comentarii

analizati cuvintul vine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Adaos pt. Paianjenul - de Muresh la: 23/08/2004 14:47:20
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Cred ca n-am atins , totusi , miezul problemei in postarea mea trimisa acum cateva minute .
Intrebi : De ce Isaia a scris "domnisoara" si nu "femeie ".
Femeie in ebraica este "Isha" . Oamenii religiosi spun ca acest cuvint vine de la "Eshet Ish" - femeia barbatului = sotie (suna cam ciudat in traducere).
Ish = om = barbat .
Adica femeie = Isha se numeste o reprezentanta MARITATA a sexului frumos . Asta ar fi fost definitia stricta a cuvintului "femeie " pe timpurile biblice .
Prima mea postare se refera mai curand la felul de a folosi aceste cuvinte in ziua de azi . Si totusi ambele intelesuri ale cuvintelor conduc la aceeasi concluzie : domnisoara si nu femeie .
#20160 (raspuns la: #20158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.nefertiti , - de SWAMY la: 10/07/2005 14:43:49
(la: PROSTITUTIE)
Da,ai dreptate defapt nu-i vorba de vina ,sa fiu sincera cu voi, m-am straduit sa gasesc cuvintul adecvat dar nu l-am gasit (din ignoranta mea),de aceea pina la urma am pus cuvintul "vina".
"Mai ramane o singura problema: crezi in dragoste?......."
Daca ma intrebi pe mine ,nu am nici o problema sa-ti raspund (sincer chiar).
Am crezut mult in dragoste dar am ramas dezamagita tocmai din cauza unei astfel de peroane..........
Acum din cauza serviciului meu sint obligata sa am de-a face aproape zilnic cu cazuri de genul asta........deaia am pus acest argument ca dezbatere publica.
#58882 (raspuns la: #58666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT.Intruder, - de SWAMY la: 30/07/2005 21:42:19
(la: PROSTITUTIE)
"ma indoiesc ca exista placere pentru prostituate cand ''lucreaza'' pentru clienti!...haida-de!...fiecare ''meserie'' cu dezavantajele ei."

Probabil o sa ramii surprins cum am ramas eu cind vorbind cu o prostituata de meserie ,mi-a spus textuale cuvinte:
- "decit sa o dau pe degeaba mai bine o dau pe bani si ma si distrez pe desupra"
- "nu am chef sa spal cholotii nici unui barbat",
-"barbatul nu merita sacrificii...."
Aceasta fata a venit din Columbia in foarte tinara etate (19 ani), constienta si cu vointa de a face aceasta "meserie" si mai ales indiferent cu cine, “bani sa aiba”…
Cu punctul nr.1 sint perfect deacord, fiecare face ce vrea din propria viata si cu propriul trup,atita vreme cit nu face raul nimanui,dar problema apare tocmai aici: cit de adevarat este ca prostitutia nu face raul nimanui? Am auzit de barbati care s-au indragostit de "EA". Barbati (insurati cu copii) care cheltuiesc sume enorme de bani in aceste ambiente.......Barbati bogati care au ajuns la faliment din cauza prostitutelor si ambientelor pe care le frecventau.
In ceea ce priveste cuvintul "vina" am specificat ca in realitate nu am folosit cuvintul cel mai potrivit (#58882).
Ce parere am eu despre femeile care nu se vind?Femeile care nu se vind nu iseamna numai ca iubesc ,ca doresc sau ca "sint batute-n cap",ar fi foarte limitat daca ar fi asa.
Exista nenumarate motive pentru care femeile nu se vind.In primul rind cred ca trebuie sa ai o anumita predispozitie pentru aceasta "meserie",principii morale sau prejudecati, (cum spunea cineva mai jos).......
In fine,ca sa nu o fac prea lunga cred ca femeile care nu se vind, se iubesc.
#62568 (raspuns la: #62126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT.Intruder, - de SWAMY la: 03/08/2005 22:50:56
(la: PROSTITUTIE)
"ma indoiesc ca exista placere pentru prostituate cand ''lucreaza'' pentru clienti!...haida-de!...fiecare ''meserie'' cu dezavantajele ei."

