comentarii

antropomorf


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pt carapiscum - de ionel la: 28/09/2004 23:54:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Eu sunt agnostic si intotdeauna am dorit sa cunosc ce anume convinge pe om sa fie credincios. Deci, ce anume te face sa crezi in Dumnezeul biblic? Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult? Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta? Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte? Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?

Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru? Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals? Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui? Ai avut vreodata revelatii? Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob? Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)? De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus? Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?

De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta? Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate? Ajuta-ma te rog sa inteleg.

Cat despre discutia despre suflet, eu sunt de parere ca, cel mai probabil, sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire. Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor.
#23612 (raspuns la: #23451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ionel - de carapiscum la: 02/10/2004 09:45:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23986 (raspuns la: #23612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
referitor la apartheid - de (anonim) la: 05/10/2004 18:22:22
(la: Ce uita Europa cand e vorba de tigani ?)
De la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial America se straduie cu destul succes sa impuna un model multi-etnic de societate tarilor europene. Sunt multe cauze, ultima conflagratie, genocidul evreilor si al tiganilor, rivalitatea cu fostele puteri coloniale etc. Sa nu fii de acord cu aceasta falsa pace etnica te poate trimite la propriu in puscarie. Dorinta de a trai alaturi de oameni de aceeasi cultura si antropomorfie este catalogat rapid ca si apartheid. Eu l-as numi un drept fundamental.
sentimentul religios cosmic - de Cassandra la: 30/04/2005 16:32:04
(la: Biserica moderna)
Einstein subliniaza caracterul antropomorf pe care Dzeu il are in marile religii organizate (iudeo-crestina, musulmana). Si afirma ca exista o alta stare de experienta religioasa, care rareori se gaseste in stare pura, desi este comuna tuturor religiilor – el o denumeste sentiment religios cosmic. Este un sentiment din care nu reiese insa conceptia antropomorfica asupra lui Dzeu – nicidecum imaginea unui “mos cu barba” :)

El explica sentimentul religios in felul urmator: “individul este patruns de sentimentul inutilitatii dorintelor si obiectivelor umane si de cel al ordinii sublime si minunate pe care o dezvaluie natura si lumea ideilor. Existenta individuala ii apare ca un fel de “inchisoare” si doreste sa experimenteze universul ca un intreg unic si semnificativ...Budismul are un continut bogat in acest sentiment cosmic. Geniile religioase ale tuturor epocilor s-au diferentiat prin acest sentiment religios special, care nu cunoaste dogme si nici un Dzeu conceput dupa imaginea omului. Ca urmare nu poate avea biserica nici doctrine bazate pe aceasta imagine. Vom gasi oameni patrunsi de acest sentiment religios numai printre ereticii tuturor epocilor, oameni considerati in multe cazuri atei de catre contemporanii sai, uneori considerati sfinti. Daca privim din acest punct de vedere oameni ca Democrit, Francisco din Asisi si Spinoza, vom gasi intre ei relatii puternice.”

Si tot Einstein spune ca “functia cea mai importanta a stiintei si artelor este de a destepta si a mentine acest sentiment in acele persoane receptive”


#46500 (raspuns la: #46417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Darwin si maimutele antropoide - de Cassandra la: 01/11/2005 15:52:16
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ai scris: "Iar Darwin nu a afirmat niciodata asa ceva. "
Ai citit cumva "The Descent of Man"? In ea Darwin sustine ca oamenii se trag din maimute antropoide. Fara nici cea mai mica ezitare.



In “The Descent of Man” Darwin analizeaza asemanarile si deosebirile intre om si maimutele antropoide sau antropomorfe pentru a sustine ideea ca omul si aceste specii sint co-descendenti ai unei forme mai putin organizate de viata (in propriile lui cuvinte: “man is descendent from some less highly organised form”). Asta este scopul lucrarii sale si concluzia pe care o trage in final.
Metoda stiintifica - de Cassandra la: 01/11/2005 16:09:04
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Nu ti se pare ciudat ca biologia este singura stiinta in care se accepta un model inainte de a avea mecanismele de a-l explica?

In biologie pe baza observatiilor din natura se acumuleaza date concrete. Toate datele obtinute pina in prezent in lumea vie indica un fapt evident – acela ca toate organismele de pe pamint sint strins relationate intre ele avind o origine comuna (evidenta stramosului comun). Cine se simte jenat de ideea ca sintem rude apropiate cu maimutele antropomorfe si ca avem stramosi comuni cu acestea care merg pe linie evolutiva pina la primele bacterii, va baga in continuare capul in nisip si va nega realitatea.
Teoria evolutiei este un corp de teorii, ipoteze stiintifice care incearca sa elucideze mecanismele prin care s-a produs aceasta diversitate in lumea vie. Desi incompleta este in prezent singura teorie stiintifica care explica satisfacator diversitatea vietii pe pamint. Ca orice teorie stiintifica, teoria evolutiei este supusa permanent testarii aceasta insemnind ca pe baza sa se fac predictii asupra a ceea ce ar trebui sa se observe (si sa nu se observe) daca teoria e corecta. Pina in prezent s-au confirmat predictiile stramosului comun in domenii independente ale stiintei. In plus nu s-a facut nici o descoperire semnificativa care sa contrazica ipoteza stramosului comun iar multe alte explicatii ori nu se sustin ori nu sint testabile desi pot fi consistente cu datele biologice.
Faptul ca o teorie este incompleta nu inseamna ca este falsa. Lipsa de dovezi nu este acelasi lucru cu dovada lipsei de valabilitate. Iar evidenta stramosului comun nu depinde de mecanismele prin care teoria evolutiei incearca explicarea ei.

Teoria evolutiei nu explica originea vietii pe pamint (alta confuzie repetata de multi) asa cum mecanica cuantica nu explica originea ultima a particulelor si a energiei chiar daca in respectiva teorie nimic nu functioneaza fara particule sau fara energie. La fel cum nici teoria gravitationala a lui Newton nu explica originea materiei si nici a gravitatiei.


Nu este un film documentar ri - de Cassandra la: 11/01/2006 23:59:41
(la: Marsul Imparatului)
Nu este un film documentar riguros, are o buna doza de "film artistic", mai precis de drama, si da o imagine antropomorfa despre viata pinguinilor. Ceea ce mi se pare OK de vreme ce pare sa fie cea mai buna metoda de a sensibiliza publicul larg fata de animale si cu privire la consecintele devastatoare ale civilizatiei umane. Asa cum spune insusi autorul, el a preferat sa induca dragostea omului fata de aceste animale, in loc sa faca un film despre incalzirea globala care are drept consecinta disparitia treptata a pinguinilor, printre altele.

____________
Long live the Great Spaghetti Monster! May his glorious noodle appendages bless those and keep those in his sauce.
Greuceanu - de Simeon Dascalul la: 06/02/2006 12:11:21
(la: Va fi sau nu va fi)
da ce-o făcut? îmi aduc aminte tare vag numele, ştiu că era ceva cu zmei :)

revenind la subiectul discuţiei nu cred că există în stare naturală bunul-simţ, echilibrul cu cei din jur, nici măcar în cantitate minimă

tao, sau ce or mai fi având asiaticii, mă gândesc că funcţionează pe post de transcendenţă coercitivă în locul unei zeităţi justiţiare mai mult sau mai puţin antropomorfe; există o pedeapsă pentru o viaţă păcătoasă, fie că iei o băiţă de pucioasă în purgatoriu, fie că te vei reîncarna într-o coropişniţă

în altă scriere de-a lui Malraux - „Ispita occidentului” – apărea ceea ce era considerată ca şi caracteristică majoră a mentalităţii occidentale: „aveţi o singură viaţă”; şi credinţa asta, fie că ne place sau nu, o avem în comun cu islamul

în ce priveşte nuanţa coercitivă a moralei, limba română mi se pare foarte expresivă; se spunea „om cu frică de Dumnezeu”; nu cu dragoste, respect, credinţă sau alt sentiment mai pozitiv;

nu spun că o să se năruie tot edificiul social de azi pe mâine, ci că nu va rezista pe termen lung; mă gândesc numai d.p.d.v. practic – la sat, la neamuri puteam să-mi las bicicleta în mijlocul străzii, seara o găseam tot acolo, la oraş am tot cărat-o la etaj, că n-aveam curaj s-o las în scara blocului; bunicii mei nu s-ar fi atins nici de un fir de aţă ce nu era al lor – exista teama că-i vede ăl de sus, eu însă aş lua cu plăcere dac-aş avea ocazia …
picky - de carapiscum la: 13/09/2006 06:46:30
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Pentru un om care se dă atotştiutor şi stăpân pe cunoştinţele sale teoretice (ca şi pe misterele vieţii), ai dat dovadă de superficialitate, şiretenie şi rea voinţă răspunzând în doi peri. Asta ca de obicei, ceea ce dovedeşte o dată în plus că tu nu vrei cu adevărat să înţelegi ceva la subiectul ăsta, ci să-i educi pe ceilalţi. Aferim boieri dv-stră!

O să le iau pe căprării şi-o să încerc din nou să-ţi expun un punct de vedere, de data aceasta luând răspunsurile tale ca mărturii scrise.

1. Eu: „când anume în istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?”
Tu: „de îndată ce i-a ucis pe d-alde Zeus sau Baal-Amon.

În primul rând nu înţeleg un lucru: ăştia de care aminteşti tu n-au fost consideraţi dumnezei? Şi atunci pe ei cine i-a proiectat? Şi pe cei dinaintea lor cine anume i-a inventat? Eu ţi-am pus o întrebare simplă la care n-ai putut răspunde logic şi coerent. Puteai foarte uşor să admiţi că apariţia ideii de Dumnezeu se pierde în cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei şi nimeni n-are o dată stabilită pentru aceasta. Ştiinţa zice că încă n-are toate datele necesare formulării unui răspuns concludent şi se foloseşte de şiretlicuri nu prea „ortodoxe”(de obicei scuze imbecile) pe baza cărora ne bagă în şi mai mare ceaţă. Dpdv logic se poate explica totuşi de ce ştiinţa încă n-a reuşit să descopere care este punctul zero al omenirii când fiinţa umană a fost înzestrată cu ideea despre Dumnezeu: acest punct zero nu există! Pe axa timpului ideea de divinitate a existat din totdeauna. Dumnezeu fiind de natură spirituală nu-şi putea găsi locul decât în sufletul omului, adânc sădit în inima sa.

În altă ordine de idei, ca să nu uit înainte de-a trece mai departe, cine anume i-a ucis pe zei? Dacă ai să-mi zici că Dumnezeu, ei bine n-am să te contrazic. I-a dărâmat pe toţi fiindcă a fost unicul Dumnezeu adevărat. Dar apoi se pune întrebarea firească: cum să ucizi nişte zei, mai ales dacă sunt plăsmuiri omeneşti? Si ca să scurtez, Zeus sau Baal-Amon au apărut relativ recent în istoria universală. Ce s-a întâmplat cu primii zei, unde au fost ăştia îngropaţi? Sau poţi să-mi dai numele primului zeu inventat de oameni?

2. Eu: „de unde a avut omul cunoştinţele şi pregătirea intelectuală necesare acestui proiect care avea să-i schimbe viaţa? Cu alte cuvinte unde a găsit zestrea de informaţii necesare creării artificiale a acestui supra-om?”
Tu: „conturarea divinităţii trebuie să fi fost o acţiune colectivă derulată în timp.”

Frumos spus, sună aproape poetic. Conturarea divinităţii… Dintr-o dată te referi la o singură divinitate, nu la mai multe. Păi de ce a fost nevoie de asta, atributele cu care a fost înzestrată iniţial nu erau de-ajuns? Adică a venit un nebun şi-a zis: să inventăm un dumnezeu! , apoi s-au adunat fraierii şi-au adăugat câte ceva în aşa fel încât să le placă tuturor? Şi de ce s-au oprit după aia, nu mai era loc pentru alte atribute, devenise dintr-o dată perfect? În primul rând că omenirea este limitată şi imperfectă, deci cum avea să înzestreze ceva cu perfecţiune? Acţiune colectivă… Fă-mă să înţeleg un lucru: la proiectul ăsta a participat un colectiv condus de anumiţi tovarăşi şi pretini de breaslă puşi pe şotii? La fel cum fac ăia acum la NASSA? Şi cât le-a trebuit să-si termine proiectul?

Dacă admitem că omul se trage din regnul animal, e curios cum poate cineva crede că o fiinţă inferioară, coborâtă din copaci, a ajuns la stadiul acela de conştienţă şi de conştiinţă proprie care i-au cerut să inventeze o fiinţă superioară lor. Vreau să zic, de ce dintr-o dată au simţit nevoia de divinitate, ce simţăminte, ce trăiri interioare le-au dictat să inventeze un dumnezeu? Teama? Teama de ce: de bătaie, sau de lipsa bătăii? Mai exact frica de a nu avea un dumnezeu care să le facă dreptate după nişte legi superioare. Oare omul se teme de bătaie sau asta îl incită şi mai tare? Pedepsirea este folosită peste tot în lume şi în zilele noastre. Dacă oamenii se pedepsesc între ei după anumite legi, de ce n-ar face la fel şi Dumnezeu după legi superioare?

Dar ca să revin la întrebările iniţiale şi să-ţi răspund totodată, în intelectul uman n-ar fi avut de unde să răsară dintr-o dată nici măcar o idee vagă despre Dumnezeu dacă n-ar fi existat mai dinainte în mintea sa un sâmbure. A admite contrariul înseamnă să dezvoltăm un pom din nimic, înseamnă să credem că sâmburele este crescut de rădăcina pomului şi nu invers.

3. Eu: „de ce ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca să se închine Lui?”
Tu: „de ce creaza tata un bau-bau?”

