comentarii

analog


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Analogia este interesanta si - de Alexand la: 06/10/2003 11:50:51
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Analogia este interesanta si poate ca in cazul cu mp3-urile solutia gasita este rezonabila dar ce te faci in cazul pirateriei software?

Daca in loc de CD cumperi caseta si in loc de sampanie cumperi vin spumos, Office-ul cu ce-l inlocuiesti? PC-ul este practic o necesitate in ziua noatra si oare Linux-ul si Sar Office-ul sunt de ajuns pentru a ne face competitivi??

PS Nu sunt o adepta a pirateriei dar daca in cazul CD-ului poti spune :"Nu am bani, nu-l cumpar", poti supravietui intotdeauna daca procedezi asa?
digital vs. analog - de (anonim) la: 18/08/2004 14:08:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
cu riscul de a repeta ce au mai spus altii aici:

Toti fotografii profesionisti care lauda analogul omit sa ne spuna cum se obtine fotografia finala: prea putini merg la un laborator automat (chiar Kodak) si comanda pozele acolo. Rezultatul (orice film as folosi) iese prost.
Am developat la diferite laboratoare si indiferent de cum am expus si ce vroiam sa scot in evidenta, poza era corectata automat :)
Un fotograf pro are propriul laborator, filtre de culoare, aparate de marit,
face poate zece developari pina obtine ce vrea, dupa n-spe ore de munca.

Toate astea se pot face mult mai ieftin si mai repede cu gimp sau photosop.
Ei bine, dynamic range, contrast masking, Vignetting etc nu mai apartin doar
"alesilor", orice tinar pasionat de fotografie trebuie sa investeasca doar in camera si PC, adio consumabile si timp pierdut. Sa nu mai vorbit ca digital se poat face corectii de perspectiva, panorame perfecte etc (http://www.gimpguru.org).
Rezultatul: sansa de a aparea mai multi fotografi profesionisti, sanse de afirmare, caci pina la urma poza conteaza, de aici teama de concurenta si ridicarea in slavi a fotografiei analogice: e scump sa inveti tehnicile, bransa ar putea ramine a unor "alesi".
Cit despre rezolutie si calitate:
http://www.tawbaware.com/maxlyons/gigapixel.htm

Mihai
digital vs. analog - de Dinu Lazar la: 22/08/2004 17:27:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ei bine, dynamic range, contrast masking, Vignetting etc nu mai apartin doar "alesilor", orice tinar pasionat de fotografie trebuie sa investeasca doar in camera si PC, adio consumabile si timp pierdut. Sa nu mai vorbit ca digital se poat face corectii de perspectiva, panorame perfecte etc (http://www.gimpguru.org).
Rezultatul: sansa de a aparea mai multi fotografi profesionisti, sanse de afirmare, caci pina la urma poza conteaza, de aici teama de concurenta si ridicarea in slavi a fotografiei analogice: e scump sa inveti tehnicile, bransa ar putea ramine a unor "alesi"."

Astea sunt niste glume bunicele.
Bunicele pentru cine nu stie despre ce e vorba.
Treaba o pot traduce cam asa: bai dinozaurilor, bai pleistoceni si carboniferi, carel catre cimitir, acu scriem poezie cu pixu pe hirtie, nu ne mai trebuie pana si papirus, mama ce mari poeti o sa fim pe chestia asta, nimeni nu o sa ne mai ajunga, noi cu pixu` nostru` vom arata ca poezia e pentru toti, nu numai pentru niste alesi ce nu stiu decit tehnici vechi. Si daca ne enervam scriem cu tastatura, si atunci poeziile vor fi si mai bune si mai multe si lumea mai buna, mai plina de poeti, academia tripla si cercuri de poezie pe cimpii, sa le vedeti copii.
Digitalu` nu produce mai usor imagini mai bune si nu e mai ieftin.
Astea sunt doua asertiuni de care ma lovesc la fiecare pas, spuse de oameni care habar nu au ce e aia meserie.
Digitalu`, fata de argentic, consuma de citeva ori mai mult timp, energie si bani, pentru rezultate care sunt mai bune, numai pentru "alesi" care invata si ceva fixonomie, adica plastica, culoare, care mai dau o raita si prin cultura si o mai au, macar aproximativ, cu arta de a comunica in imagini.
#20121 (raspuns la: #19932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
digital vs. analog - de (anonim) la: 23/08/2004 16:44:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
sigur ca da, am mai citit si eu pareri de genul: in fotografie nu conteaza aparatul, conteaza ideea, poza, ce transmite ea. Am inteles. Am vazut in magazine niste aparate frumusele de unica folosinta. Nu inteleg de ce nu folosesc asa ceva fotografii profesionisti in loc sa umble dupa Hasselblad sau "nikoane", ca doar, repet, ideea conteaza, nu calitatea tehnica a pozei, o poza buna se poate face cu orice aparat.

