apele limpezi sunt adanci

Ce faci cind apele limpezi nu sunt adinci??

ma bucur, caci pot sa pescuiesc cu mana !!!

Ce faci cand vezi un masturbator in autobuz? ;-)))

justy, nu-ti mai irosi pasiunile chiar asa! nu stiai ca apele limpezi sunt adanci?

"justy, nu-ti mai irosi pasiunile chiar asa! " aaaaa nu-tzi fa griji, am observat ca de tot ce dau, tot mai am .. nush de unde naiba ca parca uneori e mai multa decat cand eram mai tinerica. La mine nu e o irosire ma, da asa ma satur de atata pasiune ca mai dau si-n stanga si-ndreapta ca poate daca se mai duce, nu ma mai cocoseaza atata.


"nu stiai ca apele limpezi sunt adanci? " ba da stiam. sa stii ca ma bucur ... echilibrul apei in natura ... bine ca sunt altele adanci. le-as mai da eu de la mine cand n-au pasiune, numai sa scap.

iata, cum apele limpezi sunt adanci!
bravo, Areal! esti pamantean. :D

n-am fost un copil problema dar nici nu se rugau prietenii de joaca prea mult de mine sa facem cate una ''lata''...pana la urma e vorba de anturaj...ne credeam teribili pe vremea aia si n-aveam nici o grija decat scoala...eu mereu am avut o stare de neastampar, mereu am vrut sa vad cum reactioneaza adultii la faptele mele ''marete''.
cauta in orice copil cu atentie si ai sa gasesti ''rebelul''...;)

tu ai fost o fetita cuminte, probabil ca ai fost trasa de codite si aveai mare grija sa nu te murdaresti...nu e rau nici asa...apele linistite sunt adanci...si apele adanci sunt limpezi...;)

'Da' n-o ajuns rău, taman ce-a schimbat peştele de sticlă de pe televizor cu ursu' de aur, şi o mai fi având vreo 2-3 mileuri şi câteva bibelouri de mutat din vitrină-n debarale. C-o născocitură, c-un detaliu de viaţă personală ş-un noroc chior, iaca la "Barbu" că s-o întrecut pe el.:)'

Dincolo de latura estetica (sau nu) a personajului, io vad un dezadaptat incapabil sa-si construiasca o viata si sa lege relatii autentice cu oamenii din jur. Pe care nu-i accepta decat in masura in care au capacitatea sa-i atenueze fricile si sa raspunda nevoilor lui. Speculatii, stiu...

'Dacă-l mut pe coleg într-o familie de "dezinteresaţi", raţionamentu' ar fi coincis: "Nu m-au ajutat niciodată, n-o vor face nici acum." şi prăpădirea lui s-ar fi petrecut aidoma. N-am de unde şti că nu-i aşa, iar că n-au învăţat toţi din greşeli mi-o arată împrejuru', doar un ochi s-arunc asupra lumii. '

Posibil si asa. Dupa parerea mea, mai putin probabil.
Si daca nu invatam din greseli, atunci din ce invatam?

'există şi un element-surpriză care mai taie din elanu' genei de-a schematiza tot. '

Well, io aici am o problema. N-am vazut (dar asta nu-mi da dreptul sa generalizez si sa spun ca nu exista), copil care a primit ce e esential intr-o familie (iubire, suport, independenta ) si ulterior sa clacheze.

In ceea ce o priveste pe fetita care a devenit "la grosse patate" (felul in care i-ai spus povestea m-a facut sa ma gandesc la talentul literar pe care nu pari sa-l exploatezi si cred ca-i pacat…) sunt tentata sa speculez (iar) si sa zic ca la mijloc o fi fost o serioasa carenta afectiva, suplinita de copil in felul asta. Sigur ca n-o aprob pe mama care spune "Eu ce să-i fac?", dar pe una care si-ar pedepsi copilul pentru ca mananca prea mult, as considera-o de doua ori vinovata.

Cre’ ca putem scrie tezele si antitezele indiferentei ori protectiei dusa la extrem pe multe pagini de acum incolo, fara sa ne schimbam parerea.:)
Da' intr-o privinta vom ramane de acord: apele limpezi is mai bune decat alea tulburi, iar alea tulburi mai bune decat alea tulburi si adanci.
:)

Edit: am inotat in apele de mai sus si am uitat sa zic de-o chestie, cu care, sper, am sa-ti dau o lovitura de gratie (glumesc, dialogul cu tine imi face placere): pedagogia Montessori. Poate stii, e metoda educativa care promoveaza interventia minimala a adultului in viata copilului. Fiindca se considera ca intervenind ii limitezi atat capacitatea creativa care-i extraordinara cat si posibilitatile de a gasi singur solutii la orice. Ce zici de asta?
:)

E adevarat ca a conduce in Romania iti dezvolta calitatile de sofer (reflexele, judecata), dar iti da obiceiuri proaste, in ce priveste circulatia in alte tari, mai 'law-abiding'. Nimic de zis, trebuie sa ai reflexe excente in urma experientei bucurestene, dar nu iti ramane prea multa rabdare pentru altii. De fapt refelxia ta despre femeile-soferi ilustreaza asta ('incurca circulatia'). Nu cred ca multor soferi cu o concentratie mai mica de testosteron le place sa fie tratati ca 'obstacole' de catre alti soferi pe drumuri. Rabdarea si politetea sunt si ele calitati si exista unii oameni care le apreciaza. Daca agresivitatea se manifesta la condus, ea se extinde si la societate in general, si reprezinta o sursa de probleme potentiala. Agresivitatea, tendinta de dominare, viteza, nu sunt merite in ele insele, mai ales atunci cand le lipsesc limitele impuse de respect, toleranta, curtoazie. Se spune ca sabia cea mai ascutita se afla in teaca, si ca apele linistite sunt adanci.
Ca sa ma intorc totusi la subiect, ma bucur pentru tine ca ai reflexe bune si experienta bogata, nu ma indoiesc ca te-ai descurca si in alte parti (in afara poate de India ?) dar mi-e teama ca daca nu respecti regulile ce se aplica in alte parti (de ex Anglia, Franta) referitoare la viteze, distante si semafoare vei fi considerat de cei de acolo ca un sofer lipsit de bune maniere si curtoazie.

___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Nu e jignire, stai asa...ai inteles gresit. Mental limitations se refera la karmic limitations.

D-aia nu poti sa cunosti puterea mintii concentrate ("focused") fiindca lasi apa sa fie tulbure in loc sa fie clara. In meditatie, cand tulburarea mintii tale incepe sa se limpezeasca din ce in ce mai mult, puterea gandului (de la Dumnezeu/mama natura) incepe sa se reflecte in apele limpezi ale propriei tale constiinte.

Am scris abstract dar ideea e destul de clara, nu? Avand in vedere ca oamenii isi folosesc numai 10 % din atentie, de regula...e clar ca daca nu meditezi in singuratate si nu faci o introspectie ca lumea...nu pot trece de limitari.

Nu m-am luat de tine, am comentat mai abstract. Mai bine imi vedeam de treaba :(((

ca cei care merg pe preferinta 1 si 3, in spiritul bancului cu radio erevan (i: ce e preferabil o nevasta neatragatoare cu care nu risc ca ma inseala sau una atragatoare ?: R: depinde ce preferati: sa mancati un k... de unul singur sau daca e cazul sa impartiti un tort cu mai multi) nu de putine ori au surprize...uita o vorba din batrani care spune ca apele linistite sapa adanc...cunosc cateva cazuri.

apele linistite sapa adanc...ori pisica blanda zgarie rau? doua nuante diferite (ca sa nu zic opuse!) ce se pot alatura ideii subliniate de tine...;)

citind cateva din postari mai vechi si mai noi pe diverse conferinte:
'apele linistite sapa adanc'

am aproape 30 de ani si am crezut ca stiu ce inseamna sa iubesti... am confundat insa iubirea cu un foc de paie, cu o orbire si cu o obisnuinta de colegi de apartament...
am fost casatorita mai multi ani, am inceput la un moment dat sa simt nepotrivirea din ce in ce mai acut, pana cand a devenit prapastie... si nu vorbesc aici de perceptia mea (subiectiva, deci posibil deformata), ci de realitatea confirmata de cei din jur...
iubirea tine de experienta... daca ne referim la iubire ca pasiunea aceea romantica, idealista si extremista, atunci, dupa parerea mea, iubirea nu exista, pentru ca nu e sustinuta in substanta, nu are stabilitate...
dar daca iubire inseamna o capacitate de a trai plenar, lucid, constient si nevertheless afectiv o relatie, in extremis capacitatea de a empatiza cu semenii, de a te ridica deasupra aparentelor si de a intelege ratiunile intime si individuale ale gesturilor sale, atunci pot sa spun ca aceasta e iubirea adevarata...
de-asta spun ca iubirea tine de experienta... tine de asimilarea greselilor, de intelegerea mecanismelor care au dus la rezultate nedorite in situatii similare, tine de deschidere si sinceritate, de acceptarea de sine si de cei din jur, de "to be at ease with the world"...
iubirea adevarata nu te face posesiv, nu-ti dezvolta aspectele negative ale personalitatii, pentru ca exista in ea puterea de a intelege lucrurile si din perspectiva celuilalt, si de a mentine astfel fragilul echilibru dintre "vreau", "pot", "trebuie"...
iubirea adevarata iarta si merge mai departe... ea nu depinde de "accidentele" de comportament ale celui drag, pentru ca oameni suntem toti si supusi greselii... iubirea adevarata priveste in zare, pe deasupra amanuntelor, si vede "drumul de caramida galbena" al lui Dorothy (Vrajitorul din Oz) si stie ca esenta ei este caldura si armonia, asa cum "esenta pasarii e zborul, esenta unei caravane e mersul ei prin desert catre o tinta" (Antoine de Saint-Exupery, "Citadela")...
va scriu din mijlocul unei iubiri adevarate... care nu-mi lasa loc pentru temeri, pentru indoieli, pentru jumatati de masura... este adevarat ca atunci cand iti intalnesti sufletul-pereche, simti asta din prima clipa...
si mai e ceva... eu cred ca iubirea incepe cu sufletul si se implineste in trup... noi asa am inceput sa iubim, intai simtindu-ne sufletele impreunate intr-un tango teribil de terestru, cu vise posibile, nu probabile, cu target-uri care se ating progresiv, fara sa ardem etapele si fara joc de scena... dupa care am inceput sa ne dorim unul pe celalalt...
dorinta de a ne uni, care se reflecta in senzorial... dar fara un tremur al sufletului, ramane o impreunare comuna... sufletul meu locuieste in spatele pleoapelor lui... ochii lui imi vorbesc fara cuvinte, cand ii vad incep sa se miste lucruri in mine, sa se disloce si sa se reaseze dupa patternurile lui...
iubirea fara incredere totala e ca o palma pe care ti-o tragi singur in oglinda, ca si cum ai spune "nu te cred pentru ca nu sunt in stare sa ma cred pe mine capabil de asta"... in mainile acestui barbat imi pun viata fara second-thoughts...
stiu ca sunt inclusa in deciziile lui si ca, desi nu intotdeauna timpul o permite, imi acorda atentie de o intensitate care vorbeste de la sine...
timpul petrecut cu el e quality-time, cu naturalete si substanta...
aud uneori oamenii indragostiti spunand "mi se pare ca visez... ciupeste-ma sa ma conving ca mi se intampla"... la noi nu-i asa... STIM ca nu visam si nu construim castele de nisip...
nu stiu daca el a mai iubit asa... dar stiu ca eu nu banuiam ca exista ceva atat de frumos si plin si lipsit de ambiguitati, fara cautari gen trial-and-error ("incercare si eroare") cum este ceea ce traiesc acum...
nu stiu ce am facut ca sa merit sa mi se puna dinainte o cupa plina cu rasarituri de soare si ape limpezi...

cu speranta ca m-am facut inteleasa si dorinta sa intelegeti ce va povestesc eu traindu-le la randul dvs, nu insirand cuvinte,
maria

Buna cafeaua,
mai ales cand e servita de un barbat ;)...si facuta de o femeie.

Jimmy, ma-ntreb de ce nu ma crezi capabila de mitocanii.
Poate ma crezi prea cuminte... sau prea cu minte? :))
Da' nu stii ca matza blanda zgarie rau?
Sau ca apele linistite sunt adanci?
Sau...acu' fac o adaptare: cainele care nu latra, musca :))

ceea ce se dovedeste este in laboratoare, cu utilizarea stiintelor, acolo nu se fac afirmatii dupa poze. daca nu cunosti ceea ce inseamna demonstratie despre aparitia vietii pe pamint, nu poti intelege cum viata s-a creat, deci o inchipui creata de un zeu, care, ce ar fi?

iti inchipui ca natura era aceeasi citeva milioane de ani inainte? timp cit vei citi numai despre religii, nu vei afla ceea ce inseamna stiintele si ce ele dovedesc. ideile despre creatia universului sint numai idei, nu schimba realitatea.

multe sint povestile despre bine si rau, ce legatura cu cercetarile despre ceea ce pamintul era in alte timpuri, prin analiza elementelor gasite?

Viata a aparut pe Pamant cu 3000 de milioane de ani in urma, indata ce conditiile au devenit prielnice.

Conditia primordiala pentru aparitia vietii pe pamant presupunea posibilitatea formarii unor substante proteice. Pentru aceasta era necesar ca temperatura planetei noastre sa scada sub 95 de grade Celsius.
Cand aceasta conditie s-a indeplinit, in apele nu prea adanci ale marilor, elementele anorganice, prin cele mai simple procese fizice si chimice, s-au transformat in substante care dupa o dezvlotare indelungata au devenit materie vie. inceputul vietii pe pamant

As putea sa plec, dar nu mai vreau, vreau sa vad cat rezista.
Nici tu nu te lasi, ai?..:-)))
De altfel, un pic de razbunare tot e buna, asa ca racoreala, ca preludiu pana vine momentul in care miscarea piciorului isi pierde catusele teoriei si vine reflex, din fundul sufletului, cu setea si voluptatea de care toate victimele dau dovada atunci, cand dintr-un oarece motiv firul rabdarii se intepeneste, se intinde si apoi se rupe lasand frau liber unor energii, nebanuite intr-un suflet de om pasnic, pacifist care "nici la o musca n-ar putea sa-i faca rau".

Ce-am invatam din asta?
Eu am invatat ca mai bine ma las ironizat de colegi fiindca imi leg cheia de gat cu un elastic, decat sa trebuiasca sa astept pana ea apare "in josul strazii": Ce era daca mai mergea la o bere cu baietii, sau la o actiune de "team-building"?

Ce-am mai invatat?
Ca apele linistite sunt adanci.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

apele ochilor tai
adanci ca marea hoinareala
prin stepele rusesti
deschisi
verde uimire

miere

In apele limpezi sau tulburi?
Tre' sa tac ca sa se auda mareea?

pe limpede stiu cand te-ai infuriat dar pe picky nu.
hehe, apele linistite sunt adanci.
da-mi link-ul unde te-ai infuriat pe picky, te rog! :)

doh, ma refeream la canicula sub un alt aspect...dar tu povesteste! :)))

Din izvorul lui Arghezi:
"Obrajii tai mi-s dragi
cu ochii lor ca lacul
in care se-oglindesc
azurul si copacul"
se adapa ape limpezi
ce dau rodul in livezi.