comentarii

anticariat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Anticarul si pro carul - de George Nicolae la: 02/10/2005 23:30:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am nimerit intamplator la un targ al anticarilor de pe la Universitate. Am plecat cu o insigna pe care scrie mare PRESS si cateva imagini pe care le-am pus la http://www.paginiweb.com/blog/?p=120 .
Anticariatul porno - de ampop la: 24/04/2013 09:17:55
(la: Fratia piciorului)
Mi-am adus aminte de anecdota cu omul care intra intr-un sex-shop si cere filme porno. Vanzatorul ii indica: pai...avem filme cu barbati cu barbati, femei cu femei, barbati cu animale, femei cu animale, barbati cu obiecte, femei cu obiecte, barbati cu urina si excremente, femei cu urina si excremente, barbati cu decedati etc. Omul sfios intreaba...dar de barbati cu femei, unde gasesc filme porno? Pai, domnule, dincolo vis-a-vis...la anticariat!
#645149 (raspuns la: #645148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asa este, Claudiu! - de sanjuro la: 17/10/2003 03:51:59
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
inchipuie-ti ca am citit si posed toate cartile lui Eric Maria Remarque ce au aparut pe la noi! Inclusiv "Obeliscul negru" pe care l-am cautat vreo cativa ani buni prin anticariate.
As mai adauga Somerset Maugham, (Luna si doi bani jumate'), si mai sunt destule...

sanjuro
#1519 (raspuns la: #1517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pif Gadget - de gabi la: 20/10/2003 00:11:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat.
Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza.

O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...)

O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina.

O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea.
In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul.
Curios lucru - de Alice la: 20/10/2003 09:24:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
cum ai pus paranteza cu "ce te lauzi" la timp!:):):)
"alo, aici nu-i biblioteca" mi-a spart auzul de nenumarate ori in librarii.
Cand bat anticariatele (chiar si pentru izul de carte veche!)e...cam la fel.
Exista niste lucruri mici (ca fraza asta rostita cu scarba si cu mainile-n sold!)in Romania care-mi trezesc pitici dementi in creieri si care-mi striga, cam de doua ori pe an: "fugi, cat mai poti, si inca ai cu ce!":):)

Gabi si Pifu’ lovit-au fix in moalele sufletului meu batucit de uitare!
#1719 (raspuns la: #1709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dar este adevarat ca ... - de JCC la: 31/10/2003 06:20:33
(la: Mobile de anticar sau cum alegem mobilele in casa..)
dar este adevarat ca multi tineri prefera mobile moderne..
am fost zilele trecute la "Troc des Iles" sa caut ceva, m-am dus cu un prieten anticar,

nebunie curata... adevarate comori ce sunt acolo.. pe un pret de nimic
prietenul isi face piata acolo, directorul ne explica, mai bine zis prietenului, dar eu am profitat, ca 80% vine de mosteniri,
ca au golit castele intregi, cumparate de japonezi (din domenii viticole), pentru "francul simbolic"..
#2791 (raspuns la: #2785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plictisitor - de sugardaddy la: 10/11/2003 11:54:56
(la: sindromul catalina...)
Ce gasesc unii plictisitor ,altii gasesc interesant si invers:)
Eu de exemplu gasesc plictisitoare aceste retete de bucatarie si creme de piele pe care unii le stim de la Adam baba Adam .:) Asta-i un forum de discutii mai adinci aam dedus eu si nu de retete culinare si cosmetologie care au inceput sa se repete la nesfirsit ,creme,iaurturi,etc.
Uite, zic eu ,de ce nu-si cumpara unii o carte de bucate Sanda Marin de pe la vre-un anticariat de fapt cea mai buna carte de bucatarie romaneasca. Aveau si comunistii si ei ceva bun de oferit :)
#3904 (raspuns la: #3596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ne-fiind scolit in arta, eu a - de relu la: 01/12/2003 10:37:45
(la: Fratia pre-rafaelita)
Ne-fiind scolit in arta, eu am descoperi pre-rafaelitii din intimplare acum citiva ani, si este curentul meu preferat in pictura. Cel mai mult imi plac picturiile:

Mariana in the Moated Grange
The Bridesmaid
The Blind Girl
Ophelia

de John Everett Millais, care se pot gasi usor la http://www.preraphaelites.com/paintings.asp (Apropo Daniel, ar fi fost fain sa putem sa adaugam imagini la mesaje, dar cred ca cenzura ar fi un cosmar.)