Am terminat cu ironia, si as vrea sa traduc putin altfel ideea: eu am afirmat ca digitalul este mai ieftin si mai rapid decit analogul (exceptind pe cei care "musca" la marketing si simt nevoia sa-si cumpere de fiecare data cel mai bun procesor aparut pe piata, si aici trebuie sa recunosc, industria IT se pricepe de minune sa-i faca pe oameni sa creada ca softul sau PC-ul care funtiona bine anul trecut trebuie inlocuit), ciclul de invatare a meseriei este mai scurt, sansele de afirmare mai bune fiindca investitia in scolarizare este mai mica. Si am mai afirmat ca multi dintre cei care ridica fotografia clasica in slavi o fac fiindca fac parte din categoria "dinozaurilor batrini" (si nu e vorba de virsta, ci de mentalitate) care se simt frustrati in fata unui calculator. Aici am gresit, e vorba si de frustrarea in fata tehnologiei dar mai mult e vorba de factori economici, generatia digitala, chiar daca nu scoate artistic poze atit de bune ca un fotograf profesionist care face asta de citeva decenii, reuseste sa vinda mai mult, pe bani mai putini la o calitate care este deja acceptata de cumparator. Puteti spune ca asta nu e arta, nu e fotografie. Poate nu e, dar
"arde" la venituri, pina si piata fotografului de nunti e cam terminata.

cititi din nou postarea dl. Buzoianu, din care am sa extrag citeva fragmente,
nu este singurul care se confrunta cu aceleasi probleme:

"Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru."

"Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx." - nu am inteles de imaginile scrise pe DVD-writerul laptopului nu
pot fi trimise prin FedEx, nu accepta astia medii digitale la transport?

"Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte." - da' care-i problema cu internetul mobil de mare viteza ? e clar mai ieftin.


Mihai
#20168 (raspuns la: #20121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
digital vs. analog - de (anonim) la: 26/08/2004 12:55:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
va inteleg puctul de vedere, si daca toti fotografii ar fi artisti ajunsi la
maturitate as spune ca aveti dreptate, dar un om ajunge un artist matur dupa multa munca, iar eu spun ca digitalul usureaza foate mult aceasta munca, imbunatateste educatia, crescind sansele celor buni, nu spun ca toti care vor folosi digitalul vor ajunge artisti buni, sau ca numai folosind digitalul pot face ceva, dar digitalul aduce o schimbare, un alt nivel de accesibilitate si evident, apar si probleme de adaptare.
am citit si http://www.kenrockwell.com/tech/notcamera.htm si
dati-mi voie sa interpretez putin altfel: eu cred ca sint fotografii atit de reusite artistic incit practic nu conteaza calitatea camerei cu care au fost facute. Dar nu cred ca orice fotografie reusita se poate face cu orice camera -
chestie de logica, poate un matematician ne ajuta aici :)

Fotografia mai are o "nisa", intre arta pura si kitsch, pe scurt as sputea spune "fotografie documentara", care trebuie realizata tehnic corect. Se poate face arta si din asta, de exemplu daca incearca cineva sa realizeze poza unui leu salbatic, flamind, de aproape, cu un aparat de unica folosinta, este arta
datorita unicitatii postmortem pe care o capata poza, dar probabil calea corecta este cu scule performante. Ce vreau sa spun aici este ca nu putem reduce fotografia la acele poze care nu conteaza cu ce aparate au fost facute,
arta pura, ci e mai mult de atit, fiecare alege "nisa" care i se potriveste.


