comentarii

ariciul cum se desparte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
DESPARTIREA CEL MAI GREU MOMENT DE TRECUT - de (anonim) la: 14/03/2005 09:47:52
(la: Durere)
DESPARTIREA INTRADEVAR ESTE CEEA MAI GREU DE SUPORTAT CAND STII CA TOT CE AI AVUT MAI SCUMP PE LUMEA ASTA SA PIERDUT SI ACUM AI RAMAS DOAR CU AMINTIRILE.IN ACEASI SITUATIE SUNT SI EU AM RANIT PERSOANA IUBITA DAR EA NU POATE SA IERTE ATUNCI UNDE E IUBIREA.VOM DECLARA RAZBOI SINGURATATII.UNII NU STIU CE INSEAMNA DUREREA SI SUNT MULTI.CU DRAG JUSTIN
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Astazi ne despartim" - Stefan Augustin Doinas - de iluzoria la: 27/07/2005 20:07:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
Astazi ne despartim

Astazi nu mai cintam, nu mai zimbim.
Stind la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Totul e atit de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gindite sta marturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamintul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducind in gusa mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.
Nimeni nu va sti ca suntem tot atit de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...
Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim
Stind la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrint,
eu voi fi soarele negru, pamintul.
Nu peste mult are sa bata vint.
Nu peste mult are sa bata vintul...


Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"
Ne despartim, dar nu ne hotar - de sifonara la: 23/09/2005 12:48:29
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ne despartim, dar nu ne hotaram
Ne arde-n piept perfid, la fiecare,
Un maldar vechi de frunze de salcam,
Un foc mocnit si-o alba remuscare.

Ca niste regi de piatra ne privim,
Bufonii dezmatarii ne devora...
Ce rai suntem, ce mult ne mai iubim
Ce straniu bate cea din urma ora.
Numai despartirea asta este - de gabi2377 la: 13/01/2006 21:39:07
(la: Si mori ...)
Numai despartirea asta este
a noastra,
nimeni nu ne-o poate lua
despartirea asta e singurul lucru adevarat
care s-a intimplat intre noi
Ma pierd, ma pierd. Si-mi e bine. Ma pierd
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



latu - de alex andra la: 07/12/2006 19:24:17
(la: DUPLICITATEA)
Cu alte cuvinte "Ca stiu sa rad de altii nu inseamna automat ca accept sa rad si de mine", ceea ce parafrazat - adica adaptat la concret - ar suna acum: "Ca eu am voie sa ma ironizez nu inseamna ca si tu ai voie".

Hai sa despartim un pic apele, ca mie mi se pare ca le-ai cam incurcat. Deci: "Ca stiu sa rad de altii nu inseamna automat ca accept sa rad si de mine" asta e departe de a insemna autoironie, dimpotriva e refuzul ei si practicarea ironiei, punct.
"Ca eu am voie sa ma ironizez nu inseamna ca si tu ai voie" nu parafrazeaza citatul de mai sus, ci este ceea ce imi reprosezi tu mie, ca nu stiu sa accept ironia altora.
Poate ca ai dreptate. Pana la un punct. E chestie de nuanta pana la urma.
Imi place ironia si o practic frecvent si ar fi incorect sa n-o accept la adresa mea.
Si rad cu pofta cand e reusita. Imi provoaca o adevarata delectare a spiritului.
Cred ca ti-ai dat seama de asta din reactiile mele in diferite momente ale "razboaielor" noastre.
Intervine la un moment dat insa o stare de saturatie, de oboseala, atunci cand sunt asaltata de ironii, atunci cand asteptand un alt fel de replica pica tot o ironie si apoi inca una si inca una si tot asa.
Atunci gluma se ingroasa si destinderea dispare. Atunci ma "aricesc" si-mi pierd umorul. Nu e vorba de victimizare, ci de enervare:))
Probabil ca n-are trebui sa simt asa, dar asa simt:(
Kill me !:))