Probabil o sa ramii surprins cum am ramas eu cind vorbind cu o prostituata de meserie ,mi-a spus textuale cuvinte:
- "decit sa o dau pe degeaba mai bine o dau pe bani si ma si distrez pe desupra"
- "nu am chef sa spal cholotii nici unui barbat",
-"barbatul nu merita sacrificii...."
Aceasta fata a venit din Columbia in foarte tinara etate (19 ani), constienta si cu vointa de a face aceasta "meserie" si mai ales indiferent cu cine, “bani sa aiba”…
Cu punctul nr.1 sint perfect deacord, fiecare face ce vrea din propria viata si cu propriul trup,atita vreme cit nu face raul nimanui,dar problema apare tocmai aici: cit de adevarat este ca prostitutia nu face raul nimanui? Am auzit de barbati care s-au indragostit de "EA". Barbati (insurati cu copii) care cheltuiesc sume enorme de bani in aceste ambiente.......Barbati bogati care au ajuns la faliment din cauza prostitutelor si ambientelor pe care le frecventau.
In ceea ce priveste cuvintul "vina" am specificat ca in realitate nu am folosit cuvintul cel mai potrivit (#58882).
Ce parere am eu despre femeile care nu se vind?Femeile care nu se vind nu iseamna numai ca iubesc ,ca doresc sau ca "sint batute-n cap",ar fi foarte limitat daca ar fi asa.
Exista nenumarate motive pentru care femeile nu se vind.In primul rind cred ca trebuie sa ai o anumita predispozitie pentru aceasta "meserie",principii morale sau prejudecati pot fi considerate o piedica......In fine,ca sa nu o fac prea lunga cred ca femeile care nu se vind, se iubesc.
#63184 (raspuns la: #62126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de anisia la: 01/03/2006 00:17:40
(la: copil)
nebunie nu este ca te indragostesti instantaneu... nebunie este sa ramai indragostit.
cuvintele vin din tine cu sinceritatea copilului pe care il trimiti uneori in camera lui. lasa-l liber! lasa-l sa te cotrobaie prin toate celulele, sa te tina viu si tanar. nu-l mai surghiuni in vreo camera uitata...

decretati-ma nebun...! - ai spus... ei bine, nu am autoritatea asta. dar o am pe aceea de a-ti spune bine-ai venit printre noi!

sa nu incetezi niciodata sa scrii...
_____________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu zboara toate la aceeasi inaltime...
jeniffer - de Cri Cri la: 08/04/2006 11:28:21
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Stii... e principiul acela... "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!", de care eu tin cu dintzii. Eu sunt de parere ca prezentza iubirii se poate simtzi si fara cuvinte, iar cuvintele vin natural, atunci cand celalalt simte nevoia sa le spuna, cand izbucnesc din preaplin... nu cand le ceri.
Iar chestia asta mi se trage (ca sa zic asa) dintr-o relatzie trecuta in care el, de la a doua intalnire (cand, bineintzeles, nici nu apucasem sa ma dumiresc cu cine stau de vorba, sau sa-mi dau seama care sunt sentimentele mele pentru el) m-a intrebat: "Nu ti-a fost dor de mine?". Eu am crezut ca e un glumet si am raspuns pe masura: "M-am topit de dor... nu stiu cum de am putut trai pana azi!"... zambind cu gura pana la urechi. Dar el nu glumise din pacate... si a luat si de bune cuvintele mele. Asa ca, la orice ora din zi si din noapte telefonul taraia si, de la capatul firului, aceleasi intrebari: "Ma iubesti? Nu ma mai iubesti? Ti-a fost dor de mine? Te gandesti numai la mine, nu? Nu-i asa ca ma iubesti? Nu-i asa ca nu poti trai fara mine?"... si variatziuni pe aceeasi tema. Culmea e ca imi placuse tipul, chiar foarte mult, dar mi s-a facut atat de lehamite de insistentzele lui incat am ajuns sa-l evit din rasputeri, sa nu-l mai pot vedea in ochi, cum se spune. Pur si simplu nu-mi lasa loc de ganduri, nu-mi lasa timp sa-l admir, sa-l iubesc si sa exprim asta in felul meu, nu-mi lasa loc sa-i simt vibratiile... in scurt timp, orice apropiere de el ma crispa fiindca stiam dinainte ca, in bratzele lui, nu-i voi putea savura suflarea langa ureche ci voi auzi inevitabilele cuvinte: "ma mai iubesti?".
#116030 (raspuns la: #116021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#131681+131684, de Cri Cri - de Baloo_ la: 06/07/2006 19:23:41
(la: Povara frumusetii)
Cu definitiile sunt de acord, le pot prelua, dar consider ca nu acopera toata gama. De exemplu cum ii numim pe
- acela care vede in sine frumusete dar scoate din ceilalti uratul sa fie contrastul dintre el si restul si mai mare
- acela care vede, invers, in sine uratzenie dar scoate din ceilalti frumosul sa fie si de data asta contrastul dintre el si restul si mai mare. :)))) - tema :)))

