analiza morfologica a verbului puteau

'din fericiere la zilele noastre religia este exclusa din debatul stiintific,fara care toata cautare despre originile noastre n-ar avea rost si ar fi o pura filozofie.
nu,tot ce ar putea zice creationistii,nimic nu proba ca dumnezeu a creat adam si eva plecind de la un pic de argila si dintr-o coasta si ca au fondat umanitatea.
Darwin a avut ideia revolutionara de a considera ca toti oamenii imparteau un stramos comun cu maimutele mari,dupa observatia comportamentului lor si indiciile atomice relevate la o cantitate de specii.astazi uneltele moderne de datatie fondate pe masurile de variatie de secante de mitocondrii,radioactivitatea carbonului si analiza morfologica comparata confirma aceasta orintatie.' astrosurf.com

Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. E greu de explicat aici, aşa că m-am limitat la a spune că cercetările recente arată că spermatozoizii X şi Y nu se pot deosebi morfologic (dimensiuni, formă). Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta : că sp. Y e mai mic (şi mai iute) ca cel X. Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. Cum s-a demonstrat ? Cu metode destul de fiabile. Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul.

vorba lui cri cri, devine interesant :))

Nici eu nu am spus ‘numai’ microscop. = si eu am spus ca le-ai amestecat, "poate" din necunostinta de cauza ;)

Metodele de determinare a sexului înainte de concepţie se bazează tocmai pe asta = "asta" fiind nostradamus? Atentie la exprimare, dpmdv nu poti determina sexul INAINTE de fertilizare, decat daca separi X de Y :)))
Se poate spune ca se creste probablitatea/pre-determina, dar determinarea.... Mai trage o data lozul norocos! In plus, ne-am racit gura pe aici spunand despre metode STIINTIFICE de separare, de ex: centrifugare, FACS sorting.

Iar eu spun că e fals deci metodele nu au nicio baza. =aaaa, daca spui TU, atunci ma inclin in fata unei astfel de referinte bibliografice :))

Iţi spune ceva FISH ? Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. E suficient să ştii (şi se pare că om nu ştie) ca şi pentru analiza FISH şi pentru analize morfologice, da, se foloseste microscopul. = vezi ca google nu te-a invatat sa spui microscopie confocala sau epifluorescence, d'asta ai pus MICROSCOPUL cu sens general (a se citi cu sens google ;))

Ce rost are să intrăm în detalii , nu e un forum de ştiinţă. = are rost atunci cand spui aberatii, incurci principii de functionare numai ca sa SPUI TU :))
De ex, prin FISH nu este folosit ca sa puna in evidenta DIMENSIUNEA unei celule, a propos, stii ce este aia dimensiune (si se pare ca piliutza nu stie :)).

Te rog explica, pt luminarea ignorantilor care cred in diferentierea dintre X si Y, TU ce este cu X si Y; sa nu te feresti ca sa vorbesti STIINTIFIC...putem citi in...google ca sa te intelegem :)))

Accept ca poate am fost invatat gresit de unii si altii (adica spermatozoizii X pot fi separati de Y), de aceea te rog sa combati CU DATE STIINTIFICE si nu cu decrete...a la toi !
NU prea ii cred sarlatani pe cei care isi deschid clinici de IVF, spunand ca pot separa X de Y si pot-predetermina sexul plodului. Afacerile sunjt afaceri si daca clientul nu are ce a "comandat" ii da in judecata :)))

Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".

1. Care este analiza lui despre situatia in Irak?
2. Cum vede el situatia Israel/ Palestina si obtenirea unei paci durabile in regiune?

Stiu ca este 'Off topic' dar nu am capacitatea sa adaug un Blog .POate ca nu am fost confirmata sau poate ca nu stiu(Help nu ajuta prea mult in aces sens)

Iata un site care ar putea raspunde la multele intrebari politice pe care le avem:

www.stratfor.com

este un site la care odata pe luna ai cite o analisa politica gratuita dar este atit de interesanta analiza lor incit site-ul este de-a dreptul fascinant.
Bineinteles ca poti deveni membru dar trebuie sa platesti.Pentru cineva cu adevarat interesat de politica mondiala, de shiftul de putere site-ul este o comoara.

Enjoy!

Sarmi

Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?

Zici: "2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!"