Lost without music in a world of noises
#161921 (raspuns la: #161912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
idem partea a doua (sub 5000 de caractere) - de cosmacpan la: 12/03/2007 10:32:01
(la: Ora de compunere (4)- "Cafeneaua lui admin, vazuta prin luneta")
Piticot: da bine ca te-ai gasit tu sa-ti ascutzi ghiarele aici……….
Matza: Ei, lasa, nu mai plange atat……….ca de nu eram eu………
Barbacot: Daca nu erai tu avea si hangitza clienti mai multi, avea de unde alege……da asa……
Matza: Ei lasa ca doar nu-I nimeni in Sala Oglinzilor………
Rinocerul roz: in sala oglinzilor mincinoase n-a mai calcat picior de cafegiu de cand am impus noua regula: nici o poezie noua, far’o apostila, doua……….
Arici Pogonici: pai de cand ati pus monopoly pe loc n-a mai calcat botina noua pe-aici
Pishicheru’: Taci ba tzeposule, te-ai gasit tu sa adulmeci botinele trufandalelor, ca d-aia pleaca fetele cu basici pe talpa…………..
Arici Pogonici: Uite unde era inimosu cafenelei……..
Gazda masa: Mai dragilor, hai potolitzi-va. Decat sa va certatzi, mai bine la mine-n ograda adastatzi, ca-i umbra de voi si-avem ciorbe noi; canii sa tot zburde, placinte aburinde, carafe cu vin, chiar si mai pelin, hore s-or incinge, ciubotele-or plange, ca au bataturi de la umblaturi…
Shocolata: Tot impaciuitoare, hangitzo, tot asa cum te stiu……..cu ochii aburitzi de la placintele cele grele de stafide si de la pulpele tropotite in jarul protzapului………….
Gazda masa: D’apoi cum fata frumoasa, ca doar din asta traiesc, sa va multzumesc………
Shocolata: Da niste barfe d’alea calde ne-ncruzite nu ai ?
Gazda masa: Si de am? Ce folos……….
Mangafaua: Apoi da cum sa n-aiba, numai ca le da pe ochi frumosi……hic………nu toata lumea pupa la ele……..cine nu papa bataturica nu pupa ochishor………….nu asa-I vorba?
Gazda masa: Ia mai vezi-tzi de portzia ta, ca acu te pierd de musteriu……
Mangafaua: Si cine-tzi mai face vad, ca io magnetizat cum is, atrag totzi musterii la confa asta……
Aglaitza cu breton: S-avem dragule pardon, io de cand ma stiu mai bine, atrag clientzii ce vine, mai un dantz, o poezea……..asta este viatza mea………..
Mangafaua: Cu breton, fara breton parca nu ai parapon………..ori ii sase ori ii noua…….sa fie una din doua……..c-asha-I numaru la poarta……….apili sa le desparta……………
Aglaitza cu breton: mitocan……asta e ………nu dai un ban………ori ce-ai face tot nu scapi…..
Mangafaua: Mitocan nemitocan, asa este la bairam………viatza este-un bal mascat, de ceilaltzi tot n-ai scapat………..
Dragobete: As avea ceva de spus……….soarele-I catre apus, dulce pasaruica mea, plange pe o ramurea………….
Mitza darza: Mai baiete Dragobete, lasa chatul pe pustii, iesi pe strada si-o sa stii, de ce-tzi plandge pasaruica, si te-astepta ca nauca………..
Dragobete: Ce stii tu ce-I dragostea……..te rog intreaba-ma pe mine……….ca pe la portzi am plans cu ea……….si ea ma stie bine………….
Fete si Baietzi (cor de voci): de cand s-a deschis cafeneaua, acu’ dupa curatzenia generala, parca a tunat si v-a adunat……tot nick-uri peste nick-uri, lume multa, mici si bere, ce placere……..in fatza la televizuina…….ca-I a mai batrana………s-are trei canale……… tot cu seriale…….si manipulare……..
Firicel: Ba, mani pulite………..ca e curatzite……….si e ingrijite………..
Aglaitza cu breton: Tzatzo mor……….nu mai pot…..nu mai suport……….
Strop de roua: lasa dragă, fa un blat………….suportul mi-l pui sub pat……sa-mi tin slapi la uscat
Talianu’: Mi-am luat bermude cu dunga, cat de lungi doar sa ajunga………….
Varza: Stai pe-o bunda?
Branza: eşti bolunda? Tu nu vezi ca-I adunare? Al mai bun se premiaza………….
Mitza: Cine-urmeaza? Ah dar sa ma vad odata……pe covorul rosh………purtata………de aplauze incurcata……….ce fior………simtz ca mor………………
Adminu”: ce-I cu sporovaiala asta? Nu tu o confa mai cu shtaif, nu tu o………ma rog ceva mai serios……….asa ca o viata la 50 de ani……….mai asezata……..mai chibzuita………numai zbantzuieli……of ce ti-e si cu copii ashtai……..le dai un loc de joaca si se inshira prin toata casa…
Aglaitza cu breton: zi-I mon cher………cum sa fac………….de mitocani sa ma scap?
Mitza darza: potzi si-o lovilutzie, ca tot dejaba……….incercai io ceva la Ploiesti, da’ cum o intorceam……..tot acolo ramaneam………….
Barba Cot: Vin la mine c-o bardaca, si-ti arat o Milka vaca, cea cu pete de culoare……cu stafide, si-aerata……..o tii s-o mananci tu toata………….
Povestashul: va batetzi joc, asha-I de-o viatza………..uitatzi ca fanul e verdeatza……..poveshti de ati avea cu tona………pentru voi totzi ar fi tot-una……….
Gazda-masa: Nu te supara frate, hai mai bine pe-nserate, la un foc de tabara, unde povestashi s-aduna, si se-ncerc din gluma-n gluma………..
cainele si aricea - de cosmacpan la: 19/11/2008 16:50:12
(la: Sex and the World )
ca cainele si ariciu e contra normelor in vigoare
sau catelusa si ariciu
(ca sa nu mai vorbin de incornorarea cea mare din Boul si catelul sau de incesturi dintre boul si vitelul)

