comentarii

antinomice


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
ionel - de carapiscum la: 02/10/2004 09:45:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23986 (raspuns la: #23612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru DESTIN - de ueit la: 22/10/2004 12:16:14
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cum ai trimis doua comentarii voi incerca sa raspund la ambele aici.

"Sa vedem ce numim confuzii?"

Chiar asha. Ia sa vedem!

"Tu afirmi:
"Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet"
sunt in afara subiectului."

Pui la indoiala folosirea de catre mine a cuvantului doctrine in
stiinta...de acord?apoi revii cu ce am scris mai sus!!!???deci esti confuz de
acord?"

1) Fraza itzi apartzine:

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca
exista diverse doctrine."

Itzi aduci aminte? Tu ai spus-o. Nu m-am declarat de acord cu
formularea ta, doar tzi-am intors-o ca pe o intrebare. Deshi incepe sa devina
obositor te mai rog inca o data sa ne deslusheshti shi mie shi
celorlaltzi participantzi la forum care sunt aceste "doctrine". Nu am pretentzia
unor expuneri pe larg. Doar cum se cheama, daca eshti de acord cu ele,
daca da de ce da, daca nu de ce nu, etc. In felul asta o sa-ti pot
raspunde mai putzin "confuz" shi pote mai aflam shi ceva nou.

2) Facand abstractzie de punctul 1), perfect valid de altfel,
ratzionamentul tau este shi asha compromis. Unde vezi tu cuvantul
"shtiintzific" asociat cu "doctrine" in comentariul meu? Cine spune ca nu
sunt religioase? De altfel tu eshti singurul care poate shti despre ce
anume doctrine este vorba.

Confuz de acord, coane Fanica!

"Ce cunoastem despre acest cuvant doctrine unde il mai intalnim?"

Ce importantza are asta? Ne apucam sa studiem vocabularul limbii
romane? Parca ziceai sa nu deviem de la subiect.

"Eu te-am raspuns...

Unde mi-ai raspuns? La ce?

"tu ai localizat acest cuvant numai si numai in religie!!!???"

Or fi shi alte doctrine: economice, militare, politice. Ce relevantza
au insa ele raportat la nemurirea sufletului?

"De ce? transferi discutia numai pe plan religios?"
" ai "deturnat tendentios" subiectul catre religie."

In argumentatziile pe care le-am facut religia joaca un rol secundar.
Eu m-am bazat pe observatzii shtiintzifice, nu mi-am demonstrat punctul
de vedere atacand religia ci aducand argumente pozitive. Este insa
firesc sa abordez si religia, care dupa cum spuneau shi ceilaltzi
corespondentzi este in stransa legatura cu ideea de nemurire a sufletului.

A spune ca "transfer" sau "deturnez" discutzia in plan religios este absurd. Probabil
recunoshti asta:

"Credinta in nemurirea sufletului este impartasita aproape in
unanimitate de miile de religii si secte ale crestinitatii.O intalnim ca
doctrina oficiala a iudaismului.In hinduism,aceasta credinta sta la baza
invataturii reancarnarii.Musulmanii cred si ei ca sufletul traieste dupa ce
corpul moare.Animismul african,sintoismul si chiar budismul,predau
variatiuni pe nemurirea sufletului."

"Ai intrat in discutii cu si despre stiinta(pe care nici eu nici Mary ,nici Souris nu au combatut-o ci evident ii stim rolul ei.)."

Nu vad cum ai putea combate stiintza in sine. Cum insa eshti in evident dezacord cu unele din concluziile ei ma ashtept sa aduci argumente. Nutresc sperantza ca ai astfel de argumente shi ele nu se reduc la "sufletul e nemuritor ca asha simt eu" sau "ca asha vreau eu" sau "asha zice Petre Tzutzea".

"Existenta eterna a sufletului trebuie privita din toate
unghiurile...chiar si stiintific."

Eu am facut-o. Ashtept shi de la tine acest lucru.

"Imi place sa dialogam insa nu pierzand timp..."

Iata primul lucru spus de tine cu care sunt de acord. Pai hai sa vedem
cine pierde timpul. Dupa cum ai putut vedea am dat raspunsuri pe larg
lui Mary si lui souris. Am putut face aceasta pentru ca shi opiniile lor
au fost clar exprimate. Tu in schimb evitzi sa combatzi in mod direct
argumentele pe care le-am adus. Eu spun ca sufletul e produs de creier,
tu imi tranteshti "dualismul metodologic insurmontabil". Eu explic de
ce cred ca religia este eronata, nedemna de urmat, tu te agatzi de
antinomia doctrina - stiintza, imi reproshezi ca schimb subiectul, dar in
rest nimic; nici un contraargument. Reciteshte, te rog, comentariile pe
care le-am publicat, daca nu eshti de acord cu argumentele mele adu
dovezi care sa le infirme, ridica problemele care in conceptia ta imi
contrazic punctul de vedere.

"Un timp indelungat teoria evolutiei apartinand lui Charles Darwin a fost acceptata pe scara larga."

Teoria evolutziei a fost acceptata cu greu la inceput. Doar in prezent ea este acceptata pe cale larga.

"Oamenii (fara credinta ) s-au asteptat probabil ca, in timp,credulii,ignorantii sau poate naivii sa mai creada in Creator."

Presupun ca ai vrut sa zici "...naivii sa NU mai creada...".

Cum potzi sa stii tu ce au gandit ei?

" nimic mai fals..."

Straw man.
Faptul ca multzi oameni sunt credincioshi e un argument pentru validitatea religiei? Catzi oameni crezi tu ca shtiu in ce consta teoria evolutziei ca sa se poata decide? Tu crezi ca o cunoshti?

"Insa nu a fost asa...multi oameni de stiinta afirma azi in mod deschis ca exista un Creator. Tot ce se poate, poate ei nu cred in Dumnezeu...sau in Biblie,insa sunt convinsi ca proiectul vizibil in lumea vie indica in mod logic existenta unui Creator cu o inteligenta ce noi ca semeni nu am atins-o inca."

Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca:

"sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator"

"Poti tu sau oricare dintre semeni sa numesti/numeasca pe acesti oameni de stiinta naivi?"

Nu pot sa ma exprim de vreme ce nu shtiu despre cine vorbeshti. Oamenii de stiintza pot fi shi ei naivi.

Sa intzeleg ca eshti creatzionist? Daca tot ai adus vorba potzi sa-mi spui carui curent creatzionist aderi? Poate ceva bibliografie?

"Ma opresc aici ,pot sa mai vin cu argumente."

Nu am vazut argumente ci doar afirmatzii.

In final vreau sa-ti spun ca ti-am urmat sfatul de a citi si comentariile mai vechi.

Itzi respect suferintza si nu vreau sa ti-o adancesc. Dar, dupa cum zici:

" suntem prin creatie liberi,liberi in gandire"
"Cine se teme de suferinta...va suferi de teama."

Numai bine!

P.S. Argumente in favoarea opiniei mele gaseshti la:

http://www.ebonmusings.org/atheism/ghost.html
http://www.infidels.org/library/modern/lifeafterdeath/immortality/index.shtml

Sunt materiale bine argumentate care merita citite.
#25926 (raspuns la: #25903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irina florentina...scuză-mi intromisia! - de spinroz la: 14/05/2005 20:25:22
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Sunt de acord în mod absolut cu tine; sexul oral este cel mai eficient afrodisiac , mai aficient şi decât aripioarele de rechin sau cornul de rinocer, ori alte elixiruri ale dragostei. Totuşi, în orice relaţie de iubire trebuie să existe o simetrie antinomică, gura bărbatulu să sărute gura femeii, penisul să pătrundă vaginul ei. A face din gură sex nu ţi se pare ceva anormal, o asimetrie a legăturii care denotă o anumită viziune grotescă a iubirii? Cum să amesteci grotescul cu puritatea iubirii? Ar fi ca şi cum grecii ar pus ,,o mască'' pe frumoasa Afrodita, o mască al lui Priap în care nu mai poţi distinge nimic graţia ei!
#48927 (raspuns la: #48060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spinroz, spinroz :) - de cico la: 22/05/2005 10:20:10
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
M-am lamurit acum ca teoria "simetriei antinomice", care (dupa tine) trebuie sa existe in orice relatie de iubire, nu venea nici din ingineria podurilor si nici n-a fost scoasa de Schoppenhauer la betie sau de vreo noua liga a Micilor Cercetashi ai Sexului (m)Oral :)

Atita scrii de dragoste, ca ma intreb firesc de stii ce-i acela sex (subiectul conferintei!). Sexul NU implica si NU e definit prin dragoste. Iar filosofia (pe care ti-ai mentionat-o si la profil) presupune logica si rationament. Pe cind "argumentele" tale intra mai mult in sfera poetica si-a oratoriei fortate cu discurs inconsistent si involuntar ironic (scuze daca sint prea dur in remarci).

Ce-a scris "marele Will" ca facea Romeo cu J sub corcodush nu are nici o legatura cu discutia de fata. Poate-a "uitat" sa scrie de 69, 99, 96 si alte numere magice asa cum a uitat sa spuna daca Romeo n-a avut si el colici cind era mic sau daca pe Julieta n-o supara vreo carie.

Giordano Bruno? :) A fost ars pe rug c-a privit realitatea si dincolo de ceea ce se vede, dincolo de sabloane, prejudecati si teorii fabricate ad-hoc.

Din cite stiu, Biblia nu spune CUM anume sa facem sex, limitindu-se la a declara ca acceptabile doar relatiile cu sexul opus. Presupun ca si divagatiile pe seama "demitizarii iubirii" si-a "sacralitatii" ei iti apartin in exclusivitate ;).

ps cico vine de la ce vrei tu : cicoare, tata lui Fanta, Ciocanel Cocoshel, Cici Corleone, Chip&Dale, cic-o ... facushi de oaie :)
#50434 (raspuns la: #50144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cico,...devii cicălitor ca o soacră... - de spinroz la: 23/05/2005 13:05:47
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Mă scuzi că nu ţi-am dat răspunsul imediat, dar am fost plecat la ţară în week-end. Crezi că dacă ai făcut sex oral cu vreo profesionistă a amorului ştii ce înseamnă sexul oral,... o dragul meu dar te-am ,,citit'' de la început că umbli doar cu surogate. Ştii oare ce înseamnă sexul oral într-o relaţie de iubire; nu cred că ştii fiindcă după cum separi iubirea de sex, cred că te-ai învârtit doar printre prostituate şi toată experienţa ta sexuală se reduce la una mecanică pe care orice adolescent-băiat o încearcă mai întâi cu sora stângii.

Ştii ce vrea să însemne sexul oral într-o relaţie de iubire: dezgust şi plăcere. Cel care practică sexul oral cu persoana iubită trebuie să-şi învingă dezgustul şi asta se poate produce în psihic numai dacă cel în cauză îl place pe celălalt mai mult ca pe sine. Numai Irina Florentina, fata din ,,această cafenea'' a trăit plăcerea plăcerii celuilalt, aşa cum de altfel a descris-o; face parte din femeile care atunci când iubesc, iubesc în mod absolut. De regulă bărbatul vrea ca femeia să-i iubească mai mult trupul, dar femeie îi iubeşte mai mult sufletul; invers , femeia ar vrea ca bărbatul să-i iubească sufletul, însă, el îi iubeşte mai mult trupul. E o complementaritate a relaţiilor interumane sau o simetrie antinomică, cum vrei să-i spui, greu de împăcat; sunt puţine femei care înţeleg ceea ce vrea bărbatul şi puţini bărbaţi care să înţeleagă ce vrea femeia. Din toată refutaţia mea sper să nu înţelegi că adevărata dragoste se reduce doar la sexul oral.