Dupa "aceste cuvinte ne doare" urmeaza semnul ":)" care pe internet semnifica faptul ca expresia anterioara a fost scrisa cu intentia de gluma.
Deci, inainte de "a mi-o plati", rog a se lua ca gluma, asa cum a fost destinata de la bun inceput.

Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416

Eu eram doar un copil inainte de 1989, asa ca nu as putea face o analiza obiectiva acelor vremuri, insa imi aduc aminte cu placere de doua lucruri (desi s-ar putea ca acestea sa fie putin distorsionate):
1. Oamenii erau mult mai zambitori, mai lipsiti de griji. Duminicile strandurile si parcurile erau pline de oameni; muntele si litoralul erau pline de romani care isi puteau permite un concediu. Azi, daca te uiti la lumea care trece pe langa tine observi multi oameni incruntati si ma trist este ca vezi foarte multi tineri incruntati.
2. In vizitele, excursiile care le faceam prin tara, orasele erau mult mai curate si existau chiar flori plantate prin parcuri si zonele verzi. Astazi acestea au disparut cu desavarsire, putand a mai fi gasite in fata primariilor si prin parcurile de langa acestea. Daca cumva te-ai indepartat de centru... risti sa fi ingropat in gunoaie. Nu cred ca inainte romanul ar fi fost mai bine educat din punct de vedere ecologic, dar nu existau flacoane PET si resturi de ambalaje din plastic care sa domneasca pretutindeni... macar existau toalete publice care functionau la un pret accesibil tuturor.

..."She was a fast machine,she kept the motor clean...."spunea Brian Johnson
(lyrics+vocals) la AC/DC pe albumul din 1980,"Back in balck".
Ca de obicei,in toate cintecele lor e vorba de femei si sex.By the way,i-am vazut de 5 ori live in concerte.Extraordinari!!!!

Dar hai sa ma bag si eu acum in subiectul lui Jimmi Cecilia.De fapt daca cititi subiectele mele legate de sex,aveti deja o idee cum am trait o vreme.
Viata mea sexuala am inceput-o la 14 ani si nici prin cap nu mi-a trecut sa ma casatoresc vreodata,ati vazut filmul"Blue Velvet"?E o scena in el in care Dennis Hopper spune:"I fuck anything that moves."Cam asa gindeam eu la anii tineretilor,ma interesa sa am doar sex in prostie si am avut de mi-a iesit pe nas.
Experienta sexuala?Nu are sens sa mai aduc vorba acum.
Imatur in gindire?Da!Apoi aici in USA si mai mult sex,nu stiu,fetele erau atrase ca de magnet si puteam sa refuz?Nu!
Dar vedeam in ele doar pussy si sex desigur.Am avut chiar sex si cu femei ce-mi puteau fi mama,unele chiar imi dadeau bani,un fel de gigolo.Le placea accentul meu.
Despre droguri si alcohol am mai scris cit de dependent eram de ele.N-am avut sex cu barbati,acum retrospectiv ma gindesc ca ar fi trebuit sa fi incercat
de curiozitate macar,dar era frica de aids f. mare atunci prin 1982 la apogeu.
Nici sa am un blow job nu as fi incercat.
Dar am avut amici gay care m-ar fi dorit.Sint okay.

Asa ca dear Jimmi Cecilia,nu am avut la acea vreme nici un fel de criterii si totusi femeile din viata mea au fost mereu atragatoare d. t.p.d.v.Habar n-am cum am fost ursit sa cada ca mustele.
de fapt mereu m-am purtat frumos cu ele,le-am magulit,flatat poate nu intotdeauna cu sinceritate,dar intentia a fost mereu acolo.
Nu am avut regrete cind au plecat,de multe ori eu le paraseam,ori ele pt. ca ma prindeau cu o alta fata.