vai de mama lor de animale...viata de caine si viata de arici...numai d-astea sa nu fii...
#364497 (raspuns la: #364477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de modigliani la: 27/02/2009 07:48:25
(la: Ariciul suparat)
mie mi pare o parabola de toata pleasna si n plus cam tendentioasa, lucru inadecvat zicerilot intelepte care pastreaza o linie a sinceritatii foarte clara

"Celelalte animale dupa un colocviu rapid s-au despartit in doua: unele care il sustineau pana in panzele albe si altele care-l ocoleau sau nu-l mai bagau in seama"


adica inamicii ariciului erau toti oameni, pardon animale, de mare calitate umana, pardon animala, detasati aproape zez budist de toata mizeria lumii si dotati de sus cu inocenta si intelepciunea de a trece senin mai departe.lipsea un 'doamne iarta i ca nu stiu ce fac' in schema. deci logic, sugerezi matale, partizanii ariciului sint rai si departe de lumina si dreptate.
tz,tz,tz, nu te prea pricepi la croit intrigi, zau asa
trebuia sa fie si citiva dusmani dusmanosi pe acolo, din aia intunecati si rai ca pitbulii. din aia care nu trec mai departe ci l cauta cu satirul pe arici.
ar fi fost un pic mai credibila parabola asta
ca de toata pleasna tot ar fi fost si asa
ariel - de proletaru la: 27/02/2009 09:28:04
(la: Ariciul suparat)
evident ca am voie sa comentez. tu insa nu ai prezentat nici un fel de argument la discutia noastra cu toate ca era sansa sa iesi din rahatul in care te-ai bagat singur (scriind parabole moralizatoare cu evidenta tenta ironica si belicoasa). ok, so what? te-am ajutat sa iesi dar vad ca-ti pasa in continuare doar de cele doua tabere care s-au despartit sa-l sustina sau sa-l inece pe arici. stimabile, imparteala si scenariul sunt doar in mintea ta. in fapt, nimeni nu vrea sa ucida ariciul, nimeni nu vrea sa-l faca regele animalelor.
ne place doar cum ii sta tuns zero. seamana mult cu un sobolan si asta ne amuza.
#411209 (raspuns la: #411176) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si daca nu merge si nu merge, dupa ce incepi...("Despartirea, un capat de lume?") - de 1brasovean la: 04/04/2009 20:33:54
(la: O iubesc pe CRISTINA , ce sugestii imi dati? Doresc s-o fac fericita?)
cumperi nene o revista glossy online si citesti, te documentezi, cum ar fi aici:
http://www.apropo.ro/fun/relatii-sex/despartirea-un-capat-de-lume-apropo-de-sex-ep-36-4144831
#424702 (raspuns la: #424692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
FAMILIA ARICILOR - de Areal la: 08/04/2009 13:09:05
(la: Ariciul suparat)
„A fost odată, în ţara aricilor, o familie pe nume Arici.
Domnul Arici, mare şi puternic, cu ţepi foarte înţepători, se numea Tata-Ştie-tot (e un nume frecvent în rândul aricilor). Pe doamna Arici, cea liniştită şi rotundă, o chema Mama-Care-se-sufocă. Toţi cei şase puişori ai ei nu pierdeau nici o bucăţică de mâncare şi nu o scăpau din ochi toată ziua. Tata Arici ştia foarte multe lucruri, iar cei mici trebuia să-l asculte, altfel tata începea să vorbească foarte tare, iar urechiuşele lor se închideau atunci temătoare.
Imediat se speriau şi se ascundeau sub Mama-Care-se-sufocă. Uneori, acea sta stătea mai departe de soţul ei, deoarece el avea un caracter aparte. Era foarte fidel atât acasă, cât şi în afara casei, şi îi învăţa pe copii că nu degeaba avea un năsuc aşa de ascuţit. Le spunea aşa: «Nasul vostru cel ascuţit vă va fi de folos când veţi fi mari, veţi putea mirosi foarte bine, să cunoaşteţi şi să recunoaşteţi tot ce vă iese în cale». Şi adăuga: «Dar pentru asta trebuie mai întâi să mă ascultaţi, căci ceea ce vă spun eu este Adevărul». Există o lege în lumea aricilor, conform căreia taţii spun întotdeauna adevărul.
Doar adevărurile lui Tata-Ştie-tot fac legea. Micii arici nu aveau altă alegere în afara drumului trasat de tatăl lor, nu îndrăzneau să se aventureze, deşi se plictiseau uneori. Pe drumul acela al «adevărului» erau o mulţime de tentaţii: buburuze roşii arzătoare, furnicuţe agitate, viermişori puternici, melci înceţi, toate acestea li se păreau micuţilor extraordinare. Dar imediat ce unul dintre ei se abătea din drum, Tata-Ştie-tot îl trimitea înapoi împingându-l cu lăbuţa. Căci, spunea el, «viermele acela nu e destul de mare», «scarabeul acela era încă prea crud», «omida aceea avea prea mult păr». Ucenicia aricilor se făcea cu lovituri aplicate, aşa era la ei.
Mama-Care-se-sufocă se consuma foarte mult pentru a sta cât mai mult alături de copiii ei. Copiii, la rândul lor, creşteau iubindu-şi părinţii. În sinea lor, înţelegeau de ce se întâmplau toate acestea. Tata-Ştie-tot le explicase. Dar nu putea să-şi arate afecţiunea şi tandreţea, căci la ei nu existau mângâieri. Iubirea pe care o simţeau unii pentru alţii rămânea în interior şi, cu cât iubeau mai mult pe cineva, cu atât creşteau mai mult ţepii lor.
Şi astfel aricii deveneau mari şi solitari. Aţi văzut vreodată doi arici împreună pe acelaşi drum? Ar fi un adevărat miracol!
Mama şi Tata Arici se străduiseră atât de mult pentru a-i creşte pe cei şase copii ai lor, iar într-o zi aceştia au devenit destul de puternici încât Tata Arici să le dea voie să plece.
Şi astfel, Mama Arici se regăsi singură cu Tata-Ştie-tot. «În sfârşit, îşi spunea ea, ne vom putea gândi acum la noi, vom sta liniştiţi unul lângă altul, vom vorbi şi poate vom mai descoperi şi alte lucruri». Însă, Domnul Arici, neavând acum nici un copil de educat, nevoit să găsească muşte şi viermi doar pentru el, cu o Mamă - Arici ce îl privea tot timpul, deveni trist, mohorât şi din ce în ce mai surd. Nimic nu putea să-i alunge tristeţea şi să-i însenineze zilele. Era tot mai disperat, se usca pe zi ce trecea şi nimeni din lumea aricilor nu ştia cum să-l scoată din acea stare cenuşie.
Într-o dimineaţă, Domnul Arici, distrus de gândurile sale negre, bolnav de toate acele dureri pe care le avea din copilăria sa de arici, care reveneau acum cu tărie, se îndreptă spre marginea autostrăzii. Ştia foarte bine că şocul îi va fi fatal.
Pentru ultima dată se făcu ghem şi îşi încordă ţepii din toate puterile, închise apoi ochii aşteptând sfârşitul.
În acel moment, se auzi de foarte departe o voce mică şi nedesluşită. Era vocea lui, înlănţuită de inimile apropiaţilor lui, prin legea aricilor. Vocea era suavă, blândă, asemenea muzicii. Ariciul se lăsă cuprins de acea voce, se lăsă în voia muzicii şi se întoarse spre casă. Intrarea era luminată toată. Mama-Care-se-sufocă zâmbea, iar cei şase copii ai lor se întoarseră cu toţii pentru o vreme. Făcură cerc în jurul lui, se îmbrăţişară foarte strâns, formând un ghem ţepos neasemuit de frumos. Din interiorul lui, unde se simţea o tandreţe duioasă, se auzea o simfonie minunată. Din afară, se vedea asemenea unui soare rătăcind prin univers. Iar în aer se simţea un parfum delicat.
Tata Arici a simţit că renaşte şi şi-a dat seama cât de important era pentru ceilalţi, chiar dacă el se simţea bătrân şi inutil (aceasta era, de altfel, ideea lui fixă). În adâncul lui, înţelesese până la urmă cine era el cu adevărat şi se îndrăgosti de Viaţă“.

Este momentul introspecţiei... pentru fiecare dintre noi... Oare ce comoară ascunsă abia aşteaptă să iasă la iveală? Îi dăm voie să se arate sau o ascundem în continuare, încercând să păstrăm aparenţele? Ce alegere facem şi, mai ales, pentru cine? Cine e cea mai importantă persoană din viaţa noastră?
ariciul decadent - de Bucu la: 17/05/2009 12:50:35
(la: ne'mpaiate)
tocanita de arici... - de Intruder la: 20/10/2010 11:25:03
(la: Hérisson)
e buna? :))
am auzit ca si-n Italia s-au mancat arici cand au avut foamete...si vulpi.
pff...cotlet de vulpe la gratar, copane de arici cu salata verde...hehe.
cred ca numele meu e...despartire - de cosmacpan la: 19/03/2011 23:15:08 Modificat la: 19/03/2011 23:16:29
(la: 'You Know I'm No Good')
de multe ori stau si ma gandesc in cate cuvinte poti aduna ploaia si curcubeul trairilor? dar pana la urma cine are timp sa numere cuvintele cand nici macar ele insele nu mai au rabdare...
mi-as dori sa pornesc...pupa, nimfa ce trebuie sa moara pentru a invia din coaja hibernarii...mesager ce pompeaza povesti in panza aripilor...

mi-am dorit sa pot sangera sub numele acesta...despartire...dar nu oricui ii este data starea de gratie a mereu inceputului

si Jules Verne si-a dorit cu ardoare multe lucruri dar tot ce a putut lasa in urma a fost doar arderea...

data viitoare o sa incerc alta traire...dar cu siguranta ca cea mai dulce traire este cea de traitor in visele voastre
Palatul Golestan, despartirea de Teheran si rolul calatorului - de zaraza sc la: 18/04/2014 09:28:54
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/palatul-golestan-despartirea-de-teheran-si-rolul-calatorului

"Teheranul are foarte putine zone istorice ramase, caci la inceputul secolului Reza Shah a considerat ca Teheranul nu trebuie sa fie impedicat sa se dezvolte, de vestigii de odinioara, astfel incat s-a demolat si s-a replanificat la greu. Totusi aproape de centrul orasului s-a pastrat palatul Golestan locul din care dinastia Qaraj a condus Persia vreme de aproape 200 de ani.

In orice ghid de calatorie Teheranul nu e in topul lucrurilor interesante de vizitat in Iran si as putea poate sa-l compar destul de bine cu felul in care apare Bucurestiul pentru un vizitator strain. Nu zic nu are si Bucurestiul cateva parti frumoase, dar cred ca sunt mult mai multe locuri interesante de vazut in Romania, dar poate e doar perspectiva mea. Intre aglomeratia plina de viata a unei capitale si farmecul unui oras mai mic sau a unor locuri pustii, le-as alege intotdeauna pe cele din urma.

Revenind in schimb la Golestan, ce s-a pastrat din fostul palat arata ca un amestec dintre un mic Versailles sau Schonbrunn combinat cu elemente orientale. E un amestec in mod egal interesant si inedit, cu un tron de marmura al fostilor regi, cu sali imense cu o multitudine de oglinzi si cu o curte interioara plina de verdeata si de liniste intr-un oras atat de aglomerat.

Dupa palat vine in schimb timpul sa ma despart de Enzo, care trebuie sa astepte o saptamana viza pentru Uzbekistan si care planuieste sa mearga cu bicicleta spre sud in timpul acesta. Chiar mi-au placut zilele petrecute alaturi de el si s-ar putea sa ne mai intalnim in momentul in care o sa ajunga si el in Kyrgystan pe drumul catre China, si atunci s-ar putea sa mai impartim o scurta bucatica de drum. Si dupa despartirea de Enzo trebuie sa vad cum reusesc sa ies din oras si sa scap pentru o perioada de traficul unui oras mare. Partea buna e ca Teheranul e ultima metropola prin care voi trece in urmatoarea perioada si urmeaza locuri salbatice, mai putin populate si mai pe placul meu.[...]"

Despartirea de civilizatie si revenirea iernii - de zaraza sc la: 12/06/2014 11:43:41
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/despartirea-de-civilizatie-si-revenirea-iernii

"Langar e ultimul sat din capatul Wakhan-ului si de aici urmeaza sa urc in Pamir si sa ma despart de verdele plin de viata al satelor. Urmatorul sat e peste 150 de kilometri si urmeaza ceea ce va fi cea mai grea portiune de pe tot traseul din punct de vedere al drumului. Raportandu-ma la cum m-am miscat si pe alte portiuni rupte nu cred ca o sa pot sa fac mai mult de 50 de kilometri pe zi, mai ales ca o sa fie de trecut si un pas la 4300 de metri. Asta inseamna 3 zile de mancare de carat dupa mine, si e cand intru in magazinul saracacios din Langar e foarte greu sa-mi dau seama ce pot sa iau dupa mine pentru ca nu prea am din ce alege.

Pana la urma, cu ce mai aveam in traista, inventarul de mancare pentru 3 zile arata cam asa: 2 conserve de carne, 1 conserva sos tomate, 4 supe rolton, destul de multa paine, 3 conserve de lapte condensat, 200 de grame de alune pentru ceva proteine, o punga de caise uscate, 3 mini-ciocolati de 40 de grame si ceva resturi ramase de prin diferite pungi. Baza pe timpul zilei e painea si laptele condensat, iar seara fie supa, fie paste cu sos de rosii si carne. Si poate la fel de important un flacon cu un complex de vitame caci la o asa dieta e cam greu de obtinut vitamine, asta si pentru ca la vremea asta, inca nu s-a facut nimic prin zona.[...]
Sunt momente atunci cand calatoresti, cand frumosetea locurilor te loveste dintr-o data, si cand norii, lumina si poate mai ales felul in care le vezi tu se aliniaza, si cand te simti extrem de norocos ca esti acolo unde esti. Iar acum, la 3500 de metri, cu Pamir-ul in fata si cu varfurile din Hindu Kush in spate, cu mica fereastra de senin deasupra, e unul din aceste momente. Conteaza prea putin ca nu mai am semnal la telefon de 4 zile si ca probabil nici nu voi avea in urmatoare 4 zile, ca nu voi intalni aproape pe nimeni in urmatoarele 3 zile, ca sunt singur. De fapt daca stau bine sa ma gandesc, in momente de genul acesta nu m-am simtit niciodata singur.

Atunci cand mama mea a citit jurnalele lui Mihai Barbu din Pamir m-a intrebat ce vad la muntii astia golasi, fara paduri si fara verdeata. Ei bine muntii astia au o frumusete aspra si dura ce cred ca e imposibil de ilustrat prin poze, din simpul motiv ca scara se pierde. In orice fotografie se pierde ceva, dar aici mi se pare de-a dreptul imposibil sa exprimi printr-o imagine cum e sa fii aici, la capatul lumii cu muntii astia in jur. Pur si simplu nu ai cum.

Dar ajunge cu momentele poetice, caci la fel de brusc cum a aparut peticul de senin si soarele dispar, iar varfurile din jur incep sa fie acoperite de nori. Trec de la pantaloni scurti si tricou la tot echipamentul de iarna in interval de 10 minute, asta in timp ce blestem un pic caci hainele sunt la fundul bagajelor. Drumul in schimb devine mai bun si recuperez din kilometrii, poate si pentru ca cerul a devenit mohorat si ploaia pare sa ma impinga de la spate.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Despartirea de bicicleta - de zaraza sc la: 17/09/2014 11:00:53
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/despartirea-de-bicicleta

"Esti nebun! spun cei doi cehi pe care i-am intalnit in capatul vaii cand le spun ca am venit cu bicicleta din Romania si cand le explic ce am de gand sa incerc. De ceva vreme de fiecare data cand cineva imi zice ca sunt nebun, o iau in cel mai sincer mod ca un compliment si raspund cu un mersi, si sincer mi-ar place sa pastrez ceva din nebunia asta cat mai multa vreme. Sau poate la mine treaba asta functioneaza invers, daca ma uit in spate, caci la 20 de ani eram mult mai “cuminte” decat sunt acum. Si binenteles cumintenia e extrem de relativa.

Ultimii kilometri spre capatul drumului s-au scurs sub amenintarea unui tavalug de nori amenintarori ce se aproapia din josul vaii, intr-un fel de cursa in incercarea de a scapa neudat pe ziua de azi.

Doar intr-un scurt moment de respiro cu 10 kilometri inainte de destinatie apuc sa-mi zic in minte mult a fost, putin a ramas. Cu 9500 de kilometri in spate si cu doar 10 in fata ma simt ca in copilarie cand faceam cu bunicii drumul de 600 de kilometri dintre Slatina si Oradea atunci cand incepea sa se zareasca intrarea in oras. Poate chemarea pentru a calatori o am de atunci si imi amintesc si atunci strania curiozitate pe care o aveam fata de franturile de viata pe care le vedeai pe geam din goana trenului.[...]
Apuc sa pun cortul si la adapost de ploaie in interior se petrece metamorfoza, transofrmarea cicloturistului in drumet. Intr-un haos de nedescris cu toate lucrurile expandate in cei 2 metri patrati ai cortului incerc sa separ lucrurile de bicicleta de lucrurile de care voi avea nevoie in urmatoarele saptamani. Cred ca e prima data cand fac ordine generala de cand an plecat din Romania si descopar o multime de lucruri uitate prin diverse locuri. Nu am fost niciodata un exemplu de organizare si sunt mai degraba genul care gaseste lucrurile de care are nevoie intr-o dezordine organizata. Chiar si in ordinea impusa acasa de Mihaela am nevoie de micut coltisor in care sa domneasca magnificul haos in care ma simt in largul meu. Intr-un fel e o minune ca am ajuns pana aici si ca am reusit sa fac de unul singur planificarea si organizarea expeditiei.

Pana la urma alcatuiesc bagajul de bicicleta si sper ca maine sa aiba loc si cele ramase pe afara in ruscac, si ma duc sa-i explic unei rusoaice tinere care se ocupa de tabara ce trebuie sa se intample cu ele. Cu viza pe terminate si cu mancare prea putina nu stiu daca am timp sa cobor inapoi aici, iar varianta de rezerva e zburat cu elicopterul spre Karkara si trimisul bicicletei acolo. Cu ocazia asta as avea si un drum nou la intoarcere spre Bishkek.

Seara o petrec cu cei doi cehi veniti aici in luna de miere si cu care ma voi tot intalni probabil zilele urmatoare. Si ca o ultima mostra de generozitate dupa ce in timpul furtunii am alergat putin dupa corturile din tabara care incepusera sa decoleze primesc si un plov de la una din rusoaice cu ajutorul caruia mai scutesc o masa de seara. Si asa mancarea e cam dramuita pentru urmatoarele zile si ar trebui sa o rationalizez cumva. Mai ales dulcurile, caci punga cu ciocolati se imputineaza pe zi ce trece."

Radu posteaza poza cu ghetele de bicicleta si ghetele de munte (7000 metri!!!). Pun poza sa nu mai pateasca si altii ca el.
Image and video hosting by TinyPic
PARINTELE TEOFIL PATRIARHUL TIGANILOR - de (anonim) la: 11/09/2003 23:42:33
(la: "Regele International al Tiganilor")
FRATILOR BISERICA ORTODOXA NU A GRESIT CU NIMIC ATUNCI CAND L-A PRIMIT PENTRU INCORONARE PE MAJESTATEA SA ILIE TORTICA DE ROMANIA, REGELE TIGANILOR. VA INFORMAM CA AM INCORPORAT IN EXIL PATRIARHIA TIGANILOR SI PATRIARHUL LOR SUNT EU FOSTUL CALUGAR TEOFIL CARE AM PRIMIT BINECUVANTAREA DE LA SFANTUL PARINTE PAPA DE LA ROMA. SPERAM CA NU VA TRECE MULT TIMP SI TIGANII SE VOR DESPARTI DE BISERICA ORTODOXA DIN ROMANIA SI VOR AVEA BISERICIILE LOR SI PREOTII LOR CARE VOR FI SELECTIONATI DINTRE TIGANII CREDINCIOSI SI DORNICI SA-L SLUJEASCA PE DUMNEZEU IN CALITATE DE PREOTI ORTODOCSI. TOT CE NU VA VA PLACE,PROBABIL, ESTE FAPTUL CA VOM CERE GUVERNULUI ROMANIEI CA SA NE DEA AUTONOMIA OLTENIEI CA SA FACEM ACOLO TARA TIGANILOR, UNDE M.S. REGELE ILIE TORTICA DE ROMANIA, VA DOMNI IN CALITATE DE REGE AL TIGANILOR. RUGAM BUNUL DUMNEZEU SA AJUTE PE TIGANI CA SA AIBA SI EI TARA LOR. PATRIARHUL TEOFIL, PARINTELE SPIRITUAL AL TIGANILOR. p.s, daca este cineva care doreste sa comunice cu mine este rugat sa-mi scrie la e-mail: patriarhiatiganilor@yahooo.com
#235 (raspuns la: #140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...