comentarii

anii trec


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Munca la negru in srainatate - de Lica la: 16/12/2003 13:39:37
(la: Michel Marguier: primul invitat al Lunetei.)
Se mai merita oare sa muncesti la negru in stainatate???- tinand cont ca anii trec si traiesti fara asigurare sociala?(de sanatate,de pensie,accidente etc.)?
#6728 (raspuns la: #3799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stii.. - de (anonim) la: 20/05/2004 11:12:35
(la: Decizia corecta...)
Nu stii niciodata care e decizia corecta. Uneori luam decizii, impinsi de persoane, de fapte, de...o multime de lucruri. Habar nu avem daca e o decizie corecta sau nu. Timpul trece si realizam de a fost buna sau nu. Anii trec si abia atunci, la trecerea lor, faci "bilantul" tragi linia si realizezi cite din deciziile luate au fost bune si cite nu. Un lucru important este acela ca suntem obisnuiti sa.."trecem cu vederea"..., sa spunem: "asta a fost, ce mai pot face acum?!?"...si sa mergem mai departe in viata..
Asa ca...dupa parerea mea, nu prea stii daca decizia luata e correcta or ba!!

Ivy
o poeta pe care o iubesc- K.Rohini - de arhonte carol la: 28/05/2004 06:41:23
(la: Cele mai frumoase poezii)
*
Semnul infinitului din inima
isi leapada crusta
sta sa se preschimbe-n cuvant

Mi-s umerii slabi
si mainile pline de vant.

**
Du-te,te du,
intarziatul meu Domn
eu am sa vin dupa tine
pe drumul din somn
ia cu tine comorile
si-nchide toate cararile
mai este un tarm pe
care vreau sa-l ajung
mai este-un amurg
pe care vreau sa-l inund
eu mai raman sa ma cern
cu smeritele frunze
pe fruntea adormita
a mumelor lumii
du-te, te du,
intarziatul meu Domn,
n-ai grija
te voi ajunge-ntr-o noapte
pe drumul din somn.
***
Asa cum stai
cu fruntea lipita de cer
rasuflarea ta abureste cu nouri albi
vazduhul
ce s-or fi mirand cei de pe lumea cealalta
de cuvantul Dumnezeu
scrijelit de degetul tau,
cititndu-l invers,
neintelegendu-i sensul.
****
Iubeste-ma ametitor ca vantul
si rupe-mi zagazurile
sa cad din nou in cer
din leaganul tandru
al bratelor tale
si daca lovindu-ma cu tampla
de o stea abia nascanda
eu ma voi pierde de tine-n milenii
cu lacrima-nghetata
in ochiul meu stelar
tot voi mai trece
prin fata ferestrei tale luminate
ca o cometa
odata la un milion de ani.
*****
Asa cum iti reversi in mine
nefiinta
purtandu-ma ca pe-o corabie
in vesnicie
si-mi infloresti pe trup
manunchiuri mari de lotusi
pe frunte
aurore
asa cum treci din tine
in mine
parca ai fi Dumnezeu
generos scufundat
in creatie.

Iar cea mai iubita poezie cu adevarat este Luceafarul de Eminescu. Nu cred ca poate fi o alta mai frumosa si mai profunda decat aceasta.
Am invata-o cand eram in scoala primara. Este singura poezie pe care mi-o amintesc perfect.
redau un fragment:
"Porni Luceafarul
cresteau in cer a lui aripe
si cai de mii de ani treceau
in tot atatea clipe
un cer de stele dedesubt
deasupra cer de stele
parea un fulger ne-ntrerupt
ratacitor prin ele."

Absolut perfect.
Marturisesc ca am citit multi alti poeti mari, Rilke,Goethe,Milton, Elitis, Elias Canetti, Puskin, Esenin, Beaudelaire, s.a., insa nimeni nu mi s-a parut a fi perfect ca Eminescu. Un alt poet pe care-l iubesc este Lucian Blaga.
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Florin si atat - de Michaela la: 29/09/2004 20:45:23
(la: "generatii de sacrificiu")
Am citit comentariul dumneavoastra ( imi permiteti sa va tutuiesc in continuare asa cum o faceti in mesaj si dvs? sper ca da caci am sa o fac in continuare considerandu-te un coleg in cafenea)...

Cred ca dl. Horia D. are dreptate cand zice ca adevaratele generatii de sacrficiu au fost cele din anii '40 - ' 60 ( razboi, canal, inchisori, case de copii in era comunista ( ca fie vorba despre asta imi aduc aminte de niste reportaje despre aceste case de copii facute prin '90-'91- oribil ce am vazut acolo). CRED CA ACELEA SUNT ADEVARATELE GENERATII DE SACRIFICIU...FARA SPERANTA UNUI VIITOR PENTRU EI, PENTRU COPIII LOR...

Noi, bieti epigonii... Noi fericiti totusi pentru ca desi azi ne este greu avem macar speranta ca poate peste 10- 20 de ani va fi ceva mai bine ....Macar pentru copii nostri.
De emigrat nu putem emigra 23 de milioane, nu putem fi un popor de emigranti cu toti ... Nu asta este sansa Romaniei...Cineva trebuie sa ramana si aici, sa incerce sa lupte cu mentalitatile, cu greutatile si sa le depaseasca pentru ca generatiile viitoare sa doreasca sa ramana aici ( mai ales acei tineri care realmente pot duce tara asta mai departe ...

