comentarii

analiza verbului consumam


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Am donat sânge?! Da, da’ nu eu. :)) - de thebrightside la: 05/11/2008 12:07:21 Modificat la: 05/11/2008 12:11:30
(la: Donează sânge şi ţi se va construi un obelisc în centrul oraşului tău!)
Am donat sânge?! Da, da’ nu eu. :))

După cum am stabilit, aseară începui pregătirile pentru Eveniment. Adică am mâncat bine, dar nu gras - că influenţează analizele, am consumat 0 alcool şi m-am băgat în pat la indecenta ora 2200. Am dormit tun pân’ la şase si un pica, când am sărit din aşternut ca un soldat (altfel n-aş mai fi sărit deloc) direct către bucătărie unde – fără niciun fel de plăcere – am mâncat două felii de pâine prăjită şi am luat câteva guri de iaurt. [Mai târziu urma să aflu că e recomandat cu bold să mănânci ceva uşor, sandwich-uri, ceai etc – să capeţi putere, că deh.]
El se-nvârtea prin casă aşa cum face în fiecare dimineaţă, cam de două ori mai morocănos şi mai tăcut decât în fiecare dimineaţă. Mănâncă şi tu ceva. Nimeni acasă. Măcar bea nişte apă, trebuie să te hidratezi bine. Glup, glup. La metrou am încercat ceva conversaţie, dară a trebuit să mă mulţumesc cu mp3ul. La Victoriei am fost acuzată de manipulare şi dacă nu l-aş fi ştiut, l-aş fi muşcat de gât. Mi-am aprins o ţigară şi mi-am zis că-i trece. Shopping Plaza, dreapta, prima la stânga, Centrul de Tranfuzii, pe lângă garaj, etajul 1, camera 54 (asta în caz că ajungeţi p-colo, traseul iniţial e acelaşi pentru toţi).
La camera 54, o tanti pufăie ca o locomotivă în spatele uşii pe care scrie uriaş: FUMATUL INTERZIS. Aveţi carnet? De donator presupun. Nu. Daţi-mi buletinul şi mergeţi la parter, vă chem eu prin staţie. Prin staţie? Zâmbeşte la începătoare, da, prin staţie. Ies. Încă te mai poţi răzgândi. El e el şi eu sunt invizibilă, intră, lasă buletinul, primeşte indicaţii şi coborâm. Mă pufneşte un râs pe care greu îl reţin. Sunt două rânduri lungi de scaune aşezate unul în spatele celuilalt în sala de aşteptare. Oamenii aşteaptă, cu ochii pe boxe. Zici că suntem aplaudaci la congres la Ceau. Nici urmă de zâmbet şi parcă devine din ce în ce mai alb şi mai departe pe vreme ce trece. Nu intri şi gata, îţi iau eu buletinul când ies. Nu poţi sa-mi iei tu buletinul. Ba pot. Cred că-s groaznic de enervantă, mai bine tac. Peste câteva minute, din boxe ies primele nume, al lui da, al meu nu. Ne facem cu mâna şi eu rămân cu cartea şi cu oamenii cuminţi. Să mai fi urcat vreo trei serii, până m-am auzit strigată. Sus e mare forfotă, asistente mişună dintr-un cabinet în altul, o tanti împinge la nişte lădiţe în care se bălăngăne pungi cu sânge, publicul scribăleşte la formulare. Primesc şi eu unul. În documentele-astea e mereu câte o întrebare care te lasă stomatologic: Ai fost de curând la pescuit? Mai lipsea: Aţi intretinut relatii intime cu captura? În fine ajung la doamna doctor, care aruncă un ochi pe hârtia blestemată şi aveţi hepatită?Am avut, B, în…1997, da’97. Scrie ceva pe fişă, uitându-se atent la ea şi rosteşte moale. Nu puteţi dona sânge dacă aţi avut hepatită. Niciodată. Eu am senzaţia că face o glumă, adică o treabă d-asta trebuie spusă cu patos, privindu-l în ochi pe trădător. Pentru mai multă emfază ar fi putut să-mi dea vreo două palme şi să apuce staţia: Avem un cod galben B, repet COD GALBEN B. Putea să vină jandarmul ala amărât şi să mă tragă afară de braţ în timp ce eu protestez: Dar au trecut zece ani de atunci! Nu mai am nicio hepatită! Lăsaţi-mă să donez! Jandarmul Doamnă, nu opuneţi rezistenţă, nu vreau să vă rănesc. În loc de asta, doamna doctor apucă un creion colorat cu mină groasă, roşie cu care desenează pe fişă un cerc în care pune un H. Mai bine îmi dădea două palme.
Aşa-i în viaţă unii vor, dar nu pot, alţii sunt pe invers.
Pe el îl găsesc la etajul doi, aşteaptă să intre la «tăiere», între timp doamna doctor a lui l-a învăţat să zâmbească; ba mă şi pupă. E atât de vorbăreţ încât reuşeşte să-mi spună o poveste naşpa despre donarea de sânge (cea care i-a răcit lui picioarele), pe care de aseară încoace eu am tot refuzat s-o ascult (ca să nu mi se răcească picioarele). Nu prea mă interesează, acum am altă problemă: Vreau şi eu să donez, să fiu hai… Vezi cum ne trimit aştia la cocaină?! Ce era dacă-mi luau şi mie un pica de sânge?! Să fiu şi io euforícă.
Cam într-un sfert de ceas ne terminăm afacerile cu Centrul de transfuzii şi plecam către servici. Baby e ca o floricică, râde necontrolat, ba de temerile lui spulberate, ba de orice altceva se iveşte. Cică îşi simte picioarele uşoare. Eu cică ţi-am zis eu!

#359254 (raspuns la: #359250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O intrebare foarte buna - de gabi la: 17/10/2003 18:32:31
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Good Point (!), la cateva mile de Funeral Hills si cu vedere la Death Valley, pentru sublinierea atmosferei generale... (: (http://www.americansouthwest.net/california/death_valley/zabriskie_point.html).

Raspunsurile posibile/simultane, pe care le stim cu totii, sunt:
-cozile din '90 au fost expresia incantarii vremelnice in fata unui lucru nou (libertatea presei) si au avut ca obiect mai putin publicatiile de substanta (rare, e-adevarat) si mai mult ziarele de scandal.
-potentiala audienta pentru ziare de informare obiectiva si de analiza, deja redusa, nu a facut decat sa se subtieze: prin emigrare masiva si prin frustrare cotidiana => neputinta => "la ce bun?".
-majoritatea ziarele care au supravietuit fiind nevoite sa functioneze SI dupa criterii economice, au ales sa functioneze EXCLUSIV dupa aceste criterii, favorizand senzationalul ieftin, substantei.
-au fost rare (a fost, de fapt, vreunul?) ziarele ne-partinice, prin urmare adevaratii intelectuali (principalii "consumatori", de fapt, in Romania pre si post'89) s-au scarbit repejor, ei fiind in continuare putin inclinati sa "adere".
-si mai ales, dar mai ales, romanul mediu evita presa deoarece nu vede in informare o solutie la problemele vietii cotidiene iar "politicul si socialul" ii accentueaza gustul de cenuse care i-a cotropit simtirile si papilele in mod cronic.

