comentarii

apusul de soare


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Soarele a apus pentru totdeauna... - de om la: 23/07/2008 00:16:12 Modificat la: 23/07/2008 00:22:27
(la: Scenarii)
fugiti maiiii ca vin tantarii. Iar au uitat edilii ca sa dea cu prafarie antitantari.
Lumea fuge in panica pe fondul zbarnaitului aparatelor contra tantarilor. Din cand in cand se observa roiuri compacte de tantaroaice care sug pe cate unul lipit de cate un zid (in jurul lor sunt cioburi groase de la ochelarii cu multe dioptrii). Anofelii asteapta plantele care vor creste in acel loc conform principiului celor 3R.

Lumea este impartita intre tantaroaice si aparatele contra tantarilor. Aparatele zumzaie ca un roi urias de tantari...consumul de energie creste ingrijorator. Acum nu are rost sa ne mai ingrijoram de asta pt ca a cazut reteaua electrica. In prezent ne ingrijoram ca soarele a apus pt totdeauna.

Totusi exista o speranta...ca savantii au gresit ca si soareleo sa rasara iar...speram sa fie asa!

Cum asa...? Aceasta este intrebarea pe care si-o pun in prezentul anului 5000, cei de pe battlestar galactica. Cei de pe nava cosmica sunt de fapt o femela de HS si un anofel!

PS: cosmiko, scuze, dar ma bazaia unul ticmai la apus de soare. Esti sigura ca maine o sa rasara iar ? :)))
poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
Apus de soare - de Eugen Nedelcu la: 06/08/2005 23:26:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Momentan e bine ca nu pot baga inundatiile in cutiuta respectiva, sau o domnisoara dezbracata... sau poate un apus magnific. Sau norii si lumina pe care am avut norocul sa le vad ieri.

Mie personal, fotografia de produs mi se pare cea mai plictisitoare chestie pentru un fotograf. E ca si cum ai pune un poet sa-si ordoneze rimele in ordine alfabetica in Excel.

Cheers,
Eugen
#63776 (raspuns la: #63485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
logica apusului de soare in zori - de proletaru la: 27/10/2009 17:51:33
(la: Dimineti innorate)
"Apune soarele in zorii zilei ce se asterne la picioarele tale"

foarte tare! parca suntem pe K-Pax.

precum spune si nick-ul tau, problema mare e LOGICA.
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
fotosavarina - de Dinu Lazar la: 22/08/2004 17:59:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu pot sa spun ca chestia asta nu m-a lasat masca; un aparat de fotografiat care se maninca... unde vom ajunge???? Pe cind un peisaj cu duoden sau apus de soare cu foi de salata semidigerate?
http://www.news-observer.com/business/technology/story/1517648p-7687460c.html
#20122 (raspuns la: #20121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar e moral sa modificam imaginile? - de Vlad Mereuta la: 13/10/2004 21:25:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Si eu sunt de acord. Problema e ca am experimentat cu o fotografie, mai precis un apus de soare (se gaseste aici: http://www.flashrebel.org/galerie/apus1.jpg ) si am spus pe un site de fotografie ca pasarile sunt "puse". Si parca se schimba total perceptia, parca se uita altfel la imagine. Sau poate a fost doar impresia mea, nu stiu...
Felicitari domnului Mereuta - de Dinu Lazar la: 04/02/2005 22:41:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Multe felicitari domnului cafegiu aici Vlad Mereuta, care cu o imagine foarte buna a impushcat locul unu la "fotografia cititorului" din Photo Magazine pe ianuarie.
Este un foarte bine proportionat apus de soare, cu atmosfera si stare, genul de imagine pe care oricine si-ar dori-o facuta poster in sufragerie pe un perete alb fara nimic altceva in jur. Bun, erau si alte imagini foarte interesante, dar premiul a fost dat pe merit deplin.
#35417 (raspuns la: #35416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu sunt nascuta pe 2 octombri - de mya la: 17/02/2005 07:27:48
(la: Spuneti-va povestea!)
Nu sunt nascuta pe 2 octombrie ci mult mai tarziu, in ultima decada a Balantei. Oricum horoscopurile zodiei balanta nu mi se potrivesc decat in mica masura. Nu, nu ma chinuie destinul...ai inteles gresit. Lipsa de incredere s-a manifestat in trecut, acum ii dau in cap cand apare :P. Se zice ca daca nu ai incredere in tine, nu ai incredere in Dumnezeu si cum eu am incredere...