Faptul ca fiecare are "tratamentul" sau este, cred, ca fiecare are un grad diferit de "tarie" (interesele personale le lasam deoparte...). Asa un "agresiv" sau un "cicalitor" are mai multa sau mai putina "frica", deci se gandeste diferit de mult inainte de a face sau de a vorbeste. Sunt convins ca in fatza a mai multor persoane total necunoscute se vor comporta relativ la fel. Deci acum te contrazic eu pe tine si as spune ca exista persoane care "permit" mai mult sau mai putin un comportament fata de ei insisi. Dar se poate extrapola si la alte comportamente. Elocvent este prostul obicei de a judeca pe cineva. In fata celor in care avem incredere ca nu ne vor judeca vorbim sau ne comportam mai liber, deci ne influentzeaza comportamentul. Dar este din nou caracterul omului care decide diferenta de atitudine dintre oameni, deci ceva ce poate fi cultivat si nu neaparat nativ. Ai spus bine ca "o anumita persoana are comportament diferit fatza de fiecare dintre cei pe care ii cunoaste", dar, as completa eu, un comportament asemanator fatza de fiecare dintre cei pe care NU ii cunoaste.

Probabil ca am inteles eronat notiunile de om "special", "deosebit". De aceea am rugat sa fie definite de voi, sa ma luminez.
Deci sentimentul apare ori inainte de "credeam ca esti...", si starneste un sentiment de mandrie - pozitiv, sau unul de obligativitate (dupa motto : "trebuie sa-mi onorez blazonul"), care poate produce insa stres si crispare - negativ, ori dupa, caz care este in continuare analizat. Acum intram in detalii si in cazuri particulare. Afirmatia "credeam ca esti..." este facuta de unii ca nu s-au gandit, altii sa scuture, altii sa incurajeze sau sa stimuleze, altii sa-si arate dezamagirea, altii sa jigneasca, etc. Pentru cel scuturat are efect de galeata cu apa rece turnata in cap, pentru cel incurajat sau stimulat efect de vitamine, pentru cel ce a primit de la unul ce nu a gandit este aleatoare, dar ulterior reparabila (daca se constientizeaza) iar pentru restul de durere.
Asa ca uneori sta cate un "vorbitor" si-si analizeaza cuvintele, alteori nu, cu efecte diferite. (nici eu n u-mi analizez cuvintele intotdeauna cand vorbesc...).

Definitie personala : "om obisnuit" este acela care se accepta asa cum este, cu toate calitatile bune si cele rele, care isi constientizeaza drepturile si obligatile, care isi/i se recunoaste dreptul sa faca lucruri bune, deosebite, ca poate gresi si deci si dreptul sa-si repare greselile, dreptul de a fi fericit/nefericit, de a visa,
dreptul la bucurie/tristete, dreptul de a avea toane, dreptul de a fi sobru/glumi, dreptul de a se dezvolta si deci de a se schimba, dreptul de a avea pareri si de a-si schimba parerile si poate, pe langa altele nementionate, dreptul cel mai important acela de a fi "el insusi". Tocmai ca pentru mine acela este "om obisnuit" care este "el insusi" si care nu se modeleaza singuri artificial (prefacut, inchipuit) sau se lasa modelat ("te vad ca o astfel de persoana, deci comporta-te ca atare..."). Altceva decat un "om obisnuit" este cineva care a atins o pozitie si se comporta in virtutea pozitiei (de exemplu : oameni de afaceri, delicventi, artisti, tarani, aristocrati, vagabonzi - in toate cazurile nu acuz pozitia, e ok, ci comportamentul corespunzator pozitiei in situatii "obisnuite" cand pozitia nu joaca nici un rol, si mai concret un dom' profesor la stadion sa nu fie dom' profesor ci spectator, iar un delicvent la teatru sa nu fie badaran ci tot spectator). La fel este si daca cineva a aratat o caliate deosebita, sa nu trebuiasca sa se comporte in virtutea acesteia, ci sa poata sa ramana cel ce a fost si inainte.
Fiecare om este, din punct de vedere al calitatilor, diferit, special, aparte - si este bine asa. Pentru ca fiecare om trebuie sa aibe o identitate, iar recunoasterea dreptului de a-si folosi identitatea de carte el insusi si de catre cei din jur este ceva "obisnuit" si il fac un "om obisnuit".
Deci imi doresc ca oamenii sa fie, conform definitiei de mai sus, "oameni obisnuiti".


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#131874 (raspuns la: #131684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banalitati - de casandra_radu la: 17/07/2006 18:12:53
(la: Iubirea-ce banalitate!)
Traieste clipa de clipa
Orice poate deveni banal, chiar si sacrul sau...mai ales sacrul. Disperare ca totul e relativ sau blazare ca totul e relativ. Poate ca lucrurile stau altfel. Poate ca exista o "ordine" a lucrurilor pe care noi nu o vedem. Asa ajungem sa apreciem ca iubirea e banala doar fiindca am citit cateva randuri scrise de o alta persoana care exprima destul de bine ce am simtit noi. Si atunci apare problema: "adica cum, trairile mele nu sunt unice? eu nu sunt unic? uite ca se intampla si altora ... si compari gandurile tale cu cele asternute virtual de altcineva.." Fireste ajungi sa zici ca si iubirea e banala.
Totul e o problema de perceptie pana la urma. Daca tu sustii ca iubirea e banala, banala iti va fi iubirea. E simplu. Perceptia este realizata de minte, cuvintele vin din minte, pe cand iubirea se revarsa din inima. Asa ca ce ai putea spune din ceea ce nu a mai fost spus, iar pe de alta parte cum sa cuprinzi cu mintea ceva ce vine din inima cand aceasta are propriile ei motivatii, cand aceasta este superioara mintii? Hm?
Poate ca multa filozofie strica...
Si daca filozofii astia au dreptate sa filozofeze, sa caute cu mintea, sa disece ideile la infinit si chiar sa pretinda ca ei cunosc...ar trebui sa fie daca nu toti, macar cei mai multi - iluminati. Numai ca nici unul nu este. Oare de ce?!
*** - de esteu la: 07/06/2007 10:38:17
(la: Ploi (11))
e ca o fuga a gindurilor aiurea, in trecerea pe un drum imprafosat, asaltat de culorile cimpului. ca si cum ai inchide ochii si imaginile plus cuvintele vin peste tine fara sa le opui nimic.
Intruder - de Homo Stultus la: 28/08/2007 22:32:24 Modificat la: 29/08/2007 00:07:20
(la: intre neant si absurd)
Argumentezi fain. Imi permit, cu riscul de a deveni pisalog, sa fac cateva observatii.
Exemplul oferit de tine (cel cu metroul parizian) are doar legatura indirecta cu discutia.

"ok, te nasti intr-un mediu, sa zicem...te nasti acolo, petreci un oarecare timp dar nu-ncremenesti pe loc! daca un amarat de vierme se misca incolo-incoace, eu de ce sa stau?"

De acord. Doar ca pentru unii mediul e favorabil si pentru altii nu. Chiar daca reusesti sa invingi, sa treci dincolo de mediu, o faci cu un efort oarecare. Tu intri intr-o stare de normalitate pe cand altul se naste intr-un mediu "normal" si nu trebuie sa faca acest efort. Intamplarea face ca am fost o perioada diriginte la o clasa dintr-un penitenciar de minori si tineret. In clasa mea erau 7 elevi. 6 pentru crima si 1 pentru viol. Absolut toti savarsisera fapta inainte de 18 ani. Stii, uneori mediul e mai important decat dorim sa recunoastem. Iesirea din (sau trecerea dincolo de) mediu este mult mai usor de facut in cuvinte. Vin si eu cu un exemplu: Un tip orfan de mic. Cea mai frumoasa experienta avuta de el este legata de faptul ca o profesoara de la orfelinat il mai lua la ea in vacanta de vara si il trimitea cu vacile. Ok, acest om implineste o varsta la care trebuie sa paraseasca orfelinatul. Ajuns pe strazi variantele sunt putine. Experienta lui de viata este limitata. Se apuca de furat. Sparge vreo 50 de masini. In cele din urma e prins. Intreb din nou: Exista oare o dreptate la nivel social? Ma indoiesc. Prin faptul ca nu ne sunt oferite aceleasi sanse la nastere dar trebuie sa respectam aceleasi reguli plecam de la o realitate sociala nu doar nedreapta ci adanc nedreapta. Si nu, moartea nu e nedreapta. Ea este organic legata de viata. Moartea are din punctul meu de vedere un rol terapeutic, moartea mea. Moartea celor dragi nu o suport prea bine dar pe a mea da. Cred ca pot suporta viata mai bine tocmai pentru ca exista moarte. Nu as sti ce sa fac cu o viata infinita, nepotrivita naturii mele.

Potentialul maxim al omului este relatia. Perfectiunea (desavarsirea) este plinatatea relationala. Da relatia creste infinit. Nu exista un punct terminus. Perfectiunea este doar firescul, omenescul in esenta sa. Iar orice este alcatuit prin compromis este nefiresc. De aceea in social nu numai ca relatia este obiectivata (golita de orice continut personal) dar ea se fundamenteaza pe contexte fabricate. Pe de alta parte, dintr-o alta perspectiva, catre perfectiune ne miscam asimptotic. Filosofic plasam perfectiunea exact dincolo de punctul in care omul nu mai poate evolua. Cunoasterea este mai putin o chestiune de informatie cat mai mult de experiere, de participare.

M-am ferit sa trag concluzii. Daca ar iesi una din text ar tinde spre o raportare nihilista. Si societatea propusa ar fi una de tip spartan in care cei slabi nu sunt bineveniti. Pentru ca acest tip de social vaduveste omul de continutul sau afectiv m-am ferit sa o afirm. Cu atat mai putin sa o aprob. Poate ca afectivitatea mai mult decat ratiunea face omul ceea ce este: o farama de tarana aspirata incomplet spre cer. Asta nu inseamna insa ca societatea construita de om ar fi dreapta. Ea este doar proiectarea la nivel macro a realitatii interioare a omului.

Imi pare rau ca am abuzat de rabdarea ta.
#230725 (raspuns la: #230701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza la: 28/10/2007 02:10:56 Modificat la: 28/10/2007 02:22:15
(la: cinci pentru un text)
cine dracu' a pus-o sa ia un tren de noapte? zicea ca e linistit, ca n-or fi multi calatori, ca prinde maine, sambata, toata ziua in statiune. pe dracu' linistit, nici cand o priveghease pe vara-sa, vrajitoarea, nu trecuse prin asemenea spaime. tren prin de soldati, idioti, trogloditi, paduchiosi. numai ce reusea sa atipeasca oleaca, si-i si batea unul in geamul compartimentului si-i striga "cucurigu". ce dracu' mare conotatie sexuala are cucurigu? tampiti, ce poti sa te astepti... hai sa vedem, daca tot nu e rost de somn, macar sa termine de corectat restul ala de extemporale. toti, niste trogloditi.




urmatoarele cuvinte:

vin
unghie
cianura
fotbal
a sforai


zaraza
#249081 (raspuns la: #249011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omului - de irma la: 12/05/2008 20:12:45
(la: pe ce sa punem accentul ?)
"cred ca gandim in imagini si actiuni pe care la transpunem/expunem in cuvinte"

de ex eu cand scriu (ma refer la micile mele proze) vad, miros, ma transpun acolo. cuvintele vin abia dup-aia, daca binevoiesc sa vina. uneori ale naibii nu vor :((
#310180 (raspuns la: #310100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de om la: 13/05/2008 06:23:21
(la: pe ce sa punem accentul ?)
e ex eu cand scriu (ma refer la micile mele proze) vad, miros, ma transpun acolo. cuvintele vin abia dup-aia, = si eu m-am gandit la o potentiala actiune desteapta (un experiment) si zau daca m-am impiedicat de cratime ;)