Sau poate ma insel...
Intrebarile mele: care este analiza lui.. - de Jimmy_Cecilia la: 10/11/2003 03:04:59
(la: Michel Marguier: primul invitat al Lunetei.)
1. Care este analiza lui despre situatia in Irak?
2. Cum vede el situatia Israel/ Palestina si obtenirea unei paci durabile in regiune?
analiza politica -site - de sarmi la: 20/11/2003 13:16:59
(la: Este posibila pacea in Palestina?)
Stiu ca este 'Off topic' dar nu am capacitatea sa adaug un Blog .POate ca nu am fost confirmata sau poate ca nu stiu(Help nu ajuta prea mult in aces sens)

Iata un site care ar putea raspunde la multele intrebari politice pe care le avem:

www.stratfor.com

este un site la care odata pe luna ai cite o analisa politica gratuita dar este atit de interesanta analiza lor incit site-ul este de-a dreptul fascinant.
Bineinteles ca poti deveni membru dar trebuie sa platesti.Pentru cineva cu adevarat interesat de politica mondiala, de shiftul de putere site-ul este o comoara.

Enjoy!

Sarmi
#4809 (raspuns la: #4779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "2- verbul se acorda in - de Daniel Racovitan la: 10/01/2004 10:46:51
(la: Gramatica si butélia)
Zici: "2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!"

Dupa "aceste cuvinte ne doare" urmeaza semnul ":)" care pe internet semnifica faptul ca expresia anterioara a fost scrisa cu intentia de gluma.
Deci, inainte de "a mi-o plati", rog a se lua ca gluma, asa cum a fost destinata de la bun inceput.

#7885 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din Foisorul de foc - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:50:19
(la: Un salariu decent in Romania)
O tara intreaga a parut fascinata de furia cheltuielilor de sarbatori, de ploaia banilor aruncati pe cadouri, distractii sau calatorii. Mai cu seama marile orase au lasat impresia unei alte Romanii, in care oamenii au bani in exces si disponibilitati nelimitate. Agentiile de turism anuntau inca de la inceputul lui decembrie ca locurile de cazare pentru cele mai scumpe hoteluri au fost epuizate, iar reportajele din magazinele de electrocasnice semnalau un fel de apocalipsa a cumparaturilor de sezon. Stirile televizate si forfota oraselor lasau impresia de bunastare generalizata, in mare contrast cu ceea ce se intimplase peste an, cind tara gemea sub povara scumpirilor tarifelor la lumina, caldura sau la telefoane. Goana dupa un Revelion de lux contrasta cu precedentele stiri referitoare la sute de mii de oameni care se debransau de la reteaua de termoficare sau cu statisticile oficiale, care continua sa arate un venit mediu de numai 125 de euro.
In fata freneziei cheltuielilor, multi se intreaba de unde apar atitia bani, de unde atitea masini, case, concedii, termopane sau electrocasnice? De unde succesul magazinelor de lux, de unde aglomeratia din localurile cu pretentii in care e greu sa obtii o rezervare? Cine sint cei care umplu discotecile, barurile si tin aprinse luminile orasului pina dimineata? Prinsi cu grijile de zi cu zi, oamenii cu posibilitati modeste si chiar cei din clasa de mijloc privesc intrigati aceasta defilare de prosperitate, intrebindu-se daca nu cumva statisticile au ramas in urma, iar Occidentul s-a mutat peste noapte la gurile Dunarii. Secretul acestei aparente bunastari nu sta insa nici in consolidarea clasei de mijloc, nici in simplul efect cumulativ al “cheltuielilor de ocazie”, spun economistii. Combustibilul care anima distractia si consumul in Romania sint banii care lipsesc din statistici.
Un observator strain venit intr-o Romanie descrisa de deja celebrii parametri ai saraciei este contrariat sa vada aceasta euforie aparent generalizata a consumului. “Socat de ceea ce se intimpla pe teren, n-ar intelege cum de toata lumea se plinge ca n-are bani sa-si plateasca intretinerea, dar negustorii vind aproape orice de sarbatori. Se poate intreba, pe buna dreptate, de unde bani si mai ales, cine sint oamenii cu bani?”, spune analistul Florin Petria. Dintr-o inexplicabila pudoare, vorbim putin de noua clasa de “nouveaux riches”, noii imbogatiti, adica. Cine sint ei? Nu prea stim, iar comentatorii doar banuiesc, urmarind sursele posibile de bani. Lasam la o parte “clubul celor 300” de milionari in dolari, care nu prea-si mai petrec sarbatorile prin Romania si fac deja cumparaturi la Paris. Clubul noilor imbogatiti nu poate fi confundat nici cu asa-numita “clasa mijlocie”. In Romania, clasa de mijloc, recunoscuta ca atare prin salariile mari primite din banci, case de brokeraj, sucursale ale marilor corporatii sau prin veniturile obtinute din afaceri nu e foarte numeroasa. In afara de asta, oamenii care fac bani din profesie sint rereori prezenti in peisajul social, impartindu-se doar intre serviciu si viata de familie si concentrindu-se pe investitii majore.

Mirajul clasei de mijloc

“Clasa de mijloc este reprezentata de indivizi cu studii superioare, bine calificati profesional si mici antreprenori. Nu au averi mari, ci medii, dar reprezinta o categorie relativ importanta. In Europa, patura intelectualilor variaza in jurul a 30 la suta. In Romania, ca pondere a populatiei cu studii superioare, ne situam pe unul din ultimele locuri din Europa, cu aproximativ zece la suta din populatie. Standardul de consum al paturii de mijloc este special. Sint mai putin interesati de bunurile de stricta subzistenta si tind sa investeasca in altceva, tind sa faca economii, iar, in Romania, tind sa-si cumpere electrocasnice, locuinte si automobile. In vestul Europei aceasta patura consuma foarte mult turism, in special turism cultural”, explica sociologul Bogdan Voicu, specialist la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii.
Aspectul dinamic al pietei in Romania ar putea crea impresia ca in sfirsit a aparut si la noi mult rivnita clasa de mijloc, patura groasa a celor care tin in stare de functionare industriile producatoare de masini, umplu teatrele si cinematografele si impulsioneaza industria serviciilor. “Oricum ai socoti, clasa de mijloc nu se extinde dincolo de 5-10 la suta din populatia Romaniei, iar oameni cu averi considerabile sint vreo zece mii. Raportat la populatia Romaniei, asta nu e prea mult”, explica analistul economic Ilie Serbanescu. Vreo 200.000 de oameni, risipiti in toata tara, nu explica momentele de maxima risipa si nici aparenta bunastare de peste an. “Statisticile arata ca veniturile lunare ale unui salariat, chiar si ale celor mai bine platiti, nu pot sustine cu intensitate euforia consumului.
Risipa sarbatorilor arata insa dimensiunea banilor “negri”, pentru care nimeni n-a platit vreo taxa. E perioada cea mai transparenta pentru economia subterana”, spune Florin Petria.