Cred ca gandesc in avans da' faptul ca recunosc asta aici poate sa ma coste. O sa vina unii care o sa zica ca fac pe desteapta :(((

Sunt mai practica de felul meu, stii cum se zice "Traieste cu capul in nori dar cu picioarele pe pamant!". D-aia am renuntat la scos bani din arta si m-am apucat de business-administration. Tu ai cumpara un apus de soare in desert sau un peisaj lunar sau un portret de arab intelept? Nu vezi ca lumea vrea tablouri cu femei goale? Asta este, societatea cere - artistii produc ca tre' sa haleasca si ei, nu? Mai bine contabila si cu bani decat "hartista" de nuduri sau opere de genul "Ghetarii in flacari", "Musca in lanturi", "Os de rama" etc. Da' o sa fac si tablouri pe gustul meu si daca le vand bine, daca nu - nu.

Ma chinuie destinul...auzi, misto :))) Asta e un titlu bun de poezie d-aia adanca gen Divertis ;).

#36508 (raspuns la: #36504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. mya - de Paianjenul la: 18/02/2005 05:36:06
(la: Spuneti-va povestea!)
"Nu, nu ma chinuie destinul...ai inteles gresit."

- Nu am inteles nimic gresit. Am citat doar in intregime ceea ce aparea mentionat la data de 2 Octombrie in respectivul horoscop.


"Lipsa de incredere s-a manifestat in trecut, acum ii dau in cap cand apare :P."

- (...?!...)...


"Tu ai cumpara un apus de soare in desert sau un peisaj lunar sau un portret de arab intelept?"

- Depinde cit de mult mi-ar place... si care ar fi pretul... Am vazut de destule ori tablouri exceptional de frumoase, pictate de artisti obscuri, oferite spre vinzare in piete de vechituri, pe pret de nimic...


"Nu vezi ca lumea vrea tablouri cu femei goale?"

- Cererea e mai redusa totusi, de cind tema mai sus-mentionata a fost preluata de reviste, postere, video-uri, website-uri cu profilul respectiv... toate accesibile amatorilor mult mai ieftin sau chiar gratuit...


"Da' o sa fac si tablouri pe gustul meu si daca le vand bine, daca nu - nu."

- Poate o sa ne indici si noua site-ul unde vor fi expuse - atunci cind o fi sa se intimple... (E admirabila prudenta de care dai dovada in ceea ce priveste evaluarea perspectivelor tale de realizare in domeniul artistic, dar... nu se stie niciodata...)...

#36581 (raspuns la: #36508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultima luna de viata - de IVANA la: 18/02/2005 14:15:53
(la: Ultima luna din viata)
Nu stiu ce as putea face in acea ultima luna de viata ,pentru ca ma gandesc ca poate sunt tintuita la pat si sunt foarte slabita .Poate ca as dori sa mai vad odata toate rudele si prietenii mai apropiati , apoi as dori sa mai vad odata filmele mele preferate ,as dori mai vad un rasarit si apus de soare la mare , de asemenea sa mai respir odata aerul curat de munte (binenteles ajutata la deplasare) . Cred ca as dori sa mai mananc ciocolata si inghetata si sa miros un trandafir.
Dar mai bine sa fim sanatosi si sa nu ne gandim cum ar fi daca ...?
Este putin morbid sa te gandesti la asa ceva.
Moartea face parte din viata ,dar nu dorim sa vizualizam ultima luna din viata noastra.
Ce muzica ce .. ce .. ce - de Vlad Mereuta la: 07/04/2005 13:03:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Oare conteaza atat de mult ce muzica asculta un fotograf ? Daca sta ziua la pc pe acorduri clasice il face mai elevat ? Daca asculta hip-hop inseamna ca nu stie ce e aia muzica ? Sunt doar curios...