A face filozofie din poezie şi poezie din filozofie a fost marea încercare a lui Nietzsche; e bine eu sunt al doilea.
#50640 (raspuns la: #50434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
,,Om''-ule ai dreptate sunt un ,,roze'' cam ţepos... - de spinroz la: 23/05/2005 14:18:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai ghicit,... ai intuit, asta înseamnă ,,om''-ule că ai darul divinaţiei. Stilul nu-l poţi determina matematic , ci cel mult îl poţi intui. Nu-mi plac discuţiile sterile în care se repetă la nesfârşit lucruri banale. Mai precis unii din cafenea bat apa în piuă şi de aceea mă ,,agăţ'' uneori de ei. Ştii de ce sunt atât de ţepos şi prin asta atât de puţin diplomat; simt în mine puţin din spiritul ,,musca de cal’’, cu care moralistul raţiunii îşi înţepa concetăţenii. De aceea poate nu întâmplător mi-am ales nick-ul ,,spinroz''. Ironia nu face casă bună cu diplomaţia, dar ironia dispare atunci când există o comuniune de idei; se naşte empatia.
,,…te-ai întrebat vreodată de ce MAREA MAJORITATE sunt pasionate după ojă, ruj , rochii, modă şi dans.’’ Da, m-am întrebat şi cred că după multe cercetări am găsit răspunsul. Ca să placă bărbaţilor? Şi ştii de ce vor ele să placă? Pentru că sunt predestinate genetic frumuseţii. Frumuseţea este magia care atrage privirile., care are o singură tendinţă de a uni contrariile. În tot patern-ul feminin există un singur scop mai mult inconştient decât conştient, acela de a face posibilă o legătură sau de a reface una ruptă.
Ţi-aş fi răspuns prin cuvintele unui umorist francez, dar din păcate nu conţin decât savoarea ironiei nu şi pe acela al veridicităţii. El întreba: ,,De ce femeile au nevoie de ojă, ruj, rochii,îmbrăcăminte la modă, şi bărbaţii nu.'' Şi răspunsul lui( pe care nu te sfătuiesc să-l arăţi soţiei) era acesta: ,,Bărbaţii sunt prea perfecţi de la natură ca să mai aibă nevoie de aşa ceva.''
Cer scuze soţiei tale şi chiar te rog să-i prezinţi scuzele mele pentru îndrăzneala pe care am avut-o de a leza amorul propriu feminin. Dar cu siguranţă cred că va înţelege acum mesajul meu, fiindcă în pofida unor păreri preconcepute ale sexului tare, iubirea feminină nu are o valoare mai mică decât raţiunea masculină. Între cele două categorii antinomice se poate pune semnul egalităţii, sunt două principii ce se ,,aseamănă în oglindă'', ca bărbatul şi femeia. Ai putea spune care are o valoare umană mai mare?
PS – anturajul în care mă învârtesc sunt cărţile. Dar asta nu înseamnă că nu mai arunc câte o privire şi în viaţă… ba chiar mai multe… părerea mea este clară; dincolo de orice considerente religioase, atracţia nu este posibilă decât între poli magnetici opuşi: plus şi minus; la fel între fiinţe complementare conform principiului ,, asemănării în oglindă’’ . Prin urmare homosexualitatea deşi este posibilă ca eternă tentaţie a omului pentru ,,fructul oprit’’, ea nu este o necesitate; este o formă extremistă care iese din normalul vieţii.
#50648 (raspuns la: #49861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa dam cezarului ce-i al cezarului... - de Intruder la: 26/05/2005 10:24:17
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
cico, euclid, donquijote, si toti care au mai scris (inclusiv intruder)...
si pe mine m-au iritat multe aprecieri la spinroz, dar as fi cel putin ipocrit daca n-as recunoaste cat de veridice sunt unele afirmatii ale sale...
am sa le redau mai jos; le-am desprins din context pentru a le pune mai bine in lumina:

#50640, de spinroz la Mon, 23/05/2005 - 13:05

Ştii ce vrea să însemne sexul oral într-o relaţie de iubire: dezgust şi plăcere. Cel care practică sexul oral cu persoana iubită trebuie să-şi învingă dezgustul şi asta se poate produce în psihic numai dacă cel în cauză îl place pe celălalt mai mult ca pe sine.
(...)
De regulă bărbatul vrea ca femeia să-i iubească mai mult trupul, dar femeie îi iubeşte mai mult sufletul; invers , femeia ar vrea ca bărbatul să-i iubească sufletul, însă, el îi iubeşte mai mult trupul. E o complementaritate a relaţiilor interumane sau o simetrie antinomică, cum vrei să-i spui, greu de împăcat; sunt puţine femei care înţeleg ceea ce vrea bărbatul şi puţini bărbaţi care să înţeleagă ce vrea femeia.


#50733, de spinroz la Mon, 23/05/2005 - 19:39

Am spus şi o repet că din punctul de vedere al raţiunii, sexul oral este de neacceptat, dar însăşi iubirea este iraţională şi sexul oral este generat tocmai de iraţionalitatea ei. E dionisiacul din noi, beţia iubirii carnale care face din oameni zei. Până şi raţionalul Socrate recunoaşte superioritatea iubirii în faţa raţiunii (Vezi Phaidros ).
(...)
iubim ceea ce ne place şi ne face plăcere ceea ce iubim.


nothing besides!
spinrozule, dovedeste ca nu minti! - de cico la: 27/05/2005 05:42:28
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Eu doream o confruntare de idei si nu de vorbe...

Hai ca asta-i culmea! :))) Maestre ("al doilea Nietzsche", ha! :))), trec peste perfidia si demagogia ultimului tau mesaj si-afirm ca NU ESTI IN STARE de genul de confruntare la care te referi! Accepti provocarea si challenge-ul? O discutie polemica, cu ironie si sarcasm STRICT la idei si cind e cazul (NU la persoana sau pseudonimul celuilalt!), in care fiecare isi expune teoriile, critica ineptiile celuilalt (cu citate exacte din ce a scris, NU insinuari si batut cimpii!), si raspunde concret (cit mai pe scurt!) la cererile de argumentare venite de la interlocutor. Din doua una : ori te DOVEDESTI intr-adevar capabil de-o asemenea discutie, ori iti arat iar obrazul (ca la impostori).

Si ca sa n-o mai lungesc si sa evitam ambiguitatile, confirma mai intii ff pe scurt (prin DA sau NU, daca se poate, fara logoree sa nu ametim) ca ai enuntat ideile urmatoare :

(1) Iubirea fara "simetrie antinomicã" (gura pe gura, penis pe vagin) e groteasca sau nu poate exista.
(2) Sexul oral e acceptabil erotic si inacceptabil rational.
(3) Sexul oral inseamna iubire totala, care e irationala. Deci sexul oral e irational. (Sa inteleg ca cine face sex oral nu e lucid?)
(4) Sexul oral pingareste iubirea (ai folosit "demitizare" si "sacralitate").
(5) Sexul oral in iubire e mereu insotit de dezgust (pe care trebuie sa-l invingi psihic).
(6) Femeile nu sint atit de deschise la varietatea in sex cu barbatii lor pe cit sint cu amantii.
(7) In iubire mereu e unul dominant\stapin ce iubeste mai putin si un dominat\supus ce iubeste mai mult.
(8) Esti un al doilea Nietzsche :) (zimbetul imi apartine)

Te-as ruga sa urmezi mai intii aceleasi procedeu cu "surogatele" ce le-ai gasit la mine. Apoi ne-ncingem "igienic" (dar fara menajamente) la discutii. Orice aluzie\sugestie\insulta\referinta la persoana celuilalt se taxeaza. Hai sa te vad, "filosofule" :->
#51602 (raspuns la: #51408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ei bine iti marturisesc ca at - de Cassandra la: 12/09/2005 23:27:54
(la: Stiinta sub microscop)
Ei bine iti marturisesc ca atunci cind caut o definitie, evit DEX-ul cit pot pentru ca am gasit multe greseli de-a lungul timpului. Dupa tot ce am scris despre stiinta, cred ca reiese parerea mea ca "dogma stiintifica" este o antinomie. Bineinteles sint multi care incearca sa demonstreze contrariul. Dar as fi foarte curioasa sa stiu parerea ta si a altora bineinteles.
#71739 (raspuns la: #71731) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
catalin - de Cassandra la: 22/09/2005 20:45:24
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Eu am observat pe propria piele si in general ca daca cineva citeste Biblia de la un capat la altul crede in Dumnezeu si daca e ateu convins.
Sint curios daca stiti pe cineva care a citit toata Biblia si nu crede in Dumnezeu. Nu sint ironic, chiar as fi curios sa stiu. Poate si dintre noi."

Ateu convins care crede in Dumnezeu e o antinomie, nu crezi? ;)
Ai auzit de Asimov? El a citit biblia si era ateu, si mai sint exemple. In general ateii care o citesc o fac din interes "stiintific". In rest, parerea mea este ca pentru a avea "rabdarea" sa citesti biblia, trebuie sa ai o oarecare pornire spre credinta in Dzeu.

Ca sa nu ne departam mult de la subiect, eu cunosc persoane care dupa ce au citit si inteles cea mai mare parte a teoriei evolutiei, o considera o teorie foarte valabila. Interesant insa ca majoritatea celor care o contrazic nu au prea citit si nici inteles mare lucru legat de aceasta teorie. Nu sint ironica, asta-i realitatea Q.E.D :(
#74025 (raspuns la: #73946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cass - de cattallin2002 la: 25/09/2005 12:50:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Legat de antinomie, cred ca m-am exprimat eu gresit, voiam sa zic un ateu care citeste Biblia devine credincios.
Si ma gindeam la cei ce au citit-o de la un capat la altul, ca asa toti am auzit fragmente din ea. Asimov zici ca era ateu, mai e si acum, ca nu cunosc.
"" Interesant insa ca majoritatea celor care o contrazic nu au prea citit si nici inteles mare lucru legat de aceasta teorie. Nu sint ironica, asta-i realitatea Q.E.D :( ""
Si daca a fi ironica nu m-as supara. Parea mea este ca mai mult se confirma teoria asta la cealalta teorie, cea creationista. Acum toti care am facut scoala inainte de revolutie am invatat evolutionismul si nici nu am auzit pomenindu-se de Dumnezeu la scoala, decit in sens negativ.
Putem spune ca mai mult stiu cei ce cred in creatie despre evolutie decit cei ce cred in evolutie despre creatie si Biblie. Cel putin cei ce scriu pe site-ul asta. Asta nu ai cum sa zici ca nu e adevarat.
De exemplu in mod sigur tu stii mai multe despre evolutie decit mine.
E adevarat ca sint si credinciosi care cred in evolutie, de altfel Darwin a facut teologia din cite stiu eu si data viitoare o sa scriu si niste citate din credinta lui Darwin.
Numai bine



#74573 (raspuns la: #74025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu, este clar ca nu vorbim de - de Cassandra la: 15/10/2005 18:25:57
(la: Violenta: un "modus vivendi"?)
Nu, este clar ca nu vorbim de acelasi lucru.

Sa confunzi educatia laica moderna (cu toate variantele ei, de la scoala publica actuala si pina la asaltul ideologic asupra mintilor pe care l-am suferit in copilarie in comunism) drept educatie UMANISTA este, cred, din pacate o imensa eroare. Iar afirmatia ca umanism = ateism si materialism stiintific i-ar distra pina si pe Erasmus din Rotterdam si pe prietenul lui Thomas Morus, ambii preoti. Miscarea umanista religioasa este unul din curentele umanismului contemporan.

Ca orice eticheta, notiunea la care ne referim a servit aproape oricarei ideologii moderne care a dorit sa proiecteze de forma partidista imaginea procuparii pentru om si umanitate - ne amintim cu totii de "umanismul socialist" (pe care mizerabilii au reusit sa-l transforme intr-o antinomie). Dar, daca reusim sa respiram profund si sa iesim de sub povara contingentei istorice ale micilor noastre vieti, vom putea intrezari chiar si acum, in jurul nostru, ecouri ale izvorului umanist al civilizatiei occidentale:
Socrate, cel care i-a exasperat pe atenieni demonstrindu-le ca atunci cind te crezi superior sau in posesia adevarului absolut e mai bine sa nu deschizi gura caci te poti umple de ridicol; concetatenii l-au rasplatit condamnindu-l la moarte ca sa nu-si mai vada zilnic expusa ignoranta, ipocrizia si pedanteria prosteasca. (Recomand cu caldura portretul pe care i-l face Luciano de Crescenzo).
Epicur, in gradina caruia putea intra oricine (adica pina si sclavii si femeile, ceea ce nu putea decit sa scandalizeze pe contemporani) ca sa afle ca fericirea se afla in lucrurile mici, la indemina oricui, si mai ales ca "dintre toate caile catre o viata fericita pe care intelepciunea le gaseste, prietenia este de departe cea mai importanta".
Stoicii: incepind cu cei care se adunau in fata la "Stoa" din Atena si pina la Marc Aureliu, care si-a vindut posesiunile imperiale ca sa dea de mincare cetatenilor flaminzi ai Romei ("Oriunde si oricind te-ai afla, e in puterea ta sa accepti cu seninatate situatia in care te gasesti, sa-i tratezi cu dreptate pe cei din jur, sa-ti exerciti aptitudinile controlindu-ti propriile ginduri astfel incit nimic sa nu se furiseze in ele fara sa fie bine analizat").

Astea sint pentru mine radacinile umanismului laic actual.
Acei oameni vechi dar atit de actuali si necesari isi petreceau viata invatind pe altii ce inseamna sa duci o viata etica, sa faci binele si sa eviti raul pentru ca asta inseamna sa respecti demnitatea fiintei umane, nu pentru ca te obliga zeii. Citi dintre copiii de azi au parinti sau profesori care sa-si aminteasca macar de ideile umaniste?

Isaac Asimov: "Toate valorile, fie ele etice, religioase, sociale sau politice isi au izvorul in natura umana."

e dezastru, da-i inainte, nu te uita ca n-ai unde - de decibelus la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Vremuri in care s-a mers din vointa, cu vointa. Doar vointa. Gandirea exclusa, nu e timp pentru ea (efect toflerian?).
Vremuri in care s-a trecut peste oameni. Unii oameni. Impinsi deoparte. Fara timp pentru ei. Oamenii care gandeau, care analizau / planificau.
“Fara analiza”, “inainte” am putea spune ca ar fi fost cel mai potrivit slogan, motto al acelor vremi.

Poti sa disperi analizand actiunile celor din jur? Cred ca da. Ii vezi pornind activitati uriase prin consecinte. Nepregatiti. Ii vezi ca habar n-au ce usi deschid, ce cutii ale Pandorei forteaza. Dar ei au vointa. Actiunea la baza e vointa. Poti sa te ingrozesti anticipand grozaviile ai caror germeni sunt saditi sub ochii tai. Poti sa te chircesti de frustrare vazand ce risipa de resurse (chiar si timp – culmea, evitand analiza) se desfasoara, ce probleme viitoare isi creaza. Si ai vrea sa le dai peste mana, sa le spui solutia la problemele inca nenascute dar deja fecundate, dar sti ca ar fi inutil. Capeti experienta. Sunt crunti. Isi bat cuie in talpa cu vointa, cu forta, cu incapatanare. Sunt insistenti. Iar tu poti sa suferi pentru ca in fata ta se desfasoara ceva rau pe care nu poti sa-l opresti. Ca un copil care se uita cu pumnii si cu dintii inclestati la golanii care il buzunaresc in curtea scolii pe un necunoscut. Asta are vreo legatura cu idealismul? Ideea de bine pe care o vezi atacata in atat de multe initiative ale celor cu vointa este cea care da drumul frustrarii? Cei cu inclinatii spre analiza sunt idealisti?
De unde dorinta de bine general? Din ea insesi sau din frica de rau? De raul deja cunoscut, trait, atins. Sau din dorinta de securitate. In sine. Formatia culturala ne spune ca binele e … bine si trebuie cautat, ni-l dicteaza ca tel. De aici oare diferenta intre golanii pentru care binele nu are valoare si cei care ar fi in stare sa moara pentru “bine”? E o simpla diferenta de cultura? Putem da la o parte simplitatea explicatiei: este sufletul este spiritul este evolutia?
Daca mergem pe firul suflet, spirit, evolutie cautam in noi. Daca mergem pe firul cuvant, concept, logica … cautam in neant. In necunoscut, in “orice”.
Cautarea din cuvant in cuvant este revolutionara. Prin asta nu spun ca aduce multasteptata, mult cautata evolutie, nu spun ca ar fi pasul mai aproape de raspunsurile mari, finale. Ci este revolutionara in masura in care atrage firile revolutionare. Firile care nu accepta status quo-ul. Firile rebele. Si firile orgolioase…
Si de unde cautarea? Unii spun ca din neliniste. Dar o neliniste este suficienta? Aici trebuie implicata si nevoia… De unde nelinistea, de unde nevoia? Putem sa cautam raspunsurile prin factorii care le slabesc? (pe astia ii cunoastem … parca) Dar mai pertinent ar fi de luat in atentie factorii care le potenteaza … dar care sunt acestia?
Cautarea prin cuvant, idee, concept. Am o pornire puternica de a o desfiinta, de a o face farame. Este mica, inutila, goala, stearpa. Starpa in emotie. Este comerciala. O analogie pentru cele doua cautari putem sa cream luand muzica. Diferenta este intre muzica comerciala si cea clasica. Intre banal, deconectare consumatoare si complex, deconectare visatoare.
Complexul. (antinom: simplu). Se crede ca este greu, este vazut ca un bau-bau. Normal in cazul in care se incearca inglobarea sa totala intr-un sigur gand pentru intelegere, pentru patrundere. Nimic mai fals. Abordarea este gresita. Din contra, un “ceva” complex este oportunitate de reverie, de zbor. Plimbare intuitiva printr-o gradina a gandurilor.
Intuitie. Superba unealta. Este capabila de a linisti nelinistea, de a satisface nevoia. Ramane uneori o umbra de mister dar are doar efectul unui parfum bun. Poate fi precursor al certitudinii. Aparent, din nimic se naste acel raspuns care inchide chinul, straduinta. Cautarea logica nu are final. Cautarea prin cuvant este repetitiva (ca fenomen, ca etape parcurse), este infinita este masochista. Un pic de claritate este suficienta pentru a intelege asta. Cautarea prin cuvant este metoda sigura pentru a nu gasi raspuns, metoda sigura de cautari nesfarsite, sisif cu al sau bolovan.
Insa cautarea prin cuvant inseamna teorii, inseamna material pentru propaganda. Propaganda propriei persoane. Inseamna uneori autoritate. Autoritate din capacitatea de a cuvinti. Inseamna faima, renume. Inseamna comercial, de consum. Prin muntii de cuvinte pe care ii poate produce un individ acest tip de cautare capata valoare sociala. Avem concepte care definesc alte concepte (parafrazare Rebreanu / Adam si Eva). Il avem astfel pe Kant. Acest tip de cautare si-a arogat dreptul de a fi posesorul “filosofiei”. Varstnicii se rasucesc. Nu mai este iubire de intelepcine, este iubire de cuvant, iubire de concept, iubire de hatis.
Filosofie … Iubire de intelepciune… intelepciunea ofera raspunsuri. Orice manual de filosofie actual postuleaza neincetat ca filosofia nu ofera raspunsuri… ce legatura mai este intre titlu si continut (?) … poate panza de bomfaier…
am inceput cu ceva si terminat cu altceva ... asa si? conteaza?
lasand filozofia la o parte... - de Semiramis la: 10/12/2005 19:24:08
(la: Nimic despre ...fericire.)
Parasuta salveaza vieti. E back up-ul celor ce umbla prin cer si nu sunt ingeri. Parasutele nu vorbesc. Ele tac. Dar daca vrei sa schimbi tu regula, e ok.

1. Eu iti voi raspunde. Conversatia o port cu placere, indiferent daca interlocutorul meu este pe acelasi tarm cu mine sau suntem pe malurile diferite ale aceleiasi mari. :) Toti oamenii o merita. Dar nu toti oamenii stapanesc arta de a putea vorbi pe limba oricarui alt om.

2. Credeam ca subiectul „Dumnezeu” l-am clarificat (cel putin din punct de vedere religios), El nu moare niciodata. Nietzsche a murit in schimb.

3. Primele posturi la acest subiect, „nimic despre fericire”, au fost pur si simplu comentarii la la ceea ce a scris autorul. El poate ca vrea sa-si gaseasca fericirea incercand sa o inteleaga prin descrierea nefericirii (evident, din punctul lui de vedere). Am incercat sa-l incurajez vazand ca cei care au postat aici s-au grabit sa arunce piatra. De ce? Posibil din incapabilitatea lor de a intelege cu adevarat ce e fericirea. Se pare ca acest om, pe care multi s-au grabit sa-l judece, a fost dezamagit de primirea facuta, ca dovada „multele” lui posturi. Dar asta este…La asta ma refeream eu ca „indiferenta ucide visuri…”.

4. Taramul fericirii este limitat de granitele ne-fericirii, iar pentru a masura „tara fericirii” trebuie sa-i stim hotarele in ne-fericirea ce o inconjoara. Definirea initiala a fost facuta aratand locurile in care nu este fericire si presupunand ca fugind din acele locuri, o putem gasi. Sau cel putin, asa l-am inteles eu pe Alexandru… :), definirea unui lucru prin antinomic.

5. „Viata ta rotunda pe mine ma plictiseste intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns” - Pentru ca nu il ai?

6. Am facut referire la postul tau dupa ce ai avut bunavointa de a-mi arata ca „bat zarile”, pentru a arata incoerenta cu care a fost scris primul tau post. La cel din urma, nu pot decat sa te laud. Cuvintele au venit cursiv, abstract, dar cursiv. Si daca tonul tau incearca sa fie superior, nu pot decat sa ma felicit. :D

7. Fiecare se presupune ca isi cunoaste valorile. Aici includem valoarea fericirii. Eu nu o sa schimb valorile tale, nici ale altuia. Pot in schimb sa le respect.

8. Cand se vorbeste despre astfel de concepte (fericirea, Dumnezeu etc.) trebuie discutat concis, la subiect. Divagatiile nu au decat dorinta de a soca intr-o salata de teme dispuse haotic. Si astfel ne abatem de la parerile la obiect privind textul initial:…nimic despre fericire…:)

Orice se intampla, se intampla cu un scop!
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

"Crezi ca "impreuna tacerea" nu poate fi la fel de provocatoare de neintelegeri ca si impreuna grairea?"

