apä bunä dacä vrei din fintina mea sä bei

Orice sfat, bine intentionat este bun. Din orice experienta poti gasi ceva de invatat. Si intr-adevar, de la Florin, un roman un pic mai in varsta, care intelege si the romanian si the american way...am ce invata!

Personal nu cred ca UN AN e deajuns ca sa iti stabilesti un ultimatum de a pleca sau ramane in tara.

Daca nu am semne de IMPLINIRE voi considera nu ma grabesc sa dau vina pe sistem, pe guvern, pe romani, pe mentalitati, pe economie...

Singura persoana care, oridecateori ceva nu merge bine, este la loul faptei, sunt eu!
Poate daca lucrurile nu ies asa cum as vrea, cea mai mare vina o am eu.

Si daca invat din greseli, ale mele si ale altora, daca imi pastrez orientarea pe solutie si nu pe probleme si daca reusesc sa iau deciziile bune...pana la urma voi reusi!

Daca vad ca directia nu e buna, ca nu merge, voi schimba directia, voi incerca sa ma schimb.

NU vreau sa schimb tara pt ca nu cred ca asta e solutia!

E, daca vrei si ambitia mea... sa REUSESC in tara!

Sunt sigur ca, pe modelul Irlandei daca vrei, in cativa ani buni...romanii de afara se vor grabi sa se intoarca ...

Si ii primim cu bratele deschise.

Painea muncita de tine...painea pe care o mananci dupa ce stii ca ai incercat si ai dat totul din tine...e buna oriunde.

Iar la PROPRIU...prefer painea si mancarea romaneasca! :)

Ne mai auzim!

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

Pe-un drumeag,
Un mosneag
Merge-ncet, sontâc-sontâc
Este luna lui Cuptor
Si prin cerul fără nor
Se dau grauri bâldâbâc.
În mireasma de pelin,
Linistea fosneste lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
După dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcă apăsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
Târâie lăcustele,
Fluturându-si fustele...
Pasi-l duc fără de număr.
Îi atârnă pe un umăr
Două traiste măricele.
Ce o fi având în ele ?
Iată-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lăsat
Pe o rână, spre apus.
Sfârâind usor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-si pasul,
Slobozi deodată glasul:
-Cumpăr frică! Cumpăr frică,
Fie mare, fie mică!
De prin case ies grămadă
Tineri si bătrâni să-l vadă
Si-l ascultă cu mirare
Cum tot strigă-n gura mare.
-Mosule, păi cum adică,
S-ar putea să cumperi frică?
-Stati putin si veti vedea!
Ia chemati copii-ncoa!
Tâncii se adună-n grabă,
Iar mosneagul îi întreabă:
-Iaca tu, că esti mai mare,
Zi, de ce ti-e frică oare?
-Păi... de câini ... că mă mănâncă
Si-apoi de-ntuneric încă.
Zice mosul:-Nu ai vrea
Să-mi vinzi mie frica ta?
Ti-o plătesc cu patru mere
Si o lingură de miere.
-Eu? ti-o vând, dar nu stiu cum?!
Atunci mosul, cum-necum,
Doar că-l scutură de chică
Si îi ia un pumn de frică.
Toti fac ochii mari deodată
Îmbulziti în juru-i roată
Si se-naltă pe picioare:
Cum arată frica oare?
O fi neagră ori verzuie?
Galbenă ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însă mosul, nimănui
Nu arată frica luată,
Ci îsi vâră deîndată
Pumnul strâns într-o desagă
Si la loc din nou o leagă.
Apoi din cealaltă scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Si plăteste bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, că au văzut,
Toti copii se îndeasă
Să îi vândă marf-aleasă:
Frică de scăldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Frică de vreun soarec mic
Sau... chiar frică de nimic.
Ba, Ionut al nu stiu cui,
Se temea de umbra lui!
Toti buluc, fac gură mare,
Vrea s-aducă fiecare
Marfă multă si de pret
La ciudatul precupet:
Că de nuci si mere rosii
Poftă au toti mâncăciosii!
Râd măicutele-n pridvor,
De strădaniile lor;
Râde mosul sub mustăti
Si împarte bunătăti,
Până când a cumpărat
Toate fricile din sat
-Mosule, ce faci cu ele ?
El se uită la bocele
Si săltându-le pe spate,
Le răspunde: - Mă nepoate,
Frica la nimic nu-i bună!
Când în traista mea s-adună
Fricile din nouă sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largă,
De pe lume să se steargă,
Iar sământa lor să piară!
...Seara usurel coboară,
Aprinzând pe la feresti
Lămpile pentru povesti....
..Si unchiasul a plecat.
Parcă n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
De se-ntâmplă să-ntâlnesti
Nu asa.. doar în povesti
Ci aievea, pe mosneag,
Tu întâmpină-l cu drag
Si de vrei să fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ti dă mosul patru mere,
Ospătează-te cu ele
Si de n-ai sã uiti cumva
Să-l saluti din partea mea.

mica mica da ridica
parca asa se zicea
pe aici pe undeva
cine-a zis ca-mi este frica?

La fetitze, jurubitze
cu rubine la bentitze,
io am zis da s-o pierdut
ca o fost luat de vant
nu stiu net-ul cum incarca
da-i prea multa apa-n barca.
Deci:
printzul tau de la apus
unde drumu ti l-a dus
s-o intors, rusinos
ostenit si smerit.
ceaiul care l-ai baut
cand burtica te-o durut
peste noapte te-o trezi
si-n oglinda vei zari
chip frumos si falos.
timpul de e rabduriu
pe-un bob de orz o sa scriu
numele lui, al printzului,
imparatului, ce inima ti-o furat
si a dus-o in Banat.
in trei clocotele sa-l dai,
apoi in cinci sa il tai
sa il dai pe razatoare
praful sa-l preseri in baie
in apa ce te-o-mbaia
si-o sa vezi ce s-o-ntampla.

panselutze in brazdutze
cu cercei rubinei
29 dai pe ei
si apoi impartzi la trei.

umbla baba in cojoace
iata ca gutra nu-i tace
o accepti ca n-ai ce-i face.
ca de nu ea le desface
baierele cerului si sitele norului
de cernea omatul gros, mai pufos
ca un iepure falos.

"si uite de ce poate ca in curand unii vor face si o muie clientului doar asa de bucurie ca fac fotografie "

Momentul e depasit, stimate maestre.

Stiu un trust de presa unde s-a dus un amic cu portofoliul la cine trebuie
si cine trebuie i-a spus ca nu poate plati editorialele si imaginile de care
ar avea nevoie, ca ii place ce vede, si daca amicu vrea sa devina colaborator
permanent sa inteleaga ca sunt greutati, ca nu se pot plati colaborarile,
dar numele trustului si expunerea realizata si tiparul bun garanteaza
ca opera sa si-a gasit locul unde sa existe, si ca pentru inceput
daca respectivul da 200 de euro pe luna ca sa pastreze statutul
asta de colaborator permanent e bine, ca de, o sa-l vada toata tara
tiparit.
Cam asa merg treburile, maestre Narcis.
Cu aia 3000 de euroi pe cadru stati bine, aveti toata invidia mea,
dar sunteti departe de cei 16.000 de euroi pe cadru realizati de un
fotograf adus de afara la o agentie bucursteana
ca sa faca o poza pe care eu o faceam cu 500 dar tocmai d`aia nu era asa de buna, si in plus a mea nu avea bitziiala
creativa a aluia...
Si la agentii, jocurili sunt pe alte criterii, nu calitatea sau pretul conteaza. Dar astea sunt banalitati.

io zic asa. Il dam jos pe manolescu si te punem la carma. Cu siguranta literatura va avea roade mai bune. Poate asa... va ajunge ceva poezie in manualele din viitor.
Chiar as vrea ca nepoata mea sa citeasca
"ti-o bag" "ti-o trag" "ti-o imping" doar... tre sa invete meserie... ca doar nu am cum sa o invat io sa se babardeasca. Ce zici?

partzial, strengaritzo!
In ce ai scris ai dreptate; eu nu am ascuns nici-odata faptul ca sint roman si ptr. asta cred( sper) am respectul cuvenit. Oamenii respecta in primul rind pe cel ce se respecta! Se vede de la prima vorba ca sintem straini: ori vorbim prea corect ori facem greseli. Sigur e, avem o alta " melodie" si asta face lumea mai colorata, mai frumoasa; nimeni nu se supara ptr. asta. Chiar daca nu spune, neamtzul, vede ca nu esti de-al lui. Te respesta insa ptr. corectitudine si probitate profesionala. Iar noi romanii ne putem mindri cu asta. Muncim si sintem seriosi.
Mai avem de invatzat numai ca nu putem fi altceva decit ce sintem.Trebuie sa ne apreciem cu partzile noastre bune si rele.

Am auzit o data comentariul unui ambasador in GE care la comentariile mai nepotrivite la adresa lui sau a tzarii spunea: eu nu vreu sa fac tzara mea mai buna sau mai rea, datoria mea e sa o arat asa cum e ea!( el a scris niste carti si ...mai si tragea la masea: in final sa vorbit f. frumos despre el)

Cit despre tzigani, fac si ei ce pot; cred insa ca europa stie cu cine are de a face si face si ea ce poate incercind sa se scape de ei onorabil adica impingindu-i inapoi spre RO sau de unde au venit. Nu tzine insa. Tziganu' e mai al dracului!El e unde vrea.

Am un filmuletz facut acum citziva ani la tvr2 Tim. despre cersetorii tzigani; o reportera ( mai tinara si curajoasa)care "s-a infiltrat".

Interesant.

NB
nu, nu avem o imagine ratata; sint numai conflicte de interese pe care le regleaza politica; si sa nu uitam fiecare din noi reprezinta( vrea nu vrea) Romania. Sint pe aici multzi specialisti bine platitzi si apreciatzi. mierlaiturile noastre sint - mai mult sau mai putzin- trairi personale.Pe ansamblu e OK.

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Buna!
As vrea sa te rog sa ma lamuresti in legatura cu casatoria dintre un francez si o romanca. Eu sunt romanca si prietenul meu este roman cu cetatenie franceza; dorim sa ne casatorim si as vrea sa stiu ce acte sunt necesare si care este demersul. Iti multumesc anticipat!
Nadia .Adresa mea este nadia.ned@wanadoo.fr Am incercat sa ma inscriu pe acest sitte ca utilizator si nu am reusit.

Draga Adelina/Amoore,

In primul rind vreau sa-ti spun ca poza pisicii ce o pui la file-ul tau personal...
este de necrezut!Zic asta pt. ca am si eu 2 pisici si una din ele,virsta de 3 ani
si adoptata este...EXACT ca o copie fidela cu a ta,aceleasi pete si culoare!!!
E ca un deja vu.Se numeste Pooghee.

Sa raspund la textul tau,nu etalez revolverul meu si deci nu-l arat nimanui,doar eu si sotia mea stim unde este si e in loc sigur,sintem destul de maturi incit sa nu ne ...jucam nici noi cu el.
Nici rudele si prieteni apropiati nu au habar de el,in afara desigur de Vern,amicul nostru navajo.
Stiu de la cumnatul meu ca si el poseda o arma,undeva in casa lui un shotgun,si este gata sa-si apere familia in caz extrem.

Stiu f.f.f. bine cite lucruri neplacute se pot petrece din cauza armelor,tu traiesti in UK si cunosc legile de acolo si le consider f.bune!!!Apropo de UK
sotia mea are un var ce traieste nu departe de Stonehenge intr-un mic orasel pe care acum l-am uitat,ea a fost acolo si London de citeva ori pina sa ne cunoastem.Sper ca intr-o zi sa mergem impreuna.

In UK legile sint altele,exemplul dat de tine desigur se refera la cum sint ele aplicate,noi insa,cum am spus in subiectul meu...traim inca in wild west si legile difera de la stat la stat.

Sint f. de acord cu tine,armele intotdeauna au adus rau si tragedii fiind in miinile unor oameni irationali insa si aici in USA ar trebui impus controlul lor prin lege....insa NRA are o mare putere si Dick(e un ..dick,iar Bush e un ...bush,intelegi la ce ma refer)Cheney si G.W.Bush sint...PENTRU legea de a avea dreptul la a poseda arme,cu exceptia....celor de assault,adica mitraliere,grenade,dar sa ai un pistol sau o pusca de vinatoare si in caz de atac la persoana sa le folosesti este...OK!Nu uita ca Dick e si ...mare vinator deci trebuie sa fie de partea NRA.Simbata trecuta a tinut la sediul lor un discurs inflacarat.
Si in plus,cei din NRA sint oameni puternici in afaceri si desigur...republicani asa ca ei suporta admin. actuala pt. interesele lor,si desigur vor vota pt. Bush....de cistiga ne-a luat dracul definitiv!

Inteleg ce vrei sa spui,te asigur insa ca doar daca nu am incotro,voi recurge la revolver,legea aici e de partea celui atacat,self defense.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Buna "Dana vrea acasa"
Cred ca gandim la fel sau cred ca am gandit si eu candva ca tine.
Si eu am avut o viata frumoasa in (pe vremea aceea mai putin jegos)Bucuresti nu am dus lipsa de bani ,de distractii si totusi m-am hotarat sa
parasesc tara ,(acum locuiesc in Germania) asta fiind in urma cu 10 ani si avem aceasi varsta pe care o ai tu acum.
Si eu am ramas dezamagit de tristetea acestei tari ,de felul oamenilor de
a fi ,de robotismul ,disciplina si raceala care ii caracterizeaza.
Mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca de fapt asta este compromisul,asta este pretul pe care acesti oameni il platesc pentru
avantajele de care beneficiaza.
Disciplina ,ordinea si nenumaratele restrictii (poate de multe ori absurde)
te fac sa te revolti si sa te gandesti ca modul lor de viata este exagerat,
ca uita sa mai traiasca fiind peocupati sa inventeze tot mai multe reguli
de interdictie si de ingradire a "libertatii" cu care eram obisnuiti in Romania.
Este foarte adevarat ,insa la fel de adevarat este si faptul ca a trebuit
sa-mi plec capul si sa ma rusinez pentru felul meu de a gandi cand fratele meu a avut nevoie de asistenta medicala intr-o problema foarte
grava (hepatita B)moment in care am fost impresionat de profesionalismul
devotamentul si nu in ultimul rand amabilitatea asistentelor ,a medicilor ,intr-un cuvant a acelor oameni pe care in urma cu cateva zile
ii considerasem niste idioti cu ochelari de cal.Asta este numai un exemplu
care demonstreaza ca de fapt acea libertate din Romania nu este de
fapt altceva decat comoditatea si superficialitatea cu care am crescut
si in care ne complaceam.
De cate ori nu am injurat neamtul din fata mea care mergea cu 30 K/mh
si nu depasea viteza nici in ruptul capului,ca sa ajung iar la concluzia
ca de fapt asa trebuie si asa este normal ,cand citeam cate un ziar
romanesc care anunta un accident mortal pe trecerea de pietoni sau
ceva asemanator.
Ce bine este sa iti poti spune parerea fara sa-ti fie frica ca iei un pumn
in figura ,fara sa-ti fie frica ca te duci la politie sa reclami si mai iei si acolo bataie daca ai ghinionul ca reclamatul sa fie vreo cunostinta de-a
polizaiului(asta la remarca cu politistii corupti).
Nu-mi place unde traiesc,imi este dor de aceleasi lucruri de care vorbesti
si tu,din pacate nici atmosfera bucurestiului si nici altceva nu-ti va fi de
folos in momentul in care vei avea nevoie de o ingrijire medicala,de o hotarare judecatoreasca corecta si nu influentata de un oarecare Gigi
Barosanu care dispune de mai multi bani ca tine ,de ajungi din victima
inculpat.
De fapt vroiam sa-ti spun ca, daca acum dupa 6 luni de sedere in America ai fi in stare sa iei primul avion catre Romania,iti garantez
ca dupa 2 ani de sedere in America vei fi la fel de nerabdatoare sa
pleci in Romania si la fel de grabita vei fi dupa primul contact cu tara
mult iubita sa fugi de acolo cat te tin picioarele.
Mai devreme sau mai tarziu (ca sa te citez,cu o mica modificare)nu o sa
te intorci acasa.
Si daca ne ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi o sa mai avem ocazia sa comunicam si imi vei da dreptate.
Am tinut sa-ti raspund pentru ca am o foarte veche prietena care
ma acuza de lipsa de patriotism si incearca sa ma convinga ca vad
lucrurile gresit(ea traind in Romania)si stilul tau de a scrie si ati exprima
sentimentele cu privire la tarisoara asta este foarte asemanator cu al ei.
Numai bine.
Si fi mai optimista ce dracu doar ai marea langa tine.Asta da putere si
chef de viata.

ca de obicei....trebuie sa par.....ce?
"sa ajungem la acea parere unanima care sa reprezinte politica sitului fata de acest tip de interactiuni".
caricaturistul m.s. are cateva desene foarte reusite despre uniformizare. Nu stiu daca este nevoie de asa ceva, caci nu trebuie sa uitam ca in comunism s-a dorit uniformizarea si creearea omului nou. daca a cazut sistemul o mare parte "de vina" apartine si rezistentei (incapatanarii) omului de a fi asa cum isi doreau altii. nu este nici sfat nici indemn, dar parearea mea este sa lasam situ-ul sa-SI TRAIASCA VIATA CACI SIGUR TOTUL SE CERNE SI SE DISCERNE. Iar ca student la stiinte sociale trebuie sa marturisesc ca aici ai cel mai bun material de studiu (parea mea este ca se pot obtine materiale spectaculoase cu interpretarea atitudinilor si relationarilor dintre oameni vorbitori de una, doua, trei limbi, cu situatii diferite (sociale, economice, financiare, emotionale, motivationale etc). totuyl este numai sa vrei sa faci aceste studii si in rest lasa lucrurile sa curga si vei reusii acolo unde ................

Dezbaterea are ca subiect:"Barbatii romani din diaspora (si nu numai)"este si motivatia personala de a comenta pe acest subiect.

Am citit comenteriile colegilor de cafenea ca raspuns la subiect...eu am sa "analizez sintetic" cele exprimate de autoarea conferintei numai si numai tangential la titlul subiectului,de ce? gusturile nu se discuta.

Gusturi:
"Nu-mi plac barbatii romani. Nu-mi plac si gata!

De ce? Pentru ca din punctul de vedere masculin romanesc, locul femeii e „la coada cratitii”, nu trebuie sa-si bage nasul in deciziile importante de familie - atribut traditional masculin, etc."

Ce aflam:

"Traind in Romania ca femeie, daca vrei un altfel de sot atunci trebuie sa cheltuiesti multa energie sa-l gasesti sau sa-l re-educi, sa duci munca de lamurire ca nu tot ce i-a invatat mamica si tatica lor se aplica si ca meriti si tu o mina de ajutor in treburile casei si ca nu e corect ca, de vreme ce amindoi merg la serviciu, cind vin acasa numai femeia sa faca curat, sa gateasca, sa spele...iar barbatul sa fie "servit".

Casatoria definita ca relatia dintre sexul frumos si sexul puternic,are ca punct de plecare un scop,atingerea acestui scop implica pe ea si el, se intra cu toata fiinta ta in aceasta relatie.

Cand scopul este iubirea pura(adevar,daruire,pretuire,respect...)avem si implinirea noastra.

Cauza:

"Din cauza acestei mentalitati generale nu imi plac barbatii romani! Mai sunt si exceptii (confirma regula) dar in Romania o femeie trebuie sa le caute mult si bine, sau sa se multumeasca cu mai putin la capitolul asta. Dar de ce, cind oferta e asa de buna intre barbatii straini."

Parerea mea este :

Cand se incepe "marea cautare"...sa se caute barbatul...barbat, indiferent de zona geografica.Atunci anulam pierderea de timp(il caut in Romania ...nu-l gasesc,...)

Aceleasi ganduri si in cazul:

"Nu mi-e de mirare ca multi barbati romani care au emigrat singuri cauta sotii romance...."


Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

eu doar am dat copy&paste fara sa ma gandesc, da' m-am uitat acum pe reteta si dupa mintea mea si experienta e 1/2 litru lapte, iar un pachet de margarina are 250gr daca nu ma-nsel.

acum, avand in vedere ca e vorba de crema nu de aluat, eu ti-as sugera unt nesarat nu margarina

eu una n-am facut niciodata prajitura ca stiu ca se fac foile tare greu.

vad ca-s foi cu amoniac, ca alea de dobos. maica-mea facea din foi cu miere care ieseau pufoase de se topeau in gura. o sa-i cer reteta cand vorbesc cu ea.

cat priveste pe horica, chestia cu limba scoasa si alea-alea mi-aduce aminte de desenele animate etc etc etc ca mi-e lene sa scriu

auzi tu, ai cumva o reteta BUNA de cremsnit ca sor-mea asta vrea sa-i fac cand vine .... ai la dispozitie 6 saptamani ;)))) si saru-mana

Buna, uite care este parerea mea in legatura cu problema ta: inainte de a lua o decizie in ceea ce o priveste pe amica ta, gandeste-te de mai multe ori (si observ ca asta faci). Ziceai ca te simti ca esti pe marginea prapastiei....(intuitia intotdeauna spune multe...) Cand consideri ca ai cazut in prapastie? cand ai luat decizia sa fii cu ea? Se pare ca mai bine decat sa ai remuscari toata viata ca ai facut un lucru urat (sa iei prietena altui barbat, incalcandu-ti principiile) sa astepti ca relatia dintre cei doi sa o ia pe un curs normal (daca nu merge, sa se desparta, si pe cat posibil fara "ajutorul" tau). De ce iti spun acest lucru?
In viata orice actiune are si reactiune. Nimic nu ramane neplatit... Asa ca ai MARE grija...

eu....ca un bun crestin ,consider ca nu pot avea viatza asa ...dintro singura molecula care a explodat acum cateva mii de ani si cred ca exista ceva divin care ma creat si mia dat aceasta infatisare si aceste caracteristici.
apoi ma gandesc mai bine si realizez ca nu sunt un bun crestin :) dar nici demnitatea mea nu ma lasa sa accept faptul ca as putea fi un accident molecular ....gandirea,simtirea si modul in care omul rezoneaza cu mediul si complexitatea si varietatea infinita a formelor umane fizice si pshice ma face sa imi spun ca indiferent ce ar fi sunt altceva decat lupii sau veveritzele pe care le vad pe discovery.dar ...-mereu exista un dar- ...poate exact aceasta demnitate si negare a caracterului originii mele ca fiind intamplatoare este defapt religia,pe care multi punem accent.indiferent care ar fi originea mea si spre ce viitor si ce lumi se indreapta sufletul meu natura mea umana refuza ipoteza unei vieti care se termina spiritual odata cu cea fizica ...dar in acelasi timp nici nu cred intro revenire pe pamant a sufletului meu ,pt ca experientele traite ar trebui sa ramana si in noua persoana ...si apoi mai exista si diferentele rasiale ...cum ar putea un suflet sa se intoarca intrun arab sau intrun negru omul detinator fiind la origine alb :).si sa presupunem ca chiar ar fi un ciclu al sufletelor ...intrebarea e :de unde au venit initial? DA!!! poate suntem ...un accident, dar sufletele noastre sunt rupte din alta lume.ma conving de asta de fiecare data cand chipul altei fiintze ma face sa zambesc si inima imi rupe pieptul ...spre ce ma indrept ?...nu stiu sigur ,dar evolutia nu a fost niciodata un lucru rau, viatza de aici e doar un alt stadiu al unei vieti mult mai complexe in alta parte ...poate un RAI ...ce pot spune sigur ..e ca sunt unic ...cum potzi macar gandi ca ar mai fi unul ca tine ? punand intrebarea asta am facut apel la increderea de sine si demnitatea oricarui om care nu se considera o copie.ce spun eu poate fi universal adevarat,...dar eu ...sunt doar om asa ca am toate sansele sa ma insel ...la fel si voi .pana in final fiecare isi vede viatza intrun mod persol si isi pune credintza in lucrurile pe care le considera el cele mai statornice si in final fiecare sio traieste dintro perspectiva proprie,dar totul e relativ... si repet,se pot insela :)
daca mesajul a fost citit de
cineva si vrea sa comenteze :a3csutz_22@yahoo.com
daca te gadesti sa copii ceva din ce am scris ...gandestete cat de sters esti tu si parerile tale daca ai ajuns sa le iei pe ale altora :)

Eu mi-aduc aminte cel mai bine de bunatatile care le pregatea bunica mea :cozonaci , placinta ...etc.Abia asteptam sa ajung la ea sa vad ce a facut bun.
Acum am sa-l citez pe fiul meu intr-o dicutie cu mama mea :
"-Mamaie nu mai vin la tine ca ma plictisesc !
-Pai bine mamaie am luat si calculator , ti-am pus si internet , ce mai e acum? Uite iti fac si ceva bun , ce vrei tu ...
-Uite daca ma duci la McDonalds ma mai gandesc , ce zici ?"...
Diferenta intre generatii este de aproximativ 20-25 de ani :D .

Ai urmarit linkul? Era o diferenta intre sherbie, rumanie si robie (=sclavie). N-am auzit de romani, sasi si secui sclavi.
Si a propos de comunism, hai sa-ti povestesc o intamplare din copilarie. Am avut prin scoala elementara o colega de clasa de etnie rroma care nu venea la scoala. Pentru a "implementa politica partidului", noi colegii ei am fost trimisi la ea acasa s-o luam efectiv pe sus si s-o ducem la scoala. Nu cred ca asta era cea mai buna metoda pedsagogica. Oricum, mama mea a intalnit-o pe drum si a intrebat-o de ce nu vine la scoala, pai nu-i pacat, nu vrea sa-si faca o profesie etc. La care colega mea i-a raspuns:"-Pai tanti, daca-l ajut pe tata la strans sticle goale castig 5-6 mii e lei pe luna." Ce sa mai zica mama. Pe vremea aceea un inginer castiga un salariu de 2000-3000 de lei pe luna. Asa ca vezi ca si comunismul avea mari scapari in politica sociala.
Interesanta observatia ta despre rromii din Italia. Chiar ce s-a intamplat in anii '70 care a dus la schimbarea situatiei?

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

Scuze ca ma bag din nou dar n-am rezistat. Am citit cu multa rabdare povestea cu doctorii si siringile si intr-un fel poate ca ai dreptate, dar daca incepi sa faci comparatie cu Romania atunci o dai in bara rau de tot.

Este adevarat ca nu peste tot e raiul pe pamint si oriunde te duci gasesti cite o chestie, doua, poate si mai multe care sa nu-ti placa. Asta e, pina nu ajungem in RAI nu vom gasi nicaieri perfectiune pe pamintul asta. Dar sa revin la subiect.

Ziceai ca doctorii din Romania sint mai buni decit cei din Canada. Mai stii, poate ca sint. Eu una nu stiu cum sint doctorii din Canada ca nu stau in Canada. Dar pot sa-ti spun ca in comparatie cu America, Romania mai are cel putin 50 de ani sa-si ridice nivelul de "health care" ca sa fie la cel mai de jos standard posibil care-l gasesti in America.

In primul rind in America totul este organizat. In Romania BALAMUC, si accentuez lucru asta pentru ca am fost si acolo si-am vazut cu ochii mei ce se intimpla. Da este adevarat, sint citiva doctori extraordinar de buni in Romania (cunosc citiva care-mi sint prieteni) dar in acelasi timp pe linga aia mai sint o droaie care nu te trateaza si nici nu se uita la tine daca nu le dai "ceva".

Citiva ani in urma am fost in Romania si chiar cind am ajuns o matusa de-a mea a intrat in spital in coma diabetica. Cind m-am dus la ea sa o vad, saraca statea in pat si astepta de mai mult de o ora si ceva sa vina o asistenta sa o ajute sa mearga la WC (adica sa-i puna plosca). La un moment dat o alta pacienta din salon s-a dat jos din pat si a zis ca vine ea sa o ajute. Matusa-mea o femeie mare de tot, si grea pe deasupra, iar astalalta o ashchie de femeie. M-am enervat si m-am dus sa caut asistenta.

Ma duc pe hol si gasesc pe cineva in halat. Ii zic ca am nevoie de ajutorul ei dar ea imi spune ca ea nu face asa ceva si sa caut infirmiera. Ajung intr-un sfirsit, dupa nu stiu cita cautare, in beciul spitalului. Acolo gasesc alte femei in halat care spalau vasele. Le spun ca am nevoie de o infirmiera sau doua. Una dintre ele zice ca ea este. I-am spus ca tre sa vina cu mine acuma sa o ajute pe matusa sa mearga la WC. Ce crezi ca-mi zice femeia: "Pai cine mai spala vasele atunci!?" Atunci eu am intrebat-o "Care este ordinea prioritatilor in capul ei, Vasele apoi Pacientii, sau invers?" Era sa o iau de halat si sa o car dupa mine pina sus daca mai comenta ceva. Dar norocul ei ca a venit si si-a facut treaba.

Ce sa-ti spun ca spitalul era o infectie si jumatate. Paturile si asternuturile groaznice, mirosuri de toate felurile, peretii toti jumuliti si nevopsiti de pe vremea lui Pazvante Chioru, etc etc, si inca etc. Am fost si in Bucuresti, am fost si in Timisoara, am fost si in Brasov, si peste tot la fel. Nu este nici o diferenta. Eu una m-as imbolnavii stind numai o zi in spitalul Romanesc, nicidecum sa ma vindec.

Ah, tot nu pot sa ma abtin, zici ca fetishcana de 18 ani ti-a gasit vena? Hihihihi, cine stie cum te-ai incordat tu mai tare, si de aia ti-o gasit-o in 10 secunde. Canadiana venea de la ferma, ce vrei... :)) ;)

PS: Prietena mea (despre care glumeai) a reusit sa-si faca o specializare si o scoala in plus pe linga ce a facut in Romania, pentru ca a vrut sa-si schimbe domeniul de medicina in care lucra. Deci a facut scoala si aici. Ma duc la ea n-ai grija, dar Doamne fereste sa ajung asa bolnava, sa am nevoie de ajutorul ei, chiar daca ea este foarte foarte buna in ce face.

Draga Flory,
nu stiu daca eu sunt in masura sa iti spun ceea ce simt, sau daca este defapt cineva in masura sa-ti spuna, dar, pentru ca ai cerut niste opinii am sa incerc sa spun ce cred eu, defapt ce simt eu.
Am citit aici despre "cuget", despre "adulter", despre "legi ale Bisericii", iar eu din pacate am cu totul alte opinii. Sunt ortodoxa si chiar sunt credincioasa, dar credinta mea nu are nimic de-a face cu legile bisericesti. Eu cred ca adevarata credinta este in sufletul nostru, este cea care ne indruma sa facem un lucru bun, o fapta nobila, este cea care ne face sa ne impreunam mainile intr-o ruga si sa vorbim cu D-zeu pentru ca, chiar credem in EL, pentru ca STIM ca exista, iar asta pentru ca avem CREDINTA.
Singurele legi de care tin cont sunt cele 10 legi, cele 10 porunci. Restul legilor au fost date de oameni pentru oameni din puctul meu de vedere. Multe sunt legi absurde deoarece se spune despre D-zeu ca "EL este lumina si dragostea suprema"...atunci ma intreb eu "de ce sa fie D-zeu impotriva acestei iubiri?". Eu cred ca EL nu este impotriva acestei iubiri daca este cu adevarat iubire, eu cred ca pe EL nu il intereseaza cand doi oameni care se iubesc nespus, sincer si devotat, care pot deveni un exemplu pentru cei din jur si chiar pentru Biserica ajung sa isi imparta viata si sa fie alaturi. Eu cred ca D-zeu ii iubeste pe indragostiti, ii iubeste pe cei care stiu sa daruiasca din suflet, ii iubeste pe cei care se daruiesc cu suflet! Asta este parerea mea.
Dar, inainte de toate va trebui sa privesti cu adevarat in SUFLETUL tau sa vezi ce simti, sa realizezi ca este IUBIRE si nu doar un sentiment care poate fi trecator, iar daca realizezi ca "nu stii cum ai trait pana acuma fara iubirea lui"...atunci eu va doresc sa va iubiti mult caci inseamna ca vei STII sigur ce sa faci. Daca iti asculti sufletul nu poate fi rau...nu are cum. El este adevaratul nostru cuget, adevarata noastra valoare, el ne reprezinta prin tot ceea ce facem si tot ceea ce suntem, el ne face sa fim oameni buni.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca

La oaemeni, indiferent de sex, pana la o varsta anume , am cautat prietenie si intelegere.Pana cand am inteles ca rar o femeie poate fi o prietena atat de buna ca un barbat care este "prietena" ta.Si am inceput sa caut prietenie mai mult la sexul opus. Am cautat deci frumusete sufleteasca si nu conta aspectul fizic pana m-am convins ca orice barbat, oricat de chel , scund, gras sau schiop nu poate fi doar"prietena" mea. Nu am reusit sa am nici o "prietena" de sex opus care sa vrea doar prietenia mea asa ca am ramas la prietenia cu fetele care au avut nevoie de prietenia mea si nu invers!
Sa stiti ca de cand si in ROMANIA oamenii au inceput sa recunoasca public ca sunt homosexuali am inceput se am din nou speranta ca voi avea prietena un barbat!
Jumatatea mi-am gasit-o de mult , asa ca, nu asta caut la o persoana de sex opus.

As vrea ca noul an sa imi aduca sanatate si sa mi-o mentina.
As vrea sa continui cu scoala si sa o termin cat mai repede posibil.
As vrea sa pictez cat mai multe tablouri daca o sa am inspiratie si sa iau si cursuri de arta, macar incepand cu toamna anului...daca s-o putea.
As vrea sa invat limba italiana ca-mi place mie mult. O sa ma inscriu la un curs de incepatori seara si poate reusesc sa ajung sa si citesc romane cu timpul.
As vrea sa fac cat mai multe haine haioase la masina de cusut. Mai intai tre' sa-mi cumpar o masina ca inca nu am apucat :(.
Si nu in ultimul rand, as vrea ca familia mea sa fie sanatoasa si fericita iar oamenii de pe planeta sa traiasca in pace si fericire (parca sunt la concurs de miss ;)).

Dar tu Anisia, ce-ti doresti in noul an?

Draga mea... greu de explicat de ce l-am inclus in aceasta categorie... mai bine zis, n-am spus ca el e inger... ci ca simt ingeri, din cauza lui. Dar, nici pomeneala de "vorbe dulci"! Nici pomeneala ca poezia sau proza sa fie scrise pentru mine! Nici gand sa refuze sa-si arate fatza sau latura umana... daca ar fi fost suficient de aproape... si nici pe departe n-a incercat vreunul dintre noi sa "construiasca" o relatie (fie ea de prietenie sau altcum).
Si, da, eram daramata... insa nu cautam consolare pe net... de fapt nu cautam nicicum. Stateam nemiscata sub greutatea care ma strivea si nu ma uitam in jur dupa umarul nimanui, fie el inger sau fiinta umana. Si nu afectiune mi-a oferit ci... nu stiu cum sa-i spun... O "zgaltaiala buna" daca vrei... ceva gen: "ridica-te si umbla!". Nu s-a gandit nimeni din jurul meu s-o faca. Nu mi-a sugerat nimeni ca, daca nu-mi incerc aripile nu voi invata niciodata sa zbor...