>"Tot asa, toti fericitii aici vorbitori de ieftinaciune digitala nici nu se gindesc >sa dea 39 de milioane de lei pe suita Photoshop CS sau macar citeva >milioane pe Windows - si atunci sigur, e eftin sa faci poze digitale."

digitalul e mai ieftin, fiindca hardware-ul necesar e ieftin, un calculator ok pentru prelucrari digitale costa cam 400-500$, unul f. bun cam 1000$, iar o camera ok tot pe acolo - plus taxele in ro :( In ce priveste softul, linux+gimp costa cit pretul unei reviste Chip iar panotools merge si sub linux si cam atit este destul pentru inceput. cineva cu "pretentii" poate sa-si cumpere scule mai "tari" dar la 5000 de poze/an recupereaza oricum investitia in calculator
(sa luam o medie de 6$/30 de poze cu tot cu film si prelucrare =1000$, dar un fotograf face probabil >10.000 de poze pe an). pentru un student, cite din aceste poze merita puse pe hirtie? 3%-10%? iar pretul transferului digital->hirtie a ajuns la acelasi nivel cu analogicul.
sumele par mari, dar astazi traim intr-o socitate in care calculatorul este din ce in ce mai prezent in viata de zi cu zi, foarte multa lume investeste oricum in calculator, corect ar fi sa nu-l mai "adaugam" la calcule :)

Mihai




#20394 (raspuns la: #20299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
analogia cu desenul si matematica - de desdemona la: 12/10/2004 15:30:17
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Desenul e obligatoriu la scoala, dar cred ca foarte greu se compara studiul lui cu studiul religiei. Daca la desen ar exista (dupa invatarea tehnicii de baza) reguli stricte care sa te oblige sa desenezi numai flori/fructe/oameni sau sa iti restranga stilul exclusiv la impresionism sau cubism (sau alt curent) avand intre timp pretentia ca e singurul fel in care adevaratul desen este realizat, celelalte stiluri fiind eronate, atunci (cred) analogia ar fi mai buna. La fel cu matematica. Daca ea ar prezenta numai geometria euclidiana si ar proclama celelalte geometrii ca fiind 'erezii matematice' atunci as accepta comparatia. Dar exista o diferenta intre domeniile amintite si cel religios. Religia are un caracter absolut si monopolizator al trairii religioase, de raspuns la intrebari mai degraba decat de a oferi un instrument prin care sa cunosti realitatea. Fiecare obiect de studiu al scolii isi prezinta realitatile in contextul limitat al domeniului sau de aplicabilitate, si matematica, chimia, fizica, biologia, isi accepta cu toate limitarile de context. Daca religia le-ar arata calea catre Dumnezeu si i-ar invita sa o urmeze in libertate (fara a exclude alte cai), cred ca si-ar atinge mai bine scopul. Fiindca religia tinde sa fie mai mult o institutie (numarand lumanarile si contribuabilii) decat o stare de gratie care ilumineaza vieti.
Consider ca e foarte bine ca sa li se ofere copiilor cunoastere in domeniul religios, dar fara a ii atasa exclusiv unei singure dogme si a exclude alte forme de cunoastere. E bine ca ei sa stie istoria si cuvintele auzite si spuse de profeti si apostoli, si ca ei sa stie cum sa se roage si cum sa il caute pe Dumnezeu. Dar e bine mai intai de toate sa stie ca religia e o traire interioara, si ca aceasta nu poate fi inlocuita doar de actiuni exterioare, si ca dumnezeu ii iubeste deopotriva pe toti copiii lui, oricare ar fi religia lor.
Scuze daca am ofensat pe cineva cu exprimarea mea.

Desdemonita
#24817 (raspuns la: #24802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Analogia vietii in Romania - de bo2005 la: 21/09/2005 17:43:12
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Acum citeva saptamini am auzit, din punctul meu de vedere, cea mai buna analogie, care descrie intr-o fraza viata in Romania (si probabil si conditia care determina Romanul sa emigreze.. indiferent de conditia lui sociala si chiar starea financiara)

Tin sa mentionez ca prietenul meu a plecat din Romania acum 25 de ani, si avea mai multe posibilitati decit omul de rind sa traiasca bine in RO (educat, academia navala Constanta etc).

Citez cu cita exactitate pot:

" Mai, viata in Romania e ca si cum ai traii intr-o barca de aur in mijlocul unei mari de rahat. Oricit, de bine ti-e tie tot vin valuri si te stropesc din cind in cind."

Nu incerc sa denigrez nici de cum conditia Romanului sau a Romanei, dar analogia in sine explica de ce Romanul (nu numai ala sarac, DAR si cel cu posibilitate.......NU mai vrea sa traiasca el/ea sau copii lui intr-un sistem absolut dezaxat, corupt si cu putina valori morale).
#73703 (raspuns la: #56827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In Romania n-a fost holocaust al evreilor, Anonimule.. - de JCC la: 11/10/2003 11:27:18
(la: A existat holocaust in Romania?)
Felicitari Ingrid pt. articol, bine documentat si care ar trebui sa puna capat alegatiilor paukeriste ca romanii studenti si intelectuali (ex Legiune)si altii fara apartenenta ar fi exterminat evreii in Romania, ca ar fi fost sute de mii de omorati.. (cand in realitate au fost doar cateva incidente produse de elemente necontrolate)

Asta a fost justificarea si pretextul lui Ana Pauker si acolitilor ei ca sa extermine si sa distruga tot ce era anti-comunist si intelectual in Romania dupa 1944
(Baragan, canalul Dunarii, inchisori supra-populate)

In judecarea responsabililor holocaustului n-a fost nici un roman incriminat si nici urme de lagare si dispozitive de exterminare a evreilor n-au fost descoperite in Romania..

ANONIMULE, daca ai probe cum sustii, da fuga la tribunalul international, ce astepti sa obtii in calitate de urmas sute de mii de dolari de despagubiri???

Curioasa mania de a incrimina toate tarile de holocaust.. deh, nu mai merge economia in Israel, hai sa facem polemici, sa culpabilizeze toti si sa ne despagubeasca..

Singurul holocaust in Romania ar fi cel facut de Ana Pauker si acolitii ei, de guvernele comuniste dupa 1944 impotriva intelectualitatii si anti-comunistilor romani..

Erau evreii in guvernul roman, care au intrat cu tancurile ruse??
Eu am avut membrii din familie morti la canalul Dunarii, in Baragan sau in inchisori? sau au supavietuit dupa amnistia generala sub forma de loca umana??
Pai atunci sa-mi ceara Israelul scuze.. prin analogie de Transnistia si Romania.

Pe cand si zulu din Africa ar fi facut un holocaust la ei??
Transparent - de ManCrowd la: 26/10/2003 18:41:42
(la: Paulo Coelho?)
In citeva cuvinte ...
Nu stiu daca merita sa-l citesti dar stiu ca pentru mine nu a meritat. Am sa incerc sa-ti expun citeva concluzii dupa citirea Alchimistului, Diavolului si Domnisoarei Prym si 3 pagini din Veronica se pregateste sa moara.

In Alchimistul ideea destinului e lungita cu apa rece. Iti recomand mai bine Micul Print a lui Exupery sau anumite povestiri din proza fanatastica romaneasca, aparuta sub numele de "Masca" prin '70. Cartea nu e un "It's a must!"

Diavolul si Domnisoara Prym e catastrofala. Cele cam 50 (un numar ales la intimplare pentru ca nu conteaza decit pentru Coelho, ele fiind asul din mineca), de "expresii frumoase" aruncate intr-un aluat rinced numit povestirea in sine, nu mi se par mai evidente decit un "Ana ara" din vechiul Abecedar comunist. ....
Cartea nu e un "It's a must!"

Veronica se pregateste sa moara exact cind eu nu mai suport stresul ei si ii intind o mina de ajutor inchizind cartea la pagina 3. Decizia din acel moment este cea pentru care nu pot spune nimic despre carte, doar ca am incercat sa fug de CD-ul care ar fi putut-o salva pe Veronica.
Coelho nu e un "It's a must!"

Acum,
Ti-am expus subiectiv de ce nu merita sa-l citesti. Acum am sa incerc sa-ti expun de ce mi se pare ca nu aduce nimic nou.
Nu e nevoie de mai mult de o idee sa-ti exprimi revelatiile.
Coelho "propovaduieste" regula in literatura si nu extrema ei. Lipsa gindirii speculative in scrierile sale dau tonul cind afirm ca el este regula. Regula nu aduce nimic nou.

