva depresiunilor psihice prin care trecem toti fara exceptie. Am discutat problema asta cu un medic care mi-a spus ca efectele exercitiului fizic sunt mult mai bune si mai persistente decat orice medicamente! B: fiecare zi a ta sa aiba o structura: sa ai un plan si sa verifici seara daca ai facut tot ce ai vrut. daca ai facut greseli, sa nu te autopedepsesti ci sa-ti spui: acum am gresit dar voi lua masuri sa corectez in viitor greseala.

C: acorda-ti in fiecare saptamana timp pentru placere si distractie. Cei care nu se distreaza deloc ajung sa se autodeprime pe termen lung. Viata traita in absenta placerilor are chiar un nume medical de boala: anhedonia (cuvant rar folosit).

In privinta iubirii si afectiunii, poate ca cel mai bun sfat este cel din 1001 de nopti: ca sa fi iubit, iubeste tu intai! Spune-i mamei tale din cand in cand cat o apreciezi pentru ceea ce a facut si spune-i chiar ca o iubesti. Nu-i strica sa afle! Poti imbunatati si relatiile cu fratele tau pe aceeasi cale, desi se pare ca in cazul lui spiritul minunat al adolescentei s-a evaporat.

Si mai ales nu uita: chiar daca nu ma crezi, etapa vietii prin care treci acum este cel mai frumos lucru din lume!!! Multi miliardari si-ar da toti banii sa mai traiasca o singura zi din viata de adolescent! Asa ca fi mandru de tine si propune-ti sa fi fericit si sa-i ajuti si pe altii sa fie fericiti!


Succes!!!!

PS Incearca sa-ti corectezi limbajul de argou! Oricine intelege ce spui cand afirmi ca "ar trebui sa bag la greu mate si fizica" dar nu e corect. Asta aduce aminte pentru cei din generatia mea de strigatul victorios din "iepoca de aur": "S-a bagat unt, s-a bagat unt!!!!! Unde s-a bagat unt? S-a bagat unt acolo in fund la Kogalniceanu!" (adica in spatele statuii lui M. Kogalniceanu, unde era un magazin alimentar.:))))

mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?