Mai bogati decit arata statisticile

Bineinteles, exista o patura de mijloc activa, cu resurse financiare “curate”, la care se adauga adolescentii si studentii, care cheltuiesc cam tot ce au - din resurse proprii sau de la parinti. Numarul acestora este insa departe de a explica dimensiunile consumului de timp liber. Oricit de adinc ar cauta in buzunar, cei care sint platiti cu un salariu minim pe economie, situat in noiembrie la un nivel de 62 euro, tot nu pot cheltui mai mult de echivalentul a 2 euro pe zi. Asta in situatia in care nu platesc nici o factura in luna decembrie. Nici in esaloanele superioare din punct de vedere salarial raspunsul freneziei consumului nu isi gaseste raspuns: oficial, cei mai bine platiti romani sint bancherii. Potrivit statisticilor pentru noiembrie, salariul mediu in banci a fost totusi de numai 325 de euro, si astfel nici acestia nu pot cheltui decit vreo zece euro pe zi.

Cheltuiala de placere

In timp ce Alvin Toffler vorbea despre un “al patrulea val”, anume economia timpului liber, spre care se indreapta lumea occidentala, Romania ramine intr-o etapa premergatoare, incercind sa-si acopere golurile acumulate pina acum. “Consumul de timp liber nu pare a fi mare in Romania. Indivizii bine platiti din companiile prospere au de compensat ani de zile in care parintii lor nu au putut acumula bunuri.
Asa ca nu dau bani pe “loisir”, ci prefera sa investeasca masiv in apartamente - Romania fiind, de altfel, una dintre putinele tari cu numar record de proprietari de case (90 la suta). Pentru comparatie, Anglia are sub 40 la suta. In afara aparentei bunastari si a unui tip de consum impulsionat de aproximativ 17 la suta din populatie, romanul o duce mai prost decit orice alt european, exceptind spatiul ex-sovietic, Albania, Bosnia si Serbia. Raportat la propriile lor asteptari, romanii o duc chiar si mai rau: in jur de 70 la suta spun ca isi ating cel putin strictul necesar. La inceputul anilor '90 asteptarile erau foarte puternice. Dupa indepartarea lui Ceausescu am inregistrat o lunga perioada de recul. Abia acum, cind se inregistreaza vagi cresteri economice, este o perioada relativ mai buna pentru acumulari”, spune sociologul Bogdan Voicu.

Economia subterana, motorul zonelor urbane

Acumularea de capital se poate face de multe ori pe spinarea celorlalti, la limita legii, sau de cele mai multe ori in afara legii. Asa se face ca unii dintre “nouveaux riches” autohtoni au radacini in traficul de tigari, droguri, si in general orice marfa adusa prin contrabanda in tara si vinduta la preturi mici. “Banii din economia subterana ajung in final in consum, din cauza asta vedem masini de ultima ora, exod in perioada vacantelor catre destinatii exotice si imbulzeala in supermarketuri. Oamenii isi construiesc locuinte, cumpara masini scumpe si nu-i intreaba nimeni de unde sint banii. Paradoxal, la noi economia subterana face sa creasca PIB-ul intr-o masura mai mare decit in alte tari”, adauga Ionut Popescu.
Banii se misca mai ales in marile orase, cu precadere in Bucuresti, subliniaza analistul economic Ilie Serbanescu. Economia subterana, estimata de specialisti intre 20 si 40 la suta din cea “oficiala”, joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. “Noi avem tabloul din Bucuresti, care nu e chiar repetabil in restul tarii. Evident ca in ultimul an s-au intensificat vinzarile la nivelul intregii tari, dar in Bucuresti media salariala e oricum cu 50% peste cea din restul tarii (dar si preturile sint mai ridicate). Densitatea firmelor, administratia centrala, ambasadele fac din populatia capitalei categoria cea mai bine salarizata in raport cu tara”, spune Florin Petria.
“Economia subterana e distribuita inegal pe teritoriul tarii. Exista sume enorme care provind din trafic, bani care se misca in orasele din apropierea frontierelor si in capitala. Fac o diferenta intre munca “la negru”, din constructii, de pilda si traficul cu diverse produse, de la tigari, aur sau droguri, sau orice alta marfa de contrabanda, care intra in tara fara taxe. Traficul de marfuri explica in parte, bunastarea relativ mai mare a oraselor din apropierea frontierelor. Constanta sau Oradea sint orase sensibil mai prospere decit Focsaniul, de pilda”, spune Florin Petria.

Spaga, unealta a prosperitatii

Mai exista o categorie de “nouveaux riches”, din care fac parte, in general, coruptii deja platiti din buget. Investitorii straini sustineau ca in Romania coruptia este mai intensa in spitale, la ghiseele sau birourile functionarilor marunti. Dar “spaga” micilor corupti e in mare parte platita din venituri legale, sustine Petria. Bani in plus, netaxati, constata analistii, sint si in buzunarele liber profesionistilor care tarifeaza oficial doar o parte din venituri. Muzicieni, avocati, notari sau coafeze. Ei sint insa mascati de sumele destul de substantiale cistigate “legal”.

Bunastare de import

Nu in ultimul rind, printre argumentele cresterii aparente a nivelului de consum se numara faptul ca imigratia a crescut. Dupa un virf absolut in 1990, s-a inregistrat o perioada de stagnare, dupa care a inceput din nou sa creasca dupa '95. “Mai nou, au aparut adevarate retele de emigrare. Exista, de pilda, o cursa Teleorman-Barcelona, care pleaca de la Dobrotesti joi la ora 1.00. De undeva din Botosani se pleaca in fiecare saptamina la Bruxelles. Exista comune intregi in care jumatate din populatie este la munca in strainatate”, explica sociologul Bogdan Voicu. “Sintem mai bogati decit in statistici si oamenii simt asta, mai ales in preajma sarbatorilor.
Un studiu recent arata ca 1,7 milioane de gospodarii au cel putin cite un membru plecat la munca pe alte meleaguri. Astfel in Romania au intrat anul trecut cel putin doua miliarde dolari, din care aproape jumatate intra in circuitul bancar, restul vin direct la chimir”, sutine analistul economic Ionut Popescu. Banii “stranierilor” explica in mare parte faptul ca in ultima vreme consumul a crescut vizibil mai rapid decit veniturile oficiale, spune Popescu.

Vise roz alimentate din strainatate

“Numeroasa categorie a romanilor care lucreaza in strainatate, majoritatea in conditii ilegale, aduce in tara bani din partea cenusie, gri, a economiilor occidentale. Majoritatea celor care lucreaza in strainatate au aranjamente de plata care nu trec prin fortele de munca din tarile respective. Parte din acesti bani cistigati “la negru” in strainatate sint trimisi in Romania si sint cheltuiti cu aceasta ocazie”, spune Florin Petria. “De regula, migrantii romani, care in clipa de fata acopera intre 10 si 12 la suta din gospodariile romanesti, trimit in medie cam 200 de euro pe luna in tara, potrivit ultimelor studii CURS si OIM. Asta inseamna dublul salariului mediu pe economie, ceea ce inseamna un consum mai mare. Oamenii care migreaza sint mai apropiati paturii de mijloc. Majoritatea acestor bani merg in investitii si consum. Acesta din urma este un consum de tip superior”, explica sociologul Bogdan Voicu.

Dezavantajele banilor nemunciti

Sarbatorile sint un bun prilej sa pipaim dimensiunea economiei subterane si sa ne intrebam pe citi oameni a imbogatit ea, insa o vaga impresie cu privire la subiect ne putem face si in restul zilelor de peste an. Pe de alta parte, banii negri sau gri vin din traficul de marfuri, din munca la negru afara, din spagile birocratilor sau din veniturile de completare a salariilor. Probabil cel mai devastator efect al imbogatitilor din zona subterana a economiei este cresterea nesabuita a preturilor datorata usurintei cu care toti acestia pot accepta scumpirile. “Din pacate, veniturile ilegale sint marea sursa a inflatiei, pentru ca cine are bani in surplus accepta mai usor un pret mai mare. Banul care vine muncit si taxat nu genereaza asa de usor inflatie. Concentrarea banilor “negri” in orasele mari ridica preturile si amplifica inflatia.
In Romania nu exista o statistica regionala a indicelui de crestere al preturilor, dar dintr-o asemenea analiza am putea afla ca inflatia evolueaza diferit in Moldova, fata de Constanta, Timisoara sau Bucuresti. O asemenea statistica ar descrie mai bine unde se concentreaza veniturile netaxate”, spune Florin Petria. “La o analiza atenta, observi ca economia subterana e distribuita inegal. In esenta, banii se-nvirt in orasele mari. Daca vrei sa cumperi un produs mai scump in Braila, de exemplu, nu-l gasesti. Chiar daca ai facut bani la Braila, cumparaturile mai sofisticate le faci la Bucuresti, si asa se explica in parte si vinzoleala pe marile artere comerciale din Capitala”, apreciaza Ionut Popescu.
Economia subterana joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. Cei care nu au bani se grupeaza, insa, intr-o majoritate tacuta, in mare contrast cu bunastarea “risipitorilor” al caror numar nu-l putem socoti.
In lumina celor de mai sus, devine evident insa ca incercarile de a evalua cresterea nivelului de trai sau progresul economic invocind cresterea consumului sau aparenta bunastare din centrele oraselor corespunde in prea mica masura realitatii. Economia subterana, exodul fortei de munca si sursele “semilegale” de cistig continua sa fie factori principali in peisajul economico-financiar, contribuind decisiv la mirajul bunastarii.
Din "Adevarul" - de anita47 la: 01/02/2004 10:08:04
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Fiul calugarului Vasile



Editorial de Cristian Tudor POPESCU



Dupa scorul inregistrat de C.V. Tudor si PRM, dl. Octavian Paler vorbeste de sinucidere colectiva. Nu impartasesc parerea domniei sale, desi C.V. Tudor prevesteste periodic in Romania mare" inexorabila si apropiata sinucidere a sus-semnatului. Va trebui sa convietuim intr-un fel, in vremurile care vin, cu un PRM votat dupa toate regulile democratiei. Ii este data Romaniei si aceasta incercare, dupa chinurile pe care le-a indurat de 10 ani incoace.

Ceea ce nu inseamna ca putem sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic, sa zicem ca au avut loc niste alegeri si cu asta basta. S-a petrecut un lucru grav, democratia a provocat in Romania o malformatie maligna a organismului politic. Democratia nu functioneaza sanatos in orice conditii: daca mediul economic si spiritual dintr-o tara sunt alterate pana la fibra, atunci mecanismul democratic, aidoma unor ovare iradiate, poate naste monstri. Al cui fiu este acest C.V. Tudor, care umple acum ecranele, privind natia cu o cruzime paterna prin superochelarii sai Gucci? Raspunsul e pe cat de socant, pe atat de limpede: al calugarului Vasile.

Potrivit unei atente analize IMAS, publicata ieri de ziarul Adevarul, nu mai putin de 29% dintre cei care l-au votat pe Emil Constantinescu in 1996, acum l-au votat pe C.V. Tudor! Dupa ce uimirea se mai duce, prima intrebare este: cum se pot agrega in mintea unui om doua optiuni atat de diferite? Raspuns: cele doua optiuni nu sunt, in esenta, diferite. In 1996, Constantinescu a venit cu un discurs mesianic, soteriologic, de salvator, de erou liberator. Cifrele pronuntate de el - 60 miliarde de dolari, bani care vor veni din afara, 15.000 de specialisti - nu tineau de economie sau tehnica, ci de paranoia personajului, care se inchipuia buricul lumii, viitorul lider regional". Politicienii au fost asimilati - De acum incolo nu se va mai sacrifica poporul, ci conducatorii" - unor apostoli pregatiti sa indure martiriul in numele lui Iisus Constantinescu. Finalul cu Credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu?" si invocarea calugarului Vasile care semana cu Corneliu Coposu" a inscris decisiv in zona misticii si aratarilor religioase imaginea unui presedinte Constantinescu care, altfel, s-a dovedit un natarau desavarsit in materie de economie, administratie, alegerea si conducerea oamenilor.

Pe ce-a batut moneda Constantinescu de la bun inceput? Pe cruciada anticoruptie, pe lupta" galagioasa cu mafia, ca asta nu cerea cunostinte economice si manageriale aprofundate si prindea la public. Nu va suna cunoscut? Ce deosebire este intre cruciada anticoruptie a lui Constantinescu si Jos mafia, sus patria!" a lui C.V. Tudor? Una singura: Constantinescu a apucat sa esueze jalnic, C.V. Tudor inca nu. Fabuloasele miliarde de dolari ale lui Constantinescu se transforma, in programul PRM, in alte surse de finantare externa", care vor permite suspendarea temporara a inrobitoarelor acorduri cu FMI si Banca Mondiala". Cine o sa ne dea banii astia? Le Pen, Jorg Haider, Khaddafi, Saddam, Putin? Coreligionarii din America ai lui C.V. Tudor? In fine, la C.V. Tudor cei 15.000 de evanghelisti sunt trei, Puzdrea si Corleone, ceea ce nu-l impiedica pe tribun sa invoce sistematic Biblia si pe Dumnezeu. De la Iisus Constantinescu la Vadim Hristos. Acesta este autotransplantul care s-a petrecut in creierul consumatorilor de miracole din tara noastra. Nici nu-i de mirare intr-o tara in care 55% din populatie crede in Judecata de Apoi si in Rai. Ei isi pot manifesta optiunea si in afara politicii: sunt cei care au jucat la Caritas (ne miram acum ca il voteaza Clujul pe C.V. Tudor?), au pus si au pierdut bani la Safi, la FNI, si daca maine mai deschide unul o taraba unde zice ca inmulteste banii de 10 ori, dau navala. Pentru ei, capitalismul e societatea in care fie te imbogatesti din nimic, fie, daca ratezi chestia asta, vine statul si iti da.

Natura mesianica a votului acordat lui C.V. Tudor rezulta si din infrangerea lui Isarescu. Actualul premier este cel care a avut la dispozitie, spre deosebire de Ion Iliescu, C.V. Tudor sau Theodor Stolojan, sacul bugetar pentru a mitui electoral populatia. Si a practicat o mita electorala porceasca, azvarlind cu promisiuni si bani in cine s-a nimerit, stergand datorii, acordand indexari, suplimentari, pomeni si culminand prin stergerea prin OUG a datoriilor catre stat ale tuturor intreprinderilor din tara, fie de stat, fie private - un indemn clar sa nu mai plateasca nimeni impozite in Romania, sa se termine o data cu statul asta national si unitar. Daca ar fi fost vorba numai de saracie si foame, lumea ar fi trebuit sa-l voteze pe binefacatorul" Isarescu. Iata insa ca asa-zisul tehnocrat n-a recoltat decat 10 procente, iar C.V. Tudor a fost votat in Transilvania, zona mai bogata decat restul tarii. De unde rezulta ca sunt multi cei care asteapta un Mesia, nu o suta de mii de lei in plus la pensie.

Cu tinerii insa, multii tineri intre 18-29 de ani, destui dintre ei pentru prima data la urne, care l-au votat pe C.V. Tudor, e o alta problema. Ei sunt produsul ultimilor ani de tranzitie spre neant din Romania. In acesti ani, ecranele patriei au fost invadate de o maree neagra, de o revarsare infioratoare de kitsch, de vulgaritate, de prost gust, de bancuri groase si porcoase, amestecate cu antisemitism, rasism, sovinism. Daca Vacanta mare" face succes de public, mai e de mirare ca a fost votat C.V. Tudor? Valorile publice ale epocii au devenit grosolania, desantarea, smecheria, gura mare, tupeul nemarginit, combinate cu lacrimile produse la comanda de emisiuni storcatoare de glande si cu luciul fetelor de gagici misto si baieti cu bani. O lume pe cat de falsa, pe atat de scaldata in culorile vii, electrice, pulsatile ale superficiului, superficialitate plus artificiu. In acest univers televizual a navalit C.V. Tudor, o mixtura de Robocop (Sunt programat sa-i termin!"), manual de istorie, Bingo, baiat de cartier, telenovela, O noapte cu Adrian Paunescu si Vreau sa fiu miliardar. Asta a fost C.V. Tudor in ultimele doua saptamani ale campaniei electorale - un nou show de succes pe toate ecranele. Daca ar vrea sa devina showman de televiziune, C.V. Tudor l-ar aduce pe Florin Calinescu in sapa de lemn. Din nefericire, el vrea sa fie presedinte...

O generatie intreaga a fost, deci, anesteziata spiritual pe cale audiovizuala pentru a primi acum in ceafa injectia cu vadimism. Cu atat mai usor cu cat cei tineri nu stiu cu ce s-a ocupat C.V. Tudor inainte de '89, iar de Elena Ceausescu au auzit vag. Mai invoca si alte motive tinerii care l-au votat pe C.V. Tudor: de pilda, sa obtina usor azil politic in Occident dupa ce ajunge el presedinte. O, Doamne, ce-am trait sa aud, la 10 ani de la Revolutie...

Ca si cum n-ar fi de-ajuns raul imens pe care l-au facut acestei tari, felurite specimene de pe dreapta, cederisti, ghedesisti, intelighenti sustin acum teoria cretina ca PDSR i-a dat in mod deliberat voturi lui C.V. Tudor, ca sa aiba Iliescu un adversar usor" in turul II. Cat de usor, rezulta din declaratia de ieri a liderilor PDSR, ca, daca C.V. Tudor castiga presedintia, atunci PDSR se retrage si lasa PRM sa faca guvernul. Migratia reala a voturilor de la PDSR la C.V. Tudor, deja inregistrata in proportie de 11%, este un fenomen ingrijorator pentru liderii PDSR, nicidecum unul pus la cale.

O alta diversiune, venind din partea unor jurnalisti absolut independenti", in fapt sustinatori vicleni ai lui C.V. Tudor, este aceea ca Occidentul ii trateaza la fel pe Ion Iliescu si C.V. Tudor. Fals. Fata de fostii comunisti, Occidentul are o atitudine nuantata. Daca are interes sau constata ca respectivii au devenit niste democrat-capitalisti in toata regula, atunci fac abstractie de trecutul comunist. Este cazul cu Kwasniewski in Polonia sau cu Gyula Horn in Ungaria. Este cazul Coreei de Nord sau Vietnamului, cu care SUA isi dezgheata relatiile. Ex-comunismul lui Ion Iliescu nu e nicidecum o piedica de netrecut in relatia cu Vestul. Depinde de ce se intampla efectiv in Romania.

In schimb, cand vine vorba de antisemitism, ultranationalism, sovinism, xenofobie, s-a incheiat orice discutie. Reactia Vestului este automata, brutala, necrutatoare. O Romanie condusa de C.V. Tudor sau cu PRM la guvernare inseamna un ghetou carpato-danubian. Nici un roman nu va mai avea dreptul sa se duca sa caute de munca nici pana la Budapesta. Orice finantare externa va fi oprita. Nici un sef de stat civilizat nu mai calca la Bucuresti.

Dupa 4 ani cu Iisus Constantinescu, am ajuns in urma Bulgariei. S-a ivit acum ocazia de a cobori si mai jos. Alegerea ne apartine, nu ne-o impune nici o cizma ruseasca sau americana. Daca noi, romanii, vom crede in majoritate ca merita, democratia ne permite sa aruncam Romania in timpul mort, in singuratatea de plumb a ultimilor ani ai lui Ceausescu.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A


Fiecare e liber sa consume ce si cate droguri vrea... - de Filip Antonio la: 04/03/2004 03:25:49
(la: Droguri)
Traind in Marea Britanie cunosc foarte bine care este efectul drogurilor si mai ales al "inofensivului" cannabis asupra tinerilor. Dar fiecare este liber sa-si duca viata asa cum crede de cuviinta. Ceea ce ma deranjeaza este ca eu in calitate de contribuabil trebuie sa curat mizeria care deriva din consumul de droguri.