Cat despre mine, sunt zile cand stau pe radio online cu acorduri clasice (http://64.236.34.4:80/stream/1006 pt doritori) si altele cand ascult rap sau mai stiu eu ce. Depinde de starea de spirit. Si nu vad de ce unu care sta pe clasica toata ziua e mai shmecher ca altu' care asculta Parazitii (care de altfel imi plac si mie) ...


Domnule Stefan Dinu preferata mea e sibiu17.jpg. Dar atentie la dimensiuni, ca maine poimaine cine stie unde gasiti pozele dumneavoastra...


Eu am fost la un apus de soare, dorul subiectelor clasice isi spune cuvantul. http://www.badorgood.com/detail.php?id=32046
Horica - de anisia la: 29/04/2005 23:56:40
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
daca promit sa fiu cea mai cuminte
de-acum incolo pana la Pasti,
pot sa vin si eu sa vad apusul de soare
p emalul lacului?
#46428 (raspuns la: #46413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hei, mai dezmortzitzi-va putzin...:-) - de SB_one la: 16/06/2005 14:45:39
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Proces de viol

Un sofer acuzat de viol.


Acuzatul intra in boxa martorilor si povesteste cum si ce sa intamplat.
Eu mergeam cu camionul 16 tone greu pornit greu oprit.
Si la un moment dat o domnisoara face autostopul.
Opresc. Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
O iau pe domnisoara in masina.
Dupa 15 min. domnisoara zice vreau covrigei cu sare.
Ii cumpar covrigei cu sare.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ea arunca covrigei cu sare si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu sare vreau covrigei cu susan.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu susan.
Ea arunca covrigei cu susan si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu susan vreau covrigei cu mac.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu mac.
Ea arunca covrigei cu mac si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu mac vreau covrigei cu zahar.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu zahar.
Ea arunca covrigei cu zahar si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu zahar vreau covrigei cu rahat.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu rahat.
Ea arunca covrigei cu rahat si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu rahat vreau covrigei cu nuca.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu nuca.
Ea arunca covrigei cu nuca si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu nuca vreau covrigei cu stafide.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu stafide.
Ea arunca covrigei cu stafide si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu stafide vreau covrigei cu alune.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu alune.
Ea arunca covrigei cu alune si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu alune vreau covrigei simpli.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei simpli.
Ea arunca covrigei simpli si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat toti covrigeii.
- Mie nu imi plac covrigeii deloc. (zice domnisoara)


PAI SA N-O F... ?



Judecatorul:- Chiar asa, multa rabdare ai avut!



*****************



Taticule! Ti-au furat masina!
- I-ai vazut?!
- Da...
- Ti-i minte fetele lor?
- Nu, dar tin minte numarul masinii.

*******************

Vorbesc doi tipi:
- Am cumparat ieri un BMW.
- Serios? Ce culoare?
- Nici nu stiu cum sa-ti explic. Ai vazut vreodata un
apus de soare deasupra marii?
- Desigur ca am vazut.
- Tocmai asa, numai ca verde.


*********************


Un sofer, vrand sa-si protejeze masina impotriva
hotilor si neavand bani pentru o alarma, lasa un bilet
pe parbrizul masinii:
"Radioul - defect, benzina - nu are, motorul -
componente lipsa".
Dimineata isi gaseste masina pe butuci si un alt bilet
pe care scria:
"Daca-i asa, nici de roti nu mai are nevoie!"

***********************

O tanara doamna opreste masina sa in fata semaforului
la rosu. Se aprinde galben - doamna sta pe loc, verde
- doamna iarasi sta. Se aprinde rosu, din urma fac
semnal celelalte masini. De ea se apropie un politist
si intreaba:
- Doamna doreste alta culoare???

************************

Un tip aflat intr-un taxi il bate pe umar pe sofer, ca
sa-l intrebe ceva. Soferul striga ca din gura de
sarpe, pierde controlul masinii, de-abia reuseste sa
evite un autobuz care vine din directia opusa, intra
pe trotuar, si in sfarsit opreste cu cativa
centrimetri inaintea unei vitrine.!
Pentru cateva secunde e liniste totala, apoi soferul
urla:
- Sa nu mai faceti asta niciodata! M-ati speriat de
moarte!
Pasagerul ramane masca si se scuza cum poate:
- Nu puteam stii ca va speriati asa tare datorita unei
atingeri pe umar?
- E si greseala mea, spuse soferul ceva mai linistit.
Azi a fost prima mea zi ca sofer de taxi. Ultimii 25
de ani am fost soferul unei masini de pompe funebre.

************************

33% din accidentele de circulatie sunt cauzate de
bauturile alcoolice, deci restul de 67% nu sunt
cauzate de bauturile alcoolice. In consecinta, este
clar ca e mai sigur sa conduci beat turta!

********************

Fiul discuta cu tatal sau:
- Tata, sa stii ca totusi mama conduce automobiliul
mai bine decat tine!
- Esti sigur ? Eu n-as spune asa ceva!
- Dar tu singur ai afirmat ca n-ai putea sa faci nici
10 metri cu frana de mana trasa, pe cand mama a reusit
sa parcurga asa 12 km!


************************


La salonul Auto de la Geneva, concurs cu tema "Cea mai
ermetica Masina"
Cei de la Mercedes se prezinta cu ultimul model:
- Aceasta este cea mai ermetica masina din lume!
Organizatori intreaba:
- I-ati facut testul cu pisica?
- Nu! Cum sa-i facem testu cu pisica!
- Pai uite bagam o pisica inauntru si o lasam acolo!
Dupa 2 zile pisica moare, nu mai avea aer.
- Intr-adevar! Este ermetica!
Vin cei de la BMW cu ultimul model!
Aceasta masina este ce mai ermetica!
- I-ait facut testul cu piscia?
- Nu! Cum testu cu pisica?
- Pai inchidem o pisica in masina si o lasam acolo!
Dupa o zi pisica era moarta, nu mai avea aer!
- Da intr-adevar e foarte ermetica!
In cele din urma apar si cei de la Dacia cu noul model
Logan.
- Domnilor aceasta e cea mai ermetica masina!
- I-ati facut testul cu pisica!
- Da!
- Pai cum ati facut testul cu pisica?
- Da, l-am facut!
- Si cum l-ati facut?
- Pai am inchis o pisica inauntru, am incuiat masina
si pe unde scotea capu, chituiam!


*********************


Un pompier spala camionul de interventie in curtea
regiei de pompieri cand observa un baietel intrand pe
poarta calare pe un carucior de butelii pe care lipise
niste coli rosii de hartie si o scarita in miniatura
pe una din laturi.
Copilul avea o casca de pompier, o secure mica din
plastic legata la mijloc si tinea in mana un mic
furtun de plastic. Mirat pompierul observa "mijlocul
de propulsie": un caine si un motan "inhamati" la
caruciorul de butelii.
Pompierul intra in joaca copilului si incepe sa
studieze mai atent "atelajul". Spre stupoarea lui,
observa ca, in vreme ce cainele era legat de lesa,
motanul era legat de testicule.
La care pompierul ii spune copilului:
- Salutare colega, ce camion de pompieri ai, dar nu ai
merge mai repede daca ai lega funia de zgarda
motanului? Uite cum ai procedat cu cainele....
- Aveti dreptate nenea, as merge mai repede, dar nu as
mai avea sirena...





#55141 (raspuns la: #55137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SMILE: - Calde de la BAC - de SB_one la: 28/06/2005 17:17:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")




Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

Capitala SUA este Casa Alba.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.

Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)

Lebada moare de cîte ori cînta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gîndirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era atît de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. :)))))))

Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cînd armata începu sa traga cu tunul în tarani, acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol, domnule! asta parca e din Caragiale... :)))

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc. :)))))) sure!

