comentarii

analizeaza adjectivul roz


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Gabriel Liiceanu analizeaza s - de animis la: 02/10/2003 13:30:05
(la: Literatura postdecembrista?)
Gabriel Liiceanu analizeaza superb in cartea sa "Usa interzisa" lupta pentru refacerea sistemului de iluzii pierdut in epoca "postdecembrista". Este un "pai" de care, eventual, ne putem agata in valtoarea care ne ameteste de 13 ani incoace.
"Podul de piatra trebuie refacut" ne-a cantat, din nou, Mircea Florian la Sala Palatului.
#666 (raspuns la: #563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
...avea un pantof roz - de alter ego la: 14/06/2004 23:59:41
(la: poezie light)
...avea un pantof roz
dar cainele i-a ros tocul
asa cum El i-a ros
ultimul vis ce limita stocul....
Mie imi place "Pantera roz". - de mya la: 31/10/2004 10:57:53
(la: Va plac desenele animate ?)
Mie imi place "Pantera roz". Si altele dar dupa pantera chiar ma dau in vant. Cand eram mica alergam ca disperatii si eu si fratele meu in fata televizorului cand incepeau desene. Interesant era ca invatam replicile in engleza si le repetam pe urma (nu mai zic ca mancam spanac asa...cu forta ca stiam ca Popey marinarul face muschi de la el).

Tin minte cum o data am pregatit cu fratele meu (mai mare cu un an si trei luni) un fel de spectacol pentru mama. Cand a intrat pe usa, am lasat-o sa se aseze la masa din bucatarie si noi ne-am echipat :-). Ne-am dezbracat la chiloti si ne-am legat in jurul mijlocului cate o sfoara pe care am pus coji de banane (da, d-alea verzi ca le mancam verzi). Pe urma treceam amandoi prin fata usii dansand si dand din buric urland de zor muzica lui Harry Belafonte (avea el o melodie ceva cu eooo, eeeeo, banana etc.). Mama murea de ras si noi eram in delir.
roz? - de horiatu la: 20/06/2005 15:39:38
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
"cred ca o felina...pantera neagra :))))))"
De ce nu - roz?
#55647 (raspuns la: #38392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am vazut case roz si bleu und - de Intruder la: 22/09/2005 16:08:21
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
am vazut case roz si bleu undeva prin Dobrogea...erau vechi, darapanate, facute din chirpici peste care era dat cu var...oribile!

mai sunt casele-vile cu turnuri si turnulete, cocosi de tabla, inflorituri pe la cornise si acoperis...oribile si alea...si tot in Romania, imprastiate.
#73949 (raspuns la: #73944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imi place Pantera roz. Cand e - de mya la: 08/12/2005 22:48:38
(la: Desene animate :D)
Imi place Pantera roz. Cand eram mica ma uitam cu placere la toate desenele. Acum ma uit rar, poate cateva minute la cateva luni, cam asa.
#93974 (raspuns la: #70279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cine-a solicitat, ca nu mai tziu minte ezact! - de maan la: 31/03/2006 13:09:23
(la: Limba romana e un organism viu)
Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".
Mielu roz - de Alin Neamtu la: 08/05/2006 22:36:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa fie mielu roz singuru' scapat viu de la Paste?

(ma scuzati ca ma bag)
#121242 (raspuns la: #121199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raman fara adjective, da-mi t - de Yuki la: 04/09/2006 19:23:49
(la: Cer)
raman fara adjective, da-mi tu cateva sinonime pentru simplu, usor, touching, wonderful.

-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
cand vezi roz inaintea ochilor - de picky la: 29/06/2007 18:29:01
(la: joc nou)
Inseamna ca a inceput razboiul. Celor doua roze. Trebuie sa dai fuga la Margelatu pen' ca sa aduca el Trandafiru galben ca sa arbitreze.