Nu, nu poate. Nu poate pentru ca nu are pretentia ca ar aduce impreuna intelegeri. Iar daca aduce totusi, aceste sunt lipsite de orgoliu si de certitudini. Le acumulezi asa cum acumulezi un zbor de fluture cand esti mic si cu ochi larg deschisi. Le percepi in puterea ta de a vedea miracole. Pentru ca e un miracol sa nu intelegi intelegand o tacere. Si daca nu ai inteles cu o intelegere golita de pretentii e poate mai bine sa nu intelegi deloc. Acum sunt pe muchia alcatuirii unui sofism:) Totusi nu este un sofism pentru ca la nivel apofatic nu poti vorbi decat antinomic. Deci, ca sa imi explic mie, este necesara o intelegere a realitatii care are doar reziduuri in notiune, fiinta acestei realitati depasind notiunea, intrand oarecum in transcendent, daca acest transcendent este posibil in oameni de pamant. Si el este posibil din moment ce este posibila intrebarea. Nu stiu in ce masura este posibil raspunsul, dar el nu aduce plinatate si viu decat daca isi cunoaste intrebarea ca scop. In acest fel de a vedea lucrurile nu numai intrebarea face pasi grabiti spre raspuns ci si raspunsul isi cauta intrebarea. Daca se vor intalni va fi o impreuna tacere nu o graire.
O neintelegere muta va incepe sa vorbeasca tocmai pentru ca nu a inteles. Si astfel se va da de gol. In cazul tacerii nu e nevoie de iluzii pentru ca nu cauti sa intelegi evidenta ci incerci sa te raportezi la ea. Da, cred ca asta este. O sa ma mai gandesc si revin cu altele daca mai am.
#172841 (raspuns la: #172809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
der zug halt! - de Homo Stultus la: 27/03/2007 00:18:23
(la: .)
Intre absolut nimic si absolut totul
ma pasez. Si incep sa cred ca antinomiile au bolit a inflatie.Cand adevarul se sopteste in neintelese cuvinte raman. Si daca evitam o disectie a lui alb, a lui alb cel ce moare in fiece culoare atunci de vazut intruparea sa perpetuua din odrasle patricide nu o vom putea. Intre absolut nimic si absolut totul ma pasez ferindu-ma de sangerande disectii. Si in bezmetica roire un martor mut sunt la nasterea domnului Baterie. Fiat lux! Si becul a facut Poc! Vazusem insa ceea ce nu conta pentru ca era prea important. Omniculoarea.
#181471 (raspuns la: #181397) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guinevere - de Homo Stultus la: 31/08/2007 08:51:00
(la: embriogeneza)
"Asta-i o banalitate. Nu ma refer la experienta in sine ci la comoditatea cu care ai transpus-o - mult batatoritul copac."

Just. De altfel corect era sa ma rezum la o singura propozitie. Sau chiar la un singur cuvant. Dar in felul asta nu stiu in ce masura demersul era inteligibil dincolo de intentie.

"De ce impotriva parerilor contrare?"

Simbolismul lemnului in spiritualitatea rasariteana este dual. El este viata si moarte (si prilej de inviere, asta e insa o cu totul alta discutie). In mod obisnuit insa, bazat pe un anumit tip de ethos, lemnul este vazut doar legat de moarte. Antinomia rece cald fiind de fapt doar una aparenta. Lemnul in moarte reprezinta totusi viata. Sicriul ca semn al degradarii si distrugerii este si semnul prin care omul este obligat la infratire. Este semnul ca omul trebuie sa patrunda cu privirea dincolo de orizontul strict al carnii, in carne fiind.

"Cam asa se spune in crestinism despre suferinta.
Desi copacul ala ma duce cu gandul la printul Siddartha iar volitia la sankhara, asa cum e pomenita cu recomandarea renuntarii. Dar "pustiirea" mie-mi inspira suferinta ca rezultat al unui proces de distrugere, nicicum "nibbana".
Deci, care a fost intentia?"

Copacul in spiritualitate are o cariera mult mai larga decat sfera indiana, budista in speta. Pe langa musa paradisiaca mai avem si maslinul, stejarul (din Mamvri)si smochinul. Mai apoi miniatura araba face din copac un adevarat semn al maiestriei. Orice poveste frumoasa se petrece fie la umbra unui copac, fie la umbra ideii sale. Pustiirea nu numai ca este distincta de suferinta, ea poate sa fie opusul. Pustiirea despre care vorbesc nu e una care vine din context. Ea genereaza contextul. Pustiire aici nu inseamna aneantizare, nimicire, nirvana ci o hiperconstientizare, o acutizare in planul fiintari a propriei esente. Una golita de orice manifestare. Pustiire inseamna nu un non ego ci, mai degraba, un ego - receptor absolut. Pustiirea este deci (sau cel putin asta cred) marea fara valuri. Doar marea in substanta sa separata de manifestare. O mare inghetata in timp si prin aceasta independenta de timp.
Nu am avut in vedere nici una din scolile de yoga desi consimt ca pot exista (involuntar) unele trimiteri catre mahayana.

Multumesc pentru comentariu si imi pare rau daca nu am reusit sa raspund complet. (sa recunoastem ca pentru fiecare observatie (justa de altfel) facuta, raspunsul nu poate sa fie in nici un caz exhaustiv.

#231676 (raspuns la: #231644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Homo Stultus la: 28/09/2007 19:50:34 Modificat la: 28/09/2007 19:57:08
(la: un hatar)
Zgruma de tina respira
Resemnarea surasului sfielnic.

Mai devreme sau mai taziu omul se resemneaza. Batranul zambeste sfios. Parca si-ar cere scuze ca exista. Mic, nesigur, si zbarcit el este tina care respira, este surasul sfielnic. Batranul acela poate sa fie oricare dintre noi.

Caderi de ieri in azi,
De azi in maine.
Si spre inalt.

Viata omului e o degenerare in raport cu idealul. Niciodata nu va reusi sa atinga acest ideal sub timp. Doar prin ultima cadere, moartea. Aceasta este singura cadere care scoate omul din conditia lui, ea sfasie incertitudinea. E o cadere spre inalt. Terapia prin moarte. Afirmatie stupid-paradoxala. Antinomic-aporetica dar nu cretina intru-totul. Caci asa cum ma gasesc acum nu as suporta eternitatea. Sau as petrece acea eternitate intr-un suicid perpetuu.

S-a umplut obrazul cerului
De mangaierea pasilor nedumeriti.