Dar cu 14 ani in urma ceva s-a intimplat!!!!M-am indragostit parca din senin,parca cineva m-a dat cu capul de pereti si m-a trezit!!!!
Nu-mi venea sa cred si nici azi nu pot crede!!!!Pare ciudat si inexplicabil dar crede-ma ca e purul adevar!!!!
Marilyn a intrat in viata mea in 1989 si crede-ma ca a fost ca in unele filme,dragoste la prima vedere din partea amindorura.Crezi in destin?Nu pot sa-ti explic,nu am cuvinte.
Cu 360*m-am transformat ca peste noapte si am descoperit ca EXISTA iubire
si ca pot fi in stare sa iubesc la nebunie o fata!In anul urmator ne-am casatorit.Prietenii mei au crezut ca am inebunit sau ca glumesc.Am lasat in urma tot trecutul,si datorita ei si iubirii ei ce are pt. mine,am terminat si cu bautura si cu drogurile.CLEAN AND SOBER de 14 ani!!!
De altfel si iar ma repet,daca nu aparea in viata mea,as fi fost mort demult!!
Fara misto!!Si e si frumoasa in plus,deh,am eu norocul asta.De cite ori eram cu o fata,nu era moment sa nu intoarca barbatii capul dupa ea,si tare falnic eram!Tantos ca un cocos.
Dar si azi sint barbati chiar tinerei care intorc capul dupa Marilyn.
Ea arata ca o copie a actritei Jennifer Connelly.

Cind ne-am cunoscut,niciunul din noi nu am analizat ori cintarit pro sau contra
ori analizat cum ar fi viata impreuna,in fapt nu ne-am gindit decit sa fim impreuna pt. totdeauna!!!
Nici la bani nici la greutati nu ne-am gindit,trebuia sa fim impreuna si atunci de ce nu sa ne si casatorim?

Si NU pt. ca este frumoasa,am dorit sa fiu cu ea,ci pt. firea si caracterul ei si inteligenta(are 2 diplome universitare in istoria artelor si in lb. franceza de ex.)si felul ei de a fi,o iubesc enorm si practic e greu sa gasesc cuvintele sa explic sentimentul de iubire.Cred ca nici nu e nevoie,pt. ca intre noi vorbeste de la sine.
As face totul pt. ea,si mi-as da viata in orice clipa fara sa stau pe ginduri!!!
Si stiu ca si ea ar face la fel.

Idealul initial ,de acum 14 ani este si azi prezent in ea.Parca ieri ne-am casatorit,si chiar daca viata sexuala s-a redus acum la 2 zile pe sapt.e si mai bine dupa parerea noastra,ne apropie si mai mult si d.p.d.v. sexual.
Nu e nevoie sa stiu ca este persoana care-mi convine pt. ca nu ne-am ales din convenienta.
Simti in tine cind iubesti si soarta a fost sa fie asa cu noi,si mai ales cu mine pt. ca m-am schimbat si din un idiot si pierde vara am trecut la extrema cealalta.Nu regret trecutul totusi,e parte din viata mea nu am cum sa-l ascund
dar uneori plonjez in el si imi aduc aminte si ma bucur ca azi sint o alta persoana.

Si cum am scris in alt subiect al meu,am avut cam in jur de 90 fete in viata mea acum una este perfecta si sint f. fericit ca iubesc si ca am descoperit acest sentiment frumos ce nu l-am avut niciodata inainte!
Asta de la un batrinel de 48 ani care daca ceva s-ar intimpla cu Marilyn(Doamne fereste),pt. mine viata se va opri imediat,nu as mai avea de ce trai pe lume,nu as mai avea un scop,iubirea ar muri odata cu ea.

Cineva pe forum amintea de Shakespeare...ciudata e viata nu?

LOVE&PEACE
Ozzy

Fetelor va iubesc la nebunie,dar de departe acum si totusi va iubesc.
Love is all you need.

Adios muchachos

Florin, a trebui este verb impersonal, nu se utilizeaza pluralul!
"trebuia sa fie luate" este varianta corecta.
Asta asa, de dragul rigurozitatii...
:P

