comentarii

analiza predicatului aduc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Aţi analizat vreodată dragostea? - de DESTIN la: 25/09/2004 20:08:21
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Avem nevoie de ratare - de axl_stf la: 30/09/2004 22:44:59
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cred in natura vindecatoare a sentimentului de ratare. Sunt convins ca asa cum paginile de internet necesita uneori cate un refresh, la fel si noi oamenii ar trebui sa stam la un moment dat, sa ne oprim, chiar gafaind, si sa tragem concluzii moralizatoare. De fapt bunul simt cere oarecum tributul de a analiza individul din perspectiva pesimista. Si atunci realizam ca sunt momente de confuzie care ne usureaza cautarea. Ratarea e relativa si atunci nu trebuie cautata o introspectie in cauza ci mai curand in efect. E vorba de a constientiza anumite realitati, care desi palpabile, uneori ne macina prin latura abstracta. Sentimentul de ratare l-am cunoscut cand vedeam ca paraseam domenii ce pana atunci pareau pasiuni. Explicatia era simpla si cred ca-si gaseste raspunsul intr-un sentiment liber cum e iubirea. Am stat adesea si m-am gandit ca multe cupluri care par ca traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire sfarsesc rau. Nu spun o noutate, gasesc doar ca ratarea vine atunci cand e totul ok. Ne saturam de prea mult bine si prin natura noastra balcanica incepem sa dramatizam. Fara a fi cinic, spun ca avem nevoie de astfel de momente de ratare, ele ne mobilizeaza si ne aduc un pic cu picioarele pe pamant. Ratarea inseamna plictis. Te saturi atat de mult de tine incat nu te mai vezi. E o iluzie. Daca te-ai gandi macar cat esti de complex ca unitate functionala n-ai putea crede in ratare. Deci pentru mine ratarea inseamna un moment de repaos, o iluzie, un motiv de a ma asculta. Cu bine unul care se vede pe sine, nu un ratat.
Dragilor - de carapiscum la: 05/10/2004 03:17:19
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
Va aduc aminte cuvintele lui Hristos: "chiar de va veni cineva si va va predica alta evanghelie voi sa nu credeti, caci diavolul se preafce si-n inger de lumina ca sa-i atraga, de va fi cu putinta, si pe cei alesi." Ce credeti, Mantuitorul se referea la o evanghelie teologico-dogmatica? Eu cred ca nu. El vorbeste aici despre semnele sfarsitului lumii iar evanghelia amintita nu este altceva decat marea carte stiintifico-fantastica ce se scrie in ultimele decenii, carte ce influenteaza constiintele a milioane de oameni care nu mai cauta mantuirea prin Hristos si in biserica, ci prin stiinta si laboratoare de cercetare. Altarele au fost astfel inlocuite de aceste laboratoare, sfintii si Hristos au fost inlocuiti de oamenii de stiinta iar mantuirea nu mai vine de la Dumnezeu ci de la omuletii verzi-stravezii (sau, in cazul de mai sus, de la lumea "subterana"- pe cuvantul meu ca ma si apuca spaima cand ma gandesc la domnul asta cum ii ia pe draci drept fiinte care ajuta omenirea).

Cele de mai sus nu sunt expresia unei apostazii de la dorinta de cunoastere a cat mai multor amanunte despre univers, dar daca aceste cunostinte nu vin in ajutorul credintei ci se substituie ei, atunci e semn de rau augur. Asta privit din pdv al unui simplu crestin. Si chiar de n-as fi crestin tot mi-as pune intrebari referitoare la veridicitatea celor spuse de unii sau de altii care se dau/cred aducatori de sperante pt. viitor. Si cu asta inchei, am auzit ca un mare bogatas al zilelor noastre s-a lasat bagat la congelator (prin metoda inghetarii criogenice) sperand ca peste nu stiu cat timp ca fi inviat si readus la starea initiala... Cata ratacire, cata deznadejde si frica de moarte trebuie sa aiba cineva ca sa se lase dus de acest gand!...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24202 (raspuns la: #24181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Generalizare rautacioasa,fara o analiza ratzionala... - de Jimmy_Cecilia la: 05/10/2004 11:52:05
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Aedot, ar trebui, inainte de orice generalizare, sa judeci, sa analizezi...
ma alatur la cele spuse de LCM si as pune cateva intrebari in plus :
care ti-e vechimea in occident, ce nationalitate iti are consortul (a), ce limba vorbesti in casa, ai multi prieteni bastinashi??? ai români in preajma ta? vorbesti româneste des?
pe ce baze iti construiesti generalizarea, pe ce experientze???
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre libertatea presei - de Dinu Lazar la: 11/10/2004 13:40:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
S-a vorbit mult zilele astea despre libertatea presei.
Ar fi de amintit un aspect fundamental, care a scapat in umbra pina acum.
Fara jurnalisti ( si fotografi...) independenti, (freelancers, cum se zice in tara cu stelutze pe steag,) nu o sa avem niciodata nu presa libera, dar nici presa de calitate.
In ultimii 15 ani, jocul in presa romaneasca a decurs cam asa: cineva cu bani sau mai shmeker sau mai cu relatii, pile si proptele, punea de o publicatie; facea o redactie; angaja niste scribalai si niste purtatori de aparate pe la conferinte foto; si gata jurnalul.
Cei alesi, virfurile piramidei, au strins si string milioane si poate miliarde de dolari ( in total, nu de caciula) si redactorii sunt tinuti cu una, doua, hai trei sute de euroi pe luna, si daca flaminzii au ceva de zis, sunt liberi sa scrie si acasa si sa-i citeasca pisica.
Imi povestea un foarte bun prieten cum a citi pe un stilp un anunt cum ca se fac angajari la o noua publicatie ilustrata; pentru ca redactia era in capul strazii unde sta, s-a dus sa se intereseze cum devine cazu`.
Directoarea i-a spus ca ii da o suta de euroi pe luna, sa faca poze digitale cu sculele lui si sa aduca CD-ul la tipar cu imaginile editate, dar ca primele trei luni sta de proba si nu primeste nici un salariu.
Cam asa e cu presa romana.
Nu e adevarat ca nu se fac bani; numai reclama pentru lansarea acelei publicatii, (banerele, spoturile, media, haleala la clubul select unde s-au facut onorurile, manechinele de acolo) s-au cheltuit trei, catre patru miliarde de lei.
Dar, redactorii si fotografii in Ro neavind nici un sindicat si fiind asa de multi si dornici de lucru, nimeni nu ofera in industria presei un salariu decent in bransa.
Sa ma refer numai la fotografi, desi chestia e universal valabila in spatiul presei mioritice.
Vinovati sunt numai cei care accepta sa se bata joc astfel de ei.
Toata lumea e scandalizata inauntrul bransei - ca din pacate nu e o bresla, ai aduce grave prejudicii daca acestei mase de manevra i s-ar spune bresla - dar nimeni nu face nimic, pe motiv ca nimeni nu vrea sa-si piarda micul ciolan nenorocit si sa se puna rau cu patronii.
Ar fi multe de zis, dar, cel putin dintre fotografii de acu` de presa din Ro, pe aici nu discuta nimeni problemele dinauntrul meseriei, asa cum nu le discuta nicaieri; concluzia mea este ca ce este e foarte bine ca asa e si nu altfel; daca nu ii preocupa nimic, daca nu au probleme, daca nu ii vad nicaieri pe netul romanesc cu dureri si ofuri, si sunt absenti in forumurile mondiale de discutii, cum ar fi fotoeditorial, atunci ce presa nu e libera? Care presa? Exista o presa?
Exista un numar de fotografi de presa romani foarte simpatici si bataiosi la o berica - chestia e valabila si in fotografia comerciala - dar incapabili sa se uneasca intr-o bresla, sa analizeze ce e bine si ce e rau din ce se intimpla cu ei, si sa ia deciziile care ar trebui luate in ceea ce priveste nevoile meseriei.
Sigur, nebunia este totala si pentru ca la facultati si pe unde se mai invata fotografie, nimeni nu preda la studenti cum sa faca un deviz, ce e aia abordare economica, cum sunt organizati fotografii in lume, etc.
Deci asta e cu libertatea presei.
Ce libertate sa fie cu o ceata de flaminzi care se calca unu` pe altu` pentru un ciolanash?
#24687 (raspuns la: #24643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am analizat incidentul si pro - de admin la: 14/10/2004 19:19:07
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Am analizat incidentul si problema este mesajul lui AlexM, de la adresa
- http://www.cafeneaua.com/node/view/2430/24979#24979 ()

Mesajul contine afirmatii rasiste. In multe tari civilizate pentru un astfel de mesaj poti fi dat in judecata si condamnat penal. Fapta este asadar grava, iar pentru acest motiv am decis ca utilizatorul AlexM sa treaca inapoi la statutul "neconfirmat", pentru cel putin 2 saptamani.

Am redeschis subiectele inchise insa vom continua sa le "monitorizam".
#25085 (raspuns la: #25032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POT SA SPUN SI EU CEVA? - de Hypatia la: 15/10/2004 14:59:02
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Nu ca as fi gazda conferintei, dar chiar vreau sa revenim la subiect.
Hai sa tragem linie si sa o luam metodic. Va rog tare mult sa lasati in seama mea analiza evolutiei dezbaterii. Daca recititi mesajul meu initial, veti constata ca doar cateva mesaje raspund chemarii din deschiderea acestei conferinte.
Mai inainte de toate, imi cer scuze ca ieri am lipsit de la apel, dar in Romania ce civilizata, cade reteaua cand ti-e lumea mai draga...:((((
Apoi imi cer scuze ca nici pe perioada week-endului nu voi fi printre participantii la dezbatere.
Sper la luni, cand dechid calculatorul, nu gasesc iar conferinta inchisa, caci ma supar rau. Stiti, e foarte greu sa fii dragut, amabil, pentru ca trebuie sa te schimbi permanent fata de pornirile rele pe care le ai. Dar e atat de usor sa te comporti atlfel, ca un animal, care raspunde impulsurilor de moment....
Eu stiu un lucru foarte clar: noi suntem oameni si vreau sa reactionati ca oamenii, nu altfel!!!
Va respect pe toti, dar pricepeti o data ca trebuie sa fim responsabili de faptele noastre. Dovada de responsabilitate dam si rezolvand 100% conflictele din Cafenea. Sa vedem: care sunt oamenii din Cafenea si cine da bir cu fugitii de la omenie?
Sugestie : Nu va lasati antrenati de provocari inutile!!! Si cel mai mare expus candidat la raspunsuri agresive este anita47. De aceea il rog din inima sa dea o tenta pozitiva textelor care se scriu, iar celorlalti frati romani, care nu au priceput cele notate de mine in conferinta despre Reorganizare, le cer sa nu raspunda la provocari, sa demonstreze intelepciune si superioritate in gandire.
De fapt, v-ati indepartat mult de la subiect. Pe mine ma interesau temele care ne pun in conflict, iar D-voastra nu ati facut decat sa va dati frau liber tensiunilor acumulate in timp, pe una si aceeasi tema : problema evreiasca, incalcand politica sitului. Puneti punct aici si mergeti mai departe, pentru ca sunt si alte teme care ne pun in conflict, dar despre care nu ati pomenit nimic. De aceea, aduc eu aceasta tema in discutie:
1. conflictul religios
2.gestionarea conflictului religios
Intrebari: de ce nu ati spus nimic despre asta?
de ce nu cere nimeni inchiderea conferintelor in care confesiunea majoritarilor este grav atacata?
de ce partile implicate in conflictul religios invoca intoleranta religioasa dupa bunul plac?
Daca ati uitat respectivele tensiuni, va reamintesc conferintele respective: "Sufletul", deschis de Paianjenul; "Sufletul este nemuritor", deschis de DESTIN, "Neocrestinii", "Obligativitatea religiei in scoala...", "Credinta si religie", "Catedrala sau mausoleul", descisa de dl. Bogdan Stanciu. Astea sunt cele pe care le stiu eu si unde am vazut acumulari de tensiuni.
Haideti sa le analizam impreuna si sa vedem de ce apar. Poate din discutii constructive , vom putea elabora criterii de rezolvare a conflictelor.
Hypatia
VRETI SA REZOLVAM CONFLICTELE - de Hypatia la: 18/10/2004 09:39:32
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
VRETI SA REZOLVAM CONFLICTELE CU ADEVARAT?


Am analizat mesajele postate pana aici - pana vineri seara- si am tras o multime de invataminte. Cred ca este necesar pentru demersul nostru sa stabilim niste lucruri:
1.Care este problema care ne aduce in conflict? Suntem capabili sa separam oamenii de problema?
2.Cine sunt partile care se angajeaza in negociere? Am constatat, bunaoara, ca din cei peste 3000 de utilizatori, s-au exprimat in legatura cu conflictele din Cafenea, un nr. foarte mic de membrii.
3.Am sperat ca brainstormingul ne va aduce mai multe idei in legatura cu conflictele, dar s-a intamplat ca aceasta metoda sa fie doar cadru in care sa se acutizeze un conflict care dureaza de mai mult timp.
De aceea, cred ca este util sa intelegeti urmatoarele:
Nimeni din afara nu ne va rezolva conflictele, in maniera “Acestia au dreptate, ceilalalti, nu.” !
A sosit momentul sa hotaram un plan de rezolvare a conflictului. Propun urmatorii pasi:
a.Recunoasterea conflictului si exprimarea dorintei de a fi rezolvat.
b.Adoptarea unor principii pentru negociere, fixarea cadrului de discutii, desemnarea persoanelor intre care se face negocierea.
c.Angajarea persoanelor desemnate in rezolvarea conflictului in mod constructiv.
d.Verificarea gradului de intelegere a mesajului, de catre toate persoanele implicate in rezolvarea conflictului, prin intrebari de tipul “Ai vrut sa spui ca......?”
e.Ascultarea sentimentelor dincolo de lucrurile rostite.
f.Admiterea sentimentelor si recunoasterea perceptiilor.
g.Rezumarea tuturor lucrurilor asupra carora partenerii de dialog cad de acord.
h.Afirmarea nevoilor si intereselor in mod clar.
i.Clasificarea intereselor celeilalte persoane si stabilirea intereselor comune ( plan separat).
j.ATACAM PROBLEMA SI NU PERSOANA!
k.Recunoatem acordurile partiale.