Ce faci cand ti se scufunda Malta?
#211344 (raspuns la: #211341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
" un nepasator" grobian chiar - de tuxedo la: 26/09/2007 09:09:18
(la: astazi nu mi se spune pe nume)
iti multumeste stimata printzesa,regina cu mijloc de sulfina cu aroma de gradina si fine aluzii, plus alte adjective...iti multumeste sclavul tau plecat pt ca i-ai inseninat viata cu mirosul tau de mere pere...AM RAS DAR chiar AM RAS. si eu care credeam ca ziua incepe simplu cu o cafea...dar nu! lalu, lalu- tu esti o fondanta roz. sigur nu esti tu printzesa sau vreo reginutza mica mititica dar cu suflet maaareee?
tiganii,aurul si diamantele-41-paparadscha -safirul roz*** - de sami_paris75 la: 22/04/2008 18:52:48
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Este piatra scumpa a celor care vor sa aibe toata viata in roz.
Acest safir este extrem de rar si are denumirea de "cingalais" care se traduce in "floare de lotus".
Are duritatea putin mai mica cu o unitate decat diamantul,adica duritatea 9.
De obicei este piatra inimii celor care se iubesc.
De-aceia este taiata mereu in forma de inima si montata intr-un inel,brosa ori medalion.Taiata cu maiestrie,culorile safirului sant cu reflexe roz-orange.
La ce-a de-a doua intalnire cu mr.Sagona,am primit misiunea sa urmaresc un caz obisnuit.
Un domn foarte bogat care-si banuieste sotia de infidelitate.
Sotul de origine spaniola, sotia de origine magrebina din Tanger (Maroc).
Am capsat fotografia Dnei Fatima pe o cola de hartie,am marcat numele,adresa,si programul ei ,incepand cu ora 7-h .
12-martie 1995;
Dimineata la ora 7-45 h a iesit imbracata intr-o pereche de pantaloni blugi,o bluza helanca de culoare alba,o esarfa de culoare gri ,aruncata neglijent pe umar,pantofii cu toc ascutit de culoare neagra.
Am urmarit-o timp de sase zile.
In fiecare zi intra intr-o locuinta din zona Sucy Bonnoil la ora 9 fix.
La ora 11:05,a iesit insotita pana la poarta impreuna cu un barbat de origine africana.S-au strans in brate si s-au sarutat cateva momente apoi s-au despartit.
Ora 11:25h ,a luat trenul de la gara din Sucy Bonnoil si-a coborat la Genevilliers.
A luat autobuzul 34 si-a coborat in centru.
S-a intalnit pe terasa unui restaurant cu un cetatean de origine araba,au servit cafea si alune cacauete.
La ora 12-45h intrat intr-un hotel de mana a doua "formula unu",au parasit hotelul la ora 14-22h.
La ora 16-10h s-a intalnit in piata de la Place de Italie in statia de metro cu un cetatean francez ,un batranel cu parul alb ,un batranel imbracat sic ,in varsta de aprox 70-75 de ani.S-au sarutat a primit un buchet de flori si-a condus-o de mana pe Bdul St.Honorine nr 107.
A urcat la etajul 2 cu ascensorul.
A coborat la ora 18:25h.
La ora 19:12h a ajuns cu metroul la statia Corvirsart.
A coborat si a intrat intr-un pavilion situat langa un centru comercial Ed.
Dupa 40 de minute a iesit insotita de un barbat de aprox 30 de ani,s-au sarutat si s-au despartit la intrarea de la metrou .
La ora 20:55 h a ajuns acasa la Villeneof st.George.
Rupta de patru barbati in timpul zilei!
Ma gandeam ca reuseste sa faca fata si barbatului in fiecare noapte acasa.
A continuat asa timp de sase zile si mereu acelasi a avut acelasi program.
Acum intrezaream cu ochii mintii adevarata situatie din casa dlui Sagona.
Fatima sustinea ca lucreaza ca femeie de menaj pentru a devenii independenta pe timp de zi si aducea 200 de franci in fiecare seara.De fapt fiecare client o platea cu 50 de franci pentru sex.
Am prezentat sefului fotografiile si o caseta video pe care o inregistrase'm de fiacare data pe Fatima.
Am mai lucrat la el o perioada de patru luni,perioada care mi-a permis sa economisesc ceva bani.Eram platit cu 300 de franci ora si dublu pe timp de noapte.In situatia ca aveam munca de teren in alta localitate eram platit mult mai bine si in acelasi timp patronul suporta cheltuielile de restaurant si hotel.
Cazurile de urmarie au fost destul de diferite.
Am avut un caz,cu un tip care lucra la o imprimerie si care seara dupa terminarea programului revenea si facea fotocopii la diferite gravuri,gravuri care reprezentau banuiesc secret profesional si care erau vandute la alta societate cu acelasi profil.
Cazul acesta mi-a luat aproape o luna si sincer de multe ori timpul urmarii eram in masina impreuna cu Robert si Gipsy.
Patronul meu,avea pe pereti o gramada de diplome obtinute in toate tarile din lume,am remarcat o diploma obtinuta pentru rezolvarea unui caz deosebit de grav in Birmania la curtea imperiala.
#305400 (raspuns la: #304685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnisoara, fata de intelectuali, imbracata in negru, ciorapi roz...- Intruder - de maimuta la: 17/07/2008 12:05:52 Modificat la: 17/07/2008 12:06:21
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
domnisoara, fata de intelectuali, imbracata in negru, ciorapi roz,
te iubesc pentru ca ai draci
si esti rea, ma zgarii cand esti geloasa;
ti-e ciuda ca nu mananc cu tine si taica-tau la masa,
ca fumez tigari fara filtru si amicii mei sunt toti, ortaci.

domnisoara, fata de intelectuali, imbracata in negru, ciorapi roz,
nu sunt ca tine, eu si ai mei n-am citit niciodata vreo carte.
imi scoti ochii mereu, ca nu mi-am terminat liceul,
ca ragai, ca scuip cu precizie la tinta, ca am tupeul
sa intru la voi in casa ca-n crasma, cu mainile la spate!

domnisoara, fata de intelectuali, imbracata in negru, ciorapi roz,
te iubesc pentru ca ti-ai pus piercing la buric...si mai jos,
ca ai ochelari de vedere zerocincizeci, fara sa ai nevoie de ei,
ca injuri cu tandrete, pe mine si stramosii mei,
ca de doi ani te chinui sa ma-nveti sa dansez foxtrot!

domnisoara, fata de intelectuali, imbracata in negru, ciorapi roz,
te iubesc pentru ca ma umilesti intre amicii tai, studenti
ma ai la varful cizmelor tale din piele, inalte pan' la gat;
ma pretuiesti cat o masina de f...t si nici macar atat!
ma muncesti ca pe-un paria din Extremul Orient!

domnisoara, fata de intelectuali, imbracata in negru, ciorapi roz,
stiu, n-avem nici un viitor; ne traim doar prezentul asta infect, impreuna!
nu ma iei niciodata cu tine in cluburile voastre private,
nu ma chemi nici la onomastici, nici la serate.
te iubesc, totusi...si-acum, hai sa ne-o punem!

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13947/domnisoara-fata-de-intelectuali-imbracata-in-negru-ciorapi-roz/1
#326519 (raspuns la: #326383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
roz - de irma la: 21/09/2010 10:50:21
(la: Despre dragoste, fara adaugiri si alte metafore)
roz, cu dantele, cu fundite, snurulete si alte bibiluri.

obositor
batestutze roz - de Intruder la: 13/02/2011 23:15:44
(la: Luminescenţă sărată)
n-am, da' am ciorapi roz...foarte foarte roz.
tu ai curaj?
#597038 (raspuns la: #597033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e aproape roze' daca ma uit prin pahar. Si ce este mai important este ca e facut de mine. Cu manutele astea pe care le vezi aici, la tastatura.
#616850 (raspuns la: #616844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de (anonim) la: 23/09/2003 18:16:32
(la: Idee de cadou... Cadouri speciale...)
Mai intelegeam daca firma care ofera asa ceva era undeva prin SUA. Dar asa... $10 livrarea daca nu esti din Bucuresti. Hmmm ...Si PATRUZECISIDOI de dolari americani pt. un cos cu niste penibilitati... LOL LOL LOL. Cineva sa ii scrie marelui comerciant sa il dea jos de pe norul pe care isi duce viata linistita si roz, crezand ca cineva chiar va comanda cosul lui.
Emigrarea - de ninel la: 26/09/2003 09:34:37
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Schimbare inspre mai bine dinauntru nu cred ca se va intampla asa cum niciodata romanii nu s-au schimbat in mai bine singuri fara ajutor din afara. Poate americanii s-or indura si mai construiesc cateva baze militare prin Romania, ori UE mai arunca cateva ciolane inspre Bucuresti, ca altfel lipitorile vor suge tot cei de supt acolo...

Eu cred ca emigrarea are potentialul sa scoata Romania din starea actuala. Adica, cu cat emigreaza mai multi cu atat mai multi scapa din situatia de acolo. In felul asta se imprastie samanta noastra pe tot globul ca pana la urma urmei nu locul conteaza ci omul, nu? Locul este frumos, dar, asa cum zicea un prieten de curand emigrat in SUA, "pacat ca-i locuit". Am fost tentat sa dau ca exemplu pe evrei fiindca 2/3 din ei traiesc in afara Israelului (http://www.us-israel.org/jsource/Judaism/jewpop.html) si o traiesc mai bine ca cei dinauntru, dar romanii nu au coeziunea lor nici pe departe si totusi sunt un model de urmat in aceasta privinta.

Este cel mai probabil ca majoritatea celor ce pleaca isi pierd urmele in cateva generatii. Si totusi e o speranta ca nu toti vor uita de unde au plecat sau chiar vor pastra cultura si obiceiurile, asa cum din cei peste 160 de mii de romani emigrati in SUA in perioada 1890-1990, 160 de mii din ei si urmasii lor s-au declarat get-beget romani la recensamantul din 1990. Si nu-s toti noi veniti pentru ca in perioada 1930-1990 numai vreo 40 de mii de romani au emigrat in SUA (30 de mii dupa 1980), baza fiind din cei peste 120 de mii veniti in SUA dinainte de 1930! Considerand ca alti 50 de mii de romani au sosit in SUA dupa 1990, eu sper ca nu toti isi vor uita radacinile...

Poate credeti ca sunt prea cinic si subiectiv, pentru ca locuiesc in afara si-i normal ca nu vad viitorul Romaniei in roz, dar am motivele mele. Din toate rudele apropiate, numai un var din peste 20 se descurca binisor (are apartament proprietate personala cu doua camere la etajul 2 aproape de centrul Bucurestiului), unul lucreaza cu c^rca prin Italia de cativa ani, trei primesc ajutoare financiare de la mine si ai mei din cand in cand, iar restul se lupta sa supravietuiasca de o luna la alta. Se poate sa se schimbe in mai bine? Se poate, dar nu-i foarte probabil avand in vedere clasa politica romaneasca actuala, emigrarea de amploare, putrezirea infrastructurii deja subrede si inexistenta unei paturi de mijloc serioase. Poate in cateva decenii, patura de mijloc se va forma, dar impresia mea este ca filonul acestei paturi de mijloc isi avant cu putere inspre vestul Europei, SUA, Canada si alte locuri mai primitoare.

Pentru cei curiosi cu privire la statisticile de mai sus, consultati:
1. raportul INS din 2001, in special tabela 2 (paginile 18-19): http://www.immigration.gov/graphics/shared/aboutus/statistics/Yearbook2001.pdf
2. recensamantul din 1990 (tabelul p35): http://venus.census.gov/cdrom/lookup/lookup/CMD=LIST/DB=C90STF3C1/LEV=NATION90
sa stiu...sa nu lamuresc...dar simt - de manole la: 07/10/2003 15:23:56
(la: Firmituri de poezie)
Sa ma-ntristez...asa deodata...ar fi prea mult si prea deodata...Inteleg ca te impaci mai mult decat bine cu metaforele si e frumos ce spui...e frumos ce spuneti desi adjectivul asta mi se pare atat de gol...cat despre batalioanele de ganduri inzestreate cu vaz...s-a intamplat sa ma atace , s-a intamplat sa simt chiar si pt putine clipe cum rad de mine , cum fura din mine si se duc...
#868 (raspuns la: #802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...