comentarii

apasat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
e veche :) tineti apasat - de Daniel Racovitan la: 15/02/2004 05:38:11
(la: ...baliverne !)

e veche :)

tineti apasata tasta enter pana se satura...

..................................................................................
"Nobody is perfect; I'm nobody."
nu as apasa butonul...as cons - de cactus la: 28/05/2006 11:40:21
(la: Banii si viata)
nu as apasa butonul...as construi insa un alt buton care sa se apese automat cand moare un om prin apasarea primului buton...si acest buton al meu va face sa se nasca 2 oameni in schimbul celui care pleaca...:)
Porsche / Auto sport - de (anonim) la: 04/09/2003 15:33:48
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare)
Nu inteleg foarte bine intrebarea din comentariul tau.
Ce e aia o masina sport ?
Ce se poate face cu un Porsche ?
Poate fi considerat sport conducerea unei masini ?

Mai intai o precizare: se scrie PORSCHE si nu Porche. Porsche este una dintre putinele masini cu adevarat "Sport" care se poate cumpara la mai putin de $150,000 USD.

http://www3.porsche.com/english/int/home.htm

Prima intrebare: o masina cu doua usi, sau pe care scrie sport sau GT nu este tot aia cu o masina sport. Am vazut Ford Fiesta GT Sport. Asta nu e o masina sport. O masina sport este o masina care poate sa treaca de 250 kmh fara sa sara de pe drum, si fara sa simti ca o sa se desprinda in bucati daca apesi acceleratia un milimetru mai mult. O masina sport nu inseamna o masina comoda, cu aer conditionat si CD player (pentru asta sint limuzinele). Inseamna o masina in care te urci ca sa o conduci si sa simti ca toti caii putere din motor te asculta, si ca masina reactioneaza la cea mai mica miscare din accelerator, frana sau volan. Nu in ultimul rand, din motive de securitate o masina de sport nu se conduce pe drumuri publice - ci pe o pista de curse.


A doua intrebare: daca n-ai stat niciodata la volanulul unui Porshe sa-l vezi cum merge, si cum reactioneaza cei approx 230-400 de cai putere (in functie de versiunea masinii) la comenzile tale, nu prea ai cum sa intelegi ce se poate face intr-un Porsche.

A treia intrebare: daca n-ai condus un Porsche (sau alta masina 'Sport') pe o pista de curse - la limita superioara a performantelor ei, acolo unde diferenta dintre 296.0 kmh si 296.5 kmh devine enorma, iar sutimea de secunda dureaza o eternitate, nu ai cum sa apreciezi ce este aia auto sport.

Asa ca daca vrei sa afli cu adevarat raspunsul, urca-te intr-un Porsche, invarte cheia in contact si calc-o. Dar nu pe drumurile publice, ca aia nu mai e sport ci nebunie. Ci pe o pista de curse. Cand ai sa vezi ca desi acceleratia este apasata la podea, vitezometrul se misca mai incet ca melcul, si ca-ti trebuie 15-20 de secunde sa creasca viteza cu 1 kmh, atunci ai sa stii raspunsurile la toate aceste intrebari.

Pentru alte precizari, nu ezita sa intrebi.
Ordine cronologica - de Daniel Racovitan la: 30/09/2003 02:46:25
(la: Un forum IDEAL !..)
Zici: " pe-un site 'ideal' mi-ar place sa citesc comentariile la un subiect dat, in ordine cronologica."

Pai alege "Lista plata - mesajele afisate" si "Data - cele vechi la inceput", apasa pe Salveaza setarile, si gata, visul ti s-a implinit, comentariile sunt afisate in ordine cronologica...
#549 (raspuns la: #546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre singuratate ... mai ales cea in doi - de ferdinand89 la: 06/10/2003 13:37:23
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Se spune deobicei ca unde sunt doi puterea creste. Aceasta "lema" este cu atat mai dura cu cat ea are valabilitate in toate aspectele. Unde sunt doi intr-o singuratate este cu atat mai apasator cu cat aceasta singuratate deriva dintr-o relatie pe termen lung, care l-a inceput nu avea deloc simptomele unei boli incurabile cu final tragic.
Exista o singuratate in doi, este greu de acceptat, dar mai greu este sa vezi cauzele pentru care s-a ajuns acolo. cel mai dragic insa este complacerea in acesta situatie pana simti ca nu mai ai aer, te sufoci si nu stii de unde sa respiri putin oxigen pentru a trai propria ta dezamagire
#796 (raspuns la: #770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ar trebui, cred, - de Alice la: 17/10/2003 00:48:23
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
sa existe carti "de capatai" pentru fiecare etapa a devenirii umane.
Prima carte "serioasa" pe care mi-amintesc sa fi citit-o (si pe care am reluat-o adesea) a fost, pe la 10 ani, cand cineva mi-a daruit "Zadig" al lui Voltaire. Apoi a fost "Sans famille" si "Colt alb"............
Cartea asta (Zadig)mi-a marcar tranzitia de la povesti spre un univers mai complex...in care am cautat multa vreme, crezand ca ma voi regasi.
Nu s-a-ntamplat, dar am, acum, cand scriu, vaga certitudine ca tot ce-am citit m-a schimbat si m-a imbogatit. M-a nuantat.
N-am carti favorite (desi, cand si cand ma-ntorc la cate unele).
Mai cred ca e mare sansa pentru un copil sa poata avea, din frageda pruncie, o calauza prin lumea cartilor. Copilul ala va creste frumos si, cu siguranta, va deveni, mai tarziu, un spirit liber.
Mi-a placut ideea ta, Sanjuro. Mi-am amintit de mine pe vremea cand citeam pe sub plapuma cu lanterna sau ghemuita pe-o banca scunda din biblioteca...injurand apasat intre doua examene! Si-apoi de acel Ernst Junger pe care cineva mi l-a oferit cu mana tremuranda (si pe care nu l-am citit decat mult prea tarziu!), mana careia i-am zis "nu" cu mojicie...Hmmm...deja va plictisesc...
Pai... - de sanjuro la: 17/10/2003 05:21:45
(la: Nu ma urati ca nu pricep!)
am scris cu majuscule pentru ca tocmai completam ceva intr-o lucrare, unde-i musai sa apas capslockul...si-am ramas asa! Scuze!

La no.3. "lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi" , iar sata-i un citat din Twin Peaks.
Ciudatei suntem cu totii, dar nu voim sa aratam...Pot sa-ti par ciudat, abordand un vocabular asemanator, dar n-as fi eu.
Exista o nuvela SF de exceptie, Molia Lunii, in care pe o planeta oamenii purtau fara exceptie masti, alese in functie de starea de spirit sau nivelul de respect pe care il impuneau celorlalti...Interesant...Era o ofensa fara margini sa nu o porti,
sau sa ceri cuiva sa si-o scoata, si se rezolva cu sabia!




sanjuro
#1528 (raspuns la: #1525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot Karinei - de Alice la: 14/11/2003 03:38:03
(la: Clima si natura este complect dereglata)
Mi s-a zis, zambind, mai bine fondul, decat forma...m-am con"format".
Insa, te conjur, daca ma prinzi, pune degetul apasat - voi fi recunoascatoare!

Cat despre dereglari de clima, nu vaz de ce ne-om teme...se topesc ghetarii...ne-om lua cizme de shold, ca pescarul. Sanjuro cred ca si-a luat deja! :)
sorin din dallas... - de sanjuro la: 14/11/2003 04:32:15
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Cred in Dumnezeu, dar nu in varianta prezentata in Biblie, adica un fel de batran albit de ani ce ne vegheaza din inaltul cerului, (pt. ca "a creat omul dupa chipul si asemanarea SA", nu?).
Imbratisez teoria panspermiei, si cred ca acea entitate numaita Dumnezeu a descatusat germenele vietii, lasandu-l sa umble slobod prin univers. Noi ne-am ridicat din tzarana, si de atunci ne urmam drumul. Acest drum se va incheia cand ne vom intoarce din nou in mana Creatorului, strabatand universul...Asta este varianta optimista.
Varianta pesimista ar fi ca omenirea se va stinge incetul cu incetul, cand isi va termina resursele fiindca si-a canalizat eforturile in directii gresite, asta daca nu cumva un nebun va apasa pe un buton pe undeva, in numele unei religii, al unei cauze...sau al lui, personal!



sanjuro
#4211 (raspuns la: #4100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Unicatul - de relu la: 11/12/2003 23:22:49
(la: Despre fotografie)
Mai e un aspect care nu s-a abordat inca. Faptul ca odata ce s-a facut o poza pe hirtie, este unica, si are o calitate fizica, reala, ceea ce noua, oamenilor ne place. De exemplu multi fotografi celebri au cerut ca negativele lor sa fie distruse dupa ce ei mor. Cu aparatele digitale raspindirea (copierea) unei fotografii e mult mai usoara, care parca o face de mai putina valoare. Si aspectul fizic, tangibil a disparut. Vezi, cind te uiti la un film pe care e imprimata bunica sa zicem, sau mama, sau copilul, atunci stii ca acel film a fost acolo, martor, fizic, in aparat, in fata subiectului. Acel film a fost prezent in acel an, cind s-a imprimat fotografia, iti amintesti unde l-ai cumparat, cit a costat poate, cu cine ai fost... ne leaga cumva intr-un mod mai real de acea memorie care e fotografia. Asta mi-a adus aminte de o poezie ce-am citit-o ieri pe metrou in Toronto (din cind in cind pun poezii in loc de reclame): poezia este despre facutul gemului, ceva de genul: de ne chinuim sa facem gem? ca e mai ieftin sa-l cumparam. De ne chinuim, si ne taiem la degete, si cadem din copac, samd. Pentru ca o sa tinem minte cum l-am facut, si cum am cules fructele, si cu cine am fost, si dulcele gust de pe degete... e o experienta de viata complexa. Pe cind cumparatul de la magazin, desfacerea borcanului, si mincatul, e o experienta triviala. Dintr-o data, fotografia digitala o sa fie ca gemul la borcan din magazin. Dar e inevitabil.

Din pacate, filmul o sa devina un lux al unor amatori si profesionisti care inteleg unicatul acestui mediu. Mie cel putin, o sa-mi faca intotdeauna placare sa-mi iau aparatul meu mecanic, fara baterii, sa invirt obiectivul, sa aud acel 'click' metalic cind apas pe buton. Dar fiecare cu musca lui pe palarie. Deja Kodak a anuntat ca nu o sa mai puna bani in cercetari de imbunatatirea filmului. Publicul dicteaza ce se fabrica in mod major, prin puterea sa de a cumpara. Si publicul vrea comfort in primul rind. Fotografia digitala are locul ei, si tot asa cea pe film. Nu e gresit sa folosesti nici una pentru arte sau amintiri -- depinde ce vrei sa obtii.
Numai bine,
-Relu
Picatura care a umplut paharul - de Florin Firimita la: 17/12/2003 23:54:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Mineriada din 1990. Mi-am dat seama ca toate mortile au fost (cel putin in acel moment) inutile. Crucile copiilor morti din noul cimitir al revolutiei erau inca noi, cind Iliescu le multumea minerilor pentru "stabilirea ordinei" din Bucuresti.
Imi aduc aminte cum in vara anului 1990 m-am trezit dintr-odata pe bulevardul Magheru in fata unui cordon de trupe speciale, cu scuturi, masti, si batoane. Inaintau in pas cadentat, teribil de sinistru, in directia opusa Intercontinentalului, comandati de un general. Unul dintre trecatori au strigat ceva de genul: "Rusine domnule general ca faceti jocul securistilor!" Sunetul cizmelor ma cutremura si astazi. Magheru era inca plin de crucile improvizate din Decembrie. Mi s-a parut ca trupele de "ordine" violau memoria tinerilor care au murit in Decembrie. M-am trezit in mijlocul bulevardului, in fata generalului. Am simtit un val de ura in care nu m-am recunoscut. Am vrut sa-l scuip, dar mi-a fost frica. Picioarele mi-au amortit. Generalul nici nu m-a bagat in seama. "Fac pariu ca esti unul dintre cei care au apasat pe tragaci in Decembrie," i-am strigat in fata. Multi trecatori au inceput sa-i huiduie pe soldati. Nu m-am recunoscut in cel care ura, gata sa strige obscenitati in fata necunoscutilor. In cele din urma, am fugit din fata trupelor. Nu mi-a placut ceea ce incepusem sa devin: carne de tun, marioneta involuntara post-comunista, unul dintre lasii sau naivii pe umerii carora FSN-ul s-a ridicat. Ura consuma, necesita un efort la fel de mare ca si iubirea, deci, ce rost are sa-ti consumi energia in ura?
#6811 (raspuns la: #6753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bravo, Radu ! - de gd525 la: 18/12/2003 22:50:51
(la: Romani in strainatate)
Din toate comentariile de pe forum, pari cam singurul care a invatat sa respecte tara in care i s-a facut un loc.
Si dupa cum se afla din povestea ta, respectul e reciproc.
Q.E.D. !!!
Spre deosebire de ceilalti care se cred din start mai frumosi si mai destepti, ca si cum li s-ar cuveni vreo inalta pozitie si recunoastere pentru simplul motiv ca sint romani (si romanii sint f. destepti, cistiga olimpiade, etc...). Nici o deosebire intre genul asta de pozitie si arabii din Occident care cred ca Allah e mai bun decit D-zeu si ei sint mai presus decit ceilalti - fara nici un argument, altul decit simpla convingere colectiva.
Ura rasiala pe care o citesti in ochii lor te face sa ii eviti, si atunci striga ca esti rasist, se simt dati la o parte.
Aidoma unui roman care dupa 10 ani tot n-ar fi reusit sa-i convinga pe nemti de valoarea lui Eminescu sau superioritatea vinurilor romanesti...
Cred ca este de ajuns sa nu vrei sa colonizezi locul in care debarci, pentru ca lumea de acolo sa-ti dea pozitia cuvenita in functie de CALITATEA UMANA SI PROFESIONALA, iar nu din cauza unei apartenente la o cultura sau neam ...
In exemplul de mai sus, cind romanul emigrant in Germania va fi inteles ca diferenta dintre el si Columb este ca nemtii sint deja acolo, cred ca toate problemele care fac obiectul prezentului forum vor fi rezolvate (respectiv, nu se vor mai pune ! ).
Inca o data, bravo pentru pozitia ta clara, si eu am adoptat aceeasi directie si cu acelasi rezultat, n-am avut decit de cistigat...
De ce oare vorbesc forumistii despre RO in termeni de cultura si istorie, iar despre tarile de adoptie numai din punct de vedere economic ? Pentru ca nu-i intereseaza decit asta ! Li se pare lor mai constructiv sa-i invete pe francezi cine a fost Stefan cel Mare, decit sa afle de la ei cine a fost Georges Pompidou ...
Iar rezultatul, dupa cum reiese din comentarii, este o interminabila si apasatoare amaraciune, singuratate, nostalgie, dezgust.
Cine seamana scaieti, n-astepte sa manince mere, zicea Pacala.
#6934 (raspuns la: #4091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
ignorarea expatriatilor - de core la: 26/12/2003 08:31:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Domnule Firimita,

experienta dumneavoastra este coplesitoare, intr-un fel as spune ca ati fost binecuvantat cu suferinta, dar strabate in randurile pe care le scrieti aici si in interviurile din linkurile oferite in introducere dorinta profunda, fundamentala, de a zambi curios lumii inconjuratoare, cu o inocenta de invidiat. Ma intreb daca alegerea inocentei este constienta? Privind pentru prima oara lucrarile de arta al carui autor sunteti si cunoscandu-va, de-acum, povestea, nu reusesc sa vad altceva decat amintirile sublimate despre trecut ca o povara inca apasatoare...Cand vorbiti despre limbajul distinct pe care ati reusit sa il stapaniti in pictura in ultimii ani va referiti cumva exclusiv la forma de a spune acelasi "vers" dintotdeauna (despre moartea temporara a trecutului, prin arta), sau implicati aici si schimbarea continutului de mesaj? Mai spuneti intr-un interviu ca, la inceputurile dumneavoastra pe plaiurile americane ati refuzat orice contact cu expatriatii romani, continuand insa sa pictati peisaje din Romania natala. Aparent, aceasta declaratie existentiala presupune o contradictie. Cum ati reusit sa o rezolvati?
Pentru mine, personal, sunteti o revelatie, multumesc lui Daniel Racovitan ca v-a invitat aici, altfel nu stiu cum as fi putut afla de existenta dumneavoastra. Felul in care povestiti, pictati, raspundeti intrebarilor....este absolut covarsitor, aveti harul de a transmite emotii puternice si nu numai, ma refer la faptul ca emotiile sunt recipiente pentru idei si revelatii.
As fi absolut recunoscatoare daca ne-ati povesti si despre experienta dumneavoastra ca scriitor intr-o limba ne-materna. Pana atunci, visez sa pot achizitiona Scenes from Childhood, cu autograf desigur. :)))

Si inca o curiozitate de final: cand ia sfarsit supravietuirea?

Multumiri infinite,
core

Contradictii in evolutia artistica - de Florin Firimita la: 29/12/2003 00:59:55
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Trecutul devine apasator cind ramine static. In primul meu an aici, tot ceea ce am putut face a fost sa ma re-apuc de pictura, si sa-mi platesc chiria. Supravietuirea nu face casa buna cu nostalgia, dar peisajul romanesc mi-a fost de ajutor. Ce aveam de pierdut? Natura pentru mine a fost intotdeauna mai de incredere decit natura umana, mai sigura. M-am concentrat in construirea unei legaturi cu arta. Oamenii ma dezamagisera prea mult. A fost un fel de mecanism de auto-aparare, lasitate, cine stie...
Evolutie? Bineinteles, pe plan estetic si totodata pe planul filozofiei artei. Prin 1991, peisajele mele romanesti au fost populare cu publicul american pentru ca emanau nostalgie ca o fintina arteziana. Nu erau grozave, dar acum ma uit la cele citeva cu care am ramas, si am fata de ele atitudinea unui parinte care-si mustruieste copiii, dar e destinat sa-i iubeasca fara discriminari. E adevarat, ma bucura sa-mi vad lucrarile, vechi sau noi, plecate in lume. Cred ca ceea ce fiecare artist spera este ca intr-o buna zi, va ajunge la lucrarea ideala. Bineinteles, e o iluzie, dar asta nu ne opreste sa continuam sa alergam dupa himera. Atelierul meu ideal ar fi o camera goala.

Lucrarile noi, sau mai bine zis, noul stil, a aparut cindva, dupa 1997, cind nu m-am mai impotrivit noilor idei pe care incepusem sa le am, si care erau in contradictie cu ceea ce peisajele reprezentau pina la acel punct. Simboluri, noi metode de a organiza suprafata, curajul de a folosi materiale noi, curajul de a accepta de unde am venit, etc. Plus, am mai spus-o, contactul cu vitalitatea artei americane mi-a dat curaj sa experimentez.
#7355 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parola - de (anonim) la: 27/01/2004 01:19:41
(la: Cum sa ma inscriu ca utilizator inregistrat?)
Am incercat la 9 ian 2004 sa ma inscriu ca utilizator , am completat formularul respectiv, am primit pe email parola , am intrat la adresa trimisa am copletat rubricile utilizator si parola am apasat autentificare si...nimic, a aparut iar formularul care cere toate datele de la inceput.
Ieri am mai incercat o data sa creez un utilizator nou, (irinau), a aparut mesajul conform caruia mi-ar fi fost trimisa parola si istructiuni la adresa pe care am dat-o dar nimic...Pe emailul meu n-am primit nimic .
Nu reusesc sa-i dau de capat, sa ma inscriu.Scuze pentru consumarea spatiului pe o lista publica pentru o problema personala care probabil se datoreaza neindemanarii mele computeristice .

Irina Ungureanu


#8496 (raspuns la: #8491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aici sunt - de (anonim) la: 12/02/2004 12:03:39
(la: Georgiana)
Domnule,
din pacate asta e felul meu de a fi. Si spun din pacate pentru ca chiar regret. Niciodata n-am iesit in fata si n-am avut curajul sa dau cu capul. Si mai sunt si incapatanata (in sensul rau al cuvantului). Nu fac decat in cazuri extreme ceva ce sunt obligata sa fac. Asa ca daca va referiti la inregistrare, nu merge! Mi-am semnat intotdeauna mesajele dar nu vreau sa ma inregistrez. Pentru simplul motiv ca n-are logica. Imi fac o adresa e-mail bidon, imi dau un nume de desene animate si adresa "in lume" si ma inregistrez. Se cheama ca sunt mai responsabila pe ce scriu?
Acum intre noi...
Va trimit cu placere adresa mea de e-mail dar pentru D-zeu spuneti-mi cum. Unde sa apas si cum sa trimit mesajul?
Cu prietenie, Georgiana.
!!!!!!! - de enigmescu la: 15/02/2004 19:41:37
(la: Romani in strainatate)
sunt de la inceputul anului emigrat in Australia si, pe cuvantul meu, cativa au dreptate! au pus punctul pe...rana. de ce nu vorbeste nimeni oare, dar absolut nimeni, despre faptul ca cei tradati sunt nu cei care raman in tara de origine ci cei care pleaca?! de ce sunt ei tradati? fiindca in propria tara ai prea putine sanse de a trai decent. fiindca in propria tara daca vrei sa faci ceva maret, grandios, ceva special sau pur si simplu ceva care poate fi de folos tuturor, esti apasat cu calcaiul pe grumaz. e intr-adevar asa de usor sa comentezi, sa tragi concluzii sau sa condamni cand de fapt n-ai luat niciodata contact cu civilizatia din alte locuri. nimeni nu zice ca e perfect in afara decat daca e inconstient si ii place sa se afle singur in vorba. in Romania nu e usor, la fel de greu e si in afara. diferenta o face faptul ca aici muncesti si esti platit ca atare iar sistemul financiar-bancar este atat de dezvoltat si bine pus la punct incat ai posibilitatea de a-ti cumpara orice in timp, daca muncesti. dar daca stai la coltul strazii de dimineata pana seara sau iti petreci mai tot timpul prin baruri si discoteci, cine sa faca din tine un om mai bun si cine sa faca din tara un loc mai bun de trait??? vreti sa stiti ceva din propria experienta? trebuie mai intai sa va spun ca am mai iesit de cateva ori inainte in afara tarii dar niciodata prea departe. insa atunci cand am pus piciorul prima data in avion m-a izbit pur si simplu amabilitatea tutror oamenilor, incepand cu echipajul si terminand cu ultimul om care calatorea. este adevarat, romanii sunt f. stresati si enervati mai tot timpul iar asta am remarcat prima data la mine insumi cand am ajuns aici. am trait intr-o lume stramta si rece, poate nici aici nu e diferita din alte puncte de vedere, dar macar aici imi pot permite "luxul" de a-mi schimba propria lume. si sa stiti ca totul porneste de la mentalitate! trebuie sa ne schimbam mentalitatile daca vrem ca in tara sa fie mai bine decat pana acum. sincer, mi-ar placea sa ma reintorc in Romania definitiv, candva, dar numai daca as sti sigur ca atunci cand ajung acolo nu ma lovesc din nou de atat de multe lucruri pe care le-am detestat la apucaturile noastre. stiti ceva? eu nu va doresc sa ramaneti in tara, as vrea sa iesiti toti de acolo macar pt. un timp si sa va intoarceti numai cand ati sti ca daca va intoarceti o veti face mai buna de trait pt. generatiile urmatoare!
uhhh, e lung, nu credeam ca o sa scriu atat, dar e la cald... :)
just me
just me



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...