Momentul mortii. Pentru mine e o sursa de nedumerire. Nu un scandal cum au spus altii.

Orizontul.
Al meu.
Al ingerului.
Orizontul lui Dumnezeu Care se uita peste umar.

Spatele lui Dumnezeu. Prima nuanta din ceea ce maan a observat. O intalnire nemijlocita cu zeul cum ar spune cineva. Intru in alt orizont existential prin caderea mai sus amintita.

Profetia unei amintiri,
O cruce.


Si sufletul mi l-au zdrobit
A cuminecatura.

Judecata individuala. Dai socoteala. Iti redescoperi sensul – cuminecatura ca factor de comuniune divino-umana (teandrica) si interumana. Cum poate sa fie profetita o amintire? Sunt mai cretin decat permite legea?

O trambita.
Pesemne ingerul.
Iar vine sfarsitul.

Oare e putin lucru sa vina sfarsitul? Dar cum poate sa vina iar? De cate ori poate sa vina un sfarsit? Iar vorbesc aiurea? Oare nu pot spune decat aberatii si ineptii? Numai daca mai sus vorbim de sfarsitul meu ca individ si acum de amurgul omenirii.

S-a umplut cerul de rasarirea
Oamenilor ce pasesc pe bolta.

Cred ca in final ne vom intalni toti. Va fi marea reuniune a neamului omenesc. Implinirea istoriei. Sensul unic si ultim al istoriei si al omului.

Nu iti cer nimic zic.
Nimic nu iti cer.

Cand vom ramane iar singuri, fa-mi totusi un hatar.
Prietene!
De dragul vremurilor bune,
Mantuieste-ma.
De dragul vremurilor.

Aici e o chestiune personala. Si al doilea aspect a ceea ce man a observat. Ma gudur pe langa Dumnezeul gonit. Eu, gonitorul. Unii ii spun rugaciune.

In principiu cred ca am explicat. Atat m-am priceput.
De placut nu trebuie sa iti placa nimic. Nu stiu daca sunt imagini faine, eu unul cred ca nu. Dupa cum observi am trecut textul la diverse. Are din punctul acesta aceeasi valoare cu un anunt de ziar de genul “Vand caramizi”.

Imaginile unui text tin prea putin de cel care il scrie. Tin mai mult de receptor. Imaginile mele au generat textul. Acesta e receptat de tine. Si daca in fiinta ta reverbereaza in mod neplacut spui cum s-a si spus. “Nu imi place”. E o optiune cat de poate de buna. O accept si o aprob.:) Numai un cretin de adevaratelea are pretentia ca scrie pe placul tuturor. Omul e nuanta, e aroma distincta. Repet (nu ironic): “De gustibus et coloribus non est disputandum.”

Eu iti multumesc pentru lectura si pentru amabilitatea de a lasa un comentariu. L-am pretuit si dupa cum vezi am incercat, in masura in care pot eu, sa raspund punctual.
#238098 (raspuns la: #238087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de Homo Stultus la: 01/10/2007 16:41:56 Modificat la: 01/10/2007 16:58:55
(la: gandul cautarii)
Antinomie, paradox, util - nu contradictie in sensuri.

Am amintit in text modul in care se raporteaza diversi oameni la adevar. Adevarul obiect ni-l reprezentam (pentru ca de avut nu-l avem niciodata) ca pe ceva ce putem contine. Cautam sa continem si prin asta terfelim. Facem din adevar o curva, un obiect, o componenta a limitelor noastre. Nestiute dar nu inexistente. Aducem Adevarul in cadrul noetic si prin asta il imobilizam in carne si in sange, in imanent sau, in mod ilegitim (acelasi Tutea) in transcendent.

Iar daca exista un adevar pe care nu il putem intelege atunci ar fi ridicol sa il cautam. Nu? Atunci tot ridicol este sa ne cautam si sa cautam pe altul.

Numai daca aceasta cautare se face si altfel. Adica o cautare al carei sens este dinainte asumat ca permanent dinamic. Chiar si in acest caz, intelectul este fara putere.

Am mai discutat de perspectiva unui Adevar - persoana absoluta, izvor al fiintei si fiinta cea mai presus de fiinta. Acest adevar se lasa cautat si, intr-o masura incomensurabil mai mare, se face cunoscut. In loc de adevarul continut avem de-a face (cel putin la nivel de predictie, de posibilitate, de potenta, de ipoteza) cu un Adevar care contine. Care ne contine.

Tot Tutea (caci pentru nelamuririle mele in ceea ce-l priveste am deschis acest subiect) vorbeste despre Adevarul revelat. Omul poate sa banuiasca, sa intuiasca dar rareori sa stie.

Sfarsitul cautarilor nu vine decat in superficial, pentru ca lumea si omul sunt infinit pasibili de cunoastere. Omul poate progresa la infinit (in planul eshatologic) iar lumea si universul se pot descoperi la infinit. Oricat de transparenta ar fi relatia taina subzista.

In cazul cel mai la indemana, intre doi oameni - taina ramane taina oricat de mult ai accede la celalalt si la tine insuti. Viata este dinamica. Intrebarea incearca sa surprinda viata. In acest sens raspunsul nu poate sa fie decat dinamic. Numai omul mort (spiritual) poate avea certitudini. De aceea cautarea e un obicei atat de obositor. De aceea ieri nu inseamna nimic, maine e potenta. Ceea ce ne ramane este o redescoperire punctuala a lumii. O redescoperire permanenta a noastra. Zi de zi, clipa de clipa. Deocamdata in singurul orizont de fiintare pe care il stim - Acesta.

Nu ma tem de un sfarsit al cautarii pentru ca eu nu sunt acelasi. "Eu-ul" de maine va intreba altfel si raspunsul, mereu altfel, il va privi pe el, asta doar in secunda in care poate spune: "sunt". Si poate spune asta in masura in care abisul insondabil din fire poate sa fie banuit, intuit dar nu cert.
#238781 (raspuns la: #238444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: