comentarii

argument padurile sunt plamini


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O pagina cu argumente contra - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 05:00:50
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
O pagina cu argumente contra modificarilor:
http://www.scara.ro/nu/const/NUconstitutiei.htm
Cat despre argumentul adus de - de papadie67 la: 13/10/2003 22:19:18
(la: File-Swap: Arta, Politia, Banul si Justetea.)
Cat despre argumentul adus de cineva cum ca-i ok asa cum e, caci regulile "pietei" nu se aplica muzicii, deoarece e un "obiect de lux",
as raspunde cu o nedumerire:

cum s-ar defini un "obiect de lux"? Ceva ce nu este vital?...de care daca ne-am lipsi, am putea oricum, trai? Cum e tutunul, alcoolul, mercedesul, verigheta din aur, aerul conditionat, electricitatea...Becul?
#1196 (raspuns la: #1195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Nu sunt scuze, ci argumente - de belazur la: 25/02/2004 09:24:34
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Ai invocat rezultatele algerilor pentru a justifica afirmatia cu "instrainarea". Or, ti-am aratat ca nu e bun argumentul: sunt in jur de 3 mln. (sau 4, 3 mln, conform ultimului recensamant) de cetateni ai RM, dintre care si transnitreni, si da, 700.000 au votat cu comunistii. De restul nu vorbesti? Sau restul nu conteaza ca personalitati? Argumentul "votului comunist" nu are nici o relevanta aici. Putem vorbi de "instrainare", pentru ca e o problema, dar atata timp cat nu avem niste date precise privind numarul celor care se declara romani, nu poti vorbi de intreaga Basarabie ca despre un "popor zombat" (mai ales ca poporul e unul - toti sunt romani, chiar daca nu constientizeaza acest lucru).

In plus, si problema asta e discutabila. Orice populatie din oricare zona cuprinde si elemente mai putin active politic sau chiar inconstiente. Si tocmai de asta te intrebam cati voteaza cu PRM-ul in Romania...

Si, n-am zis ca RM e "tara", dimpotriva, cred ca nu are nici un viitor. Singura sansa pentru ca romanii din Basarabaia sa nu fie exterminati sau rusificati definitiv e ca Basarabia sa se reuneasca cu Romania.
#10558 (raspuns la: #10553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ingropati/ma de viu in argumentele crudei realitati domnule Laza - de Dinu Lazar la: 28/03/2004 11:02:04
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
"va accept invitatia de a face un tur al tenebrelor din Romania. Vreau sa vad piesele stricate ale vechiului regim comunist"

Stimate domn... ma tem ca e o incurcatura de amploare, datorata unei amestecaturi de neintelegeri care eronat au combinat o falsa idee...
Alo... ce vechiul regim comunist? Ia mai dati o raita si cititi mesajul meu... vorbesc eu de asa ceva? Se intelege pe undeva asa ceva? Dumneavoastra v-ati exprimat scirba ca ce mama ei de natie toti pleaca si toti injura si toti se scirbesc si eu mi-am exprimat dorinta sa va arat cam ce inseamna disperare si tragedie si cam ce nu se vede pe fereastra gipanului cind pleaca omu` de la discoteca bine dispus...
Din pacate, piese stricate ale vechiului regim nu am... am ale noului regim... asa ca nu remodelati structura stomacului, eu ma referam la un schimb de idei, nu de impresii sau considerente stomacale.
Va aruncasem o parima dar a scapat.
Din pacate discutia asta cu o asa lipsa de argumente seamana cu bancul:

Un vapor strainez se apropie de cheu pentru acostare.
Langa babale, doi veterani asteapta fumind linistiti parimele.
Pe teuga, doi mermenghezi privesc impasibili.
Vasul se apropie periculos, paramele, canci!
Veteranii incep sa se inpacienteze , si baga un dialog:
- Bah! Arunca bah parama!
- What?
- Parama, bah neamu`, , paramaaaa! arunc-o incoa` !!
- What?
- Bah ciutane, mermenghezu`, arunca mai parama!!!
- What?
- Do you speak english ?
- Oh,yes my friend!
- Atunci arunca dracu` parama aia!!!