Totusi nu pot sa nu-mi exprim admiratia pentru cei care au avut CURAJUL sa se rupa de tot ce aveau poate mai de valoare aici ( familie, prieteni) pentru a infrunta marele necunoscut care este o tara noua, un mod diferit de trai ( relatii interumane, obiceiuri, etc), modul acela in care autohtonii te privesc ( esti strain , mai rau esti roman adica rrom ( fara nici o suparare stim cu toti cat rau au facut acestia nu neaparat imaginii Romaniei in strainatate cat imaginii romanului care pleaca acolo sa-si castige traiul in mod cinstit, sa fie realmente liber intr-o democratie adevarata ( desi ca sa fim onesti nu exista padure fara uscaturi - exista si destui romani get-beget care au sifonat puternic imaginea emigrantului roman in Vest))...

Dar sa revin la comentariu... Sunt sigura ca nu ai uitat "Framul" din Romania... Sunt sigura ca nu ai vrut sa jignesti pe nimeni...

Nici eu nu m-am plans... am constatat doar ...iar dupa ce am citit mesajul dlui Horia D. ... ce sa mai vorbim ...E clar ca sintagma asta de "generatie de sacrificiu" nu ni se potriveste...

Adevarul este ca ROMANILOR nu le este nici unde usor nici ca emigranti nici celor ramasi in Romania... Peste tot este greu...

Vezi pe site-ul asta exista un form "Ce regretati de pe vremeau lui Ceausescu?" Pe cand un forum cu "Ce regretati de pe vremea lui Iliescu ? ... de pe vremea lui Nastase ( care o sa se aleaga in noiembrie (ca in Scrisoarea pierduta ( Candidatu' care trebuie sa iasa se alege)) ...etc

Eu regret doar ca nu intineresc si anii trec si cu ce se intampla acum in tara nu cred ca voi avea sanse sa prin timpuri normale, decente.

Stima,
Mihaela

ps Asi fi preferat numele de user Mihaela dar din pacate era deja folosit cand am accesat acest site prima data. Asta este motivul pentru care in numele user-ului meu apare un "c" in plus

Sa auzim numai de bine. Mi-ar face placere sa ne mai intalnim in cafenea. Sa mai schimbam opinii.
La reverede
#23736 (raspuns la: #23622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din proprie experienta, nu ex - de donquijote la: 24/12/2004 10:18:44
(la: Prietenia in zilele noastre)
din proprie experienta, nu exista prietnie "pura" intre persoane de sex opus. prietenia exista, dar e insotita de atractie sexuala, cel putin din directia unuia din cei doi. am fost de ambele parti a "ecuatiei": indragostit fara speranta si primind in schimb numai prietenie, sau dand prietenie in schimbul dragostei. n-am profitat niciodata (cand eu eram cel avantajat) si am cautat sa clarific lucrurile cat mai repede ca sa nu provoc sperante desarte in sufletul prietenelor; am suferit destul pana mi-am invatat lectia si am inteles cum gandesc fetele (femeile). in acest caz a continua si a mentine o astfel de situatie nu este un "fairplay". atractia sexuala (sau dragostea) e acolo, mocnind si in general cei indragostiti au o imagine deformata a realitatii atribuind ceileilalte persoane calitati pe care poate nu le are sau construind sperante desarte. problema e ca cel indragostit spera ca in timp (si anii trec...) va reusi sa schimbe, sa convinga si o face pentru ca din punctul lui de vedere acest efort merita in cazul unei reusite, chiar cu foarte putine sanse de succes ca la loto - pentru cateva milioane cu 0 sanse lumea baga bani grei- numai ca aici vorbim de sentimente.
intre baieti (sau fete) e alta poveste. prietenia poate supravietui timpului, nimeni nu sufera. am reluat cam de vreun an legatura cu fosti colegi de liceu/facultate cu care am fost foarte bun prieten in Romania si din motive bine intemeiate nu am tinut legatura in timpul lui ceausescu, si intre timp am pierdut adresele. dupa revolutie nu m-am intors si deodata am reluat legatura si e cum ne-am fi despartit abia ieri...
cristina - de (anonim) la: 15/01/2005 22:33:54
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
parerea mea este ca statul nu ofera destule posibilitati de afirmare pe plan profesional .daca insa se mai opereaza cu pile si relatii...
suntem pregatiti (la greu)pentru o meserie pe cARE PROBABIL NU O VOM PRACTICA DECAT PENTU PUtin timp sau chiar deloc.bugetul nu permite!!...dar le permite burtosilor somnorosi din parlament (bine -mi pare ca ursuletul a plecat la plimbare)>
o alta problema care ma macina si nu ma lasa sa dorm este urmatoarea:bine ca avem iesire la mare ,bine ca avem munti inalti si ape adanci dar de ce nu pot exista domenii precum marine science ,biologie maritima ,cercetare stiintifica in domeniu marin ...precum cele din usa! eu de mult imi doresc sa am o cariera in domeniul asta. oricum gata cu smiorcaielile acum mi-am alte planuri si examene .anii trec ,dilemele raman ...CIAO>
intruder - de gigi2005 la: 06/06/2005 15:33:53
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
mi-a mila pentru ca el face din asta un mod de viata. Si anii trec...si trofeele se imputineaza...si el din asta traieste...
Nici nu-ti poti inchipui ce multe femei (neveste) sunt neglijate de barbati cu bani! Si ce bine platesc o vorba buna!

Hm, sa ai lista... Ce idei cretze itzi vin, auzi...tzac! alta bifare...Hai ca ma distrezi!
#53473 (raspuns la: #53469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle - de popix la: 06/06/2005 17:59:53
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
ce stiu eu ce data are poza cutare?anii trec...
#53514 (raspuns la: #53511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moldova a facut Unirea! Cu Revolutia s'au pripit - de Regni la: 17/07/2005 01:56:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Opozitia s-a nascut in Iasi
Iasiul parea cumva pregatit pentru o actiune anticeausista si chiar anticomunista. In februarie 1983 actionase in oras un mic grup de studenti – intre care si Sorin Ovidiu Vantu – care fabrica manifeste batute la masina de scris si le imprastia in oras.