Dupa cum am spus deja, ne-avind sub centura un curs de apreciere a artei, eu ma supun simtului propriu aestetic. Daca-mi place, imi place. Si pre-rafaelitii imi plac in general. Dar tot asa imi place si Michelangelo. In schimb, ma uit la Picasso si inteleg ce spun altii ca este un geniu in pictura, dar nu-l inteleg in mod profund. Citeodata mi se pare ca inteleg o pictura de-a lui, altadata mi se pare ca-mi place, dar nu sint sigur. De exemplu ma uit la Guernica si imediat recunosc calitatea si geniul din aceasta pictura, dar nu pot sa verbalizez amanunte despre valoarea ei. Apoi am citit un articol intr-o revista specializata in arte si subiecte umaniste, care a aparut print anii 60-70 (Horizon) tiparita undeva in Ohio cred, si se mai gaseste in anticariate -- o revista de calitate ceva de speriat. In orice caz, acest articol era despre Picasso, si parte din articol era o analiza a picturii Guernica. Simbolismul explicat de articol era mult mai aprofundat decit eu am fost in stare sa produc. Dupa ce am citit articolul, bineinteles ca aprecierea picturii de catre mine s-a schimbat. Dar altfel...? Cubismul se pare ca ar trebui sa vina cu un "manual de folosire."

Orice opera de arta de ceva valoare (dupa parerea mea) este un vehicol pentru doua lucruri (sau numai unul citeodata): 1) mesaj 2) frumusete. Mesajul e o idee sau idei, de obicei spun ceva important despre conditia umana (in general sau despre tine insuti, cind o privesti). Frumusetea este pur si simplu frumusete. Picturile pre-rafaelite de mai sus ma atrag pentru frumusetea lor in primul rind, si numai in al doilea rind pentru ideile pe care vor sa le spuna. Cred ca Picasso e invers; ideile sint mult mai puternice, si aestetica visuala vine mai la urma.

N-avem pe nimeni pe aici care le are cu artele plastice sa ne explice mai mult care e ce e?

-Relu
Anonima mesaj 8252, din Toronto... - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 13:42:18
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Incerc sa-mi potolesc vocabularul, dar un mesaj cum asta.. si fara alte comentarii..
Anonimo din Toronto, zi multam c-ai fost gazduita la "ochi" doua saptamani si n-ai dormit pe strada.
Dar ce? Vroiai mura in gura?
Ai bratzele rupte? ("le bras cassés"), ia-te de mânuta si du-te si lucreaza ca muncitoare, ca asta o sa gasesti ca lucru...asta in primul timp, in loc de a te plange... sau lenea te impiedica?
auzi, matematiciana-informatica.. ce mare brânza.. in occident si copiii de 7 ani stiu sa manipuleze mai bine un computer decat cei din RO..
Sa te fi informat inainte, ce se cauta, informaticiana cum esti, sunt atatea situri , mai era si Consulatul canadian, sa-i fi intrebat..

Sa fi disparut cainii in Canada? Covrigi or mai fi iei, dar cum nu-s mai cainii sa-i transporte, trebuie sa te misti un pic sa-i cauti...
Anonimo, sunt dura, dar nu meriti sansa de a fi in Canada..

Stii tu ce-am lucrat cand am ajuns eu in FR?
Aveam 2 diplome chimist si inginer geo-petrolier..amandoua recunoscute.. nu cunosteam limba, doar latina, engleza, româna si araba (ca rusa..)
6 luni am facut ore de menaj la negru, dar menaj care francezele refuzau sa-l faca, apoi desen industrial, traducator tehnic si abia dupa un an am gasit post de inginer in industrie, subplatita in plus..
si cum legislatia s-a schimbat intre timp si ori faceam facultatea de farmacie (lucrand in acelasi timp) ori pierdeam serviciul (ca trebuia o diploma de farmacien mai nou pt a fi responsabil de fabricatie in industria materiilor prime farmaceutice) si am facut-o, si cu un copil mic de un an, si tocmai ma separasem de sotzul francez)...
chiar daca dormeam 3 ore pe noapte si nu mai tineam aproape pe picioare, noroc ca aveam vitaminele gratuite de la serviciu..
Sa ma plang, dar n-aveam timp nici sa mai stiu cum ma chiama...

Nu stii sansa pe care o ai, nu stii s-o apreciezi, du-te in Romania, intoarce-te imediat si lasa locul in Toronto altui emigrant care il va merita..

Si sa-ti mai spun altceva...
Am intalnit saptamana trecuta la Nice doi romani
Aveam un apartament in centru Nice, pe care l-am vandut. Era mobilat cu mobile de epoca, Regenta styl Rocaille, le-am vandut la un anticar, ca unde stau este mobilat, iar alt apartament la Nice este si el mobilat..

Sunt mobile in lemn masif, scultate in lungimea trunchiului de copac, chiar desfacute cantaresc greu, cand le-am adus au trebuit 3 oameni sa ridice numai frontonul dulapului..

Vine deci tehnicianul, el doar montaj si demontaj, si doi tineri firavi.., incep sa le spun ca le trebuie mai multi oameni la transportat...
Uimirea, tinereii le iau toate piesele si le transporta.
Vine unul si-mi zice in romaneste "vorbiti româneste, ca numele vi-i român?"
Erau 2 români de pe langa Hunedoara, baieti cu scoala, cu diplome, lucrau la negru de vreo 2 ani, dar ce mai lucrau, ce vointa sa lucreze!
6 ore nu s-au oprit.. unde a trebuit la inceput 4 barbati francezi, ei doi au facut totul, in timp record si fara o zgarietura... si erau 4 etage fara ascensor ca e interzis la mutare si nici nu intrau...
si etaje de cladire burgheza, unul inalt de 4 metrii, cam cum 6 etaje obisnuite.
Au dormit la inceput pe strada, au mancat la supa populara...
anticarul francez, imi spunea ca atunci cand trebuie oameni cu cinste maxima si sunt lucruri de pretz, pe ei ii ia, ca vor fi angajati legal
Tot anticarul zicea : "daca toti francezii ar fi muncitori si cinstiti ca românii..."
Astia da, romani, ne fac cinste! Iti dau chef sa-i ajuti, sa faci ceva pt ei, sa le gasesti de lucru pentru week-end, sau in zilele cand nu lucreaza (lucreaza cu anticarul 3 zile pe saptamana doar) si am s-o fac, ca merita...
unul avea nevasta si copil in Romania, lasati acolo, se duc in fiecare 3 luni, acum ii duce anticarul cu camionul, ca a fost convins sa caute mobile si sa cumpere si in Romania
Anticarul a fost in familiile lor in tara, o rupea un pic in romaneste... amandoi isi construiesc casa in Romania...
Astia doi merita occidentul si ne fac cinste..
Curios ca sunt dati de exemplu pt cinstea si munca lor.. de ce oare?
Dar tu anonimo?
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Romania Plus minus AFPR - de BRATU la: 17/06/2004 00:12:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai in mapa nu erau informatii privitoare la juriul concursului.
Eu cred ca asta a fost buba concursului; care nu consta in organizarea, ci in finalitatea acestuia.
Oamenii prezenti la vernisaj au fost oarecum uimiti de faptul ca juriul a ales niste fotografii, in favoarea altora :) Evident, asta trebuia sa se intample :)
Chiar mie ca si simplu privitor mi s-a parut contrastant modul total in care a fost pregatit evenimentul (cu cele spuse mai jos) - si finalitatea acestuia, data de jurizare.