Cam asta e cu "piesele stricate ale vechiului regim comunist".
Fiecare pe limba lui...
Scepticism?
Ia mergeti la o judecatorie de sector si stato fo patru ore si faceti p`orma aici o compunere libera de o mie de cuvinte cu detalii pe tema optimismului si a dreptei justitii... p`orma, daca e ok ce citim, veniti si cu mine.
Asteptam parima... aaa... scuzati, asteptam lectura.
#12947 (raspuns la: #12930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cica: "argumente etnogenetice - de Daniel Racovitan la: 18/05/2004 03:39:20
(la: Secretul moldovencelor)
Cica: "argumente etnogenetice". Puhhhlease... :)

Joi, o zi noua - de LMC la: 05/08/2004 18:43:40
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
La mine e Joi dimineata. Afara e soare, si aerul racoros iti umple plaminii cu sanatate. M-am trezit ca de obicei si mi-am facut rutina de dimineata. Gamalie super fericit ca m-a vazut mi-a dat rotocoale in jurul jucariilor lui. Sotul inainte de plecare m-a luat in brate, m-a sarutat si mi-a spus ce mult ma iubeste si ce frumoasa sint. Pina nu l-am mai vazut mi-a trimis bezele si mi-a spus ca ma iubeste. Ce altceva imi mai trebuie? Am tot ce-mi doreste inima, ce rost are sa-mi mai bat capul cu un omulet si-un inger. In inima mea stiu ca ceea ce sint este tot ce pot sa fiu, desi incerc sa fiu mai buna. Nimeni nu m-a acuzat niciodata in viata ca sint bigota sau ca se vede ura in inima mea. Din contra toti care ma cunosc au cele mai bune impresii despre mine, numai cei care m-au invidiat nu si-au putut deschide inima inspre mine.

Cunosc o multime de oameni, de toate felurile si toate culorile, si toti pentru mine sint deopotriva. Pentru toti am acelasi respect si dragoste, si nu fac deosebire intre nimeni. Chiar daca vad ca fac greseli, chiar daca alegerile lor nu sint acceptabile, omul pentru mine este creatia lui Dumnezeu si eu respect creatia lui Dumnezeu. Am fost crescuta sa fiu ca Samariteanul cel milos, sa nu ma uit la omul care are nevoie de ajutor si sa-l judec. Ci sa ma uit la el si sa mi se faca mila, sa-l ajut, sa-i dau bun din bunul meu, si un suport moral. Dar n-am sa iau betivul sa-l duc la bar, si nici pe hot n-am sa-l indrum la hotie. Asta ar insemna ca si eu pacatuiesc impreuna cu el. Credinta care este in mine nu mi-o poate schimba nimeni, si nu poate nimeni sa vina cu interpretari aiurite sa-mi spuna ca de fapt nu-i bine ce cred. Daca cineva din comunitatea acestei cafenele a stat de vorba cu Dumnezeu, apoi eu sint aia. Nici nu va dati seama de cite ori am stat si am argumentat Biblia, si credinta mea. De multe ori l-am luat pe Dumnezeu la taifas si l-am intrebat de ce asa si nu asa, de ce se intimpla asta si nu aialalta. Multumesc lui Dumnezeu ca El mi-a deschis ochii si m-a ajutat sa vad mai mult decit as fi visat eu sa vad. Cunosc voia Lui si incerc cu toata fiinta mea muritoare si pacatoasa sa-I fac voia si sa nu gresesc. Nu am sa pot fi pe placul lumii niciodata pentru ca asa cum a zis Isus: ((John 15:19
If you belonged to the world, it would love you as its own. As it is, you do not belong to the world, but I have chosen you out of the world. That is why the world hates you.)) lumea nu ma va iubi niciodata.

Eu continui sa-mi fac datoria in fata lui Dumnezeu, daca cineva are urechi sa auda, si daca cineva are ochi sa vada, dar daca dorinta lor nu este ca sa auda si sa vada atunci este problema lor. Nu voi da niciodata inapoi de a-mi cere iertare celor care prin nechibzuirea mea i-am jignit, de aceea Omuletului ii spun imi pare rau ca te-am ofensat, nu este si nu a fost intentia mea. Te rog iarta-mi greseala. Angel desi nu ti-am zis prea multe, am ajuns la concluzia ca daca nu am fi citit cuvintele tale negre nu ne-am fi dat seama de lumina care ne inconjoara. Asa e, cind ti-e prea bine nu poti sa-ti dai seama de binecuvintarile care te inconjoara decit numai atunci cind dai de belea. Poate ai avut dreptate cind mi-ai interpretat cuvintele ca vanitate, desi nu sint de loc asa, tot ce am este prin voia si bunatatea lui Dumnezeu, si cu El pot si accept oricind ca sa fiu acuzata de vanitate. Totusi sint destul de limitata in exprimarea mea, in special in Romaneste. De multe ori stau minute in sir sa ma gindesc cum sa spun ceva, si caut in disperare prin dictionare. Deci e posibil ca de multe ori felul cum ma dezvalui voua nu este exact ceea ce-mi trece prin minte, dar ca sa va ajut pentru viitor, vreau sa va spun cum suna vocea mea atunci cind spun ceea ce spun. Ginditiva la Balada lui Ciprian Porumbescu sau oricare sonata a lui Chopin. Asa suna vocea mintii mele.
Definitia de troll - de irina fiorentina la: 10/08/2004 22:15:31
(la: Portretul unui troll)
Mi s-a intamplat sa intalnesc un astfel de personaj in timp ce citeam un schimb de mesaje pe baza unor argumente ridicate de unii participanti la cafenea.
Dar nu stiu daca e bine sa-i numim "troll", avand in vedere ca acest cuvant deja are un continut, cu totul si cu totul diferit de ceea ce se intelege in mesajul de mai sus.
Un "troll" e o cretura a padurii, pe cat de urata si deformata, pe atat de buna si cu actiune de protegere si mentinere a elementelor naturii in starea lor de fapt. E o creatura de fantazie, de care o persoana se si poate atasa, fiinda capabila sa raspunda cu afectiune acestui raport (cu intensitate variabila...depinde de fantazia proprie).
E pitic si ghebos, usor de intretinut, iubeste mult intunericul si pieptanatul cu instrumente rudimentare, cum ar fi degetele sau ramurile alberilor (sa nu cumva sa indrazniti sa folositi modernul pieptane). Mananca doar o data pe an, in noaptea dinaintea Craciunului, un vas plin ochi de ovaz.
Bineinteles, e inventia unui creaturi umane - nu-mi amintesc numele - care din vanzarea trollilor a facut o avere frumusica si a entuziasmat sute de colectionari de fantezii din toata lumea.
De aceea, mi se pare un sacrilegiu sa dam numele acestor frumoase creaturi unor intrusi nedoriti, cu comportament de hoarde barbare. Haideti sa gasim o alta denumire, mai potrivita si care nu risca sa se transforme in plagiat!
Cu multumiri,
irina fiorentina, iubitoare de frumos.
Argumentul - de OmuletulGoma la: 13/08/2004 21:59:20
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
-care este/sânt argumentul/ele care vorbesc despre neexistentsa lui Isus ca persoana fizica?

Nici unul. Pur si simplu incerc sa functionez pe principiul "Pune totul la indoiala". Nu accept "opinii incetatzenite" decat dupa ce m-am convins ca au o baza reala.

I am only one, but I AM one!
#19740 (raspuns la: #19739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
argumentele sunt argumente - de spirit_intelept la: 29/09/2004 17:13:44
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

nu ma intereseaza ca argumentele mele sa fie convingatoare pentru toata lumea. Nici macar marii avatari, sau Iisus, nu au convins pe toti si este firesc sa fie asa din moment ce Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru.
Doresc doar sa prezint intr-un mod cat mai realist si apropiat de adevarul traditional anumite aspecte ale cailor spirituale, aspecte care se pare ca ori sunt prost intelese ori se pare ca ating numite blocaje cu care se confrunta marea majoritate a oamenilor. Si evident ca un asemnea blocaj, care pe multi ii face sa se cramponeze in tot felul de aspecte inferioare, fara nici un fel de perspective de fericire si de implinire este sexualitatea.
Ca sa nu fiu acuzat ca ii consider pe ceilalti "blocati" din punct de vedere sexual si ca promovez cine stie ce libertati ciudate in acest domeniu, ti-as sugera chiar si numai sa te gandesti la faptul ca exista ramuri intregi ale psihologiei care studiaza doar sexualitatea sau ca in societatea noastra realitatea sexuala este poate cea mai omniprezenta si in acelasi timp cea mai ascunsa...ceea ce evindent nu poate duce decat la complexe, contradictii si blocaje.
Tantrismul ofera solutii viabile la aceste probleme. De fapt daca ai sa fii atenta la curentele noi care apar printre sexologi, si cu care de ex te poti familiariza in cadrul unor emisiuni pe posturi TV prestigioase (gen "Sex Sense" pe Discovery Channel), atunci ai sa constati ca marea majoritate a sexologilor moderni nu fac decat sa repuna in valoare anumite tehnici tantrice si taoiste stravechi.
Oricum iti doresc sa ai o viata cat mai implinita si sa fii fericita. Inca o data, nu ma intereseaza prea mult felul in care tu realizezi asta, dar daca incepi sa sustii prostii intr-un mod public, atunci imi poti da voie si mie sa raspund.

Spirit Intelept
#23694 (raspuns la: #23513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parinte, - de carapiscum la: 30/09/2004 12:21:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Vin la dv-stra cu o serie de nelamuriri si intrebari legate de unele probleme f. actuale si stringente la care n-am prea gasit raspunsuri multumitoare. E vorba in primul rand de CLONARE. Dupa cum probabil stiti profesorul ce s-a ocupat de clonarea oii s-a aratat dispus sa continue experimentul pe oameni, in pofida tuturor actiunilor de protest indreptate impotriva ideii sale. Ce nelamuriri am legat de aceasta? As vrea sa-mi spuneti care este pozitia bisericii legata strict de problema in cauza: argumente si contra-argumente; iar in cazul in care experimentul va fi dus la bun sfarsit cu rezultatele scontate, cum vedeti implicatiile dpdv teologic si moral? Va purta acea fiinta suflet uman la fel ca noi sau nu? Vedeti dv-stra, problema e mai mult decat spinoasa si cere nu numai explicatii logice si pertinente, dar si o abordare fatisa din partea bisericii crestine universale- poate chiar un nou sinod ecumenic la care sa se dezbata aceasta conceptie moderna despre lume si viata. Paralel cu asta poate "scapati" ceva informatii cu referire si la insamantarile artificiale- cine sadeste sufletul in acel om si daca pastreaza caracterul de creatura a lui Dumnezeu.

O alta problema ce "ma fascineaza", ca sa zic asa, e aceea a folosirii pe canalele media a unei importante cantitati de informatii ce vin in contradictie fatisa cu invatatura bisericii despre mantuire si viata de apoi, la fel si cu invatatura despre originea si fiinta lumii pe acest pamant. Stiti ca se pun tot mai des pe tapet teorii puerile, cu asa-zise baze stiintifice, care daca nu rastoarna scaunul lui Dumnezeu cel putin il clatina.

Si o a treia problema este aceea a "drepturilor animalelor". Sa spun dinainte ca sunt un mare iubitor de natura si de animale si ca obisnuiam candva sa strabat padurile noastre seculare din Moldova... Spuneti-mi unde se sfarsesc aceste drepturi ale animalelor si unde incep ele, fiindca mi se pare ca nu in putine cazuri aceste drepturi vin in contradictie cu insasi drepturile fundamentale ale individului. Si mai am impresia ca oamenii de azi prefera sa slujeasca vietatilor de tot felul mai mult decat omenirii insesi- ca au uitat ca animalele sunt date spre slujire si nu pt. ca ele sa fie slujite-, in acest fel facandu-se partasi inchinarii la idoli. Nu cer sa-mi dati dreptate ci doar sa va exprimati cu privire la aceste stari de lucruri ale modernismului acerb in care ne zbatem de ceva vreme.

Sigur ca problematica abordata e f. vasta si necesita un spatiu adecvat, asta ca sa nu mai pomenesc de timp, insa sper sa-mi puteti da unele raspunsuri decente. Respectele mele si sarut-mana!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
argumentele sunt argumente - de spirit_intelept la: 05/10/2004 20:16:44
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

nu ma intereseaza ca argumentele mele sa fie convingatoare pentru toata lumea. Nici macar marii avatari, sau Iisus, nu i-au facut pe toti sa creada in adevarurile pe care ei le revelau si este firesc sa fie asa din moment ce Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru.
Doresc doar sa prezint intr-un mod cat mai realist si apropiat de adevarul traditional anumite aspecte ale cailor spirituale, aspecte care se pare ca ori sunt prost intelese ori se pare ca ating numite blocaje cu care se confrunta marea majoritate a oamenilor. Si evident ca un asemnea blocaj, care pe multi ii face sa se cramponeze in tot felul de aspecte inferioare si fara nici un fel de perspective de fericire si de implinire este sexualitatea.
Ca sa nu fiu acuzat ca ii consider pe ceilalti "blocati" din punct de vedere sexual si ca promovez cine stie ce libertati ciudate in acest domeniu, ti-as sugera chiar si numai sa te gandesti la faptul ca exista ramuri intregi ale psihologiei care studiaza doar sexualitatea sau ca in societatea noastra realitatea sexuala este poate cea mai omniprezenta si in acelasi timp cea mai ascunsa...ceea ce evindent nu poate duce decat la complexe, contradictii si blocaje.
Tantrismul ofera solutii viabile la aceste probleme. De fapt daca ai sa fii atenta la curentele noi care apar printre sexologi, si cu care de ex te poti familiariza in cadrul unor emisiuni pe posturi TV prestigioase (gen "Sex Sense" pe Discovery Channel), atunci ai sa constati ca marea majoritate a sexologilor moderni nu fac decat sa repuna in valoare anumite tehnici tantrice si taoiste stravechi.
Oricum iti doresc sa ai o viata cat mai implinita si sa fii fericita. Inca o data, nu ma intereseaza prea mult felul in care tu realizezi asta, dar daca incepi sa sustii prostii intr-un mod public, atunci imi poti da voie si mie sa raspund.

Spirit Intelept
#24263 (raspuns la: #23513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mya si casutza in padure.. :)) - de Jimmy_Cecilia la: 07/10/2004 12:34:18
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
sa stii ca nu esti singura care visezi la casutza in padure.. :))
intzeleg foarte bine ce vrei sa zici...
inca o data bafta multa!
Pt. Axel - de Paianjenul la: 08/10/2004 07:07:16
(la: Cine conduce lumea?)
Organizatii secrete?
#24129, by Axel on Mon, 04/10/2004 - 17:41


- Daca te-ai asteptat sa fii "bombardat" cu argumente la provocarea ta, te-ai inselat. 11 Septembrie 2004 este este un subiect delicat, dificil, controversat... si suporterii "teoriilor conspiratiei" risca sa fie ridiculizati indiferent cit de puternice sint argumentele prezentate in favoarea acestor teorii. Iti trebuie oarecare aplomb ca sa strigi cit te tin plaminii

"PRESEDINTELE este GOL!"...

#24446 (raspuns la: #24129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America = bad, Europa = good - de alexbrie la: 21/10/2004 08:59:09
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
America = bad, Europa = good
multe idei stereotipe am gasit printre comentarii; desigur, nu se putea altfel, post-ul in sine fiind aproape un flame-bait antiamerican.
Faptul ca vedem atat de des filme americane, ca cele cu eroi nemuritori si blondine sexi sunt cele ce ajung in cinematografele noastre datorita retelelor de distributie, nu este un argument in defavoarea Hollywoodului. Evident, acolo se produce "ce se vinde"; iar faptul ca restul tarilor cumpara pulp video reprezinta vina lor.
Si in Europa sunt destule productii "junk", dar ele sunt invizibile comparativ cu cele americane, pentru ca inferioare sau mai putine numeric.
Practic incercam sa comparam filme non-americane, pe care le vedem tocmai pentru ca sunt foarte bune (altfel nici macar nu s-ar fi distribuit), cu cele americane, care se distribuie en-gros, indiferent de calitate.
Cred eu ca filmele americane bune sunt mai multe si mai bune decat cele non-US. Raportate la numarul total de filme americane, sunt mai putine si deci mai putin vizibile. Uscaturi exista in toate padurile, la fel ca si copaci falnici; vizibile sunt insa in functie de dimensiunea padurii.
pentru HYPATIA si majoritatea ei... - de LUCIUS la: 25/10/2004 10:51:58
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ar trebui sa-ti pui intrebarea, in mod serios, de ce toata lumea nu-ti intelege argumentele. Daca exista capacitatea sa te exprimi intr-un anumit mod nu trebuie sa te astepti sa te inteleaga toti. De exemplu ai spus ca "Biserica Ortodoxa Romana este formata dintr-un procent de 80 % din cele 20 de milioane de romani." as vrea sa stiu pe ce baze s-a facut o astfel de estimare. Dupa ultimele informatii populatia totala atinge aproape 22 de milioane. Romania a pierdut din '99 si pana acum peste un milion de persoane.
Dar sa revenim la subiect : Vorbesti de asumarea unei invataturi crestine. In ce consta aceasta invatatura crestina ? Banuiesc ca te referi la ceva elaborat, pentru ca simpla citire a unei carti, in speza Biblia, nu cred ca ridica shtacheta la rang de invatatura crestina nationala. Majoritatea oamenilor nu au citit-o niciodata ! Atunci ce presupune aceasta "recunoastere si asumare" si cum se stabilesc aceste criterii? Exista un sondaj sau simple declaratii care au constat intr-o bifare a unui punct de pe o simpla foaie de recensamant si asta pentru ca oamenii au fost botezati in afara unui consimtamant pe care nu-l puteai rosti la varsta de o luna? Oare pentru faptele parintilor nostri trebuie sa-ti asumi responsabilitatea ?
Biserica Ortodoxa, in acest caz, este, sau nu o institutie ? Daca este, atat de puternica precum spui, si are, hai sa spunem, un anumit grad de influenta in stat atunci isi poate impune principiile, asa cum a facut-o cu Catedrala Neamului intr-un parc public si cu o parte din bani din impozitele noastre. Iar cand "prea fericitul" declara public ca intreruperile de sarcina si folosirea prezervativelor ar trebui interzise asta inseamna, intr-adevar, ideologie, ca principiu, pentru ca o alta structura politica s-a folosit la randul ei de aceste conceptii iar aceasta actiune s-a chemat IDEOLOGIE. Deci exista o majoritate care se bazeaza pe conceptia unui botex care nu poate fi liber consimtit, a unei traditii mostenite. Si atunci unde sunt invataturile crestine a simplului om de la tara, a muncitorului de pe plantatiile de capsuni, acum la moda ? Si atunci cine alcatuieste aceasta majoritate si eventualele voturi de incredere la adresa bisericii ? Cum poti avea incredere in Biserica. Cum anume isi aduce biserica aportul la dezvoltarea unei societati ? Prin frecventarea ei devii mai bun, mai darnic, mai intelegator prin faptul ca acorzi importanta problemelor aproapelui tau ? Din pacate aceste principii nu sunt observabile, nu am devenit mai buni si facem rau celor din jur, in incercarea noastra de a supravietui, dand din coate, facandu-ne ca nu observam problemele lor in goana dezvoltarii unei societati care impune sacrificii si nepasare, prin insasi dezvoltarea ei.
Am participat, in urma cu ceva timp, la un sondaj de opinie,sa aflam, pe langa alte subiecte, de ce o parte dintre romani au "incredere in biserica" si am auzit raspunsuri din partea unor oameni dintr-o categorie sociala indoielnica. Pe altii subiectul nu i-a interesat-Ingineri, arhitecti, decoratori, designeri, prestatori de servicii, jurnalisti si multi altii. Primii au dat urmatoarele raspunsuri : "Pentru ca e vorba de Dumnezeu "; "Pentru ca ne-a adus fericire si liniste" ;" Pentru ca trebuie sa li se dea padurile si pamanturile inapoi furate de comunisti" ;" Pentru ca-i ocroteste pe saraci" . I-am intrebat ce legatura are increderea, ca principiu, in Biserica, cu pamanturile returnate si ce legatura are acest concept cu protectia saracilor si nu am primit nici un raspuns. Asta pentru ca nu au stiut CE SA RASPUNDA! Ceilalti, ( aprox o mie de subiecti)reprezentantii unei paturi sociale de mijloc, formata din 38% din populatie, ne-au raspuns ca subiectul nu-i intereseaza...
Atunci unde este majoritatea si pe ce criterii sociale sunt impuse aceste, asa numite, "invataturi" si de ce am impune in scoli cursuri de religie care ar intra in contradictie cu anumite principii ale unei societati care nu are ca baza de dezvoltare biserica ?
LUCIUS CEL FARA DE CREDINTA
#26146 (raspuns la: #26051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui CARAPISCUM - de LUCIUS la: 28/10/2004 10:35:29
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nu am spus niciodata ca religia studiata in scoala are un pact negativ asupra comportamentului cuiva, ci doar am invocat un principiu sustinut, probabil din necunoasterea legii, de catre unul dintre cafegii: acela de obligativitate a invatamantului religios, cu care nu stiu daca cineva ar fi de acord. Deasemenea am spus foarte clar ca studiatul religiei in scoala primara ar putea genera anumite probleme, oricine stie ca personalitatea oricarui om se formeaza din copilarie. Este vorba de comparatia de mai tarziu, la maturitate, intre ceea ce au invatat la scoala si realitate, tehnologia avansata a viitorului si trecutul civilizatiilor.
Am multi amici care atunci cand sunt intr-o padure, noaptea, se asteapta sa intalneasca personajele negative care le-au populat povestile din copilarie. Este numai un exemplu. Dar cum poti convinge, in viitor, sau chiar acum, pe un practicant religios, de necesitatea eradicarii din harta genomului uman a bolilor ereditare ? Se stie foarte bine ca pentru asta exista clonarea. Oamenii viitorului vor fi sanatosi, vor avea o viata mai lunga si lipsita de griji ,pentru ca bolile nu vor mai atenta la viata si la fondurile lor financiare. Poate vor coloniza si alte planete si vor aduce acolo viata. Poate ca vor reusi sa scrie istoria unor noi civilizatii. Vor fi parintii acelor noi civilizatii si totul cu ajutorul noilor tehnologii. Sau ,poate, vor descoperi alte planete, ale caror oameni sunt de abia la inceput de drum si nu vor intelege cum "zeii" plutesc in aer, cum navele lor brazdeaza cerul cu viteza, ca niste "care de foc", "vimane" sau "slave". Dar daca vor fi martorii unor inscriptii in piatra, a unor legi, care vor fi si traduse in limbajul lor rudimentar in timp ce lasere puternice le scriu cu "raze de foc". Vor exista si greseli, orase cu nume ca Gomora sau, de ce nu, Somona, vor fi distruse de "globuri de foc" la care nu vei avea voie sa privesti, caci vei orbi ,iar cei care le vor sta in cale vor fi transformati in umbre pe piatra.
Arheologii au indentificat, cu aproximatie, locul celor doua orase: Langa Marea Moarta, in locul unde in loc de nisip e o intindere de sticla...
Atunci de ce un om trebuie sa-si duca, umil si spasit, crucea ?
Dar m-am abatut de la subiect.
Imi pare rau ca-mi permit sa te corectez: Nu ai de unde sa stii ca si legile date de Dumnezeu sunt tocmai cele corecte, pentru ca si ele, la randul lor, au trecut prin interpretarea oamenilor, de-a lungul timpurilor. Ce argumente se pot aduce, ce dovezi prin care poti demonta asemenea afirmatii, care nu-mi apartin personal, poate aduce cineva, in afara de citatele din biblie ? Ceva concret ? Un preot, sau un crestin practicant imi va raspunde sigur: CREDE SI NU CERCETA! Atunci voi crede in ceea ce vad, in ceea ce simt SI VOI CREDE CA OMUL ESTE CONSTRUIT DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, adica la fel ca si mine, chiar daca unii imi vor spune sa "citesc printre randuri" desi nicaieri in biblie nu scrie ca trebuie sa procedez asa.
CARAPISCUM, imi spuneai de femeia care se plangea, in antichitate judecatorului. Putea sa o faca la nesfarsit, pentru ca drepturile femeilor in timpurile de demult erau nule, ZERO !
Apoi imi spuneai ca "OMUL TREBUIE SA AIBA FRICA DE DUMNEZEU". asta imi aminteste de un citat :"CINE NU CREDE IN MINE, DE SABIA MEA VA PIERI". Eu stiu ca Dumnezeu e mare si drept, este bun si ingaduitor. Atunci de ce trebuie sa am frica Lui si de ce daca nu cred , trebuie sa fiu "rezolvat definitiv" ca un caine necredincios ce sunt, desi tipul asta de religie este mult prea putin important, raportat la scara planetei ?
Cu stima, LUCIUS
#26604 (raspuns la: #26466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vulpea se plimba prin padure. - de Little Eagle la: 10/11/2004 16:58:33
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Vulpea se plimba prin padure.Cind se uita pe cer,ce vede?O cioara zburind de-a-ndaratelea.
V:Ce faci soro de zbori inapoi?
C:Pai mai vulpe,tu n-ai auzit de democratie?Zbor cum vreau eu.
Ce se gindeste atunci vulpea?'pai hai sa merg si eu cu spatele daca e democratie'.
Zis si facut.Si tot mergind asa ,da ursul peste ea.O prinde mos Martin si-i trage pe la spate de-i sar capacele vulpii.
Asa ca mergea saraca cracanata prin padure,cind vede iar cioara cum zbura cu spatele.
V:Pai bine soro,uite ce patii cu democratia asta!
C:Mai vulpe,apoi am uitat sa-ti spun ca democratia e aici sus,jos e f....taiul.

LOVE&PEACE,
Ozzy




in padure lupul o vede pe Scu - de jazz la: 13/11/2004 17:23:59
(la: Femeia)
in padure lupul o vede pe Scufita Rosie si, incercand sa o violeze, o fugareste. Scufita reuseste sa scape.
concluzia: cele mai bune prietene ale unei femei sunt picioarele.
a doua zi lupul reuseste sa o prinda si o violeaza
concluzia: si cele mai bune prietene se pot desparti...
Pt. Hypatia - de ueit la: 17/11/2004 19:51:04
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Privind pe "crede si nu cerceta" trebuie sa recunosc ca nu am vazut padurea din cauza copacilor. Tu esti cel mai bun exemplu. Esti fara indoiala credincioasa si nu numai ca nu cercetezi credinta ta dar nici macar nu poti discuta despre ea. Neuronii responsabili de sentimentul religios au scris pe ei "Read Only". Mai ciudat este ca nu-ti dai seama de acest lucru si te iluzionezi cu ideea ca cercetarea scripturii, si aia lipsita de obiectivitate, poate fi similara cu o cercetare adevarata. Calea pe care ai apucat-o se numeste fundamentalism si ea nu-ti va aduce nimic bun.

"Mie mi s-a reprosat ca nu as fi toleranta, doar pentru ca imi sustin parerea sau pentru ca pun o intrebare despre cealalta parte implicata in dezbatere."

Nu vad toleranta ca fiind o virtute in sine. In primul rand toleranta implica o oarecare superioritate. Suntem toleranti fata de prosti, fata de cainii vagabonzi. Fata de oamenii care te contrazic nu trebuie sa fii toleranta ci deschisa spre dialog. Numai dialogul sincer poate duce la aflarea adevarului, toleranta fata de o minciuna, chiar daca uneori necesara dpdv politic, este paguboasa.

Nu stiu cu cine ai mai dezbatut tu, dar eu nu m-am suparat niciodata daca mi s-a pus o intrebare. Din pacate pe acest forum nu ai pus intrebari, ci ai facut afirmatii dure, categorice, bazate pe citate preluate de la alti fundamentalisti si intemeiate pe un rationament circular pur.Frustrarea pe care ti-o provoaca lipsa de argumente se transforma in calificative de genul " iadul, cumplita rautate". Nu ma supar nici pentru acestea daca poti sa le argumentezi, poate eu sunt intr-adevar asa si nu-mi dau seama, dar nu te astepta sa te cred doar pe cuvant. Daca nu vrei sa le sustii, am mai spus, este de datoria ta, de bun simt, sa-ti retragi aceste afirmatii.

In ciuda a ceea ce crezi tu nu ateismul ci religia poate duce la ura. Un ateu nu-l poate ura pe Dumnezeu din simplul motiv ca nu poti sa urasti pe cineva despre care esti convins ca nu exista. Religiile monoteiste in schimb pot conduce la ura ateilor sau a altor religii prin simplu fapt ca ii asociaza cu diavolul si pacatul. Fireste, cei mai multi crestini nu gandesc asa si bine fac dar tocmai pentru ca s-au indepartat de religie. Musulmanii in schimb, mult mai fideli religiei lor sunt mai predispusi la a asculta invatamintele din cartea lor sfanta si efectele se vad.

Daca in "cercetarea" Bibliei vei avea curajul sa verifici si argumentele celor ce nu o considera a fi "Cuvantul lui Dumnezeu" iti recomand "Age Of Reason" de Thomas Paine. O gasesti online la:

http://www.infidels.org/library/historical/thomas_paine/age_of_reason/index.shtml

Numai bine.

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#29070 (raspuns la: #28820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...