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala gaurit în trei parti de un singur glonte. ricosheul, deh...

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie eoliana care producea vînt.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sîngele soldatilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glontul si sîngele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.

Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sînt cele mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea. :)))))))

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el. ...io ii dadeam 10 astuia...

Pe lînga aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris si un ou si o sfera.

Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lînga plopii Slavitesti".

La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.

Si eroul, ca sa nu fie gasit, se ascunse într-o pititoare.

Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.

Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!

Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Liviu Rebreanu are placerea de a ne aduce la cunostinta, în operele sale, iubirea de pamînt a taranului.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Tu nu stii sa înoti, pentru ca nu ai vrut sa înveti carte.

Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la razboi"!

În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.



#57059 (raspuns la: #57058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apus de soare - de Dinu Lazar la: 05/08/2005 20:20:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnii fotografi sunt rugati sa isi puna cearceafu` in cap si in grup ordonat si in liniste sa se indrepte carel spre cimitir.
A aparut masina automata de facut poze.
http://www.gizmag.co.uk/go/4372/
Ce a fost pina acu`, dar de acum sa vedeti dixtractie.
#63485 (raspuns la: #63448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In clasa a 12 am jucat intr-o - de Cosmo la: 20/08/2005 17:00:49
(la: Matei Visniec)
In clasa a 12 am jucat intr-o piesa de Visniec ,se numea "Papparazi-sau cronica unui apus de soare avortat" .E vorba de niste oameni care nu vor sa creada ca vine sfarsit lumii sau cred asta prea tare si se pierd cu firea,oricum ideea e ca toti innebunesc .A fost frumos in anul ala ,chiar am luat premiu pentru cea mai buna trupa de teatru din liceu si doua premii pentru cei mai buni actori (in rol secundar deoarece nu prea exista personaj principal in papparazi).
Celelalte trupe fierbeau dupa premiera noastra,stateau ca pe ace dar au reusit sa ne sufle totusi marele premiu.
Apropo sunt din galati(aici am jucat).
Poze de nunta - de Dinu Lazar la: 20/08/2005 18:06:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"dar capatul asta de industrie mai are un drum tare luuuung de parcurs. M-am uitat printre pozele de nunta a citorva prieteni si nu mi-a venit sa cred, ca s-au platit bani pentru serviciul respectiv. Asa numitul fotograf, nici macar nu stia sa-si foloseasca camera de fotografiat, ce sa mai vorbim de compozitie, claritate..."

Stimata doamna, aveti perfecta dreptate.
Dar am sa va povestesc doua mici intimplari adevarate, ca sa vedeti ca lucrurile stau mult mai rau...
Prima intimplare, traita de mine: mergeam acum citiva ani mai des la munte int-un singur sat; ziua colindam pe coclauri si noaptea stateam la o gazda, familie de intelectuali; fata gazdei se marita; ei stiau ca sunt fotograf; ma roaga sa le fac niste poze. Le spun ca eu nu merg la biserica sau la sfat ( dintr-o data am vazut ca le cad plombele, adica cum adica) si ca o sa fac niste poze la petrecerea din cortul din curte.
Si vin eu la munte cu fundal "frunze de toamna" pictat manual, doua blituri de studio cu umbrela si soft box, si fac 10-15 poze bunicele la miri, sa aiba de la nea fotografu.
Pozele au iesit din punctul meu de vedere bine. Le dau. Vad ca le cad fetele. Imi spun: pot eu cumva sa le dau filmul, ca vor sa faca si niste poze color. Ma asez pe un scaun, cer pozele, ma uit la ele: erau color, bine facute tehnic. Pai ii intreb: da astea nu sunt color? Nu, astea sunt bune, imi spun ei, si imi arata ce facuse fotograful adus cu bani grei de la oras: niste porcarii violete, cu fete verzi, sau complet portocalii.
Alea erau standardul intelectualilor satului pentru poze color.
Alta chestie; i s-a intimplat unui amic care avea un studio; vin la ei unii sa faca poze la o nunta; vine nashu sa ia pozele: bre, pai noi d-aia venitaram la Bucuresti, sa va bateti joc de noi? Dar de ce nene? Pai poze d-astea faceam sinoi; noi vrem poze profisioniste! Da stimate domn, si cum sa fie ele?
Cu zimtzi, nene, sa aiba zimtzi! Poza fara zimtzi nu e buna!