Dinu
Thread ul asta este foarte interesant, dar din nefericire needificator. Mai mult decit atit se ocupa de un portiune extrem de ingusta a costurilor de productie in fotografia care se face azi iar anumite zone extrem de importante nu au fost atinse nici macar in treacat.
Adevarat, thread ul se ocupa de fotografia de stock in principal, dar costurile sunt costuri iar tehnologia folosita este aceiasi indiferent de genul de fotografie.
Preturile la hotel, transport, hrana, cresc continuu.
Ceea ce a schimbat fundamental datele jocului si a facut sa creasca enorm costurile de productie a fost aparitia fotografiei digitale.
In general exista legenda cum ca fotografia digitala ar fi mai ieftina. Nimc mai putin adevarat.
Hai sa analizam pe rind, punct cu punct.
Natura genului de fotografie pe care il fac este mare consumatoare de imagini.
Pe vremea cind tragem film numarul acestora se numara cu miile de role pe an.
Un rol de film ( diapozitiv Tungsten ) costa la pret de catalog in jur de $10.00 . la pret vinzare la dealer in jur de $8.50 cumparat in mari cantitati la lada direct de la Kodak in jur de $7.00.
La bulk insa, costa in jur $60.00 un roll de 100feet din care ieseau in jur de 19-20 de role de 36 de expuneri . O caseta de film refolosibila costa $0.35 Deci in final un roll de film putea sa imi iasa la in jur de $3.35. -$3.60. Angajai pe cineva sa ruleze filmele pentru tine, pe care il plateai cu $100 pe zi, sau cumparai filmele gata rulate. Magazine ca Adorama de exemplu ti le vindeau pentru $4.50 gata rulate.
Developatul unui rol de film costa undeva intre $8.00 -$10.00 rolul.
Din cauza cantitatii insa aveam o reducere substantiala, asa incit costul unui rol de film si developatul lui ajungeau la in jur de $10.00 - $11.00 Insa, costul de film si procesare erau pasate clientului la pret intreg i. Deci ceea ce pe un fotograf il costa in mod real $10.00 –11.00 pe rol era billed ca $20.00 pe rol la care se aduga un asa numit mark up de 20% car e reprezenta timpul petrecut la laborator intructiuni etc. .
Se investeau deci $11.00 si se recuperau $24.00.
Aceasta diferenta, nu intra direct in buzunarele noastre , ci era folosita ca sa acopere alte costuri, care nu puteau fi pasate clientilor.
Echipament, reparatii de echipament , etc.
Azi cu fotografia digitala, evident ca nu mai poti pasa nici unul din aceste costuri clientului. Adevarat insa ca nici nu mai cumperi cantitatile enorme de film de care vorbeam si nici lab ul nu mai costa
Numai ca… Azi din cauza tehnologiei care se schimba atit de rapid, aproximativ o data la un an sau un an jumate trebuie sa imi inlocuiesc echipamentul digital ( care este cam de 3 ori mai scump decit echipametul analog ) Inainte cumparam un aparat cind unul devenea de nefolosit, acum insa trebuie sa cumpar cite 3 odata . Deci nu le mai pot rula intre ele. Beleau insa nu se opreste aici. De fiecare data cind schimbi echipamentul digital, rebuie sa inlocuiesti si computerele folosite.
Bine inteles ca in ziua de azi nici unul din aceste costuri nu pot fi pasate clientilor. Si asta este doar inceputul.
Acum, pentru ca se poate , editorii au trecut fotografilor o parte din atributiile pe care traditional editorii le faceau. Astfel incit azi, produsul finit al unui fotograf trebuiesa includa si :caption ing“ Adica toate datele relevante despre imaginea respective . persoane care apar in imagine, locatie, eveniment, data, etc.
Inainte. Terminam ultimul show la 11 seara, trimeteam filmele la lab si mergeam si eu ca oamenii sa maninc. Dimineata un asistent se ocupa de editat ul filmelor, impachtat ul si trimis ul la client .
Well ! azi dupa ce termini ultimul show fugi la hotel sau acasa si te ocupi de editatul captioning ul si transmisul imaginilor. Bine inteles ca cineva trebuie sa te ajute.
Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru.
Bine inteles, ca te apuca dimineata editind.
Credeti ca sa terminat ?! Mai este .
Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx.
Fiecare imagine are in general 17 mega deschisa si cam 2.3mega inchisa si ai de transmis 700-800.
Pentru asta iti trebuiesc linii de internet de mare viteza. Acasa nu mai poti folosi conectia prin cablu pe care o aveai, si care costa $40.00 pe luna, ci trebuie sa instalezi una dedicata care te costa $300.
Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte.
Si mai ai si asistenti carora trebuie sa le platesti camera.
De nenumarate maruntisuri si accesorii nu mai vorbesc .
Concluzia: Muncesti mult mai mult, cheltuiesti mai mult, pe mult mai putini bani.
Am uitat sa adaug ca de cind cu fotografia digitala, au scazut si preturile platite pe imagini.

Si eu am crezut ca exista mass media comerciala este libera in State pentru ca adevarul se vinde mai bine ca minciuna. Chiar am trait cu iluzia asta pana pe Sep 11 cand am vazut ca de fapt mass media este de fapt foarte strans controlata.