IMPOTRIVA! Locuitorii din Iasi au fost chemati prin manifeste si telefonic sa se opuna
Unul dintre manifeste, intitulat "Curaj, moldoveni!", indemna explicit la revolta impotriva lui Ceausescu. Descoperiti la inceputul lunii martie prin identificarea particularitatilor grafice ale masinii de scris folosite, studentii sunt anchetati si avertizati. La 28 martie 1983, "Consiliul de Stat adopta decretul privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor si al masinilor de scris, prin care se introduce controlul politienesc asupra folosirii acestor aparate".
LUMINA, SA INVATAM! In februarie 1987, se produsese o neasteptata manifestatie a studentilor ieseni, provocata de conditiile de trai din caminele studentesti. In iarna 1986-1987, in Romania se inregistrasera temperaturi de –20 grade Celsius, cu o minima in Moldova de – 26 grade Celsius. Securitatea judetului Iasi a trecut atunci printr-un moment dificil, care se va repeta identic la Brasov, in noiembrie. Ea a informat din timp asupra pregatirii manifestatiei, aratand si cauzele – conditiile insuportabile din camine –, dar Comitetul Judetean de Partid nu a luat nici o masura. In acea zi de 16 februarie 1987 – arata col. Ciurlau, seful Securitatii Iasi –, studentii scandau: "Lumina, sa invatam!", "Apa, sa ne spalam!". "S--au oprit in Piata Unirii, au cantat imnul tarii, care era atunci, si pe la 12:30 au ajuns la camine si s-au culcat. Intre timp se daduse drumul la lumina, la caldura." A urmat insa imediat greva de la Uzinele Nicolina.
LA NICOLINA. La 16 februarie 1987, se declanseaza la Uzinele Nicolina o greva spontana, care il are drept protagonist pe Titi Iacob, rectificator, credincios al Bisericii Crestine dupa Evanghelie. "In fata primului secretar si a altor activisti de partid, a cerut drepturi pentru muncitori: duminica libera, salarii omenesti, caldura si lumina, alimente in magazine." Si in acest caz, Securitatea l-a informat pe primul secretar asupra faptului ca plata intarziata si diminuata a salariilor va duce la o incetare a lucrului in ziua de 16 februarie, simultan cu miscarea studenteasca. La fel se va intampla si la Brasov – puterea locala va ignora informatia, incercand apoi sa o ascunda de Bucuresti. Colonelul Ciurlau ii raporteaza generalului Vlad, care il pune in garda pe primul secretar. Acesta reactioneaza violent, anuntand destituirea lui Ciurlau si telefonand unor lideri ai partidului, membri in CPEx, pentru a protesta pentru "abuzurile" Securitatii.
REFUZUL. In momentul izbucnirii grevei de la Nicolina, primul secretar ordona Militiei sa intervina in intreprindere, sa imprastie grupul de grevisti si sa-i aresteze pe capi. Inspectorul MI si seful Securitatii refuza. In aceste conditii, primul secretar abordeaza direct Sectia militara a CC, cerand destituirea conducerii Securitatii Iasi si arestarea col. Ciurlau. Gen. Vlad il va trimite de urgenta la Iasi pe col. Ratiu, seful Directiei I, pentru a aplana lucrurile. Cu aceasta ocazie, col. Gheorghe Ratiu va arata "pericolul lipsei de prevedere si de masuri, in conditiile intensificarii actiunilor ostile Romaniei, inclusiv de peste Prut". Conducerea politica a Iasiului va anunta la Bucuresti ca greva de la Nicolina a fost generata de membrii unei secte – trimitere la credinta lui Titi Iacob – si ca a fost o provocare straina dezamorsata de activul de partid din intreprindere, explicatie care a multumit conducerea centrala.
CONSTIINTA NATIONALA. Evenimentele din decembrie 1989 de la Iasi trebuie incadrate si intelese intr-un context specific marelui oras moldovean. In primul rand, lasand la o parte orice tentatie spre patriotismul local al eroilor acelei tentative de revolta, Iasiul a fost, era si continua sa fie un centru cultural si traditional foarte puternic. Din punct de vedere al intensitatii vietii culturale, Iasiul este cel mai important centru al tarii, prin mediul spiritual laic si religios de inalta calitate si consistenta, prin permanenta aplecare asupra traditiei culturale si istorice a provinciei, prin unul dintre cele mai solide centre istoriografice si arheologice, prin faima si valoarea Universitatii, prin personalitatile ramase in oras si atasate orasului, Moldovei si problemei romanilor de peste Prut. Sa nu uitam ca Iasiul a fost centrul miscarii nationaliste romane! Primul supus influentei si agresiunii tariste si bolsevice, Iasiul a rezistat si prin dimensionarea, uneori pana la exces, a reactiei sale nationaliste. In Iasi aparea o presa literara foarte ofensiva, care dadea mereu bataie de cap cenzurii. Toate aceste elemente de imagologie urbana si regionala sunt amintite pentru a sublinia ca orice miscare de protest sau de revolta la Iasi, indiferent ce cauza sociala sau economica ar fi avut, a fost intotdeauna preponderent politica, iar caracterul preponderent politic a fost dat mereu de substratul national al intelegerii profunde si lucide a intereselor nationale. Chiar si Dan Petrescu, un anticomunist notoriu, dar rezervat in ceea ce priveste nationalismul, se manifesta cu scopul de a trezi constiinta nationala a romanilor in contrast cu delirul propagandistic al dictaturii ceausiste.
"JOS COMUNISMUL!" Altfel spus, la Iasi, spre deosebire de alte centre protestatare notorii ale tarii – Brasov, Petrosani, Bucuresti –, unde de la nemultumiri sociale se ajungea conjunctural la continut politic, sursele economice sau sociale ale protestului iesean au avut intotdeauna o directie ideologica precisa spre interesul national, fiind privite ca anomalii, abuzuri sau erori economice si sociale ale Puterii care slabeau, destructurau sau distrugeau elemente definitorii ale natiunii. De aceea, erorile si abuzurile lui Ceausescu erau privite la Iasi ca antinationale, nu neaparat ca expresie a tipologiei unei dictaturi personale. Dupa 1986, protestul unor grupuri intelectuale a fost direct anticomunist, influentat la fel de direct de evolutia liberalizarii Estului si de ideea folosirii acelui moment pentru o rasturnare de sistem, nu pentru o perestroika. Subliniez aici ca fenomenul "graffito" de la Iasi – inscriptionare pe ziduri a unor mesaje – a avut mult inaintea altor orase un continut explicit anticomunist, cea mai fecventa inscriptie find "Jos comunismul!". Nuantele acestea erau transmise de intelectualitate, de preotii ortodocsi si catolici in permanenta catre muncitori printr-o multitudine de mesaje. Iasiul avea si o traditie muncitoreasca aparte, imbogatita de conflictul dintre propaganda si actiunea bolsevica si miscarea nationalista muncitoreasca din oras intre 1917 si 1920, de permanentele instigari sovietice ale muncitorimii iesene pana in 1944, precum si de interesul privilegiat acordat de regimul comunist industriei iesene, considerate ca facand parte din "avangarda miscarii muncitoresti" din Romania. In oras se aflau doua unitati industriale importante: Uzinele Nicolina si Combinatul de Utilaj Greu (CUG), un mamut energofag, care in ultimii 5 ani, inainte de 1989, supravietuia numai din comenzi pentru URSS, niciodata livrate la timp. In iarna anului 1985 autorul acestor randuri a vazut la fata locului cuptoarele de la CUG Iasi cu topitura racita si cu zapada asezata in ele ca urmare a faptului ca ningea prin plafoanele halelor. In aceasta conjunctura, pentru ca o revolta la Iasi sa aiba succes, ea trebuia sa indeplineasca anumite conditii care presupuneau constituirea unui nucleu al intelectualitatii iesene, preluarea initiativei si conducerea actiunii – pentru a proiecta si mentine caracterul politic al revoltei –, si realizarea unei legaturi organizatorice intre acest grup si muncitorime, astfel incat forta protestului social si economic sa fie canalizata direct spre finalitatea sa politica. Un astfel de grup a aparut la Iasi in decembrie 1989.
GRUPUL LUI DAN PETRESCU