Bun, acum analizind segmentul de wedding photography, cred ca suntem in fata unui tavalug in fata caruia nu se poate face nimic; romanul normal, cind e vorba de poze de nunta, vrea poze la sfat, la biserica, la bairam; in rest a disparut moda cu poza de nunta la fotograf - daca va vine sa credeti, in Bucuresti NU MAI EXISTA NICI UN STUDIO FOTO PENTRU POPULATIE - si de poze cu mirii si neamurile la mare, la munte, la apus de soare pe tapshan, nici vorba nu poate fi - nu intereseaza pe nimeni.
In alta ordine de idei, sunt atit de multi ciubucari care fac poze care plac la popor cu o suta de dolari nunta, incit mi se pare imposibila dezvoltarea unui business.
Sigur, daca vine cineva si baga un milion de $ intr-un studio ca lumea, unde sa fie niste fotografi buni, sau foarte buni, alta ar fi situatia; deocamdata suntem la aza de poze cu zimtzi colorate.
Eu tot sper sa vina cineva de afara sa mai sparga ghetzurile pe aici...
#66857 (raspuns la: #66520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TRancanim si ne jucam, iar l - de cosmacpan la: 22/08/2005 23:26:11
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
TRancanim si ne jucam,
iar la iarna....ce mancam?
Chiar de timpul trece iute
Mai intorci un lemn prin curte.
vorba unui cantecel:
mai pui un lemn pe foc
si dai... si dai
Esti furnica in hambar
sau esti greiere hoinar.
Cri, cri, cri
Toamna gri
nu credeam c-o sa mai vii,
Cu "Apus de soare" tare,
purecat la intamplare
cu iaurt si braga rece,
vara vine, vara trece
iar a soarelui dogoare
si a sportului ardoare
te lasa cu jena.....
#67144 (raspuns la: #67135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
balada lu' cico haiducu ce si-a pierdut mucu' - de cico la: 28/08/2005 11:21:21
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
anisie laie
nu iesi tu din baie :)
de opt zile-ncoace
tasta nu-ti mai tace
cafeaua nu-ti place
ori esti bolnavioara?

Cei trei crai coboara
iar cel cosmacpan
si cel intrudean
mari se vorbira
pin' se ametira
pe l'apus de soare
ca sa mi-l doboare
pe cel cicorean
ca-i mai hotoman
cu gagici mai multe
mindre si cornute

- dragutule bace
da gagica-ncoace
la negru zavoi
ca o vrem si noi

- pai de-o fi sa mor
pentru-al meu popor
sa spui lui cosmacpan
si lu' intrudean
ca sa ma ingroape
aice pe-aproape
in strunga de oi
sa cint la cimpoi
sa fiu tot cu voi
in dosul stinii
in putzul fintinii
aste sa le spui
iar la cap sa-mi pui
fluieras de fag,
whiskey si-un nadrag
fluieras de os
ca-s periculos
fluieras de soc
si-apoi sa-mi dea foc
vintul cind o bate
sa ma doara-n coate
fetele m-or plinge
cu lacrimi de singe
iar tu de Obor
sa nu le spui lor
sa le spui curat
ca m-am imbatat
cu-o mindra craiasa
pe obraz buboasa
iar la nunta mea
a cazut o stea
drept pe telemea

iar daca-i zarii
daca-i intilnii
una mai batrina
cu flanel de lina
din ochi lacrimind
de nebuna alergind
si la toti zicind
"cine-au cunoscut
care mi-ai batut
mindru ciconel
tras ca prin inel?
fetisoara lui
pana corbului
mustetioara lui
spuma laptelui
ochisorii lui
golul cimpului..."
... zi-i ca-i beata, sa se duca sa se culce ;)



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...