Era un test simpaticut despre cum functioneaza creierul: imagine vs citit: cuvantul albastru era scris cu rosu, cuvantul rosu era scris cu verde, cel verde cugalben, etc. Se cerea sa spui culoarea si sa nu citesti cuvantul ;)
#310217 (raspuns la: #310180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1brasovean - de Giordano Bruno la: 11/08/2008 13:22:23 Modificat la: 11/08/2008 13:34:11
(la: Fericire)
:) ne uitam prea mult in dex... si uitam sa analizam cuvintele din unghiul personal de vedere
#333388 (raspuns la: #333323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de onutza la: 14/09/2009 15:46:11 Modificat la: 14/09/2009 15:47:56
(la: generozitatea)
tind sa raspund ca gesturile, cuvintele vin din egoism. am sa ma mai gandesc la asta.
cam tot ce faci pentru celalalt iti asigura si tie o parte de confort. chiar daca nu constentizata.
ca presupun ca nu intra aici in discutie fiintele foarte evoluate spiritual.
aici sunt de acord cu tine - de batranutragator la: 21/09/2009 12:40:41
(la: jumătăți)
si nu caut sa te contrazic de dragul contrazicerii.

subiectivitatea asta te face sa gresesti.

cum infatisarea unui om te face sa gresesti.

fiecare cuvint vine sa spuna ceva, insa de multe ori nu face decat sa incurce. sa te puna pe o pista falsa.

in spatele cuvantului caine ce animal sta? ce fel de caine e acela?

dincolo de cuvinte vorbeste timpul. el stie masura lucrurilor mai bine decat orice faurar.

gandeste-te, peste un milion de ani scriitori consacrati gen joyce, faulkner, poeti gen blake sau altii nu vor mai fi nimic. nici macar amintire.
vor fi o chestie intr-o baza de date in care cine stie ce mosi rataciti si loviti de nostalgii irecuperabile vor mai cauta astfel de lucruri.
#483721 (raspuns la: #483719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
p'onoarea mea de om!!! - de Sancho Panza la: 09/10/2009 20:47:57 Modificat la: 09/10/2009 20:49:16
(la: Scrisori din colivia de sticlă (III))
ai avut tu rabdare sa citesti textul asta asa de lung si sa faci si analiza amanuntita?! :)


vine sfarsitu' lumii, muica!

multam fain.apreciez.
#489093 (raspuns la: #489092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eugen - de adina.petre la: 01/02/2011 23:42:13
(la: Copile blond,)
ei, si ce misto e cand vezi cat de diferit vede cititorul de intentiile autorului. :) nu stiu, eu ma uit cu mirare si incantare de copila cand vad variatiuni la interpretare. desi in cazul asta, imi dau seama ca nu-i cea mai placuta senzatia, am avut parte si de stupoare la interpretari. intr-adevar, cu explicatia asta, am reusit sa-i prind sensul ala pe care l-am banuit doar in treacat.

inteleg ce spui, si exact la aia m-am referit si eu cand am spus despre simplitate, cu binepunctata ta diferentiere de simplism. imi dau seama ca avalansa de cuvinte vine din preaplinul trairilor, si eu ma confrunt de cele mai multe ori cu aceeasi problema cand mazgalesc foile. insa eu sunt aroganta si am senzatia ca am descoperit cheia tuturor fericirilor din lume, si anume "echilibrul". :) orice e prea mult, strica. orice e prea putin, e insuficient. echilibrul e cheia in tot, si in poezie e vital. o virgula in plus sau in minus iti ridica sau doboara scrierea.

si mai cred ca numai oamenii mai "asezati", mai sisifici din fire au capacitatea de a reveni, de a imbratisa timpul ca pe un ajutor in cernerea lor. fata de cei vulcanici, care ajung sa-si perfecteze talentul ori prin scrierea abundenta, parca in ciuda timpului, ori prin invatarea si cultivarea rabdarii.

si da, normal ca pentru tine e clar, din mintea ta s-a nascut, planul e foarte limpede, executarea tot tu ai facut-o cu mana ta, e firesc sa-ti sune totul logic. de-aia eu, uneori, dupa ce le scriu, le dau la citit unei perechi de ochi noi, daca-mi-e la-ndemana...daca nu, aia-i, risc, ma arunc in cafenea asa mototolita si incerc sa zambesc relaxat. :)

ah, si mai cred ca reusita actiunilor noastre consta in formularea potrivita a scopului. data viitoare, du-te sa dormi. noapte buna.
#595168 (raspuns la: #595163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HS - de munteanu rodica la: 14/10/2011 15:27:00
(la: miorita)
:)
cuvintele vin mai tîrziu,acuma sunt pe picior de plecare dar cel puţin o fac zimbind.
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...