Atunci am vazut ca TV americana nu era mai buna decat TVR libera din Romania in zilele revolutiei: alarme false, comentarii patriotarde, cenzura pe fata si in general o crasa lipsa de profesionalism. Spiritul critic, analiza, investigatia de calitate lipseau cu desavarsire. "Patriotismul" se vinde iar "antiamericanismul" nu spunea un reporter de la Fox. In plus, TV comerciale nu puteau supara sponsorii.

Cu toate astea, in State exista o oarecare libertate de expresie la TV (PBS) si radio (NPR) care sunt publice, dar nu de stat. Acestea sunt sponsorizate de corporatii si public in mod voluntar prin campanii anuale. Nu au reclame si nu trebuie sa fii abonat ca sa ai acces la ele.

O alta organizatie independenta care monitorizeaza mass media este FAIR (Fairness and Accuracy In Reporting) cu adresa www.fair.org.

In concluzie nici mass media corporatista care traieste din reclame nici cea de stat care traieste din abonamente obligatorii si care urmareste politica partidului la putere nu sunt independente. Speranta trebuie sa ne-o punem in cetatenii entuziasti fara prea multi bani care trebuie ajutati direct de catre public, in mod voluntar.

Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Aedot, ar trebui, inainte de orice generalizare, sa judeci, sa analizezi...
ma alatur la cele spuse de LCM si as pune cateva intrebari in plus :
care ti-e vechimea in occident, ce nationalitate iti are consortul (a), ce limba vorbesti in casa, ai multi prieteni bastinashi??? ai români in preajma ta? vorbesti româneste des?
pe ce baze iti construiesti generalizarea, pe ce experientze???

Am analizat incidentul si problema este mesajul lui AlexM, de la adresa
- http://www.cafeneaua.com/node/view/2430/24979#24979 ()

Mesajul contine afirmatii rasiste. In multe tari civilizate pentru un astfel de mesaj poti fi dat in judecata si condamnat penal. Fapta este asadar grava, iar pentru acest motiv am decis ca utilizatorul AlexM sa treaca inapoi la statutul "neconfirmat", pentru cel putin 2 saptamani.

Am redeschis subiectele inchise insa vom continua sa le "monitorizam".

Nu cred intr-o analiza a momentului... Nu ai de ce sa-ti pui/formezi astfel de intrebari... daca relatia decurge natural.

Pentru Păiangen.
“Da… atit Galileo Galilei cit si Giordano Bruno aveau dreptate. Nu stiu cit de convingatoare erau argumentele pe care puteau sa le aduca ei pe vremea aceea pentru a-si sustine concluziile stiintifice… dar astazi, faptul ca Pamintul se invirteste in jurul Soarelui este SI demonstrabil… SI demonstrat… pentru ca dispunem de mijloace care fac posibila – dincolo de orice dubii - observarea respectivului fenomen astronomic… “

Da, desigur, Galileo Galilei şi Giordano Bruno au avut dreptate. Cred că ei aveau argumente serioase în favoarea concluziilor lor ştiinţifice, odată ce nu au ezitat să-şi rişte viaţa pentru ele, adică pentru Adevăr. Iar mijloace pentru observarea fenomenelor astronomice au existat chiar şi cu 5-6 mii de ani în urmă, odată ce unele civilizaţii aveau deja cunoştinţe solide despre mişcarea corpurilor cereşti, reuşiseră să calculeze cu exactitate durata anului solar. Cum ar fi putut s-o calculeze, neştiind ce este, de fapt, anul – perioada de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui. Prin urmare, păgânii, dispreţuiţi de unii atât de tare, ştiau că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Iar creştinii nu ştiau.

"teoria darwinista" …pina una-alta - ramine tot un soi de CREDINTA bazata pe interpretari mai mult sau mai putin credibile ale unor date/informatii… interpretari asupra carora nici evolutionistii nu reusesc sa cada de acord… (cam in acelasi fel in care nici teologii diferitelor denominatiuni crestine nu pot sa cada de acord atunci cind e vorba de interpretarea textelor biblice…)… “

Vezi tu, dragă Păiangenule, că ştiinţa este un proces care dureză în timp. Apar ipoteze… autorii sunt obligaţi să aducă în favoarea lor argumente serioase, să le fondeze pe un număr suficient de mare de fapte certe. Apoi, dacă ipoteza este suficient de originală şi promiţătoare, încât trezeşte un interes sporit în rândul specialiştilor, ea este analizată şi criticată, unii o găsesc justă, dar au obiecţii, completări, găsesc noi argumente şi fapte care o confirmă, alţii încearcă să-i dea o ripostă, o contrazic… La etapa următoare, lucrurile se limpezesc, puţin câte puţin. Ipoteza este primită, sau este respinsă, ca greşită. Mai rămân, pe ici colo, savanţi cu opinii diverse, dar ipoteza odată primită, devine teorie şi începe să “lucreze”. Cu alte cuvinte, savanţii elucidează momentele neclare şi merg mai departe, făcând noi descoperiri în aceeaşi direcţie. O teorie valoroasă nu rămâne ca un bagaj mort în carul ştiinţei, ci joacă un rol metodologic, desemnează o direcţie de cercetare. Păi uite, dacă nu ştii, teoria darvinistă este s-a dovedit a fi extrem de valoroasă pentru ştiinţa biologică din punct de vedere metodologic, a devebit un instrument forte în studierea fenomenelor biologice. Ea nu a rămas la punctul în care ne-a lăsat-o fondatorul ei, ci s-a dezvoltat şi aprofundat (astfel încât azi se vorbeşte despre neodarvinizm) , din ea îşi trag obârşia multe disciplini, ramuri ale biologiei şi studii practice. Ştiinţa despre comportamentul animalelor – etologia, a apărut şi datorită darvinismului, şi se bazează pe el. Altfel, cum s-ar putea explica apariţia şi evoluarea comportamentului animal în cadrul unei specii, “ramificarea” speciilor, datorită schimbărilor de comportament acumulate în anumite grupuri izolate? Şi multe alte lucruri, cu un vădit substrat darvinist.
Conlucrarea darvinismului cu genetica s-a dovedit a fi şi ea deosebit de fructuoasă, datorită acestei conlucrări acum putem înţelege cu mult mai bine fenomenele biologice. Datorită geneticii, acum se poate stabili în cunoştinţă de cauză “gradul de rudenie” a multor specii biologice, se pot urmări căile evoluţiei diverselor animale şi plante. Şi dacă ştiinţa stabileşte, cât de aproape, din punct de vedere din punct de vedere genetic se află omul de maimuţă (aproximativ 70% din genele omului coincid cu ale maimuţelor), nu este aceasta oare o confirmare a teoriei darviniste?
Aşa că, dragă Păiangen, faptul că în ştiinţă se discută, şi nu toţi au aceeaşi opinie, este o mărturie a faptului, că ştiinţa se află în plin proces de dezvoltare şi ascensiune, că gândirea savanţilor este liberă. Iar faptul că teologii se ceartă, în pofida faptului că religia vrea să reducă totul la biblie, să deducă din ea toate adevărule şi din ea să extragă explicaţii pentru toate, ne sugerează, că chiar şi într-un asemenea cadru restrâns în mod artificial (patul lui Procrust) gândirea umană iese de sub controlul metodelor disciplinare şi a autorităţilor proclamate.
Salutări cordiale, Adela!

P.S. Vad ca ai luat in serios "Vom dainui si vom vedea" , dar a fost o gluma doar, putintel ironica, ce-i drept. In realitate, vor vedea urmasii nostri. E si aceasta un fel de nemurire, nu?

Un ultim mesaj:
Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?
Am fost crescuta intre oameni care puteau sa-mi fie bunici si am ramas cu admiratia copilareasca pentru cei mai mari ca mine care stiu lucruri interesante. Vremurile in care traim nu fac decat sa-mi arate cum se rastoarna valorile...
De vreme ce nu ne intelegem, cred ca dialogul nu-si mai are sens si ca sa ma intelegeti si mai bine, va dau cateva exemple din cele scrise de mine, insa nevalorificate de D-voastra:
1.Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum". Caci nu toti cei care au ratiune fac si proba constiinte de sine...
2. Ati amintit despre catolicism versus protestantism. Eu sunt ortodoxa si va marturisesc ce spune Biserica Ortodoxa: Biblia trebuie citita de fiecare crestin, insa sub indrumarea unui duhovnic sau a unei persoane care il poate ajuta sa inteleaga ce citeste. Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?
Si am putea continua, dar daca nu se doreste intelegerea, nu are nici un rost. Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri. Insa trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. Daca am analiza lucrurile cu mai multa onestitate si cu mai putina patima, am afla mai multe lucruri interesante. Iar Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei, si tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.
Hypatia