comentarii

anotimp


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cel care a creat anotimpul a - de jeniffer la: 04/05/2006 01:32:15 Modificat la: 08/07/2007 12:34:27
(la: timpul)
Cel care a creat anotimpul a creat timpul. A numara rasariturile si apusurile soarelui si a nota perioadele de caldura si de frig, pentru a se organiza, in ani. Numerele dau urmare timpului si astfel dau calendare. Cind timpul a inceput si unde sint limitele universului sint de neexplicat (infinit si Dumnezeu nu sint raspunsuri).



Anotimpul meu - de alex andra la: 09/09/2006 14:54:13
(la: ce anotimp preferi?)
e auriu, ca un obraz de piersică. Mi-e cald şi bine în el, ca sub aripă de pasăre. Anotimpul meu cântă în re minor cu roz marin şi cer albastru. Nu-l concep fără val de mare, iole şi pescăruşi.

Lost without music in a world of noises
#144388 (raspuns la: #144089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anotimpul rece... - de Gabi Udrea la: 09/12/2006 20:21:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In timp ce pe meleagurile noastre zapada se face asteptata, si nu e sigur ca o vom mai vedea anul asta, va ofer cateva imagini realizate undeva prin februarie anul curent.
N-am sa va tin la povesti, nu cumva sa fie povestea mai captivanta decat imaginile...
Enjoy...

http://gabiudrea.blogspot.com/2006/12/anotimpul-rece.html
Ati fost toamna la Iasi? - de (anonim) la: 28/10/2003 19:10:22
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Am fost toamna la Iasi.
Am fost si eu studenta in Iasi, mi-am petrecut si eu acolo cateva toamne. Sunt pline de poezie, de doruri multe, de emotii puternice, de frunze ruginii si miros de tinerete nebuna, toamnele din Iasiul studentiei mele.
Si asa vor ramane mereu, oricate toamne vor urma si indiferent unde voi numara frunzele acestui anotimp.
Pentru Coralie: eu sunt "anon - de lulu la: 08/01/2004 04:24:19
(la: Vacante de iarna, destinatie Coasta de Azur, Nice si muntii regi)
Pentru Coralie: eu sunt "anonimul de pe coasta", de care vorbeai. M-am inregistrat si iata-ma.
Locuiesc la Cannes. Cunosc "arrière pays", cum ii spui, dar nici pe departe nu am vazut tot ce era de vazut...
Mergem foarte des la Péone, (vreo 10 minute inainte de Valberg), unde socrii mei au o casuta de vara. Deci cunosc foarte bine zona aceea, ca si aproape tot ce e intre Nice si Valberg. Dincolo de Grasse cam la fel, dar am tot timpul. Nu pot sa spun ca prefer ceva anume, pentru ca totul ma incanta, indiferent de loc si anotimp: muntii, marea, satele, orasele. Iar vara, cand avem chef sa vedem pestii sub apa si sa scapam de nebunia vacantelor, avem un loc al nostru, nu prea frecventat, in Estérel!
#7788 (raspuns la: #7750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mici ca la buzau - de bluey2564 la: 04/03/2004 02:07:16
(la: Mici ca la Buzau)
...din cate stiam, in compozitia pentru mici se foloseste si carne de oaie;
probabil ca aceasta reteta "ca al buzau" e usor diferita de ceea ce stiam eu; dupa stiinta mea, carnea cea mai buna pentru mici o reprezinta ceafa (porc+vita+oaie)

Dar, una peste alta, ca la Buzau sau ca oriunde pe la noi, astept cu dor anotimpul unor gratare cu mici bine stropiti cu bere la adapostul umbrei generoase ale unei bolti de vita.....
Mai Ozzy - de (anonim) la: 22/04/2004 08:19:39
(la: Guns'n Roses sau numai trandafiri?....)
Chiar daca pushcociu este un cadou si inca functional, eu zic sa faci ceva estetic cu el, mai, ca doar esti artist. Cumperi un secreteer mai vechi ceva, de antikariat, si il amplasezi in hol la intrare, linga cuier. Pa secretreer acum, mai pui o vaza de flori din sticla, in care odata la 2-3 zile pui flori proaspete , in functie de sezon. Linga vaza de sticla amplasezi pistolu dupa ce in prealabil, scoti frumos gloantilii din butoi, si le golesti de pulbere. Gloantele se pot lipi in mod artistic pe vaza de sticla cu un lipici la secunda. Toata aceasta combinatie se poate decora in functie de anotimp cu ghinde,castane,flori uscate , mere.pere, nuci ,monoclouri si esarfe. De tras(poate mitza de coada,ca am inteles ca ai o pisica) nu o sa tragi NICIODATA, asa cum spui in mica ta postare. Iar daca e sa mori acum, mori alunecind si pe o coaja de banana ,daca e sa-ti vina ceasu. Asa ca pistolu ala vad ca te blocheza mental acum, ca il vizezi noaptea si care mai e si patat de singe din cite inteleg eu. Nu-i lucru curat cu el. Dar asta e o alta problema. Deci lasa viata sa curga asa cum iti este scris acolo undeva. In fata destinului nu ai cum sa te opui.

Cactus………One way or……another
#14326 (raspuns la: #14304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The child in all of us - de Little Eagle la: 26/05/2004 15:03:14
(la: Viata e o joaca)
Draga si scumpa sora,

Am 48 ani,caut intelepciunea,poate uneori sunt mai matur,dar de cele mai
multe ori sunt copil,I'll Be forever un teenager.Chiar si la 70 ani,daca apuc acea varsta,depinde cum imi e scris de soarta.
Sotia mea ma considera a little boy,dar si ea se comporta ca un copil mereu si avem intre noi tot felul de vorbe si fel de comportament ca de copii si parerea mea e ca este bine.
Trebuie sa fii ceea ce esti si sa faci ceea ce simti in viata.
Cine la varsta mea umbla imbracat doar cu jeans si poarta t-shirts cu jimi Hendrix,Ozzy Osbourne,Black Sabbath sau AC/DC,sau Who??Cu par lung in plus??
Asa vad lucrurile.Ai dreptate in textul tau.
Dar desigur ca trebuie in viata sa-ti asumi anume responsabilitati care nu apartin varstei copilariei,familie etc.

Cred ca cele mai frumoase momente din viata ce am avut au fost in copilarie
,nu te gandesti decat la joaca,nu-ti pasa de plati si datorii si credit cards.
la fel si in liceu sau la colegiu ori facultate.
dar personal inca pastrez in mine copilul ce am fost mereu.Cum poti sa-l alungi din tine?Ar fi nenatural firii umane.

E bine sa fii copil,inseamna sa razi,sa te joci sa ai prima iubire,sa ai cosuri pe fata,sa crezi ca devii matur...dar de fapt nu esti inca insa crezi ca esti mare stiutor si filosof al vietii.
E parte din viata un anotimp al vietii.
Iubeste primavara vietii draga surioara,bucura-te de ea in fiecare zi,traieste clipa,a trai din amintiri uneori e bine,alteori nu este.
Ai 24 ani,am fost si eu candva 24 ani si tot copil am ramas.

Cand iti scriu acum am din nou 24 ani,nu-i asa ca life is beautiful?
Te iubesc mult si te ador,esti sora mea de suflet,

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



































alaturi de tine.... - de (anonim) la: 05/07/2004 17:30:52
(la: Sa te caut)
………..Valatuci de fum, de praf, rostogoleste frunze, dansand cu ele, un fuior de vant transparent si evaziv se iveste inaintea pasilor mei.Imi rapeste placerea de a-mi cufunda ochii in culoarea zugravita de octombrie pe trotuare, nu inainte de a-mi trage sufletul , oftand , gandindu-ma ca se sfarseste si aceasta luna, fara a vibra in galben, ocru, purpuriu.
Cu gandurile aninate de crengi, adulmecand mirosul ploii ce se anunta , imi plimb pasii incercand sa inteleg in ce secunda m-am desteptat si m-am trezit la viata.Oare ce energii s-au rasculat , simtindu-mi chemarile?
Plang.
Este si aceasta o modalitate de a multutmi, dar nu stiu cum ar trebui sa o fac mai bine de atat.Consider ca a plange de fericire este cel mai mare dar care poate fi facut unui om, este o stare de gratie la care putini muritori ajung.
Printre lacrimi , caruselul in care se leagana frunza de frunza, capata alte dimensiuni, fantastice.
Intind mana.O frunza isi pune stavila dansului si cauta putina caldura……
E un gest calm, pios prin care aduc ofranda zilelor de toamna si incerc s ama regasesc printer nervurile sangerii .Cateva picaturi spala culoarea , o prelinge, o uniformizeaza , curatand frunza de praful atator amintiri.Sufera, se strange, doar cu atat mai ramasese dupa o vara torida,cu amintirea mangaierilor pitite si se chirceste si marginile ii sunt arse.Mai are viata doar atat cat sa se lipeasca de pamant, sa devina una cu tarana. O las sa alunece, dirijandu-I plutirea , nu inainte de a-I sorbi culorile si tremurul.
Reusise sa ma opreasca din plimbarea mea fara tel, o simpla biciuire a toamnei.Am simtit in lacrimile prelinse de pe-o geana , un intreg murmur de frunza .
Emanam tristete. Dar totusi eram fericita in cel mai intim colt , tremuram de speranta .
Poate ca sunt ciudata, poate ca sper prea mult, nu reusesc sa “revin cu picioarele pe pamant”;inca simt ca legatura mea cu universal este la nivelul frunzei, al zbaterii de aripi.Totul incepe acolo unde se si termina.In cerc ma regasesc , in rotunjimea marului, a boabei de strugure, in picatura de apa, printre anotimpuri, incepand in toamna si sfarsind prin ea.
Si cu toata aceasta frangere si tanguire a frunzelor rotunde, a celor palmate, a altora prelungi si fine,este atata liniste si pace in aer, fuioare fine de ceata se ridica si aluneca peste copaci, luand cu ele tot freamatul , lasand in urma doar speranta ca anotimpul viitor este un alt inceput plin de promisiuni , sfarsind prin regrete.


Ozzy - de Sheherezada1001 la: 08/07/2004 20:54:34
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Iubesti - când ulciorul de-aramã
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnã,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavã icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrãmatã ca-n rana
strãvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti sã culegi printre umbre
bãlaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptã
cã-n lume doar inima este,
cã-n drumuri la capãt te-asteaptã
nu moartea, ci altã poveste.

Iubesti - când întreaga fãpturã,
cu schimbul, odihnã, furtunã
îti este-n aceeasi mãsurã
si lavã pãtrunsã de lunã.

~ Lucian Blaga - Iubire
Ca o completare a comentariului d-lui Sanjuro
#17515 (raspuns la: #17464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca ceva care m-a marcat.. - de Jimmy_Cecilia la: 13/07/2004 20:42:25
(la: De Dragoste)
timp de mai multe luni, in fiecare dimineata, ori unde ma gaseam prin lume, pe orice anotimp, am primit cu Interflora, sau cu DHL, câte un trandafir rosu
fara nici un cuvânt, dar stiam si intelegeam significatia..
moderna sau...normala? - de sanjuro la: 14/07/2004 15:32:55
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Eu am mai fost casatorit, si am doi copii mari, (baiatul student, fata 18 ani). Sotia, (suntem casatoriti de doi ani, si suntem impreuna de trei), nu a mai fost casatorita, si nu are copii.
Copiii mei o plac, si ea pe ei, si se simt bine impreuna cand ne intalnim, pentru ca in familia mea din Ploiesti este un fel de Sicilie, si la evenimente ne strangem cu totii si petrecem cu bucurie.
Avem job-uri complet diferite. Si hobby-uri la fel, dar si destule lucruri in comun.
O data la 2 -3 saptamani plec la pescuit, iar ea isi petrece acest timp cu prietenele, sau se duce la o matusa varstnica, care este singura, si mai are nevoie de ajuitor. Asta cand nu invatata tot felul de tratate de penalogie, drept constitutional si alte chestii de care eu nu m-as apuca in veci, (face a doua facultate, si este un fel de hobby pentru ea).
In restul weekendurilor iesim la iarba verde, mergem la film sau la spectacole, in functie de vreme. Seara ne intalnim acasa cam la aceeasi ora, si dupa cina mergem de regula la plimbare in Herastrau, (la 15min. de mers pe jos). Uneori ne oprim la o terasa si bem o bere, stand pana mai tarziu...
Eu gatesc si fac o buna parte din piatza, mesteresc lucrurile necesare prin casa, iar ea face...restul. Facem insa in asa fel incat sa avem cat mai mult timp liber impreuna.
Am trei prieteni buni cu care ma intalnesc "oficial" de 4 ori pe an, fiecare fiind responsabil in a organiza cate o petrecere intr-un anotimp. Mie mi-a revenit iarna, si este placut cand ne intalnim cele 4 perechi, si dansam, bem, mancam si cantam pana la ziua...Ea are prietenele ei cu care se viziteaza cand vrea, si cu care iesim si impreuna uneori. In concediu mergem doar noi doi, pentru ca ne place sa fim mai intimi atunci...De regula la munte. De Pasti mergem la parintii ei, in nordul Bucovinei, unde sunt obiceiuri mai frumoase decat in Muntenia, si stam cateva zile.
Cheltuielile comune sunt suportate de fiecare in mod egal, dar in afara de aceste cheltuieli, fiecare face ce vrea cu banii lui. In caz de forta majora, (boala, sau alt necaz), fireste, nu se mai tine cont, iar celalalt il ajuta pe cel aflat in necaz cu absolut tot ce-i sta in putinta, (moral si material). Este armonie, si petrecem mult timp impreuna, fiind totodata si destul de independenti. Ne simtim liberi si ocrotiti de celalalt in acelasi timp.
Este aceasta o casatorie normala sau una moderna? Eu cred ca si una si alta...
#17860 (raspuns la: #17843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa Ridem - de LMC la: 18/08/2004 18:56:02
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Am facut o excursie pe internet si uite peste ce am dat. Nu stiu cine este autorul dar sper sa va placa.

DEFINITII

Daca se fereste de masini este un pieton,
daca se fereste de taxe este un om de afaceri,
iar daca se fereste de raspundere este un .. om politic.

Abur: O apa inebunita de caldura.

Ambitia femeii: Sa fie cantarita si sa fie gasita usoara.
(Mene, mene, tekel upfarsim)

Ambiguitate: este ca un orb ce cauta intr-o camera intunecata
o pisica neagra, care nu este acolo.

Batranete: varsta la care, desi stii toate raspunsurile,
nu te mai intreaba nimeni nimic.

Biblioteca: Un loc in care mai traiesc inca cei morti.

Bogatas: Un om sarac, dar cu bani.

Buruiana: O planta ilustra cu virtuti inca nedescoperite.

Calatorie: O experienta care ne umple sufletul in timp ce ne goleste buzunarele.

Cascat: Calea aleasa de natura pentru a le ingadui barbatilor casatoriti
sa mai deschida si ei gura.

Celebritate: Avantajul de a fi stiut de oameni care nu te cunosc.

Cleptoman: Un hot bogat.

Comunist: Unul caruia ii place asa de mult ceea ce n-are
incat vrea sa te impiedice si pe tine sa le ai.

Educatie: Ceva ce-i ajuta sa reuseasca pe cei fara inteligenta.

Economist: Un expert care va sti sa explice maine de ce
predictiile facute de el ieri nu s-au implinit astazi.

Expert: Un specialist care stie din ce in ce mai mult
despre din ce in ce mai putin.

Cantor: Cantaret religios care canta pe nas dupa ureche.

Degetul mare de la picior: O parte a piciorului
folosita in intunerec pentru gasirea mobilei.

Doctor: Unul care ia plata cand Dumnezeu vindeca.

Expert guvernamental: Unul care stie sa complice lucrurile simple.

Erou: Unul caruia i-a fost prea frica sa fuga.

Eroi: Putini am fost, multi am mai ramas!

Flatare: Abilitatea de a-i descrie pe altii asa cum se vad ei insisi.

Gentlemen: Un barbat care tine usa deshisa pentru ca sotia lui sa poata cara in casa cumparaturile.

Gandire: Dialogul sufletului cu el insusi.

Gradina zoologica: Un loc unde animalele sunt duse ca sa studieze obiceiurile oamenilor.

Iarna: O parte din an in care se face tarziu devreme.

Imaginatie: O insusire care-i ajuta pe unii politicieni sa se creada oameni de stat.

Imigratie: Cea mai sincera forma de flatare a unei natiuni.

Intuitie: Ceea ce o ajuta pe o femeie sa-si contrazica sotul mai inainte ca acesta sa deschida gura.

Lege: O plasa in care se prind fluturii si peste care zboara vulturii.

Lux: Ceva ce nu-ti trebuie neaparat, dar de care nu te poti lipsi cu placere.

Maturitate: Capacitatea de a indura nesiguranta.

Melancolie: Placerea tristetii

Moda: Un fel de uratenie intolerabila pe care trebuie sa o schimbam la fiecare sase luni. - Oscar Wilde

Nenorocosul: Omul potrivit la locul nepotrivit.

Nerabdare: O asteptare grabita.

Diferenta dintre o operatie minora si una majora: cea minora este intotdeauna cea de care are parte altul!

Ospatar: Unul care crede ca banii cresc pe ... tavi.

Politician: Unul care te strange in brate inainte de alegeri si de gat dupa ele ...

Care-i diferenta dintre un politician si un om de stat? Un politician urmareste binele celor de acum, in timp ce omul de stat urmareste binele generatiilor viitoare. Unul cauta popularitate, iar altul progres.

Padure virgina: Un loc in care mana omului n-a pus piciorul.

Proverbe: concluzii scurte scoase din experiente indelungate.

Simpatie: Durerea ta in inima mea.

Tact: Arta de a-ti face dreptate, fara a-ti face dusmani!

Tara democratica: un loc in care oamenii spun ceea ce gandesc fara sa se gandeasca de doua ori mai inainte.

Umbrela: Un acoperis portabil.

Vara: Anotimpul in care copiii trantesc cu putere usa pe care au lasat-o deschisa toata iarna.

Viata la oras: Cateva milioane de oameni care-si traiesc singuratatea impreuna!

Vulpe: Un lup care trimite flori.

Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
doamnelor si domnisoarelor, - de sanjuro la: 08/11/2004 15:55:31
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
"intotdeauna" inseamna inclusiv vara pe canicula, la 40 de grade. Adica posibilitatea aparitiei a tot felul de probleme, (dermatite, etc.)
Barbat fiind, pot spune ca in anotimpul cald ochii iti fug lesne spre un picior bronzat delicat, cu piele fina. Ciorapi, (evident ca SINTETICI!), in toiul verii imi sugereaza ca respectiva persoana vrea sa ascunda ceva...
Nu ar fi fost normal ca sa existe si posibilitatea de a opta pentru varianta: " atunci cand este necesar"?
Pentru cele 6 doamne care au votat "intotdeauna": nu va cred ca purtati ciorapi INTOTDEAUNA!
INCURAJARE - de (anonim) la: 11/11/2004 12:46:57
(la: Noiembrie)
Suflete, noiembrie este frumos,este marea legatura intre toamna si iarna,intre anotimpul starilor de spirit si cel al sarbatorilor;este pasul fara de care nu putem gusta pe deplin Nasterea Domnului.Esti un norocos ca esti nascut in aceasta luna.Stiu pe cineva drag mie , nascut in noiembrie....
fefelinelor, - de Hypatia la: 16/11/2004 18:19:29
(la: Trancaneala Aristocrata)
ia luati voi o pauza si cititi la
http://www.cafeneaua.com/node/view/782
am pus un banc la tema si anotimp. E super ! Eu am ras cu lacrimi. Sper sa va placa si voua.
Numai bine!
Hypatia
#28897 (raspuns la: #28823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
paianjenul - de nasi la: 04/01/2005 22:50:43
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
scriai mai devreme

"((...CREATIONISMUL sustine ca, inainte de POTOP - cind conditiile climaterice de pe planeta Pamint erau diferite de cele actuale

- datorita efectului de sera creat de sfera de apa (suspendata in atmosfera sub forma de vapori... si) care prin condensare avea sa cada pe pamint sub forma de (prima) ploaie la potop -

nu numai plantele si animalele apareau in "jumbo"-size... ci si oamenii... Daca se admite ca ar fi fost posibil ca Adam si Eva sa fi avut primul copil la 130 de ani*... si sa mai fi trait inca 800 de ani dupa aceea - cum de altfel afirma Geneza 5.5 - eu as zice ca au avut timp la discretie sa se... multiplice... chiar fara sa se stress-eze... "

intr-adevar, conditiile climaterice erau foarte diferite.... atit de diferite incit, luind in calcul si evolutia calendarului peste milenii si la diferite natii, eu cred ca povestea cu 130-800 de ani o interpretam astazi putin diferit fata de ce s-a vrut ea a fi. nu este vorba de adevarat sau fals (sau "gogorite biblice" cum le place unora sa spuna), ci e doar o chestiune de interpretare si de evolutie (in sensul de schimbare) umana. este foarte posibil ca la vremea respectiva, omenirea sa fi avut un calendar, si este si mai posibil inca sa fi definit acest calendar in functie de "anotimpuri", sau de anumite cicluri climaterice (anotimp ploios, secetos, sau rece, cald, etc) ori cicluri astrale.
si atunci stau si ma intreb daca nu cumva un an de 365 zile, asa cum il stim noi acum, ar putea cuprinde foarte bine mai multi ani din cei de pe vremea lui adam si eva? in fond, anul vechilor egipteni se invirtea in jurul nilului si a inundatiei care avea loc in conceptia lor o data pe an, dar facind calculul in termeni contemporani, iese cam de 2 ori pe an (daca nu ma inseala memoria?)
si uite ce mi-a sarit mie in ochi: daca tai 0, ramii cu virstele de 13-80. biologic vorbind, organismul uman este capabil de procreere la virsta de 13 ani si este capabil sa supravietuiasca vreme de 80 de ani (ceea ce definim astazi ca "an"). daca pe vremea lui adam si eva "anul" era o zecime din ceea ce inseamna astazi un an....probabil ca asta ar insemna aproximativ o luna si ceva. poate ca atunci, pe vremea lu' pazvante se ghidau in masurarea timpului dupa ciclurile lunii - doar are 4 faze ca si anul 4 anotimpuri (desi astazi astea nu au decit 28 de zile, dar asta este astazi; nu poate spune nimeni 100% sigur cum se invirtea luna in jurul pamintului cu milioane de ani in urma) sau altceva de genul asta - evolutia stelelor pe cer, sau pur si simplu conditii climaterice - cine stie.

si mai e o chestie. daca biblia spune ca dumnezeu (acel ceva sau cineva pe care il definim cu conceptul de "dumnezeu") l-a creat pe adam dupa "chipul si asemanarea sa", nu trebuie sa luam fraza ad-literam. cum arata dumnezeu asa ar trebui sa aratam si noi cu totii, nu? n-ar trebui sa fim unii albi, altii negri, altii galbeni, sau rosiatici (ca indienii americani). n-ar trebui sa fim unii blonzi, altii bruneti sau roscati. si bineinteles, nu ar trebui sa incaruntim cu totii. si bineinteles, n-ar trebui sa ne schimbam dimensiunile pe parcursul vietii (daca ne nastem cintarind 3-4 kg tot atit ar trebui sa avem toata viata, n-ar trebui nici sa ajungem de 1 metru si ceva- 2, daca suntem 'dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu" interpretat ad-literam). ca sa nu mai vorbesc genetic, cit de diferiti suntem. amprenta degetelor este posibil sa mai gasesti 2 identice la 6-8 milioane, dar amprenta genetica este unica (cel putin pina acum, probabil ca in timp va fi posibil sa se dovedeasca ca se pot gasi 2 amprente genetice identice la citeva zeci de miliarde - cine stie)

cred ca aici intr-adevar trebuie sa luam in considerare evolutionismul si efectul mediului asupra evolutiei umane, si sa citim biblia si din alte puncte de vedere - in fond este o istorie a umanitatii.

#32697 (raspuns la: #32274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...