Astept feed-back-ul si propunerile D-voastra. Planul este doar o propunere. el poate suferi modificari, in sensul eficientizarii incercarii noastre de a pune capat conflictelor din Cafenea.
Hypatia
Ce vor Romanii de fapt....... - de cosmacpan la: 20/10/2004 22:41:14
(la: APELEZ LA MINTILE SI INIMILE ROMANE)
Cu tristete recunosc un singur lucru: ROMANII nu stiu ce vor. stiu ca multe rosii si oua stricate se vor indrepta cu viteza (mc2 parca) dar incerc sa sustin acest lucru.
foarte multi uita ca cei 45 de ani (sau cati or fi fost cu adevarat) au facut ceea ce nimeni nu vrea sa recunoasca: un experiment nereusit sau poate foarte reusit. in cei 45 de ani cu ajutorul fenomenelor naturale (fenomenul Pitesti) s-a reusit abaterea atentiei de la cel mai mare simbol al omului = proprietatea (fizica, spirituala, emotionala) si aruncarea omului in groapa cu lei pentru a se putea naste "omul nou" sau omul fara identitate, fara personalitate, fara idei si fara propriepate. Nemaiavand ce apara nu mai avea nici interese. pentru ce sa lupte? totul era al lui (sa dam tutulor .......ce?.....minciuni). omul a fost desobisnuit sa gandeasca (ce rost mai are?) si obisnuit (pavlov?) sa astepte ca altul (tatucul?) sa gandeasca pentru el, sa-i dea directia si sa-i impuna ritmul. Daca va aduceti aminte de momentele "minerii" va veti da seama de ce nu mai suntem considerati europeni. sa chemi "haitele sau hoardele" dezlantuite sa faca "ordine" in tara si in capitala si asta in vazul lumii intregi, sub geamurile ambasadelor si a hotelurilor de lux in care se mai aflau si turisti straini, nu stiu cat de bine da. A aparut cineva sa-si exprime regretele sa-si ceara scuze pentru acest carnagiu? nu-mi amintesc. de ce oare a trebuit sa fie mineriada din 13-15? pentru simplul motiv ca societatea civila pe cale sa se trezeasca, sa se "destepte" din somn trebuia anihilata. cui ii trebuie societate civila? cui ii trebuie viata de cetate? cui ii trebuie agora? poate de aceea oamenii nu stiu sa-si apere proprietatea ( caci nu o au decat pe hartie) acest concept este inca la reanimare cu transfuzii. poate de aceea oamenii nu stui sa pastreze trotuarul curat si orasul curat. poate de aceea oamenii nu stiu daca si cu ce se mananca "comunitatea europeana" (se putea si fara cacofonie). dar oamenii asteapta sa li se spuna ce bine este sau ce bine va fi in CE> nimeni nu vrea sa spuna care sunt costurile acesteia. nimeni nu vrea sa se gandeasca la aceste costuri de parce ele nu l-ar atinge (ca-n povestea cu "dupa noi potopul"). de ce procesele castigate la Strassbourg nu sunt recunoscute in tara? sunt atat de multe de ce-uri incat revin si intreb cum am facut-o si intr-o conferinta anterioara " pana cand sa avem generatii de sacrificiu?" de ce trebuie sa sacrificam totul de dragul politicienilor care nu fac nimic altceva decat sa-si mascheze interesele veroase in spatele benerelor si panourilor cu democratie, CE, UE si cate si mai cate....
deci acum la doar jumatate din dializa (sau poate analiza) mai este cineva care sa ridice piatra cand afirm ca romanii nu stiu ce vor? ei stiu doar ca vor bani, multi bani (daca se poate cu munca putina sau de loc e mai bine). ei sufera de sindromul mandriei ranite (revenim la haita si la sloganul "noi muncim nu gandim") .atata timp cat doar muncersti si nu mai timp sa si gandesti cum poti crede stii ce vrei? pensionarii care isi mai aduc aminte de ce era intre cele doua raboaie au murit de mult. Tutea, Steinhart, Cioran, Eliade, si pana la anonimii simpli au murit si ei alaturi de Coposu. Cum [poate evolua societatea daca lipsa de modele este mai acuta ca niciodata? care ne sunt modelele? Bivolarii (amandoi), Solcanii, FNI-ul? SAFI-ul? Iliescu? Campeanu? liderii de sindicat? Divertisii? Liiceanu cu ale lui lichele sau Paunescu cu toataq istoria lui cu tot? Vadim? Nastase? Unde ne sunt modelele? caci fiecare om de cand se naste si pana moare, indiferent daca vrea sa recunoasca sau nu isi xcauta si isi alege modele in viata. Cand vom avea modele, vom putea spera ca si oamenii se vor schimba incet,incet. Romania va deveni sau va redeveni ceea ce a fost intre cele doua razboaie, iar europa se va strange ca un brau in jurul nostru recunoscandu-ne ca ai ei. poate pentru ca fiecare om isi doreste in taina sa traiasca starea "fiului ratacitor, sau sindromul celui ce s-a intors acasa" pentru ca de fapt acest lucru il macina cel mai tare: dorinta si nevoia de iubire. cand iubesti si cand tre sti iubit infloresti ca desertul dupa ploaie, te transformi. romanul a uitat poate iubi si ca merita iubit de cei pe care ii plateste (statul cu toti oficialii si functionarii sai). Caci de fapt ei trebuie sa-i fie slugi credincioase care sa se inchine maritului stapan: poporul roman. Poate ca atunci si numai atunci omul isi va recastiga mandria de a fi, spiritul liber si al proprietatii, care fac din orice saracan gazda oricarui imparat plin de ifose.
si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus simplu......trancaneala (scuzele de rigoare marelui Sorescu pentru poezia...Eminescu din care am ciuntit si eu vreo trei vorbe rupte dintr-un gard....si flacara lor geme...)
Escalada la Megapixeli si Comoditate - de Dinu Lazar la: 22/10/2004 09:14:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sigur, tot mai multa lume va face fotografie inconstienta, fara compozitie, tehnica, estetica clasica, si va zice ca e arta.
Foarte frumos.
Iei un telefon cu camera foto, citesti sumar din manual - daca stii sa citesti, ca si asta e o problema - pe ce sa apesi, si se cheama ca esti mare fotograf.
Aici imi aduc aminte de ce spunea un mare guru fotograf:

The secret is NOT to read the manual. That's right, you heard it here first. The secret is to 'understand' the instructions in the manual.

Probabil ca vor fi tot mai putini care vor citi senzationalele pagini de la
Adobe ( imi scrie un amic: Adobe have just posted a load of articles related to Professional Digital imaging - might be of interest...
http://www.adobe.com/digitalimag/ps_pro_primers.html)

Asta e, mergem inainte.
Ramine sa bifam ca lectura de vineri paginile de acolo; sigur, se poate si fara, ca noi suntem mai deshteptzi.
La sfirsitul acestui an Samsung va vinde un telefon cu o camera de 10 MP incorporata.
Probabil ca foarte curind se vor incorpora in aparate si tehnici de compozitie automata si tehnici mai elaborate, apropiate de scheme estetice, vor fi atacate de computerele din aparate, nu numai punerea claritatii si expunerea corecta.
Poate asa cum azi se fac meciuri intre roboti miine se vor face concursuri cu care aparate sau telefoane vor face mai bune poze complet automat; si juriul va fi tot digital, o mina de computere care vor putea analiza automat estetica si compozitia si expunerea unor imagini.
La gradina zoologica, duminica, vom vedea un cimpanzeu pe nume Pandele cu o chestie misterioasa, neagra si fara sens caci fara ton, pe care scrie Leica, de git, care se va zbengui incolo si incoace murmurind cuvinte de nimeni intelese, cuvinte fara rost, dintr-o limba moarta, asemenatoare cu limba copta sau aramaica; privitorii vor face telefonopoze pe rupte si se vor minuna la auzul misterioaselor cuvinte Hektor, Summicron, Leitz, Oskar, Elmar, Thambar...
#25910 (raspuns la: #25909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Neagra … imi aduce am - de Mariana Ignatov la: 25/10/2004 18:40:23
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea Neagra … imi aduce aminte de o persoana speciala care nu mai este: tatal meu. De cand ma stiu in fiecare vara mergeam la mare. Primele amintiri le am de cand eram inca pe olità….Si ultimul an in care am fost la mare cu parintii…. am facut o poza; clasica poza la mare in apa. Si poza asta o privesc zilnic pe birou. Imi aduce aminte si de tatal meu dar si de mare.
Acum de fiecare data cand ma intorc in Romania trag o fuga pe acolo. Imi trezeste amintiri placute…
Am vazut si alte mari dar parca niciuna nu e ca Marea Neagra. Poate ca afirm asta pt ca sunt legata ca romanca de pamantul romanesc….
cu stima, mariana
Cred ca daca-mi aduc bine ami - de Horia D la: 02/11/2004 19:52:50
(la: Trancaneala Aristocrata)
Cred ca daca-mi aduc bine aminte e 6:00am to 6:00pm... Dar binenteles poate fi 8:00pm (e numai Marti, deci mai o zi pana sa ma dezmeticesc)..LOL

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#27373 (raspuns la: #27370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Analiza?! - de Gigi D la: 07/11/2004 15:36:29
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Nu cred intr-o analiza a momentului... Nu ai de ce sa-ti pui/formezi astfel de intrebari... daca relatia decurge natural.
#27984 (raspuns la: #27918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ti se pare... - de (anonim) la: 10/11/2004 15:02:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Păiangen.
“Da… atit Galileo Galilei cit si Giordano Bruno aveau dreptate. Nu stiu cit de convingatoare erau argumentele pe care puteau sa le aduca ei pe vremea aceea pentru a-si sustine concluziile stiintifice… dar astazi, faptul ca Pamintul se invirteste in jurul Soarelui este SI demonstrabil… SI demonstrat… pentru ca dispunem de mijloace care fac posibila – dincolo de orice dubii - observarea respectivului fenomen astronomic… “

Da, desigur, Galileo Galilei şi Giordano Bruno au avut dreptate. Cred că ei aveau argumente serioase în favoarea concluziilor lor ştiinţifice, odată ce nu au ezitat să-şi rişte viaţa pentru ele, adică pentru Adevăr. Iar mijloace pentru observarea fenomenelor astronomice au existat chiar şi cu 5-6 mii de ani în urmă, odată ce unele civilizaţii aveau deja cunoştinţe solide despre mişcarea corpurilor cereşti, reuşiseră să calculeze cu exactitate durata anului solar. Cum ar fi putut s-o calculeze, neştiind ce este, de fapt, anul – perioada de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui. Prin urmare, păgânii, dispreţuiţi de unii atât de tare, ştiau că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Iar creştinii nu ştiau.

"teoria darwinista" …pina una-alta - ramine tot un soi de CREDINTA bazata pe interpretari mai mult sau mai putin credibile ale unor date/informatii… interpretari asupra carora nici evolutionistii nu reusesc sa cada de acord… (cam in acelasi fel in care nici teologii diferitelor denominatiuni crestine nu pot sa cada de acord atunci cind e vorba de interpretarea textelor biblice…)… “

Vezi tu, dragă Păiangenule, că ştiinţa este un proces care dureză în timp. Apar ipoteze… autorii sunt obligaţi să aducă în favoarea lor argumente serioase, să le fondeze pe un număr suficient de mare de fapte certe. Apoi, dacă ipoteza este suficient de originală şi promiţătoare, încât trezeşte un interes sporit în rândul specialiştilor, ea este analizată şi criticată, unii o găsesc justă, dar au obiecţii, completări, găsesc noi argumente şi fapte care o confirmă, alţii încearcă să-i dea o ripostă, o contrazic… La etapa următoare, lucrurile se limpezesc, puţin câte puţin. Ipoteza este primită, sau este respinsă, ca greşită. Mai rămân, pe ici colo, savanţi cu opinii diverse, dar ipoteza odată primită, devine teorie şi începe să “lucreze”. Cu alte cuvinte, savanţii elucidează momentele neclare şi merg mai departe, făcând noi descoperiri în aceeaşi direcţie. O teorie valoroasă nu rămâne ca un bagaj mort în carul ştiinţei, ci joacă un rol metodologic, desemnează o direcţie de cercetare. Păi uite, dacă nu ştii, teoria darvinistă este s-a dovedit a fi extrem de valoroasă pentru ştiinţa biologică din punct de vedere metodologic, a devebit un instrument forte în studierea fenomenelor biologice. Ea nu a rămas la punctul în care ne-a lăsat-o fondatorul ei, ci s-a dezvoltat şi aprofundat (astfel încât azi se vorbeşte despre neodarvinizm) , din ea îşi trag obârşia multe disciplini, ramuri ale biologiei şi studii practice. Ştiinţa despre comportamentul animalelor – etologia, a apărut şi datorită darvinismului, şi se bazează pe el. Altfel, cum s-ar putea explica apariţia şi evoluarea comportamentului animal în cadrul unei specii, “ramificarea” speciilor, datorită schimbărilor de comportament acumulate în anumite grupuri izolate? Şi multe alte lucruri, cu un vădit substrat darvinist.
Conlucrarea darvinismului cu genetica s-a dovedit a fi şi ea deosebit de fructuoasă, datorită acestei conlucrări acum putem înţelege cu mult mai bine fenomenele biologice. Datorită geneticii, acum se poate stabili în cunoştinţă de cauză “gradul de rudenie” a multor specii biologice, se pot urmări căile evoluţiei diverselor animale şi plante. Şi dacă ştiinţa stabileşte, cât de aproape, din punct de vedere din punct de vedere genetic se află omul de maimuţă (aproximativ 70% din genele omului coincid cu ale maimuţelor), nu este aceasta oare o confirmare a teoriei darviniste?
Aşa că, dragă Păiangen, faptul că în ştiinţă se discută, şi nu toţi au aceeaşi opinie, este o mărturie a faptului, că ştiinţa se află în plin proces de dezvoltare şi ascensiune, că gândirea savanţilor este liberă. Iar faptul că teologii se ceartă, în pofida faptului că religia vrea să reducă totul la biblie, să deducă din ea toate adevărule şi din ea să extragă explicaţii pentru toate, ne sugerează, că chiar şi într-un asemenea cadru restrâns în mod artificial (patul lui Procrust) gândirea umană iese de sub controlul metodelor disciplinare şi a autorităţilor proclamate.
Salutări cordiale, Adela!

P.S. Vad ca ai luat in serios "Vom dainui si vom vedea" , dar a fost o gluma doar, putintel ironica, ce-i drept. In realitate, vor vedea urmasii nostri. E si aceasta un fel de nemurire, nu?
#28259 (raspuns la: #28148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici vorba, dar ca sa aduc un - de Horia D la: 11/11/2004 20:53:59
(la: vacanta ce mi-o doresc)
Nici vorba, dar ca sa aduc un contra-argument, a trebuit sa ma folosesc de fusul orar romanesc... Na si tu, pui atatea intrebari incuietoare

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#28485 (raspuns la: #28482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
asta imi aduce aminte de o faza - de DONNA la: 17/11/2004 23:44:50
(la: De ce alex porc?)

asta imi aduce aminte de o faza :eram cu 2 amici si voiam sa mancam. Vine ospatarita si ne recomanda niste frigarui combinate, pork cu pui si vita..Unul din ei spune ca nu vrea decat porc, ca puiu zboara..etc, vita e mare...
eu il intreb, bine mai, da porcu'? e murdar, maninca diverse...
la care el, spune senin : porcu'? PORCU' E SFANT...
Pentru toate lucrurile din lume exista explicatii si interese! - de Bufnitza la: 19/11/2004 17:41:01
(la: Fahrenheit 9/11 in Romania)
E greu doar sa le deslusesti!

Draga Domnisoara Mya,
va rog sa nu faceti afirmati pe care nu le puteti controla, si asta pentru simplul motiv ca si eu sunt evreica printre altele si asta nu inseamna ca cred ca evreii sunt perfecti. Asta ar fi pur si simplu cea mai mare prostie, si nu doar in cazul lor, ci in cazul tuturor popoarelor lumii, incepand cu cel roman. Au fost ei adeseori victime dar au facut si ei destul de multe victime de-a lungul istoriei (antice, medievale, moderne etc.) si daca sunteti cat de cat sincera (si bineinteles la curent cu istoria) cu Domnia Voastra ar trebui sa recunoasteti acest lucru. In primul rand sunt om care gandeste si abia apoi sunt romanca sau evreica sau mai stiu eu ce!!!
Cat priveste afirmatia ironica a Domniei Vostre despre faptul ca in lumea asta “curata si buna” a arabilor, au venit americanii sa dea cu ghioaga, as vrea sa va pun niste intrebari, si anume:
1.Ati citit “1984” de George Orwell si “A brave new world” de Aldous Hulxey, amandoi scriitori englezi, de limba engleza, deci cred eu, nici o problema de intelegere. Daca nu, ar fi bine sa da. Si asta pentru ca amandoua cartile ne arata ce inseamna si unde poate duce totalitarismul de orice fel, in primul caz facandu-se referire la totalitarismul de factura comunista, iar in cel de-al doilea, la cel capitalist.
2.Nu stiu unde scrie si ce fel de oameni suntem noi, cei care nu putem accepta faptul ca societatea europeana, de pilda, este cu totul altfel structurata decat cea asiatica, decat cea africana etc. si ca, pe langa diferentele de dezvoltare (care in Europa de la o tara la alta in cadrul UE te sperie, si asta, de exemplu, nu in cazul nou-venitelor, ci la o simpla analiza si comparatie a celei germane cu cea spaniola sau portugheza sau chiar cu cea olandeza, da, si nu ma contraziceti pentru ca am fost acolo si de ceva vreme studiez in Germania), mai exista cele de religie, care sunt si cele mai pregnante si care nu pot fi judecate, cu atat mai mult cu cat acestea dau unicitatea si varietatea.
3.Daca tarile musulmane sunt mai traditionaliste dacat cele crestine, asta nu inseamna neaparat ca sunt si mai inapoiate sau ca oamenii acolo sunt mai prosti (daca vreti sa stiti, primul virus de calculator din lume a fost inventat de doi pakistanezi care vroiau sa isi protejeze propriul computer de “curiozitatea” celorlalti ). Si oricum, nu inteleg care este dreptul nostru de a ne amesteca si de a incepe razboi cu ele, de a schimba societatea asa cum vrem noi.
4.Cat despre terorism si mafie, exista in lume si in alte locuri dar asta nu pare sa va deranjeze. Vezi numai exemplul Rusiei, al Ceceniei, al Georgiei, al curzilor care sunt impuscati si de turci si de irakeni si care saracii nu au tara lor si nimeni nu-i vrea, dar pentru asta nimeni nu se chinuie sa isi aduca aminte si sa ia masuri (singura e aceea ca Turcia nu va fi primita in UE pe motivul acesta, realitatea fiind insa aceea ca si faptul ca sunt musulmani atarna mult negativ pentru tarile europene, care vor o societate europeana crestina, preponderent catolico-protestanta de altfel.). Si exemple exista inca destule.
5.Cat destre inchisoarea Guantanamo din Cuba, toata lumea stie aici (adica Germania in special, UE in general) ce inseamna asta, si cred (mai bine zis sper) ca si Domnia Voastra a auzit, de acolo din vecinatate destre ea, poate ati dat si o tura…
6.Cat destre Saddam, eu cred ca americanii i-au facut deja tricouri pe cand erau ei buni prieteni, iar despre alte produse cum ar fi jocuri de genul “Impusca-l pe Saddam” sau mai stiu eu cum au aparut iarasi de mult in societatea tot americana, imi pare rau sa va aduc aminte!
7.Domnisoara Mya, imi pare bine sa aud ca sunteti informata de pe Google, de unde intrati apoi pe Harvard University and so on… dar o carte adevarata, o lucrare de istorie pe care sa o tineti in mana de cand nu ati mai citit. Si oare cei de la Harvard sau mai stiu eu care sunt 100% obiectivi, daca despre insusi Herodot, “parintele istoriei” se zice ca umfla adevarul si multi oameni de stiinta, istorici din zilele nostre nu stiu ce sa creada??? Oare nu stiti ca “istoria este facuta de cei puternici” si ca o tarisoara minuscula ca putere cum e Romania, trebbie sa se bucare ca inca mai exista? Si oare specialistii astia destre care povestiti , “renumiti din lume” nu au nici un fel de interese, ei spun intotdeauna adevarul iar cota de subiectivitate in cazul lor este sub 0, pentru ca ei nu mai sunt oameni, ci roboti???
Eu nu am acces la Harvard pe Internet, insa am acces la toate universitatile din Germania, unde gasesti chiar tot ce vrei, inclusiv in limba romana, multe lucrari de specialitate de care in Romania nu dai nicicum. Si nu am nevoie decat de o biblioteca pentru ca toate sunt puse la punct la fel de bine, si de gasit gasesti orice vrei si cauti tu, si de obicei si in original, nu doar tradus. De fapt, ce e in engleza gasesti cam tot... deci, no need for Harvard-library!!!
8.Si inca ceva, ati fost vreodata in Orientul, stiti ce se intampla exact acolo, sau ati vazut doar show-ul de bombardamente dat de televiziunile americane, caci poate onest ar fi ca, inainte sa incepem sa discutam despre o tara si destre niste oameni si sa ii bombardam, sa le distrugem cultura si spiritualitatea, sa mergem sa le facem o vizita scurta, ce ziceti. Si, by the way, pe dumneavoastra va preocupa spiritualitatea, nu-i asa? Pai atunci cum nu o puteti accepta pe cea a arabilor si dati vina pe terorism. Poate ca nu o intelegeti. Sau am inteles eu gresit? Si nu uitati si ca izvorul culturii occidentale moderne se afla acolo, caci acolo, in Orientul mijlociu s-a scris atat cea mai veche istorie din lume, cat si cele mai vechi si sacre scrieri din lume: Upanisadele.
9.Si nu in ultimul rand, nu uitati de acei romani, carora astazi le zicem moldoveni, si care au murit, au incasat batai sau au fost (si mai sunt inca, din pacate) terorizati pentru simplul motiv ca isi folosesc limba si ca vorbesc cu accent ruseste (si asta nu am vazut la televizor si nici nu am citit undeva, ci am aflat de la unii dintre ei, povesti adevarata si zguduitoare traite cam de toti cei care sunt romani si vorbesc romaneste in Republica Moldova!!!). Unde sunt drepturile omului si de ce nu face nimeni nimic si in astfel de cazuri, cand in 45 de ani rusii (foarte multi de origine evreiasca) incearca sa distruga spiritul national si limba in toate tarile anexate la URSS dupa al doilea razboi mondial???
Va multumesc!
#29250 (raspuns la: #29195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...