Iar modul cum au procedat afeperistii mi se pare jenant. Chiar daca retragerea lor ar avea legatura cu faptul ca au considerat ca lucrarile participantilor erau atat de slabe, incat nu meritau un dram de atentie, tot jenanta ramane situatia. Si explic si de ce: AFPR-ul nu face nimic pt fotografia din Romania. Asa ca nu are dreptul sa emita si pretentii; nu are nici o imagine de aparat.
Cand ma uit pe site-ul AFPR-ului parca citesc o carte luata din anticariat, cu poza lui Ceausescu sub coperta. Nu stiu de cand sta site-ul lor acolo, dar de exemplu al meu e montat de aproape 4 luni si am avut peste 26.000 de vizitatori. Al lor indica doar peste 7.000. Eu sunt un biet amator iar ei sunt... ei bine, sunt multi. Asa ca parerea mea se mentine: jenant.
#16312 (raspuns la: #16302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un fan inrait - de django la: 01/11/2004 10:08:10
(la: Jazz)
la Cluj se face de catre dr. Iosif Viehmann, un curs de Istoria jazzului, la Masteratul de Studii Americane si la Aacdemia de Muzica Ghe. Dima, un optional, impreunua cu jazzologul si poetul Virgil Mihaiu.
Am aflat destul de tarziu de ele, eu cautatnd pe rupte muzica, swing, orice. Am cautat 6 luni de zile in anticariate discuri cu muzica swing, de la Electrecord, credeam ca au interzis/o de tot comunistii, sau ca a fost numai un vis...acum am cam tot ce era pe placi, la noi in Republica...
Eram in anul III de Drept si ma ceream de la seminariile de Drept Comercial, de la profa, care era o fosta studenta a lui Virgil Mihaiu. Parlola noastra era sa ii transmit salutari profului, si o faceam. Am ramas bun prieten cu Viehmnann, si ma pot mandri ca mi/a acordat prietenia, ... la noi inca mai trebuie facute multe pt jazzz.
Mi/am virusat ca;culatorul de la birou de cateva ori cu jazz furat de pe net. Sunt foarte scumpe cdurile de jazz, mama lor de occidentali.
Ma bucur ca la CJ este o atmosfera de jazzomanie, ca sunt cred cei mai multi jazzologi si jazzfani pe m2 din tara...E drept ca in Capitala se asculta in club, dar si la noi se mai face cateodata.
p.s. in jargon, fanele jazzului sunt fanuzze...
amsterdam... - de sanjuro la: 12/11/2004 14:39:55
(la: vacanta ce mi-o doresc)
Am avut un ghid formidabil in persoana cumnatului meu, care cunoaste foarte bine orasul, si mi-a aratat unele dintre cele mai interesante parti din el...
Inca de la gara, care are vreo 150 de ani, si este absolut superba, esti intampinat de o mare de flori, pentru ca in Amsterdam ai sa gasesti florarii la tot pasul, (ca si mici berarii, de altfel). Saltimbaci, mimi, cantareti ambulanti, (am vazut chiar si orchestra de alamuri din Leningrad!), se produc prin mai toate pietile din Amsterdam. Este un spectacol permanent, de fapt. Atmosfera este extraordinara, pentru ca fiind un oras cosmopolit, intalnesti mai toate semintiile globului, care se manifesta fiecare in legea sa. Am vazut pana si mongoli imbracati in costume traditionale, (cred ca faceau parte dintr-un ansamblu folcloric).
Expozitii, muzee, galerii de arta, pictori pe cheiurile canalelor, si vaporasele care trec necontenit pe sub arcadele podurilor. Cladirile te uimesc, pentru ca alaturi de unele vechi de sute de ani, rasar altele ultramoderne, dar totul intr-o perfecta armonie.
Oamenii sunt destinsi si veseli, si n-ai sa intalnesti pe unde te duci decat zambete...
Seara...Ei, seara si noaptea in Amsterdam...in cel mai libertin oras din lume...Va las pe voi sa va imaginati, pentru ca sunt sarace cuvintele.
Da, am fost si in Red Lights District, si am vazut in vitrina sex-shopurilor niste bizarerii ce ar pune pe ganduri si pe cel mai imaginativ dintre noi. Femei in vitrina, cu varste cuprinse intre 18 si 50 de ani, de toate rasele si...dimensiunile, si pentru toate buzunarele. Mai sunt si destule teatre, in care actorii fac sex pe scena, dar nu am intrat. N-am indraznit sa intru nici in zona "gay", ca sa nu fim acostati!
Intr-adevar, se vand droguri usoare la liber, si simti mirosul de canabis de cum intri in cartier. Poti lua o priza, maxim doua in orice coffe-shop, dar n-am incercat.
Dimineata am mers prin anticariate si magazine de antichitati, si nu m-am putut satura de ceea ce am vazut. Fireste, am luat si ceva suveniruri: o mica reproducere dupa Van Gogh, (Noapte instelata), doi saboti mititei din portelan de Delft, si evident, o punga cu cepe de lalele olandeze, ceva ce n-am mai intalnit pe la noi, (culoare albastra!).
Multe ar fi de povestit, dar Amsterdamul TREBUIE VAZUT!
#28573 (raspuns la: #28415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca tu esti cel mai aproapte de adevar... - de MCG la: 25/01/2005 22:11:23
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Salut athos,

Intradevar nu exista religie adevarata sau religie gresita. Daca exista un Dumnezeu poate sa fie numai unul. Faptul ca unii il numesc Dumnezeu, altii Alah, altii Budha... si ca chiar si cei care il numesc la fel se roaga in feluri diferite nu inseamna ca o religie este corecta si celelate gresite...
Este numai o manipulare a celore care reprezinta fiecare religie si care incearca sa atraga cit mai multi "membri cotizanti".

In Australia bisericile Baptiste, Penticostale si alte biserici... (cel putine cele Romanesti) isi taxeaza membri cu pina la 10% din venitul personal.

Eu merg la biserica Ortodoxa, dar merg numai sa aprind o luminare pentru cei pe care i-am pierdut. Se pare ca "lumina" ca simbol este universal pentrui majoritatea religiilor. Deci nu pot gresesc prin asta.

Interesant pentru cei care sinteti in vest si sinteti interesati, incercati sa gasiti cartile lui "Lobsang Rampa" si poate o sa va schimbati idea despre religie si despre viata. Au fost interzise pentru foarte multa vreme, prin presiuni de la bisericile crestine, dar se pot gasi pe la anticariate.

Descultz
#34537 (raspuns la: #34458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
H-E-L-P!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! - de tot yo la: 28/01/2005 17:03:54
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
va rog mult.....are cineva cartea "obeliscul negru" de erich maria remarque de vanzare????(cartea nu s-a reeditat shi am nevoie de ea...am cautat-o pe la toate librariile shi anticariatele din galati shi nu am gasit-o.......dar am nevoie sa fie in stare cat-de-cat buna)....va rog.......daca ma puteti ajuta, scrieti-mi un mail pe adresa beji1989@yahoo.com !!!!!
beji... - de sanjuro la: 04/02/2005 16:00:22
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nimic nou pe frontul de vest
Soroc de viata si soroc de moarte
Arcul de triumf
Trei camarazi
Intoarcerea acasa
Iubeste aproapele tau
Obeliscul negru

Nu cred ca mi-a scapat nimic...Le am pe toate si le-am citit si rascitit.
Cred ca totusi Arcul de triumf este romanul ce m-a impresionat cel mai mult.
O sa caut Obeliscul pe la anticariat, (ma duc aproape saptamanal in pasaj la Universitate). Daca iti mai lipseste ceva din serie, da-mi de stire.
#35384 (raspuns la: #35121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumesc. Intre timp am afla - de atacs la: 07/03/2005 18:00:09
(la: Cartea rasului si a uitarii - Milan Kundera)
Multumesc. Intre timp am aflat si eu ca a publicat-o Ed. Univers. Din pacate, tot nu o gasesc.
Eu as vrea sa o citesc, dar si sa o cumpar, pt ca trebuie sa o dau inapoi.
Din pacate, nu e pe la nici un Anticariat in Bucuresti.

Asta e...Multumesc mult de ajutor.
#38497 (raspuns la: #37751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Codul? Un roman de aventura f - de simf la: 17/03/2005 09:51:38
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Codul? Un roman de aventura fara pretentii. Scris antrenant, genul de carte pe care s-o citesti cand vrei sa-ti umpli timpul, cu o adresare directa. Per total – un Harry Potter pentru adulti. Interesant mi s-a parut insa faptul ca a alaturat informatii reale, chiar le-a pus cap la cap (conform viziunii sale). Lectura cartii mi-a umplut timpul intr-un mod nedistructiv. Exceptand faptul ca m-a facut sa citesc si alte carti – gen Jan van Helsing – Organizatiile secrete si puterea lor in sec. XX – nimic notabil.
Dar am o maaare nedumerire: de ce se face atata zgomot pentru nimic?
In Romania, la 2 sapt. De la lansarea cartii ,deja o gaseai in anticariate. Deci oamenii au cumparat-o, au citit-o si… au vandut-o, neconsiderand-o utila in biblioteca…
Zaraza...ma bag si eu o tzara :) - de ampop la: 01/06/2005 11:52:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Intrebarea ta "cum explici erorile genetice? handicapatii de exemplu, oamenii nascuti cu sindromul Down. cum se explica existenta lor? o alegere proprie cumva? la cealalta varianta de raspuns nu indraznesc sa ma gandesc... :)))))" din punct de vedere "teologic" ar avea un raspuns relativ simplu, respectiv dupa alungarea din gradina Edenului Adam si Eva sub imperiul pacatului originar au pornit pe toboganul degenerescentei genetice. "Proiectul" initial al omului a fost prefect, insa prin liberul arbitru Adam a ales calea nesupunerii. Ca pedeapsa a fost alungat pe pamant, cu toate consecintele de rigoare, moarte, boala, degenerescenta. Dumnezeu nu are nici un rol in degenerescenta genetica a omului, ea izvorand doar din liberul arbitru a lui Adam.
Dim punct de vedere stiintific, scoate doar propozitia cu Biblia, Adam si esenta este aceeasi. Stiinta si Biblia pana la urma merg pe o mana. Cat despre homosexualism, ma abtin. Grupul pro-homo este oricum superior numeric. Va fi oare nevoie ca cei hetero sa fie obligati "prin lege" la o "experienta" homo? pe cand asta? Sau un criteriu la angajare sa fie macar bisexualismul, un fel de bilingvism sau pluricalificare sau curicalificare ? :)))) caci astia hetero nu prea mai au loc in lume. Apropo, imi aduc aminte de o anecdota: "Un tip intra intr-un sex shop. Priveste si cauta printre rafturi. Vanzatorul incepe sa-i prezinte marfa: aici avem articole cu barbati cu barbati, femei cu femei, barbati cu animale, femei cu animale, barbati cu obiecte, femei cu obiecte...Dar zice tipul, barbati cu femei unde aveti? Pai, zice vanzatorul...la anticariatul de peste drum". :)

Mario
#52601 (raspuns la: #52557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine nu l-a citit pe Lobsang Rampa? ;)) - de Cassandra la: 12/08/2005 23:44:33
(la: "Academia Cafeavencu")
Este impresionant, cred ca Lobsang Rampa ar trebui sa fie declarat personajul de capatai al acestui forum, este evident citit de o "multime" de membri ai Cafenelei, si ca sa dau numai citeva exemple:

"((...CREATIONISMUL sustine ca,#32786, de romanul_vesel la Thu, 06/01/2005 - 02:45

Unul dintre cei mai mari filosofi Agnostici, si maestru de Astral Travel (Meditatie Transcedentara) - Lobsang Rampa - un Tibetan care traieste in Anglia - a fost anatemat si cartile lui au fost interzise in multe tari, prin interventia directa a Vaticanului.
Daca nu era ceva adevarat in acel Manuscris descoperit in Peru si daca teoriile lui Rampa au fost gresite?!... Ce avea Vaticanul a se teme?

All the best, Alex
-----------------

cred ca tu esti cel mai aproapte de adevar...#34537, de MCG la Tue, 25/01/2005 - 22:11


Interesant pentru cei care sinteti in vest si sinteti interesati, incercati sa gasiti cartile lui "Lobsang Rampa" si poate o sa va schimbati idea despre religie si despre viata. Au fost interzise pentru foarte multa vreme, prin presiuni de la bisericile crestine, dar se pot gasi pe la anticariate.

Descultz
------------

visele si astral travel...#36112, de Dr Evil la Sat, 12/02/2005 - 08:43

Citeodata visam, ceea ce o reflectie a evenimentelor din viata curenta... dar citeodata sufletul se desprinde de trup si calatoreste. Aceasta este asa zisa: Astral Travel (mi se pare ca in Romania era cunoscuta de Mediatite Transcedentala). Mi se intimpla destul de des sa ma desprind de trup si din acest motiv am inceract sa studiez fenomenul. Am facut un curs sumar de Astral Travel am citit cartile lui Lobsang Rampa dar nu am ajuns la nivelul de a putea controla aceasta desprindere de trup. In sensul de a putea sa o fac in mod constient. Dar nu am reusit si nu cred ca am taria de a persevera...

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
-----------

maan#56683, de So Happyla Sat, 25/06/2005 - 03:29

Trecerile involuntare in Astrala se petrec mai ales in timpul somnului. Cea mai simpla metoda de a diferentia trecerea in Astral de un vis normal este sa te tragi de un deget. Daca degetul se prelungeste, ca o materia elastica atunci stii ca sufletul tau a trecut in astral.
Intoarcerea la realitate se face la fel de involuntar. Orice zgomot sau tresarire cauzata de un factor extern te readuce la realitate.
Lobsang Rampa spune ca suprapunerea dintre corp si suflet trebuie sa fie perfecta altfel la trezire poti avea dureri de cap sau o stare de latragie. Ca sa o remediezi trebuie sa te intorci la somn. Nu am experimentat nici o situatie in care sa mi se intimple acest lucru. Asa ca nu-l pot verifica.

So Happy

----------------



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: