comentarii

apa albastra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Chrysilla cu poem - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 06:38:06
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Chrysilla
Cantecul inorogului albastru

Mai intai,ce este un inorog?
"Inorogul este un cal",ar raspunde cel intrebat.
Dar inorogul,sau unicornul,este un cal cu un corn in frunte.
Cu cornul lui de fildes si de nestemate,de piatra si de argint,inorogul aprinde stelele.
Seara,cand soarele se stinge si luna se inalta,cornul inorogului ajunge pana la cer.
Lumina palida face aripile inorogului sa sclipeasca argintiu.
Stelele il asteapta gata de bal; inorogul isi desface aripile albe ca ale ingerilor,isi face vant si paraseste pamantul.
Atinge cu cornul lui de fides stelele mici.
Atinge cu cornul lui de argint stelele albastre.
Atinge cu cornul lui de piatra stelele moarte.
Atinge cu cornul lui de nestemate Calea Lactee,care nu e decat calea pe care paseste inorogul in drumul lui spre stele.
Cu coada lui matasoasa stinge soarele.
Rasuflarea lui cu miros de stele aprinde luna.
Acesta este inorogul alb.
Insa inorogul albastru...oh,inorogul albastru are cu totul alta menire.
Iinorogul albastru e purtatorul viselor.
El apare dupa ce inorogul alb a adormit in culcusul lui.
Inorogul albastru tropaie.Copitele lui scapara.Coama i se infoaie.
Ciuleste urechile. E plin de neastampar.
Coada ii biciueste coapsele.
Asteapta.
Ce?
Asteapta ca fiecare copil sa`i pregateasca traista albastra cu fan aromat albastru si cana albastra care face ca apa neinceputa de izvor sa para albastruie sub cerul albastru de seara.
Asteapta ca aripile lui albastre sa se coloreze cu parfumul albastru al padurii fermecate albastre.
Dupa ce zanele ireal de albastre ii infoaie coama cu vise calme,albastre, inorogul isi inmoaie botul albastru in apa albastra,soptitoare a izvorului fermecat si bea indelung.
Apoi isi desface aripile albastre,bate aerul de cateva ori si se pierde,inghitit de cerul albastru inchis.
Din aripile albastre se imprastie spre case visele albastre.
Nimeni nu`l vede,nimeni nu`l aude,caci inorogul albastru se confunda cu aerul albastru si aburul rasuflarii lui seamana cu visele.
Cand lumea se trezeste,dimineata,in traistele albastre nu mai este nici un fir de fan aromat albastru,iar din apa albastra din canile de lut albastre nu a mai ramas nici un strop.

O gasiti pe Chrysilla in:
http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=10584&page=1&pp=20
frumos, cald si apa albastra - de Jimmy_Cecilia la: 20/10/2005 21:17:59
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
m-am bronzoluit un pic, ca incepusem sa albesc
32°C la umbrape bordul oceanului indian, dar daca te urci cu magarul pe munte, mai racoare, sunt cascade si lacusoare

azi am vazut cum se recolteaza "sangele de dragon" din copacul dragonului, o rezina rosie, care se intareste,
se utilizeaza in loc de pietre pretioase pt bijuterii

fefe, pt 1 m zapada ar trebui un buldozer sau o masina care dezapezeste,
la 1 metru, cu o simpla flacara... greu...

mi-am terminat toate e-mail, acum plec, ca iarasi mancam, si la miezul noptii din nou...
apoi se danseaza fain, barbatii cu sabiile incurbate si cu djambia...
si se canta fain, dar numai barbatii.. :))
#80353 (raspuns la: #80341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Castel pe malul apei - de zaraza sc la: 20/03/2008 12:43:19
(la: Ce poza aveti pe desktop? )
Deocamdata am lasat o apa albastra usor valurita si un castel pe mal. Reconfortant.

dap, - de Intruder la: 24/11/2008 15:34:56 Modificat la: 24/11/2008 15:35:56
(la: Despre dragoste)
asa e.
gesturile mici si firesti, alea de care-ti aduci aminte doar din intamplare - nu teatru cu lumanari, sampanie poc-poc in pahare de cristal, dans libidinos prin carciumi cu pretentii de local de lux si cutiuta cu 'lantzik' de zioa indragostitilor!
nu vreau sa fac pe durul, dar intotdeauna mi-au displacut regiile de 2 bani, cu plimbari sub clar de luna si lumanari si poc-poc! unde mai pui ca nici nu-mi place sampania!
e acum moda cu lumanari prin casa ca deh, ne uitam la filme zaharisite...dar io stiu o treaba: daca n-ai in dotare o piscina imensa cu apa albastra, sa insiri pe margine neste castroane d-alea cu ceara si fitil...mai bine ma leshi??
a, si mai e blana de leopard din fatza focului ca parca nu-i buna o claie de fan in podul soprului...haidiiii, ba!
B.M - de sami_paris74 la: 23/02/2012 21:50:20
(la: Apa albastra "L'aigue -marine")
Multumesc pentru comentariu,ma bucur ca ti-a placut.
In ceea ce priveste " apa albastra",este suficient doar sa ti-o doresti sa o ceri la mine si dorinta iti va fi indeplinita.

Sa ai o seara minunata.
#630002 (raspuns la: #630000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apa minerala si izvoare termale - de zaraza sc la: 05/06/2014 08:34:12
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/apa-minerala-si-izvoare-termale

"Dupa o trezire matinala si o plecare la fel de matinala, azi nu mai e vreme de tras chiulul, chiar daca Ishkashim e la doar 66 de kilometri distanta. Daca bate vantul ca ieri, o sa fie un pic de muncit pana acolo. Acum as putea sa spun ca desi foarte frumoasa, de cand am intrat pe raul Panj privelistea a ramas neschimbata. Pana acum, o data la cateva zile, lucrurile se schimbau radical, dar acum de aproape 10 zile sunt tot pe malul raului, tot cu sate afgane pe partea cealalta, tot cu varfuri inzapezite de 4000-5000 de metri deasupra.

Schimbarea o sa se petreaca in cateva zile cand voi parasi Panj-ul pentru a urca in Pamir, pe acoperisul lumii, dar pana atunci, macar apa raului a devenit ireal de albastra. Doar ca in dimineata asta, nici ca am plecat bine, ca ma intalnesc cu 2 localnici care spun ca un pic mai in fata e apa minerala. Trebuie incercata si asta, si dupa ce un pusti imi arata unde e izvorul gust si eu cum e apa minerala natura cu bule si cu un usor gust de fier. Buna, doar ca dupa ce o bagi in sticla i se duce puterea (dioxidul de carbon) ceva cam repede.

Inca 20 de kilometri si vad un mic bazinas amenajat langa un izvor pe marginea drumului, si cum citisem ca sunt izvoare cu apa termala in zona, chiar sunt curios sa bag mana sa vad daca e intradevar calda apa. Cum chiar e calda si cum nu e nimeni prin zona profit de moment si fac baie in cea mai faina cloaca de pana acum, cu varfuri de 5000 de metri in fundal si cu cloaca doar pentru tine. Pacat ca in afara de maini si de picioare pielea mea nu prea a vazut soarele anul asta asa ca nu pot sa stau prea mult de teama de a nu ma arde. Pe drum o sa mai fie si altele, si daca sunt la fel de pustii clar trebuie incercate.

Dupa baie e cazul totusi sa mai pedalam si noi ceva astazi si cu un vant suprinzator de bun, kilometrii se scurg cu usurinta, chiar daca nu am foarte mult chef de pedalat. Pe masura ce ma apropii de Ishkashim incepe sa apara si nisipul care face drumul neplacut pe alocuri, iar valea se largeste si in departare se vad varfuri de 6000 de metri pe partea afgana.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Apa de ploaie. - de (anonim) la: 17/09/2003 12:22:33
(la: Cat cantareste un nor?)
Cerul este innorat. Transpiratia-ti curge pe fata si peste tot trupul. Ratacit si fara busola cu numai hainele de pe tine ,fara hrana si fara apa te uiti la cer si vezi norii astia de toate formele umflati si gata sa plesneasca si te rogi la D-zeu sa ploua.
Iti spui ca vei mai avea o sansa fara hrana dar numai apa sa ai...incepe sa ploua. Iti iei palaria de pe cap si o transformi in galeata culegatoare de stropi...Te uiti la cer si ploaia iti atinge buzele insingerate si umflate de sete iar intre timp cu minile pe palarie incerci sa nu-ti perzi echilibru si aduni fiecare strop pretios in ea.
Numai apa de ploaie de-as avea......
#298 (raspuns la: #288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Trece apa si-n urma-s pietre - de Alice la: 16/10/2003 04:38:28
(la: Epilog dinspre viitor, in loc de epitaf)
Trece apa si-n urma-s pietre ce raman.
Caci am noroc, nu-s bolovani, si daca-s pietre, nu in suflet.
Cu mult mai mult noroc, cand apa a trecut, timid, de printre pietre, creste iarba. Si flori rasar, si-o papadie creata - deghizata-n Phoenix de restul lumii.

Eu am avut dintotdeauna mai mult noroc decat, statistic, ar fi fost pe lista. Dar n-am vazut nicicand doar jumatatea plina din pahar, va zic, mai e ceva...

Nebanuit de multa alinare mi s-a dat, doar pentru c-am cerut-o!

Alinarea - sa n-o lasati sa treaca.

Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru - de Ingrid la: 24/12/2003 00:11:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Liternet ne face iar un dar, al carui coautor este Dinu Lazar.
Multumiri!
Eliane Roussel : Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru
(poveste - cu ilustratii de Iulia Cojocariu si Eliane Roussel, pe
fotografii de Dinu Lazar)
http://www.liternet.ro
apa minerala - de Catalina Bader la: 13/01/2004 06:09:22
(la: O apa minerala mai speciala)
foarte multe din apele minerale sunt imbogatite (impregnate) cu dioxid de carbon.

izvorul nu asigura spectaculozitatea necesara (la turnarea in pahar).

gusturile difera: de exemplu in Germania foarte multe persoane consuma ape minerale cu continut redus de dioxid de carbon.
ca pana la urma consumam apa minerala pentru mineralele pe care ni le ofera.

putem face o analogie intre apa minerala - de Catalina Bader la: 16/01/2004 04:10:25
(la: O apa minerala mai speciala)
si sampanie vs vin spumant.

Sampania este obtinuta prin fermentatie naturala in conditii bine controlate si cu supraveghere atenta
pe cand vinul spumos este obtinut prin impregnarea vinului cu dioxid de carbon.

in timp ce in sampania adevarata bulele sunt mici amplificand perceptia gustului bauturii, vinul spumant iti ,pisca' limba cu bule mari.

cam asta e si cu apa...
SUPA de VARZA- recomandata in slabire :)) - de Jimmy_Cecilia la: 06/02/2004 07:19:57
(la: SUPE si CIORBE)
Inainte de toate, o varza alba (de iarna) se "albeste", adica i se inlatura toxinele.
Se taie varza in patru si se pune intr-o oala cu apa sarata care clocoteste, se lasa 3- 5 minute sa fiarba, daca pui varza intreaga lasi sa fiarba câteva minute in plus.

se scoate, se scurge si se taie marunt, in patrate de cca 1-2 cm.
Intr-o oala, se pune ulei de masline, o ceapa mare sau doua mai mici taiate marunt, sa rumeneasca la galben, se adauga o lingurita cu vârf de boia, putin piper, 1/2 lingurita de coriandru macinat, ierburi de "provence" (cimbru, rosmarin, origan), apoi se pune varza, se amesteca si se pune apa si sare.
Se adauga 4-5 foi dafin si 10-15 graunte de genievre(cum le zice in româneste??? sunt albastre inchis, ca si afinele la aspect)
Se fierbe pana este fiert bine.

se poate adauga de la inceput si 2-3 morcovi taiati felii, care se prajesc cu ceapa, iar pe la mijlocul fierberii rosii decojite si taiate in bucati (din conserva)
Se serveste cu smantana...

Se fac cure de slabire cu supa asta.. :)
De 5 ori pe zi, mananci numai supa asta, câteva zile in rând..
Aviz amatorilor...
Mirosul de apa sarata, alge s - de Crisa la: 14/02/2004 08:15:49
(la: Marea Neagra, amintiri)
Mirosul de apa sarata, alge si peste!
Si sunt hoteluri in 2 mai! Din pacate sunt si in Vama Veche, mai fandosite si mai aproape de plaja decat in 2 mai.
- De ce varsa blondele apa pe - de SB_one la: 22/02/2004 13:11:00
(la: Femeia)
- De ce varsa blondele apa pe tastatura?
- Ca sa navigheze pe net


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10289 (raspuns la: #10288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#11006/Atkins - de Tombola la: 02/03/2004 12:15:48
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Personal am facut dieta Atkins in 1980 dupa prima lui carte de regim.Regimul se baza pe a numara carbohidratele mincate zilnic.
Puteai sa maninci pina la 25 de carbohidrate zilnic.Eu am trait 3 saptamini cu 15-20 de carbohidrate pe zi .Mai exact aproape ca am murit de foame.Beam o multime de apa. Am pierdut 15 kg in 3 saptamini. Simbetele si Duminicele nu tineam regimul. Intrebuintam "kito-sticks" zilnic pe care puneam o picatura de urina.Daca se albastreau(de fapt violet) tare insemna ca pierdeam calorii.
Nu eram gras dar am mai pierdut inca acele 15 kg fiindca vroiam sa fiu sic.:) Era :"disco times" atunci...:)
Revenind astazi la Dr Atkins se pare ca la autopsia sa acesta era destul de obez si avea probleme vasculare din cauza colesterolului. Ultima carte a dinsului in care sfatuieste sa maninci cit vrei si sa pierzi kg in acelasi timp se pare ca nu l-a ajutat.
Personal eu cred ca toate regimurile pe care lumea le tine ca sa slabeasca de fapt te fac sa infometezi si nu te simti bine cind le ti.
Cred ca sportul,exercitiile zilnice, mersul pe jos si o anumita retinere in a minca totul de pe masa ar fi mai indicate.

"Don't do what I say or what I do " referitor la Atkins :)

Andre
#11136 (raspuns la: #11006) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interesant. Nu ai cerut opin - de ikoflexer la: 12/03/2004 00:50:06
(la: Ecologically right)
Interesant. Nu ai cerut opinii, dar ma aventurez. Pentru mine momentul in care calul a inceput sa vorbeasca a ucis farmecul povestei. Deja calul a fost introdus foarte bine deja, si nu era nevoie sa spuna nimic. Faptul ca dispare incetul cu incetul il face pe cititor curios, dar vorbitul pare extra, fara nici un rost. Sfirsitul cu pestii si apoi cu personajul principal e bun.

O alternativa ar fi: calul nu dispare de tot; ochii ii ramin. Vioi si vii ca 'ntotdeauna. E mult mai cutremuratoare desfigurarea decit disparitia completa. Posibil ca unele parti sint regasite. Intre timp personajul principal pune ochii in acvariu, si se vad si mai mari decit in realitate. I-as face albastri. Pestii ii supara pe ochi, asa ca ochii sint pusi intr-un pahar mare. Trebuie schimbata apa in fiecare dimineata. Dispar pestii incetul cu incetul. Putem pune ochii la loc in acvariu. Apare botul si capul calului in acvariu, la reuniunea de 1 an. Apare gitul si nu mai e loc. Dar acum sintem obisnuiti cu ochii in acvariu... deci ne trebuie un acvariu mai mare. Apare si corpul. Acvariul e marit din nou. Pina la urma apa inunda camera, si personajul principal cu ochii si restul calului sint acoperiti incetul cu incetul de apa. La geam apare vecinul cu nevasta. Nevasta remarca: "uite ca i-a disparut urechea lui X" (unde X e numele personalului principal).

Scuze, n-am putut sa ma abtin :)
- ikoflexer
Vorbe la o expozitie(*) - de Dinu Lazar la: 28/04/2004 17:17:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Poate unii vor spune - ia, ce mare scofala sa faci o poza, acolo.
Ce mai e fotografia in ziua de azi?
Putem sa ne uitam la imaginile realizate aici de Mihai Moiceanu si sa spunem mai degraba ce nu este imaginea buna si implicit, ce nu este fotografia realizata de el.
Nu este impushcarea subiectului, nu este declansare fara motiv, nu este cautarea unei stari fara a avea idee de compozitie si de limbajul plastic, nu este imaginea fara motiv si ideea fara imagine.
Cumva, imaginea lui este, si vine din, acel rar moment care ne arata de fapt din cite momente nemuritoare se compune – sau se poate compune – timpul pe care il petrecem.
Fotografia lui Mihai Moiceanu este la urma urmei ca imaginea unei stele care o vedem ziua in amiaza mare vara cind ne uitam intr-o fintina si vedem acolo departe in acel loc neasteptat o sclipire albastra - e steaua de deasupra noastra, pe care altfel nu o putem zari.
Artistul surprinde cu delicatete si precizie momente fugare in peisaj, care dureaza numai o fractiune de secunda si le transforma in eprubete temporale cu nonsalanta unui creator de linii, de stari, de lumini si de compozitii baroce, ascultind parca mereu o ascunsa muzica a apelor si a inaltimilor si, culmea, facindu-ne sa o auzim si noi.
Compozitia imaginilor sale este in majoritatea cazurilor una descriptiva, care creeaza iluzia unui univers coerent.
Este numai iluzia, pentru ca intr-un fel sau altul, folosind un limbaj plastic simplu si interesant de analizat, ne strecoara in suflet certitudinea temporalitatii, a secundei care zboara si a momentului pe care daca nu il vedem in imaginea realizata de el, l-am pierdut pentru vecie.
Dincolo de imaginea unei lumi aproape linistite, de fotografia unei secunde in care liniile se compun intr-un cadru unic, de muntii cu vai albastre si de viata uneori panoramica a fotografiilor sale, Mihai Moiceanu pare a fi ca spiritul acela care fara sa cunoasca si sa vada marea, paseste in apa adinca si pina atunci fara valuri si se scufunda, chemat de o pasiune de nepovestit.
Povestea lui e ca povestea valului; incearca sa ne spuna ceva si cind e foare aproape de suprafata, este motivul acelei furtuni mari cu valuri albe si cer violet; si cum muntele nu este altceva decit un val urias si impietrit, el incearca sa foloseasca fotografia pentru a exprima intr-un mod aparent calm o stare de iubire adinca si devastatoare.
Si cred ca reuseste.
(*) Bucuresti, galeria Galateca, pina pe 8 mai, intre orele 8-18
#14679 (raspuns la: #14637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...