Răspund mai întâi întrebării tale: pentru că nu exista, de aia îl creează, îl inventează pe bau-bau. Deoarece Dumnezeu există, nu trebuie inventat. Dar probabil că aşteptai să-ţi răspund aşa: ca să-l facă pe copil să se teamă. Ştii ceva, s-a demonstrat de multă vreme că părinţii care procedează aşa greşesc total fiindcă induc odraslelor lor stări de sporită angoasă şi nervozitate, nicidecum de cuminţenie. În plus, odată încuibărit în mintea şi sufletul lor sentimentul de frică au tendinţa de a greşi mai des- tocmai pentru că le e frică să nu greşească. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se teamă şi de propria lor umbră. Şi apropo, tu faci comparaţia asta plastică între Dumnezeu şi bau-bau vrând să arăţi că oamenii se tem de El la fel? Te înşeli, cei ce cred în Dumnezeu nu se tem de El de frica bătăii, precum greşit se vehiculează peste tot, ci se tem de consecinţele pe care le-ar avea faptele lor asupra mediului înconjurător, asupra semenilor şi asupra propriei lor stări sufleteşti. Frica asta nu e frică ci o ruşine interioară care vine din respect şi din iubire pentru Cel ce ţi-a dat viaţa. Ăsta e viermele neadormit care roade în conştiinţa ta, sau altfel spus mustrarea de conştiinţă, remuşcarea. Asta vine odată ce înţelegi că ai greşit şi-ţi vezi sufletul hidos în oglindă, nimeni nu-ţi demontează fălcile. Este o vorbă: te baţi singur. În funcţie de calea pe care alegi s-o urmezi în viaţă, vei suferi sau nu.

Întrebarea pe care ţi-o pusesem are o cu totul altă conotaţie: de ce să te închini unui dumnezeu inexistent când ştii că e inventat de tine? Înţelegi, adică de ce s-ar fi complăcut liota aia de oameni să se închine Lui ştiind că ei L-au inventat? Oare nu pe principiul credinţei stă edificiul teologic? Aşadar cum au putut ei crede în ceva sau cineva creat de ei înşişi?

4. Eu: „cum avea să se închine propriei idei despre o persoană inexistentă?”
Tu: „zeul nu e o persoană ci un contur simbolic de…idee.”

Ce drăguţ din partea ta să pui cele trei puncte de suspensie în propoziţie. Atunci dacă au fost „contururi simbolice de idee” (am trăit s-o aud şi pe asta), cum se face că au avut un chip anume, un chip material? De ce au trebuit să fie reprezentaţi şi material când ei puteau păstra în continuare „intangibilitatea conturată a simbolismului ideatic” (ca să mă exprim conform ideii tale)? Şi te rog să faci o distincţie clară: eu când pomenesc de zei nu mă refer la persoane! Vorbesc de o singură persoană doar când vine vorba de Dumnezeu, unic, personal, creator, universal, bun, drept şamd.

5. Eu: „de ce milioane de oameni şi-au sacrificat viaţa pentru o persoană plăsmuită de mintea altor oameni?
Tu: „de ce oile o urmează pe cea care se prăvăleşte într-o prăpastie?”

Pentru că sunt oi şi n-au minte, nu le-au educat părinţii lor cu „bau-bau”. Dar mai nou se întâmplă la fel în societatea modernă care îşi educă indivizii să fie liberi de-a sări în prăpastie dacă vor, ca să fie diferiţi. Oile care au minte ascultă de glasul păstorului lor înţelept. Celelalte nu mai sunt oi, ci capre îndărătnice. De fapt când oamenii se tem de forţele distrugătoare ale naturii nu-L inventează pe Dumnezeu ci-şi aduc aminte de El!

Răspunzând la întrebarea mea vreau să-ţi spun că nimeni pe pământul ăsta nu şi-ar jertfi viaţa decât dacă ar crede din tot sufletul în idealul pe altarul căruia se sacrifică. A muri în chinurile groaznice în care s-au sfârşit atâţia martiri, spune mai multe decât milioane de cărţi şi de studii antropomorfice laolaltă. De aia zice Fericitul Augustin că „sângele creştinilor a devenit sămânţă pentru noi creştini.” De fapt asta înseamnă adevărata teologie: jertfa de sine pentru Dumnezeu şi aproapele tău.

6. Eu: „de ce nu mai sunt oamenii capabili în zilele noastre să inventeze un dumnezeu nou, ci doar să-L re-inventeze pe Acelaşi Care se găseşte în conştiinţa colectivă a tuturor popoarelor?”
Tu: „nu se pune problema capabilităţii ci cea a necesităţii. Nu mai e nevoie de modelarea unei divinităţi. Oricum sunt destule pe piaţă şi concurenţa este acerbă.”

Cum adică nu se pune problema capabilităţii? Nene, dacă n-ai de unde şi mintea nu te duce, poate să te roadă pe matale la rărunchi de necesitate că tot n-ai să fii capabil să-ţi rezolvi problemele. Adică „piaţa religiei” e saturată… Nu ştiu de unde ai obţinut informaţia asta dar se pare totuşi că oamenii încă Îl mai caută pe Dumnezeu, indiferent ce forme ar îmbrăca Acesta. Că unii sunt sătui, asta e altă poveste. Şi concurenţă acerbă între cine? Între zei sau între oameni, că eu încă n-am văzut nici o luptă între zei sau vreo întrecere la jocurile olimpice între ei.

Şi răspunsul la întrebarea mea este următorul: nu putem inventa un alt dumnezeu fiindcă, oricât am căuta noi, n-am reuşi să înzestrăm pe altul cu mai multe atribute decât cele pe care le are adevăratul Dumnezeu.

7. Eu: „care este rezultatul ne-raportării fiinţei umane la un sistem de valori mai presus de lume? Adică înspre ce tinde omenirea în cazul detaşării de o posibilă formă existenţială a unui bine şi adevăr suprem? Iar dacă există (cel puţin dpdv logic) o formă ideală a binelui şi adevărului, atunci unde este aceasta stocată?”
Tu: „omenirea tinde spre cunoaştere şi explicaţii, în dauna credinţelor.”

Se pare că eu trebuie să centrez şi tot eu să dau cu capul. Tu ai fi bun de politician, numai ei răspund la alte întrebări decât cele care le sunt puse. Ştiinţa nu dăunează religiei în nici un fel, o ajută chiar şi atunci când vrea să demonstreze invaliditatea teologiei. Şi apoi credinţa înseamnă tocmai cercetare. La fel cum a făcut Ap. Toma când a cercetat rănile lui Hristos pentru a se convinge de învierea Lui din morţi. Tu le-ai cercetat vreodată în viaţa ta ca să vii acum să ne vorbeşti nouă ca şi cum ai fi făcut acest experiment? Cum poţi vorbi „ştiinţific” despre lucruri pe care nu le cunoşti?

Şi acum răspunsul la întrebările mele. Decadenţa este rezultatul ne-raportării omului la Dumnezeu. Iar forma ideală a binelui şi adevărului nu-şi poate găsi locul decât într-o formă ideală de existenţă, o formă care nu ţine cont de legile fizice sau de altă natură ale Terrei. Altfel nu pot fi ideale.

8. Eu: „dacă omul L-a creat pe Dumnezeu şi nu invers, întrebarea care se pune este pe om cine l-a creat, că doar nu s-a creat pe el însuşi?”
Tu: „pe om l-a creat…Pithecantropus…”

N-am auzit de el. N-o fi ăsta bau-bau? Dar chiar aşa, de unde le-a venit tăticilor ideea asta stranie de bau-bau?

9. Tu: „chiar faptul că participi la această discuţie e un câştig în sensul că…uzezi de neuroni…”

Aha, eu îi uzez pe-ai mei. Dar tu ce faci cu ai tăi, i-ai dat la spălat? Cum unde? La ăia care spală creiere.

10. Tu: „te înşeli când presupui sau afirmi că nu cred în nimic… Cred în Homo sapiens.”

Şi Homo sapiens ăsta e zeul la care te închini tu? Şi crezi în el fără să-l cercetezi? Ca să vezi că până la urmă e mai deştept oul ca găina. Homo sapiens a evoluat de la stadiul de animalitate la cel superior, de divinitate, şi te-a lăsat pe tine acolo unde fusese el mai întâi. Ciudată mai e şi evoluţia asta.

11. Tu: „te înşeli şi atunci când zici că vreau să uzurpez locul Domnului. O nălucă vag conturată şi imprecis dispusă nu poate să tenteze. O asemenea imagine este de-a dreptul hilară.”

Ba află de la mine că năluca asta e foarte bine conturată, dar e conturată pentru cei interesaţi să o cunoască. Îţi dau totuşi dreptate asupra unui aspect: că nu vrei să uzurpezi tronul lui Dumnezeu. Ce vrei tu e să clatini conştiinţele celor care cred în El. Ne-având conştiinţă şi smerenie în gândire n-ai cum ajunge la tron, decât pentru judecată, desigur. O să stea Homo sapiens la aceeaşi coadă cu tine. Iar atunci când năluca vag conturată şi imprecis dispusă te va întreba foarte precis de sănătate, tu ai să-i răspunzi: păi eu am crezut că eşti Homo sapiens.

12. Tu: „idem când concluzionezi că sunt foarte mulţumit de mine. Nici nu ai habar câte pot să-mi imput…”

Nici nu vreau să am habar. Dar aşa, în treacăt, îţi impuţi faţă de cine? , că nu crezi decât în maimuţa cocoţată în copacul divinităţii. Faţă de tine însuţi? Inutil, asta nu te schimbă în bine. Faţă de alţii? E trecător şi la fel de inutil câtă vreme altora nu le pasă. Aşadar unde îţi este etalonul conştiinţei, cine îţi trasează idealul în subconştient?

13. Tu: „nu lupt împotriva nimănui. Nici nu combat.”

Ştii, iartă-mă că te-am atacat dar eram beat, n-am nici o vină! Sau: crede-mă pe cuvânt că nu eu sunt cel ce ţi-am învineţit fălcile, dar dacă mă superi te ciomăgesc mai rău decât am făcut-o prima dată!

14. Tu: „acel final e posibil doar atunci când apa nu va mai fi udă!”

Acel final e posibil dacă apa se evaporă, adică trece din stare lichidă în stare gazoasă şi prin urmare nu mai e apă ci abur. Aşa că săriţi fraţilor, puneţi ibricul pe foc!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
jennifer - de carapiscum la: 25/09/2006 07:08:01
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
nu-i adevarat, diferenta dintre mine si tine este ca unul pune accentul doar pe om (adica tu) iar celalalt pune accentul pe toate posibilitatile (adica eu). eu caut, cercetez si uneori chiar gasesc raspunsuri; tu te folosesti de o idee preconceputa si cu adevarat "artizanala" (ca de aia ai si numit omul "artizan") ca sa dovedesti ceea ce vrei tu. tu, ca si cei carora le canti pe aici osanale, ti-ai facut planul de a demonstra contrariul celor afirmate de mine dar n-ai luat catusi de putin in calcul ceea ce am avut eu de zis. lasand la o parte faptul ca exprimarea ta lasa de dorit si lasa loc la interpretari (scuza repetitiile de termeni), tin sa-ti spun ca religia nu este un simbol al justitiei ci un atribut al acesteia. ma mir ca ai curajul sa afirmi ca religia n-a adus nimic bun in lume (sau aproape nimic). si nu ma mir pentru ca nu m-as fi asteptat din partea ta, ci pentru ca la fel ca si camarazii tai de arme nu vii in sprijinul afirmatiilor tale cu nici un argument bazat pe fapte istorice, descoperiri arheologice, cercetari antropomorfice samd.
spui ca dovezile despre existenta au depasit-o... in ce sens? sau suntem noi atat de depasiti de asa numitele noi descoperiri ale stiintei si tehnicii actuale incat nu mai suntem capabili sa discernem realitatea de visuri...? te rog frumos, gandeste inainte ceea ce vrei sa exprimi.

la al doilea paragraf pur si simplu n-am ce comenta, este inutil. cum am zis mai inainte, invata sa te exprimi coerent.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#147678 (raspuns la: #145752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 10/10/2006 09:19:29
(la: L-a 324 de mile suburbane de fericire)
Adrian Fuchs :

Epigonul sare coarda. Cu naturaletze.

In fiecare dintre noi zace un borfash. Cu bastonul se shutz un ranitza.

Diamantul neslefuit aduce a carbune. Carbunele insa moare atunci cand elibereaza dintrinsul energia antropomorfa. Timpul asteptarii este atat de elastic incat doare prin alungire.

Decupajul cotidian, viu, urca din underground, firesc si lin. De la sine.
Balansul incremeneste la ora descatusarii patimilor.

Lume nebuna, nebuna, nebuna ...
"buzele reci/ dupa pacat"
#150533 (raspuns la: #150529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Donquijote - de Astoniu la: 27/01/2007 19:44:07
(la: Isus + Maria Magdalena)

1. Einstein nu se poate zice că ar fi fost panteist, chiar dacă-i citea pe Spinoza şi pe Schopenhauer (aşa cum relatează unii reporteri ai vremii).Unii spun că a fost ateu. Să nu uităm că a fost "relativist". Dar cel mai corect ar fi să-l citim şi să căutăm să-l înţelegem. Oare cea mai bună sursă de a afla ce a spus un om nu este de a-l asculta sau a citi ceea ce a scris chiar el ? Ne plac mai mult comentariile altora despre el , decît propriile lui cuvinte ? Pentru el Religia are trei nivele de organizare : a. religia fricii („Furcht-Religion”); b. religia „Dumnezeului moral sau social” ; c. Religiozitatea cosmică.
Einstein spune despre primele două că „ le este comun caracterul antropomorfic al divinităţii” (citat din A. Einstein – „ Cum văd eu lumea”, Ed. Humanitas, 1992, pag. 242 )
(dacă nu ştii ce înseamnă „antropomorfic”, caută în dicţionarele limbii române)
Dar cât de antropomorfic l-a pictat Michelangelo pe Dumnezeu , ştii ? Uită-te la Capela Sixtină !

2. Nu cred că cineva s-ar putea bucura de ” moartea Termică a Universului” ;
negentropia se poate aplica ambelor tipuri de sisteme fizice, iar entropia , ca şi Legile Termodinamicii sunt universal valabile dacă descrii corect sistemul de referinţă ales. Uiţi că vorbim şi de relativitate ? Nu ne-a arătat Einstein că legile fizicii clasice sunt valabile în sistemele de referinţă care le fac posibile şi nu sunt valabile în alte sisteme de referinţă ? Sau tu ce crezi că face teoria relativităţii ? În rest, extrapolările sunt de folos, uneori, măcar să ne mai stimuleze imaginaţia dacă nu de alta …

3. „exista ceva legat de marturie falsa, …” – ( mărturia falsă o fi poate ceva adevăr), ei vezi ce relativ e totul ? Tu-i dai interpretarea care-ţi convine ţie, altul îi dă altă interpretare şi uite aşa nu mai are rost să discutăm , că ne apucă noaptea şi se face tot mai întuneric…
4. Gamow săracul a murit. Ca şi Einstein. Acum suntem singuri, pe cont propriu. Ba, mai sunt şi alţi câţiva savanţi care au îndrăznit , ca nişte naivi ce sunt, să creadă că pot duce mai departe teoriile despre naşterea şi moartea universului, au îndrăznit să-şi imagineze universuri paralele, să încerce să descrie matematic astrofizica, bună , rea, cum o fi ea. Unul din ei este şi Stephen W. Hawking. Vezi , eu unul nu cred că Gamow a ajuns la adevărul ultim al descoperirilor ştiinţifice ! Mai poţi să-l citeşti şi pe Carl Sagan dacă vrei. Sau alţii care în mila lor către noi, ne-fizicienii, au mai scris şi cărţi de popularizare a ştiinţei.
5. Credinciosul acela e celebru : Apostolul Toma, zis şi „Toma necredinciosul”. Ştii de ce i se spunea aşa ?
6. „astoniu foloseste metoda propagandistica de a arunca praf in ochi prin aceea ca atribuie slabiciunile si partile negative ale conceptelor pe care le apara, taberei celeilalte,” - Despre ce tabere e vorba ? Ai vreo tabără de apărat ? Eu credeam că ai de apărat cîteva adevăruri ! Dacă mi-ai ripostat doar ca să aperi vreo tabără,
atunci scuză-mă, chiar că ţi-am scris degeaba !
Iar bibliografia ce ţi-am dat-o în primul răspuns era spre binele tău, nu al vreunei „tabere” sau a alteia … Chiar am crezut că merită să citeşti cărţile alea.

„si n-a dat nici un exemplu de descoperire stiintifica, chiar minora de divizia "C" sau liga satelor, care sa se bazeze pe existenta unui creator, energetic inteligent sau nu, pasiv sau activ, atotputernic sau cu unele limitari :)” - nu, pentru că nu înţeleg de ce ar trebui să dau asemenea exemple , iar la fotbal nu mă pricep şi,
de obicei, îi las pe alţii să comenteze fotbalul. Acolo sunt unii pricepuţi …

„mai vorbim de alaturarea unor notiuni care n-au nici o legatura, dar care suna frumos, din care rezulta zacusca de care vorbea picky :)” - pardon , se făcea vobire despre ghiveci !
Oare la îndemnul patriotic „ dă-i la gioale”, te-ai grăbit să-mi răspunzi aşa de slab documentat ?

””ps - a mai fost pe aici mai de mult, cam 2 ani unul care a dat o formula matematica, de fapt o egalitate care prin niste procedee ilegale in matematica practicata d ematematicieni demonstra ca 1 = 0 , deci exista dumnezeu. dupa ce l-am prins cu ocaua mica la manipulatii necinstite in matematica, s-a ratras. o fi vreo reincarnare... ”” Stai liniştit … , că nici la matematică nu mă pricep…



---------------------------------------------------
Toate-s noi şi vechi sunt toate...
pe diagonala - de om la: 20/11/2007 16:14:12
(la: Mic tratat de...fericire)
multam pt unghiurile de vedere.

GloriaVictis, "In cata masura fericirea/ nefericirea nu este in mare masura rezultatul gradului de suprapunere intre asteptari si rezultatul final?" = ei da, ai pus degetul pe cea de a doua "noapte de cosmar", a mea, declansata de afirmatia rapitorului (vezi textul introductiv). Adica, in cazul in care ne atingem maturitatea sclipitoare in "ceva" ceea ce a fost anticpat de "n" persoane inseamna ca nu mai suntem speciali (de ex: acesta este sortit sa ajunga X-ulescu in domeniu picsulescu, o sa vadeti voi)? Este doar banala predestinarea si atingerea ei(ce iti este scris in frunte iti este pus) ?.

SAU, speciali, ar insemna sa facem contrar tuturor aparentelor? Adica devenim speciali prin neincadrarea in curentul anticipat de altii? Hmmm, si da si nu. Daca nu atingem predictiile unora (mai cu experienta) asta poate sa arate ca EI s-au inselat si respectivul "rebel" nu face decat sa-si autodescopere potentialul sau (in ciuda indoctrinarii venite din exterior); nefiind deloc rebel. Din aceasta cauza, dpmdv, autocunoasterea este un panaceu universal pt dormit, fara nopti de cosmar. Este deja o mare lupta ca sa faci fata mutitudinii de informatii (bune sau rele, sincere sau prefacute).

Dpmdv, autocunoasterea transorma fericirea in implinire de sine si din acest punct de vedere sunt de acord cu pick cand afirma ca fericirea nu (mai) exista. O sa dezbat aceasta transformare in "marele tratat" ;).

irma, autocunoasterea inseamna identificarea defectelor si dorinta de a le corecta. perfectionsmul cred ca duce mai curand la nefericire... = mai este o varianta: acceptare, unicitate, intelegere!
Doar ne deosebim prin imperfectiunile noastre -fizice, mentale, etc. NU EXISTA UN STANDARD AL PERFECTIUNII, DECI NU AI CE SA CORECTEZI! A pune standarde (A corecta) este un pas inapoi prin orbirea in fata diversitatii si mai in gluma...nu se stie niciodata de unde sare iepurele :) As mai adauga ca un asa-zis hadicap stimuleaza o alta calitate/trasatura si apoi ajungem la....omul potrivit la locul potrivit (autocunoastere = unicitate, acceptare, intelegere)

dar posibila explicatie/definitie cred ca tine in mare parte de anumite procese bio-chimice. = imi adici aminte de niste studii stiintifice prin care niste cercetatori spuneau ca pot descoperii mecanismul iubirii (atractiei). Esantionul studiat era format din persoane in blind date. Se bazau pe studii antropomorfice, pe imunologie (MHC), etc. Rezultatul predictiei a fost NADA, NIMIC!

SP: dpmdv, in viata ai 2 alegeri (pe care trebuie sa le faci atunci cand nu esti OBLIGAT sa le faci):
i) sa-ti descoperi drumul
ii) sa mergi pe drumul tau
Personal, cred ca te ingrozesti de ii)

O sa mai dau raspunsuri, dar pt un moment nu am timp (scuze pt ceilalti) si multumesc pt netrollare!
#257973 (raspuns la: #257661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de emanuel kripto la: 06/01/2008 12:29:29
(la: Faţã, feţe. Spate. )
Eram hotarat sa nu raspund in nici un fel comentariilor la textele pe care vi le-am propus. Asta deoarece socotesc ca un autor nu trebuie sa-si apere textul prin nicio alta explicatie adaugata textului dintai. Un text (mai ales sub semn eseistic) se sustine prin el insusi, iar daca e prost, nici un adaos explicativ din partea autorului nu-l salveaza! Libertatea comentariilor altora este insa absoluta. Ea se manifesta dupa stiutul si iscusinta fiecaruia si nu cred ca presupune neaparat o replica auctoriala. A explica, spre exemplu, ca, atunci cand am luat in discutie numele “fatza” si “spate” m-am referit la ele si numai la ele, (nicicum la “spinare”, sau la orice alt nume marcat antropomorfic), mi se pare desuet! La fel si in cazul vorbelor degeaba despre fidea sau alte paste! In acest sens, fiind eu de foarte putzina vreme deschizator de usa al cafenelei, m-a surprins cat de usor se foloseste un text ca pretext pentru vorbe aruncate in vant, doar din trufia gaunoasa de a contrazice pe oricine, sau din placerea de a reveni, iar si iar, la cateva glumitze sexuale ce par sa preocupe pe unii excesiv (dar, sigur, si acest fapt tine de formarea viitorilor ganditori mai mult sau mai putin adevarati!). M-a bucurat, desigur, eleganta unor cuvinte simple si cuminti de apreciere.
De fapt, trebuie sa marturisesc ca ma bucura si ma uimesc toate comentariile de aici si receptez cu incantare acest feed-back pe cat de prompt pe atat de chemator spre alte limanuri textuale. Va multumesc tuturor si va asigur ca, daca nu ma implic in raspunsuri ori comentarii la comentarii nu o fac din vreun fel de arogantza rau pilduitoare, dar din motivele expuse mai sus ori pur si simplu din lipsa de timp. (Multumesc lui Youdontknowme pentru curata traducere a “lenei” din “Universul lenes”! Asa cum multumesc Proletarului, lui Bad Dog, Rodicai Munteanu si tuturor celor care au avut timp pentru o lectura activa a textelor propuse!)
Cu drag si cu credinta in frumos si bun!
Areal - de GloriaVictis la: 05/06/2008 19:38:56
(la: Vulturi si Gaini)
Parerea mea? Cu conditia scoaterii "neoamenilor" din poveste din ambalajul antropomorfic, da, exista explicatii pentru fiecare dintre comportamente. Explicatii care, permit concluzia ca totul este in regula cu lumea, cu toata suferinta, tot chinul, tot raul, toata distrugerea din ea... ca ne place sau nu. DAR atunci cand esti direct afectat de suferinta, rau, chin, distrugere, e dificil sa accepti ca exista explicatii... care ar presupune o reducere (greu de digerat) a importantei tale ca individ in raport cu 'mersul lumii'... si atunci, da, e mai usor sa spui 'lumea nu este in regula pentru ca eu nu ma simt bine"...
#315915 (raspuns la: #315899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...