Despre tutun si alcool nu vorbesc, deoarece cinic vorbind, ele aduc la buget mult mai multi bani decat costa ingrijirea medicala a celor care se imbolnavesc din cauza de fumat si baut.

Ceea ce pledeaza pentru legalizarea si taxarea drogurilor. Dar aici dezbaterea se opreste.
#11278 (raspuns la: #11248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Consumul de petrol - de Filip Antonio la: 21/03/2004 16:27:23
(la: ETA, Spania)
1) Consumul de petrol e mai mare iarna, nu vara.

2) In buna masura sporirea pretului petrolului (si a altor materii prime) se datoreaza si boom-ului economic din China.
#12516 (raspuns la: #12386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andre - de Aminda la: 22/03/2004 17:30:28
(la: America, o tara comunista?)
Stimabile domn!

Nu ma indoiesc ca ai avut de-a face cu cele mai crunte momente din viata ta cat timp ai stat in Romania. Simt nevoia sa ma repet fiindca observ ca randurile mele au fost citite ca ploaia-n vant: s-au chimbat anumite lucruri de atunci. Hai sa dezvolt problema. Freedom House, organizatie care se ocupa cu analiza si calificarea tarilor care au facut de curand tranzitia spre democratie, a dat in 2003 dintr-un maxim de 1 (scala de la 1 la 7) un calificativ de 3 Romaniei. Aceasta nota este o suma a multor aspecte constituante a unei democratii functionale. Pot sa mentionez ca nu nivelul de trai sau libertatea presei au primit calificativele care au tras Romania in jos pe scara de evaluare. Asadar, lucrurile s-au schimbat. Mi-ar placea sa aflu ce fel de datorie ti-ai facut tu fata de Romania, parasind tara. Eu am parasit tara cu o bursa in domeniul stiintelor politice, pentru a ma intoarce si a putea sa activez ca specialist in diplomatie. Eu am de gand sa imi fac datoria de tara si asta nu fiindca sunt nationalista sau fiindca ma bat in piept ca sunt romanca. Nu, sunt o corcitura veritabila intre romanca, unguroaica si nemtoaica. Nu am venit aici ca sa imi cladesc averi (desi nu m-ar supara sa ma intorc in tara cu niste bani ca sa ii cumpar mamei mele vaduve o masina). Am venit fiindca vreau sa cunosc mai multe aspecte ale domeniului pe care mi l-am ales ca profesie, vreau pareri obiective si vreau sa acumulez experienta. Aici ti-am raspuns si la afirmatia cu critica tinerilor etc.
Iti inteleg amaraciunea pentru regimul care a chinuit si omorat oameni de-al lungul anilor sai de putere si inteleg si faptul ca tu probabil ti-ai creat deja acolo o viata. Nu critica insa tinerii care vad ca America e altfel, e seaca si lipsita de orice fel de personalitate. O societate de consum - ma repet, fiindca asta cred ca vroia sa spuna si Ada. La randul meu, observ acelasi lucru aici si crede-ma, abia astept sa ma pot intoarce acasa.

Celuilalt domn care a citit de la coada la cap ceea ce am postat, ii recomand sa reciteasca. Ma plictisesc oamenii care isi dau cu parerea dintr-o ignoranta crasa.
#12599 (raspuns la: #12577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anita47: #13210 - de thelinuxguy la: 02/04/2004 15:28:34
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
1) Cum arabii pot avea "banii inapoi" cand ei au deja banii de la israelieni?! Le cam incurci dom' Anita.
2) Citez: "despre situatia TA ca analist al conflictului din Israel,din perspectiva unuia care se alimenteaza cu stiri televizate...". In alte cuvinte, numai israelienii au voie (pot) analiza situatia din Israel?!
3) In plus sarcasmul si agresivitatea ta ma deranjeaza si am remarcat (din alte forumuri) ca ai acest obicei. Ai putea sa tai putin in consumul de cafea.
#13213 (raspuns la: #13210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#13213, de thelinuxguy - de anita47 la: 02/04/2004 15:44:12
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
1)Imi pare rau daca nu intelegi ce inseamna o "vrea banii inapoi" cand acest lucru este pus intre ghilimele!
Daca "nu doreau banii inapoi"(adica pamanturile pe care le-au vandut deja o data!!) nu provocau acele razboaie din 48-67-73(unde au pierdut si mai mult!!!!)!
Dar poti intreba un arab,fost proprietar de pamanturi,de ce considera ca ce a vandut in 1935 ii mai apartine inca si astazi!!(sunt sigur ca de la ei vei intelege mult mai bine!!)
2)Nu ai inteles rostul intrebarilor mele,desi ti-am explicat foarte raspicat!Nu numai israelienii pot analiza ce se intampla,dar se cere un minim de cunostiinte asupra TOTUROR aspectelor conflictului,pentru a putea comenta cat de cat "obiectiv".
Altfel,totul se transforma in propaganda sau,mai rau,o luare de atitudini prin prisma ecranului de TV!(sau consideri ca daca arabii au tras cu arme usoare,israelienii au voie sa riposteze NUMAI la fel!!A existrat pana acum cativa ani o lege "comica" de acest fel in Romania.Unui cetatean agresat in propria sa locuinta de un hot i se permitea sa riposteze numai cu un cutit,daca talharul se folosea de cutit.Daca agresatul se folosea de pistol,era dat in judecata!!!)
3)Daca te deranjeaza ceva atunci nu-mi raspunde!Daca ai observat acest lucru si pe alte forumuri(si deci ma cunosti!!),cu atat mai mult nu ai ce discuta cu mine!
Cat despre "taierea consumului de cafea".....pe cine deranja ceva numit SARCASM???Sau nu ai oglinda in casa?
anita47

P.S.Inteleg totusi ca raspunsul la intrebarea mea :Cine a vandut israelienilor? este : ARABII PALESTINIENI(desi vad ca ti-e foarte greu sa raspunzi in mod DIRECT la aceasta intrebare!!).
Altfel nu vad explicatia ta ca "ei au luat deja banii de la israelienui!!!)
P.S.2)Ca simpla curiozitate,tin sa-ti amintesc si intrebarea despre "Ce parere ai despre antisemitismul in Europa?"
Ma intereseaza parere ta PERSONALA!!
Si ma interesa si raspunsul insotit de citat despre ce anume "te-am acuzat"!!!
#13214 (raspuns la: #13213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

M-am saturat de atatea biserici - de (anonim) la: 25/04/2004 03:56:05
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
M-am saturat de atatea biserici!
Se pue atata patima in acest subiect,dar nu s-a intrebat nimeni la ce e buna !De ce sa se consume 200 milioane euro(eu cred ca vor fi un miliard)?Pentru cine ?Pentru ce?Ca sa ce?Raspundeti intai la intrebarile?1)sunteti sigur ca idolul vostru este mai bun decat impostorul de Bivolaru?In Occident sunt topuri in care figureaza drept cel mai mare impostor AL TUTUROR TIMPURILOR (chiar inaintea lui Lenin)2)merita sa cheltuim un miliard de dolari ca sa comtinuam o minciuna veche de 2000 de ani?3)De ce suntem nai catolici decat Papa?In occident bisericile se transforma incet in sali de concert.muzee,etc,numai la noi prospera.Pentru cine ?Cine profita?)Merita sa facem o investitie uriasa pentru o entitate (religia)care va disparea peste circa 50 de ani(sunt analize sociologice serioare care arata acest lucru)5)O intrebare pentru sustinatori:5)Sincer chiar credeti ca Pamantul a fost creat in 7 zile.?Chiar ctredeti in inviere etc? Suntem in secolul 21 S-a descoperit genomul uman. Adevarata inviere s-a relizat prin clonare,adevarata inviere se va demonstra peste 10 ani cand vor fi inviati mamutii,sau peste 50 de ani cand vor fi inviati dinozaurii.
#14482 (raspuns la: #14018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in privinta verbului - de (anonim) la: 10/06/2004 11:15:44
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Florin, a trebui este verb impersonal, nu se utilizeaza pluralul!
"trebuia sa fie luate" este varianta corecta.
Asta asa, de dragul rigurozitatii...
:P
#16153 (raspuns la: #16004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O Discutie - de Petre Buzoianu la: 10/07/2004 17:59:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dinu
Thread ul asta este foarte interesant, dar din nefericire needificator. Mai mult decit atit se ocupa de un portiune extrem de ingusta a costurilor de productie in fotografia care se face azi iar anumite zone extrem de importante nu au fost atinse nici macar in treacat.
Adevarat, thread ul se ocupa de fotografia de stock in principal, dar costurile sunt costuri iar tehnologia folosita este aceiasi indiferent de genul de fotografie.
Preturile la hotel, transport, hrana, cresc continuu.
Ceea ce a schimbat fundamental datele jocului si a facut sa creasca enorm costurile de productie a fost aparitia fotografiei digitale.
In general exista legenda cum ca fotografia digitala ar fi mai ieftina. Nimc mai putin adevarat.
Hai sa analizam pe rind, punct cu punct.
Natura genului de fotografie pe care il fac este mare consumatoare de imagini.
Pe vremea cind tragem film numarul acestora se numara cu miile de role pe an.
Un rol de film ( diapozitiv Tungsten ) costa la pret de catalog in jur de $10.00 . la pret vinzare la dealer in jur de $8.50 cumparat in mari cantitati la lada direct de la Kodak in jur de $7.00.
La bulk insa, costa in jur $60.00 un roll de 100feet din care ieseau in jur de 19-20 de role de 36 de expuneri . O caseta de film refolosibila costa $0.35 Deci in final un roll de film putea sa imi iasa la in jur de $3.35. -$3.60. Angajai pe cineva sa ruleze filmele pentru tine, pe care il plateai cu $100 pe zi, sau cumparai filmele gata rulate. Magazine ca Adorama de exemplu ti le vindeau pentru $4.50 gata rulate.
Developatul unui rol de film costa undeva intre $8.00 -$10.00 rolul.
Din cauza cantitatii insa aveam o reducere substantiala, asa incit costul unui rol de film si developatul lui ajungeau la in jur de $10.00 - $11.00 Insa, costul de film si procesare erau pasate clientului la pret intreg i. Deci ceea ce pe un fotograf il costa in mod real $10.00 –11.00 pe rol era billed ca $20.00 pe rol la care se aduga un asa numit mark up de 20% car e reprezenta timpul petrecut la laborator intructiuni etc. .
Se investeau deci $11.00 si se recuperau $24.00.
Aceasta diferenta, nu intra direct in buzunarele noastre , ci era folosita ca sa acopere alte costuri, care nu puteau fi pasate clientilor.
Echipament, reparatii de echipament , etc.
Azi cu fotografia digitala, evident ca nu mai poti pasa nici unul din aceste costuri clientului. Adevarat insa ca nici nu mai cumperi cantitatile enorme de film de care vorbeam si nici lab ul nu mai costa
Numai ca… Azi din cauza tehnologiei care se schimba atit de rapid, aproximativ o data la un an sau un an jumate trebuie sa imi inlocuiesc echipamentul digital ( care este cam de 3 ori mai scump decit echipametul analog ) Inainte cumparam un aparat cind unul devenea de nefolosit, acum insa trebuie sa cumpar cite 3 odata . Deci nu le mai pot rula intre ele. Beleau insa nu se opreste aici. De fiecare data cind schimbi echipamentul digital, rebuie sa inlocuiesti si computerele folosite.
Bine inteles ca in ziua de azi nici unul din aceste costuri nu pot fi pasate clientilor. Si asta este doar inceputul.
Acum, pentru ca se poate , editorii au trecut fotografilor o parte din atributiile pe care traditional editorii le faceau. Astfel incit azi, produsul finit al unui fotograf trebuiesa includa si :caption ing“ Adica toate datele relevante despre imaginea respective . persoane care apar in imagine, locatie, eveniment, data, etc.
Inainte. Terminam ultimul show la 11 seara, trimeteam filmele la lab si mergeam si eu ca oamenii sa maninc. Dimineata un asistent se ocupa de editat ul filmelor, impachtat ul si trimis ul la client .
Well ! azi dupa ce termini ultimul show fugi la hotel sau acasa si te ocupi de editatul captioning ul si transmisul imaginilor. Bine inteles ca cineva trebuie sa te ajute.
Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru.
Bine inteles, ca te apuca dimineata editind.
Credeti ca sa terminat ?! Mai este .
Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx.
Fiecare imagine are in general 17 mega deschisa si cam 2.3mega inchisa si ai de transmis 700-800.
Pentru asta iti trebuiesc linii de internet de mare viteza. Acasa nu mai poti folosi conectia prin cablu pe care o aveai, si care costa $40.00 pe luna, ci trebuie sa instalezi una dedicata care te costa $300.
Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte.
Si mai ai si asistenti carora trebuie sa le platesti camera.
De nenumarate maruntisuri si accesorii nu mai vorbesc .
Concluzia: Muncesti mult mai mult, cheltuiesti mai mult, pe mult mai putini bani.
Am uitat sa adaug ca de cind cu fotografia digitala, au scazut si preturile platite pe imagini.
#17608 (raspuns la: #17581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. cafegii........ & Parerea mea - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 15:13:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu prefer sa fiu injurat - ma rog, injurat vorba vine, asa se exprima el, mai violent, ca omu` a facut rugby - de unu` care a stat in umbra fotografiei citeva zeci de ani si a dus shapca lu` Breson decit de o fiinta care nu agreeaza decit poze cu muci si organe, si am numit aici o fiinta care oficial e curator de fotografie in Ro.