PIATA UNIRII. In acest loc trebuia sa izbucneasca Revolutia Romana
La Iasi isi continua activitatea opozitionista Dan Petrescu, acesta acordand un interviu ziarului Liberation in ianuarie 1988, care se intitula "Nu Ceausescu este singurul vinovat" si se incheia cu fraza: "Este mai usor sa-l omoram pe Ceausescu, decat sa schimbam sistemul". In octombrie 1989, Dan Petrescu da un interviu telefonic postului de radio Europa Libera, in care anunta ca intra in greva foamei si se pronunta cu temeritate si cu argumente impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu la Congresul din noiembrie. Retinut pentru cateva ore, el este eliberat si supus la domiciliu fortat. Ca urmare a transmiterii interviurilor lui Dan Petrescu si Luca Pitu, o lista de protest se completeaza cu 11 semnaturi, inclusiv a Doinei Cornea. Directia I a Securitatii considera miscarea ca nesemnificativa.
Aparitia Frontului Popular Roman
Initiatorul (grupului de rezistenta anticomunista de la Iasi) a fost Stefan Prutianu, economist la Centrul de Cercetari Stiintifice si Inginerie Tehnologica pentru Utilaj Metalurgic si Prese (CCSITUMP) cu sediul in incinta CUG Iasi. Acesta l-a contactat in luna august pe Cassian Maria Spiridon, inginer la aceeasi institutie si scriitor. Intr-un program de televiziune dedicat Revolutiei din decembrie 1989, Stefan Prutianu va declara: "Era o oarecare inconstienta, adesea si o nebunie, nu o simpla dorinta de aventura. Ideea era de a provoca o comunicare, de a crea o retea de persoane prin care o soapta din gura in gura sa ne lege intr-o conspiratie. Frontul Popular Roman le spuneam ca este o organizatie secreta, puternica. Ea inca nu exista, el se initia, era la inceput".
MODELUL. Intre 7 si 10 noiembrie, la Chisinau se desfasurase o actiune violenta prin care nucleul nationalist autentic incercase sa dea un caracter antisovietic miscarii. La 16 noiembrie, seful comunistilor din RSS Moldoveneasca este inlocuit de Petru Lucinschi. Acesta, impreuna cu Mircea Snegur reprezentau varful echipei gorbacioviste. Revista Literatura si Arta, publicatie care conta drept oficios al Frontului Popular din Moldova, "va declansa un desantat cult al personalitatii domnilor Petru Lucinschi si Mircea Snegur". In plus, asa cum am enuntat deja, din februarie 1989, iesenii ascultau la Europa Libera tot felul de mesaje incurajatoare venite de la Chisinau. Nestor Rates si N.C. Munteanu vor aminti zece ani mai tarziu cum au fost contactati de doua personalitati basarabene, Ioan Druta si Ilia Constantinovschi, despre care au aflat mai tarziu ca primul provenea din anturajul lui Gorbaciov, iar al doilea fusese colonel KGB in anii '50. In primul interviu acordat de Mircea Dinescu dupa Revolutie lui Mircea Nedelciu, cunoscutul disident arata ca l-a cunoscut pe acel colonel KGB: "Eu am cunoscut un batran scriitor emigrat in URSS, Ilia Constantinovski, care spunea: "In socialism, anii trec foarte usor, zilele trec ingrozitor de greu"".
FARA TEAMA. Data convenita de initiatori pentru aparitia formala a Frontului Popular Roman este 27 noiembrie 1989, data la care cei doi au hotarat sa-l constituie si sa-i dea un nume stabil. Primii cu care au luat legatura Prutianu si Cassian Maria Spiridon au fost poetii Aurel Stefanachi si Nicolae Panaite. Acestia erau de mult sub observatia Securitatii, suportand si niste perchezitii. Fiind vazuti de mai multe ori in anturajul altor scriitori tinuti sub observatie la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti si avand in vedere mediul viciat de delatiune de acolo, cei doi ieseni au intrat de la inceput in vizorul Securitatii. Aurel Stefanache, aflat la Bucuresti inca din 8 noiembrie, va anunta cel putin 20 de scriitori ca la Iasi se organizeaza un grup de rezistenta anticomunista, Stefanache facand acest anunt deliberat si constient ca Securitatea va afla foarte repede de ei. Cel putin in zona grupului Stefanache-Panaite-Cassian Spiridon, hotararea de a actiona trecuse deja peste orice forma de teama. La debut, micul grup gandeste sa lanseze o serie de scrisori la postul de radio Europa Libera, insa, observand rezultatul nul al demersurilor grupului Dan Petrescu, membrii grupului renunta la aceasta idee si hotarasc sa organizeze o maniestatie anticomunista, anuntata prin manifeste. Totodata, ei decid sa dea un caracter organizat si conspirativ Frontului Popular Roman. Fiecare membru trebuia pentru inceput sa contacteze alti trei colegi sau cunoscuti si acestia, la randul lor, sa anunte fiecare pe alti trei s.a.m.d.
RAMIFICATIILE. O prima ramura desprinsa din nucleul central a fost cea a inginerului Ionel Sacaleanu (CCSITUMP). O alta, care se va dovedi foarte activa, va porni de la inginerul Georgel Morariu si va ajunge la fratii Emilian si Dan Stoica, ei aflandu-se in legatura cu Petru Fodor, Vasile Ilascu, Vasile Bebe Sfidineac. Grupul de la CUG Iasi a intrat apoi in legatura – in jurul datei de 1 decembrie, prin Stefan Prutianu – cu Titi Iacob de la Uzinele Nicolina, care la randul sau il contacteaza pe inginerul Petrica Duse, de la aceeasi intreprindere. O alta ramura a Frontului l-a avut ca initiator pe inginerul Vasile Vicol. Securitatea a aflat de aceasta initiativa inca de la constituirea grupului de la CUG, avand in vedere ca toti cei patru membri fondatori ai Frontului Popular de la Iasi se aflau sub urmarire informativa, iar Titi Iacob, ca fost luptator anticeausist notoriu, era sub urmarire permanenta. Conform unui fost ofiter al Directiei I a Securitatii, "la inceput, urmarirea persoanelor de la Iasi a vizat stabilirea caracterului organizat al activitatii lor (pentru a putea fi incadrate la "complot", n.a.) si a avut initial un aspect strict local, judetean. La un moment dat insa, unii membri ai grupului, incercand sa-si extinda reteaua organizatorica, au dat peste indivizi care erau la randul lor urmariti, pe contraspionaj, pentru legaturi cu sovieticii. Din clipa aceea s-a intrat intr-o misiune combinata si a intrat pe fir Bucurestiul. Treaba a luat amploare si mijloacele puse in miscare pentru cunoasterea actiunii s-au diversificat. Baietii de la CUG cazusera (fara sa vrea, n.a.) pe o operatiune in curs a sovieticilor".
OPERATIUNEA MOSCOVEI. Operatiunea sovietica viza mai de mult mediul muncitoresc, in care reusise o serie de penetrari. Cele mai multe fusesera realizate cu acoperirea misiunii – adica nu li se spusese ca este vorba de o operatiune a URSS –, dar au fost si cateva situatii in care, suspectat asupra provenientei sale, agentul sovietic a dat de inteles ca aceasta corespunde realitatii, dar numai in contextul liberalizarii din Basarabia, care ar trebui facuta si in Moldova de dincoace de Prut. Apoi, daca purtai o discutie cu un ziarist sovietic intr-un restaurant si acesta iti vorbea de Gorbaciov si de nevoia de a-l schimba pe Ceausescu, nu trebuia sa fii prea versat ca sa-ti dai seama cu cine stai de vorba in realitate. In general, fosti ofiteri de Securitate implicati in operatiunea de la Iasi afirma ca reusisera sa identifice si sa preia sub control aproape toate retelele folosite de sovietici la Iasi. In plus, ascultarea si decriptarea comunicatiilor peste Prut era facuta intens si de Securitate, si de Armata. Imediat ce erau efectuate contacte cu revolutionari ieseni, agentura sovietica transmitea la Centru, care se afla pe teritoriul Basarabiei, evolutia legaturii. Avand si datele furnizate de reteaua de informatori, Securitatea detinea informatii din cel putin doua surse, cat se poate de timpuriu, astfel ca a declansat o operatiune de identificare si monitorizare a grupului revolutionar.