In cele din urma,
Cadourile lui facute lumii, adica cartile lui, sint un gest adolescentin de a inveli un mic cadou intr-un ambalaj imens, adica de a-ti masca citeva "citate frumoase" (chiar am vazut citeva date aici pe site), in citeva sute de pagini, in citeva scenarii banale. Tin minte ca primind cartile de la o prietena am constatat cu stupoare ca exact ceea ce se numeste "expresii frumoase" erau subliniate cu pixul pe carte. La prima vedere pare ceva banal, dar dupa citeva pagini in care Coelho isi da pe fata asii, simti apropierea "citatelor frumoase" ca pe o factura de telefon sau o amenda.

Coelho a invadat intr-o vreme Bucurestiul ... ma privea cocotat pe afise peste tot, iar daca nu ma inseala memoria, aparea intr-o pozitie care te facea sa crezi ca gindeste (cu mina la cap parca). Oare gindea speculativ ma intreb eu? Nici macar in afis nu cred ca facea asta, din moment ce privirea lui dicta regula in toate statiile de tranvai.

PS. "Ana ara." a stat la baza unei societati. As fi curios care e analogia in Abecadarul de azi.
Va multumesc - de M.PAMFILIE la: 13/11/2003 11:58:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Draga D-le Dinu Lazar,va multumesc de atentia acordata,azi am amenajat o expozitie de fotografie DIGITALA realizata cu un aparat fotografic Nikon D100,de unul din prietenii mei,dealtfel miine vineri la vernisaj se va prezenta si prima s-a carte de fotografie Digitala.Eu unul am ramas credincios aparatului ANALOG Zenza Bronica si Aparatului de marit Krokus 3,am trecut la digital ca sa fiu in moda,dar nu-mi pare rau,m-as bucura mult sa mai reveniti in viata noastra,noi cu problemele D-stra cu rezolvarea lor.

cu stima: m.pamfilie
#4159 (raspuns la: #4149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zidul "rusinii" si premierul palestinian - de RSI la: 11/12/2003 04:23:07
(la: Raspuns la "Zidul rusinii")
Astazi premierul palestinian Ahmad Qorei (Abu Alla) a declarat ca palestinienii nu se opun constructiei gardului de securitate, cu conditia ca acesta sa fie amplasat pe "linia verde" care reprezenta linia de armistitiu de dinainte de razboiul de 6 zile. S-ar parea ca domnia sa nu vede analogia dintre acest zid si zidul Berlinului, asa cum o fac anumiti comentatori, unii mai lunetisti, altii mai lunateci, ci mai curind asemanarea cu marele zid chinezesc, o constructie de aparare menita a stavili invaziile.
nu tace nimeni aici - de core la: 29/12/2003 12:18:16
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Pentru Papadie67:

Incep cu o rugaminte, aceea de a pastra tonul conversatiei in limitele politetii, altfel intregul dialog se va transforma intr-un kitsch mai mare decat Caesar Palace din Las Vegas si nu veti pierde numai dumneavostra, ci toti cei aici de fatza interesati sincer in ceea ce are de spus dl. Firimita.
Continui cu o parere personala si afirm ca faceti o confuzie de fond intre arhitectura si civilizatia Parisului si simulacrele premeditate ale Vegasului. Nu stiu nici eu daca ati vizitat vreodata capitala mondiala a kitschului (Las Vegas) si daca, deci, va pronuntati in cunostinta de cauza. Orasul american a fost planificat ca o adunatura de copii dupa cele mai faimoase cladiri ale lumii. Intentia in sine este de a imita, deci se respecta prima parte din definitia kitschului. Parisul s-a dezvoltat asa cum il descrieti, natural adica. Oferta urbana a fost de permanenta modernizare, de aici obeliscurile si Turnul Eiffel, Disney Land. In enumerarea dvs, alaturarea crimei organizate si a prostitutiei stradale nu este relevanta, caci nu sunt caracteristice stricte capitalei franceze. In Vegas insa, imaginea generala este si mai groteasca, in amestecul acesta sordid de natural si artificial, cu fastul de rigoare. Diferenta intre Paris si Vegas este, prin analogie, asemanatoare diferentei intre un cordon blue servit de un bucatar specialist si cel gatit in bucataria proprie, pentru ca amatorul nu isi permite sa mearga la restaurantul cu pricina. Asa si cu Vegasul, care aduce cladirile faimoase ale globului la botul calului american in scopul clar al entertainmentului, nu al cultivarii prin arta originala.
#7419 (raspuns la: #7368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kinkade si Alma-Tadema - de Daniel Racovitan la: 03/01/2004 16:30:17
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Se poate face vreo analogie intre Kinkade si prerafaelitul Alma-Tadema?
( http://www.preraphaelites.com/showpaintings.asp?pBy=ARTISTID&pStr=10035 )

Observ un "sentimentalism dulceag" comun ambilor...
#7564 (raspuns la: #7563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stefan cel Mare si... Sfant - de (anonim) la: 13/01/2004 14:02:03
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Facand o analogie cu vremurile pe care le traim, am si eu o intrebare pentru domnul Daniel Racovitan: Bill Clinton credeti ca va ramane in istorie pentru episodul cu Monica Lewinsky sau pentru in timpul mandatelor sale Statele Unite au cunoscut o perioada de maxima dezvoltare economica?
Cat despre sangele nevinovat...asta deja depinde de perspectiva deoarece nu cred ca un cronicar era in masura sa hotarasca gradul de vinovatie al unui condamnat. E ca si cum Vadim s-ar face cronicar, caz in care toti politicienii din afara PRM-ului ar fi degraba varsatori de sange nevinovat. E doar o chestiune de interpretare.
putem face o analogie intre apa minerala - de Catalina Bader la: 16/01/2004 04:10:25
(la: O apa minerala mai speciala)
si sampanie vs vin spumant.

Sampania este obtinuta prin fermentatie naturala in conditii bine controlate si cu supraveghere atenta
pe cand vinul spumos este obtinut prin impregnarea vinului cu dioxid de carbon.

in timp ce in sampania adevarata bulele sunt mici amplificand perceptia gustului bauturii, vinul spumant iti ,pisca' limba cu bule mari.

cam asta e si cu apa...
raspuns - de Adrian M. la: 11/02/2004 04:13:25
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
de acord - partial - cu analogia; sunt foarte multe aspecte subtile si sensibile de analizat si de comentat; in ceea ce priveste "singele nevinovat" cronicarul a preluat legende; in cazul in care ar fi trait in acea perioada, deci contemporan episoadelor mentionate in cronici, as fi fost de acord cu el in cazul in care se afla printre cei......, deci printre cei care erau nedreptatiti de aplicarea legii (exista un codice de legi si atunci, exista un BUN SIMT al celui care aplica regulile judecatii - a se vedea Solomon care nu avea un 'minister al justitiei' si care judeca dupa ceea ce-i dicta sufletul !!!!).
#9413 (raspuns la: #8017) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mapopescu, mesaj 9713 - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 10:11:55
(la: Pashunistul fata cu diaspora)
Glumesti amice? Chiar asa... toti?
Si eu care credeam ca strugurii erau prea acrii... sau tot prin analogie : capra vecinului nu numai ca-i grasa si frumoasa, dar a mai si dat nastere la cateva capritze...
#9780 (raspuns la: #9713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un raspuns - de Mihai D. la: 17/02/2004 15:06:20
(la: Poate fi asociata institutia Securitatii cu patriotismul?)
Mihai D.
Ma bucura faptul ca ati dat atentie problemei ridicate de mine. Analogiile pe care le-ati facut sunt cat se poate de pertinente, mai cu seama in legatura cu dimensiunea de represiune pe care si-a insusit-o Securitatea romana. Dar cum sa comentam insa "deviatia" discursului patriotard care confisca ilegitim patriotismul , punandu-l in sprijinu-l represiunii? Cum sa-i intelegem pe cei care invoca "interesul national" cand vorbesc de filaj, urmarire,delatiune, tortura sau de-a dreptul crima? Cum raspundem acestor replici, in ultima instanta ale multora dintre cei cu care impartim aceeasi tara?
#9852 (raspuns la: #9749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
"Stuffed geese" - de Consultantu la: 31/03/2004 15:24:35
(la: Pleznitul peste bot)
Analogia imi aduce aminte de "mamaliga care nu explodeaza"; e incremenirea arhaica a balcanilor....Uneori ma intreb daca e o mostenire genetica.
Esecul societatii romanesti vine , cred eu,din incapacitatea de a evolua, de a prelua ideea si a o duce pana la capat.E o societate care "se misca de parca sta pe loc".
Tnx



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...