La AAF, am avut multi amici care imi spuneau ba, io nu mai vin acolo ca e unu` Pandele care imi critica pozele de imi vine sa arunc aparatele.

Cred ca orice se zice despre o opera de arta - de bine, de rau, in sus si in jos- e o chestie pozitiva si laudabila.

Rau e cind nu se zice nimic, cind eseul sau lucrarile nu spun nimic si cind nu mesteca nimic linistea din borcanu` cu creatie, creatori si critici.

Si la mine Dl AP a gasit de nenumarate ori prilejuri - poate intemeiate, poate nu - sa dea cu sageti, pietre, vorbe si pareri; dar eu socot ca asa e bine si firesc sa fie, si daca un proiect rezista contrar celor disecate, bravo mie, si daca omul are dreptate, uite ce bine, macar nu am consumat mai multa energie in directia aia inutila.

Nu spun ca in cazul imaginilor care au stirnit discutia - si au mutat si contorul de trafic, ceea ce cred ca e foarte bine - modalitatea de analiza a domnului AP e un optim, si nici nu cred ca domnul PB a vrut sa jigneasca cu intrebarea domniei sale; mai important in acest stadiu al dezagregarii ideii de breasla mi se pare sa fim impreuna indiferent de micile sau marile diferente dintre noi sau de criticile mai mult sau mai putin intemeiate.

Cred ca in Ro se petrece un fenomen de pe urma caruia orice fotograf amator sau pro va suferi; lipsa de coeziune a breslei face sa apara multi neica nimeni care deranjaza orchestra, clienti tzepari care platesc putin sau de loc, pseudo artisti care umfla potul si iau caimacul la putinele fundatii care mai dau bani pentru arta, editori de imagine imbecili pe la reviste, clienti si redactori care vor o treaba ieftina si nu una buna, si as mai putea continua pina miine.

Ca cineva dinauntru spune ca nu-i place ceva, e foarte bine, indiferent ca are sau nu drepate.
Creste traficul, gradul de penetrare al numelui in sinapse creste, si valul care ramine e mai degraba pozitiv decit negativ.
Esential este sa raminem impreuna, sa aratam unuia ca se insala sau nu in timp, nu sa ne suparam fiecare si sa ne luam jucariile si sa plecam de fiecare data.

Spre deosebire de ce se intimpla la noi, iata ce ii preocupa la ora asta pe fotografii englezi - si ceea ce ar trebui sa ne preocupe si pe noi, daca am avea putin mai multa elasticitate si ceva dorinta de a ne manifesta ca o breasla de creatori maturi:

I believe the greatest danger facing photographers is the lack of appreciation of what professional imaging should be in terms of quality and creativity, and what it can do for the client. When the general public is being bombarded with ever increasing amounts of hype that this or that digital camera/printer will make them a pro, eventually they start to believe it.

Take the above and tie it in with the ever decreasing number of knowledgeable "commercial" buyers of our services and you have a recipe for the steady decline in expectations and thus demand for quality work.

It's down to every one of us to always present a professional image in the way we carry out our business, and to seize every opportunity to demonstrate to our clients, and those we meet that there is still a place for professional imaging. Digital has only changed the way we work, it does not of course remove the need for talent, continual learning, dedication and at times bloody hard work.

Asa ca eu zic sa raminem impreuna si sa explicam - dovedim - incercam - realizam - visam ca suntem o entitate, fotografii romani, nu niste copii care ne suparam una doua fiecare cu fiecare.
Astia suntem, si numarati de la stinga la dreapta, si de la dreapta la stinga, si de noi depinde sa aratam ca totusi suntem, asa cum dovedesc cei ce scriu in engleza mai sus ca sunt.

#23361 (raspuns la: #23358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aţi analizat vreodată dragostea? - de DESTIN la: 25/09/2004 20:08:21
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Balada soldatului devine baba o da soldatului - de Dinu Lazar la: 02/10/2004 00:32:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu s-au mai publicat alte carti de-atunci, sau inca sintem nevoiti sa citim cartile publicate de comunisti?"
"sint sigura ca nu au avut libertatea sa scrie tot ce au vrut sa scrie din cauza cenzorarii."

Da... tare treaba.
Ai dracu comunistii astia.
Erau neshte duhuri rele, hiene cu suflete de diavol, care asupreau poporu si invatzau copii ca Jazz-ul era un cintec de durere al negrilor asupriti si Coca Cola era facuta de clasa capitalista pen ca sa ia ochii clasei muncitoare de la adevarata ei misiune istorica, de a rasturna burghezia si mosierimea si de a instaura viitorul luminos al omenirii.

Pentru ca ce s-a scris pe timpul comunistilor era de tot cacatu as propune sa dam o goneta cafegii de serviciu si sa facem un foc de tabara cu cartile autorilor romani publicati intre `60 si `90; cu fotografia s-a aranjat deja, au aparut deja lucrari de licenta care demonstreaza negru pe alb ca nu a fost nimic si in afara de poze de buletine, si alea cu negative pentru securitate, nu a existat fotografie in Romania pina nu a aparut unu` care a luminat calea la Cluj cu faclia creatiei.

De asemeni autorii vizuali ai diferitelor timpuri ar trebui scosi din muzee si aruncati in groapa istoriei; ar trebui inceput cu distrugerea grabnica a Piramidelor egiptene, facute in sclavagism prin truda atitor sclavi nevinovati care au suferit enorm; iar autorii sariti de pe fix ca Van Gogh ar trebui si ei scosi din carti, ca nu ne-am timpit sa ne uitam la toti psihopatii.

Ar fi multe de discutat despre comunism si cit de rau era sau nu era.

La urma urmei fiecare timp are si parti bune si parti rele, arta si cultura isi urmeaza o cale indiferent de ce se intimpla, si a analiza un intreg alegind cu grija citeva exemple punctiforme, ideologice si secundare este o maniera interesanta de a pierde timpul fara rost, pe care romanii din popor o catalogheaza fara jena cu fraze simple si de bun simt pe care nu vreau sa le reproduc aici.

Bun, de obicei avem pareri strimbe din cauza unora care ni le baga shopirleste unii fara sa stim ; daca suntem fara cunostinte intr-un domeniu nu ar strica sa ne informam - dar nu unilateral, si sa judecam mereu cu balanta in mina. Nu tot ce zboara se maninca, nu tot ce sclipeste e bijou si nu tot ce pare a fi un rahat chiar este.
Sau, cine are cohones, sa taie dom`le din dictionar pe toti artistii si scriitorii si compozitorii care au executat program de respiratie pe timpul comunistilor, sa stim o treaba. Ca era cenzura, salam cu soia, consumati peste oceanic, miine bagam oo, cartela la benzina si plaja la doi mai era cam goala acum 20 de ani, precis erau numai securisti cu putza goala acolo ca sa ademeneasca pe ailalti sa vorbeasca; deci arta nu era, numai acum este.
Care este.
#23960 (raspuns la: #23923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...