UM 0110 IN ACTIUNE. Grupul Frontului Popular Roman era mult mai periculos pentru securitatea statului comunist si pentru regim prin doua aspecte decisive: avea un contact direct cu mediul muncitoresc si era cel mai indicat la folosirea sa de catre agentura sovietica datorita coincidentei de scop final – revolta populara. Pentru a preveni declansarea revoltei, Securitatea Judetului Iasi a primit sprijinul Directiei conduse de generalul Victor Neculicioiu. Acesta era seful UM 0110, adica al asa-numitei unitati anti-KGB. Informatia este importanta pentru ca, prin nivelul de reprezentare si prin misiune, aceasta delegare arata clar ca Securitatea avea informatii despre o implicare importanta a serviciilor secrete sovietice. La 12 iunie 1994, in timpul audierii la Comisia Senatoriala, generalul Neculicioiu a declarat: "In 14 decembrie eu am fost trimis la Iasi cu o echipa care, pe specificul meu, sa vada implicarea rusilor. Adica s-a semnalat ca acolo, cum s-a raportat la conducere, precis nu stiu, ce mi s-a spus mie, ca acolo urmeaza sa fie o actiune mai de anvergura si toata treaba a fost ca trebuie sa vad implicarea rusilor in ceea ce inseamna ca vor sa faca aia acolo. Sa scoata, dupa cate am inteles, lumea in strada. S-au dat niste manifeste, cand am ajuns eu acolo, de fapt in 15 dimineata, am fost pus in tema mai exact, erau 2 sau 3 insi retinuti. Si declarasera deja ca unul a facut o organizatie de recrutari din astea, nu stiu daca e bine spus in piramida – el recruta pe unul, si ala trebuie sa recruteze alti 3 – ceva de genul asta; o scamatorie. Manifestul, ce spunea acolo, ca trebuie ca tara noastra sa adere la perestroika. Deci avea o tenta oarecum ruseasca. O fi mana rusilor, n-o fi mana rusilor? Si am mers si cu niste ofiteri din cadrul unitatii, pe rusi, pe alte categorii, sa vedem ce fac rusii. E drept ca zona era batuta de rusi; aveau oameni care ii tineau la curent si cadre de informatii de la ambasada".

Cassian Maria Spiridon explica felul in care s-a format nucleul miscarii revolutionare de la Iasi: "Ideea cu miscarea din 14 decembrie a pornit de la Frontul Popular din Republica Moldova. Noi ne uitam la televizor, vedeam ca Frontul Popular de dincolo de Prut este o forta politica suficient de puternica pentru a impune limba romana, alfabetul latin – in conditiile in care regimul sovietic impusese alfabetul chirilic, limba rusa ca limba de stat – si atunci, mai in gluma, mai in serios, impreuna cu cativa colegi de la Istitutul unde lucram atunci – Institutul de Cercetari pentru Utilaj Metalurgic si Prese, care era pe langa CUG – am hotarat sa facem si noi un Front Popular. Pas cu pas, ideea a prins contur si s-a transformat in realitate". Postul de televiziune Chisinau transmitea toate mesajele gorbacioviste, buletinele de stiri de la Moscova, precum si desfasurarea evenimentelor din republica in sensul transformarilor dictate de scenariul KGB-ului.

NAIVII
Conform versiunii publice, liderii Frontului Popular Roman de la Iasi au hotarat, incepand cu data de 10 decembrie 1989, sa organizeze un miting in Piata Unirii, "unde cativa dintre noi trebuiau sa vorbeasca: Stefan Prutianu despre starea economica, Titi Iacob despre starea deplorabila a muncitorilor, iar eu (Cassian Maria Spiridon, n.a.) despre dezastrul din cultura". Au fost scrise de mana sau stampilate cu guma cateva mii de manifeste (tip fluturasi) care chemau populatia la adunare in Piata Unirii in ziua de 14 decembrie, iar unii cetateni au fost apelati telefonic si informati asupra mitingului de protest. Unele manifeste au fost amplasate in cutiile postale de la parterul unor blocuri de locuinte, altele au fost duse in pachete si lasate la poarta caminelor studentesti. Cassian Maria Spiridon nu crede in versiunea unei scurgeri de informatii din interiorul grupului, dar este convins ca felul primitiv si amator in care au actionat la raspandirea manifestelor si purtarea convorbirilor telefonice au dus la identificarea rapida a autorilor de catre Securitate. Din investigatia autorului izvoraste o cu totul alta concluzie: au fost identificati inca de la primele miscari, din cauza legaturilor cu grupul masiv de informatori de la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti, dar Securitatea era interesata de legatura lor peste Prut. (...)
Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania – o tragedie romaneasca” de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004
.


#59983 (raspuns la: #56893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amalia... - de redgold la: 22/07/2005 13:02:13
(la: Vreau parerea voastra.)
Nu stiu de ce ti-e tema?! Internetul iti da posibilitatea sa cunosti oamenii din alta perspectiva, atat cat te lasa ei sa-i cunosti. Uneori ne e mai usor sa vorbim cu un strain si reusim sa fim mai naturali si mai sinceri - gandul ca nu vom intalni in carne si oase ne face probabil sa fim mai curajosi. In ceea ce ma priveste pe mine, curajul nu mi-a lipsit niciodata :). Au trecut multi ani de cand am avut varsta ta si, crede-ma, cu cat anii trec, cu atat pofta de viata creste. Acum cativa ani am cunoscut pe cineva asa, prin internet. Am fost impreuna doi ani, din care unul am locuit impreuna - am fi fost impreuna si acum daca eu nu as fi plecat din tare. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimii zece ani.
Cred ca ai asteptat si asa prea mult - ar fi bine sa-l intalnesti pe barbatul asta, sa vezi daca "in direct" iti provoaca aceleasi senzatii ca atunci cand sunteti "online". Se poate sa te dezamageasca sau sa te incante. A prelungi, insa, momentul intalnirii voastre e timp pierdut. Daca nu iti place iti tai singura posibilitatea de a cunoaste pe altcineva si, daca da, de ce sa mai astepti?! Lasa lucrurile "sa curga". O sa-ti dai seama singura daca merita sau nu sa continui.
Fefe, - de Lascar Barca la: 18/08/2005 02:03:58
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
mai ginditi-va si la voi caci anii trec.Nu Costco.Aia au Coleman.Cauta
specializatii.Va tre,un dublu open din plastic compozit si cu rudder or skeg-chestia aia la spate pt.tinut linia dreapta..Pe masina doar un
rack standard.Il legati cu chingi.Eu il pun pe Beatle si e perfect.Acasa
il proptesc de peretele exterior iar la iarna il bag in salon si o sa
ma culc in el:)))))
#66107 (raspuns la: #66097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea e viata - de Cristache Gheorghiu la: 20/01/2006 12:50:58
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.

Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua:
- Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti.
- Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut.

Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera.

Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori.

Succes!

Cristache Gheorghiu
JORGE LUIS BORGES ( extras din CARTEA DE NISIP ) - de dandi la: 28/04/2006 19:43:26
(la: Recomandà-ne CARTEA sau AUTORUL tàu preferat de astàzi)
EPISOD DESPRE UN DUSMAN


Atitia ani de fuga si asteptare si acum dusmanul se
afla in casa mea. De la fereastra l-am vazut cum urca
anevoie asprul drumeag de pe colina. Se sprijinea intr-un
toiag, intr-un toiag rudimentar care, in mainile-i batrane,
nu putea fi o arma, ci o carja. Cu greu am deslusit ceea
ce asteptam : o slaba lovitura in usa. Mi-am privit , nu
fara nostalgie, manuscrisele, ultimul dintre ele ajuns abia
la jumatate, precum si tratatul lui Artemidor despre vise,
carte intrucatva nepotrivita aici, de vreme ce nu stiu
greceste. Inca o zi pierduta, m-am gandit. Am rasucit
cu greu cheia intepenita. M-am temut ca omul se va pra-
busi, dar a schitat vreo cativa pasi nesiguri, a lasat sa-i
scape toiagul, pe care nu l-am mai vazut dupa aceea si,
istovit, s-a prabusit pe patul meu. Spaimele ma facusera
de multe ori sa mi-l inchipui, insa abia atunci am observat
ca semana, in mod aproape fratern, cu cel din urma portret
al lui Lincoln. Trebuie sa fi fost ceasurile patru ale dupa-
amiezii.
M-am inclinat asupra lui ca sa ma poata auzi.
- Fiecare isi inchipuie ca anii trec doar pentru el,
i-am spus, dar trec si pentru ceilalti deopotriva. Iata, ne
intilnim la capatul drumului si ce s-a intamplat cindva
nu mai are acum nici un sens.
In timp ce eu vorbeam, isi descheiase pardesiul. Mana
dreapta se afla un buzunarul vestonului. Ceva imi atrase
luarea aminte si am intuit ca avea acolo un revolver.
Imi spuse atunci cu voce ferma :
- Pentru a patrunde in aceasta casa, am recurs la
compasiune. Acum, insa, va am in puterile mele si nu
sunt milostiv din fire.
Am incercat sa pronunt cateva cuvinte. Nu sunt din
cale-afara de puternic si numai vorbele m-ar fi putut
salva. Izbutii sa rostesc :
- E adevarat ca odinioara am prigonit un copil, insa
domnia voastra nu mai sunteti copilul de pe vremuri,
dupa cum nu mai sunt nici eu nesabuitul de atunci. Si,
dealtminteri, razbunarea nu este mai putin orgolioaza si
ridicula decat ar fi ierterea.
- Tocmai din pricina ca nu mai sunt copilul de pe
vremuri, raspunse, trebuie sa va ucid. Nu-i vorba despre
o razbunare, ci despre un act de dreptate. Argumentele
invocate, Borges, sunt simple stratageme pe care le-a
nascocit spaima, in speranta de a ma convinge. Acuma,
insa, nu mai ramane de facut nimic.
- Imi mai ramane un singur lucru, am spus.
- Care anume ? intreaba el.
- Sa ma trezesc.
Si am facut intocmai.
.................................................
PS : nu este un scriitor de "astazi" dar pe Borges il recitesc
cu aceiasi placere ca la inceput...

iubire ciudata ... - de Baloo_ la: 23/06/2006 19:36:23
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
mi-a placut denumirea "iubire ciudata".
O poveste ciudata : unul a a crezut ca stie ce este iubirea. Se uita in jurul lui si gandea ca este invidiat pentru iubirea pe care o arata. Timpul trece, anii trec si el e chiar convins ca a intalnit iubirea vietii. Nu ajunge ca e convins, incepe chiar sa dezvolte teorii cum se poate ajunge aici. Pana cand s-a intamplat sa vina pe neintrebate, sa-i arate ca exista o forma, in comparatie cu care, ce a fost pana acum doar joaca de copii se poate numi, care a generat exact acea stare pe care Cri Cri o descrie, cu taiate de respiratii, stomace stranse de nu mai intra nimic in el, cu nopti albe, dar cu o stare de fericire noua. Nu mai descriu toata suferinta rezultata la gandul ca totul era de fapt iluzoriu, adica irealizabil pe motive rationale mai puternice decat iubirea insasi. DAR... Suferinta este rezultatul conflictului dintre ratiune si iubire. Si cum iubirile ciudate sunt cam interzise si suferinta este corespunzatoare. Ce este ciudat insa, poate mai ciudat decat iubirea, ca nu a incercat sa o diminueze cu njimic, prin eu stiu ce metode (uitare, alte ocupatii, alte contacte), ci dimpotriva, a savurat-o cu fiecare componenta si fiecare rezultat al ei, o respira si incerca sa o tina in el cat mai mult. Mai departe, l-a cuprins un sentiment de bucurie, de mandrie chiar, ca are puterea si capacitatea de a iubi, ca are puterea si capacitatea de a suferi, sentimente de care, poate pana acum, nu credea ca este capabil. A fost, si mai este, o cunoastere a "insusi-ului", a unei laturi ce a stat ascunsa pentru ca nu si-a gasit terenul fertil unde sa se dezvolte. E intr-adevar unic. Acum a inteles ca iubi este pentru el - din experienta de viata de pana acum (mai departe ramane de vazut...) - poate cel mai important lucru. A fi iubit e frumos, dar a iubi e si mai frumos. Rand pe rand au trecut o gramada de alte lucruri in plan secundar. Sunt oameni care-si iubesc masina sau casa, sau ce stiu ce mai obiecte, dar a iubi un om este superlativul. La intrebarea daca ar vrea sa si-o scoata din cap : NICIODATA!
Intrebarea finala : ce ar fi de facut? Timpul raspunde. Cand, nu stiu...


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
Andre29 - de Bitterdream la: 12/09/2006 05:09:09
(la: Telefonul nu mai suna...)
Semnatura ta ar fi mai potrivita "Te rog.......deseneaza-mi o inima"

Si imi doresc din tot sufletul sa fii fericit......daca esti cum scrii esti o persoana rara.
Si nu cinismul ne omoara pe noi femeile pe masura ce anii trec......nu neaparat cinismul.......ci disperarea de a mai avea de oferit si nimeni sa nu mai vrea sa primeasca....nici chiar barbatul vietii tale......
#144747 (raspuns la: #142923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dacianageo - de zaraza sc la: 14/11/2006 13:05:26
(la: Vii printre cadavre de profesori?)
...Uite ce-am patit eu in clasa fiicei mele. In clasa a sasea am realizat ca ea era singura cu parinti cu studii superioare. Si era in clasa respectiva dintr-a intiia. In rest nici macar unul din parinti. Si desi nu vreau sa vad diferente, ca omul e om oriunde, am simtit diferenta asta. Sedinte cu parintii se faceau extrem de rar, doua pe an, ore de dirigentie tot la intervalul asta. Diriginta era de matematica si in orele de dirigentie facea matematica. Problemele aparute erau rezolvate punctual, ca doar patru ani trec...In anul urmator nu a mai luat ore de dirigentie! Facea si naveta, ca renuntase la apartament si locuia la tara.

In clasa a opta orele de limbi straine se faceau cu patru elevi, restul declarind ca n-au nevoie sa stie limbi straine.

Un profesor care vrea sa faca ceva are nevoie de suflet, curaj, rabdare. Dar satisfactia obtinuta-orice munca o faci si pentru satisfactii spirituale-depaseste satisfactia unui inginer care a proiectat un utilaj mort. Profesorii au o mare responsabilitate si e drept ca guvernul asteapta sa isi faca munca mai mult pentru aceste satisfactii.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#157099 (raspuns la: #156371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai fericitilor - de mazariche la: 10/12/2006 13:42:50
(la: parintii si educatia)
Sa punem in discutie cazul:un tata nesigur, alcoolic, violent si o mama nesigura, instabila, victimizindu-se cu un soi de voluptate.Mai au loc doi copii in viata lor?Sa mai zicem ca cel mare isi adora mama si o suie pe un piedestal mai inalt ca propria viata.Cel mic e mai realist si gaseste cai sa traiasca realitatea asa cum e.Anii trec, copiii se maturizeaza si isi indeamna mama sa iasa din cosmar.Divorteaza si la putin timp tatal se autodistruge si moare parasit de toti.Copiii au la randul lor copii.Au familii normale pe care lupta sa le mentina asa.Propria mama ii ajuta sa-si creasca copii.S-ar lipsi bucurosi.Dar nici nu au inima sa o dea la o parte.Trebuie sa traiasca cu vinovatia de a se fi lepadat de tata ca de un brat cangrenos.Si nu se vorbeste de funie in casa spinzuratului.Iar pentru propriii copii sunt de parere ca parintii trebuie sa fie in primul rand parinti, apoi ceea ce isi doresc copiii lor sa fie.
Tudor-Cristian - de INSULA ALTUIA la: 22/06/2008 12:43:36
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Nu observ adesea in jurul meu acest lucru,
anii trec si avind o experienta de viata chiar nu mai are sens sa critic sau sa reprosez,imi vad de treaba mea de serviciu,fac cit pot sa fie bine si gata.
Nu-mi place ideea divortului dar daca trebuie o voi face cu nonsalanta asa cum a inceput si viata de cuplu,apoi de familie.
Si sa stiti ca femeile chiar au intuitia dezvoltata.

buburuza
#319577 (raspuns la: #285178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mazariche... - de monte_oro la: 26/07/2008 12:37:10
(la: muzica romaneasca noua)
http://www.youtube.com/watch?v=YVwKO-CsaCs&feature=related Poate te mai gandesti...si la ansamblu problemei...:).. Intr-o epoca a "Magistralei albastre" (era un cantec)...Iris a insemnat enorm...spiritul lor. Iar stilul lui Minculescu de a canta a fost aproape "marca inregistrata"... Sigur ca anii trec, nici inspiratia nu mai e aceeasi, boala se va fi agravat, iar presiunea comercialului isi cere si ea partea... dar, Iris va ramane, dincolo de muzica (si au multe surse de inspiratie din exterior) un port-drapel al libertatii intr-o epoca in care militienii incercau sa te puna la loc pe scaun daca voiai sa te ridici sa te...rockaresti... E greu de imaginat asta acum, dar fu real...fu viata unora dintre noi...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...