ariciul iliuta

ca cainele si ariciu e contra normelor in vigoare
sau catelusa si ariciu
(ca sa nu mai vorbin de incornorarea cea mare din Boul si catelul sau de incesturi dintre boul si vitelul)

vai de mama lor de animale...viata de caine si viata de arici...numai d-astea sa nu fii...

„A fost odată, în ţara aricilor, o familie pe nume Arici.
Domnul Arici, mare şi puternic, cu ţepi foarte înţepători, se numea Tata-Ştie-tot (e un nume frecvent în rândul aricilor). Pe doamna Arici, cea liniştită şi rotundă, o chema Mama-Care-se-sufocă. Toţi cei şase puişori ai ei nu pierdeau nici o bucăţică de mâncare şi nu o scăpau din ochi toată ziua. Tata Arici ştia foarte multe lucruri, iar cei mici trebuia să-l asculte, altfel tata începea să vorbească foarte tare, iar urechiuşele lor se închideau atunci temătoare.
Imediat se speriau şi se ascundeau sub Mama-Care-se-sufocă. Uneori, acea sta stătea mai departe de soţul ei, deoarece el avea un caracter aparte. Era foarte fidel atât acasă, cât şi în afara casei, şi îi învăţa pe copii că nu degeaba avea un năsuc aşa de ascuţit. Le spunea aşa: «Nasul vostru cel ascuţit vă va fi de folos când veţi fi mari, veţi putea mirosi foarte bine, să cunoaşteţi şi să recunoaşteţi tot ce vă iese în cale». Şi adăuga: «Dar pentru asta trebuie mai întâi să mă ascultaţi, căci ceea ce vă spun eu este Adevărul». Există o lege în lumea aricilor, conform căreia taţii spun întotdeauna adevărul.
Doar adevărurile lui Tata-Ştie-tot fac legea. Micii arici nu aveau altă alegere în afara drumului trasat de tatăl lor, nu îndrăzneau să se aventureze, deşi se plictiseau uneori. Pe drumul acela al «adevărului» erau o mulţime de tentaţii: buburuze roşii arzătoare, furnicuţe agitate, viermişori puternici, melci înceţi, toate acestea li se păreau micuţilor extraordinare. Dar imediat ce unul dintre ei se abătea din drum, Tata-Ştie-tot îl trimitea înapoi împingându-l cu lăbuţa. Căci, spunea el, «viermele acela nu e destul de mare», «scarabeul acela era încă prea crud», «omida aceea avea prea mult păr». Ucenicia aricilor se făcea cu lovituri aplicate, aşa era la ei.
Mama-Care-se-sufocă se consuma foarte mult pentru a sta cât mai mult alături de copiii ei. Copiii, la rândul lor, creşteau iubindu-şi părinţii. În sinea lor, înţelegeau de ce se întâmplau toate acestea. Tata-Ştie-tot le explicase. Dar nu putea să-şi arate afecţiunea şi tandreţea, căci la ei nu existau mângâieri. Iubirea pe care o simţeau unii pentru alţii rămânea în interior şi, cu cât iubeau mai mult pe cineva, cu atât creşteau mai mult ţepii lor.
Şi astfel aricii deveneau mari şi solitari. Aţi văzut vreodată doi arici împreună pe acelaşi drum? Ar fi un adevărat miracol!
Mama şi Tata Arici se străduiseră atât de mult pentru a-i creşte pe cei şase copii ai lor, iar într-o zi aceştia au devenit destul de puternici încât Tata Arici să le dea voie să plece.
Şi astfel, Mama Arici se regăsi singură cu Tata-Ştie-tot. «În sfârşit, îşi spunea ea, ne vom putea gândi acum la noi, vom sta liniştiţi unul lângă altul, vom vorbi şi poate vom mai descoperi şi alte lucruri». Însă, Domnul Arici, neavând acum nici un copil de educat, nevoit să găsească muşte şi viermi doar pentru el, cu o Mamă - Arici ce îl privea tot timpul, deveni trist, mohorât şi din ce în ce mai surd. Nimic nu putea să-i alunge tristeţea şi să-i însenineze zilele. Era tot mai disperat, se usca pe zi ce trecea şi nimeni din lumea aricilor nu ştia cum să-l scoată din acea stare cenuşie.
Într-o dimineaţă, Domnul Arici, distrus de gândurile sale negre, bolnav de toate acele dureri pe care le avea din copilăria sa de arici, care reveneau acum cu tărie, se îndreptă spre marginea autostrăzii. Ştia foarte bine că şocul îi va fi fatal.
Pentru ultima dată se făcu ghem şi îşi încordă ţepii din toate puterile, închise apoi ochii aşteptând sfârşitul.
În acel moment, se auzi de foarte departe o voce mică şi nedesluşită. Era vocea lui, înlănţuită de inimile apropiaţilor lui, prin legea aricilor. Vocea era suavă, blândă, asemenea muzicii. Ariciul se lăsă cuprins de acea voce, se lăsă în voia muzicii şi se întoarse spre casă. Intrarea era luminată toată. Mama-Care-se-sufocă zâmbea, iar cei şase copii ai lor se întoarseră cu toţii pentru o vreme. Făcură cerc în jurul lui, se îmbrăţişară foarte strâns, formând un ghem ţepos neasemuit de frumos. Din interiorul lui, unde se simţea o tandreţe duioasă, se auzea o simfonie minunată. Din afară, se vedea asemenea unui soare rătăcind prin univers. Iar în aer se simţea un parfum delicat.
Tata Arici a simţit că renaşte şi şi-a dat seama cât de important era pentru ceilalţi, chiar dacă el se simţea bătrân şi inutil (aceasta era, de altfel, ideea lui fixă). În adâncul lui, înţelesese până la urmă cine era el cu adevărat şi se îndrăgosti de Viaţă“.

Este momentul introspecţiei... pentru fiecare dintre noi... Oare ce comoară ascunsă abia aşteaptă să iasă la iveală? Îi dăm voie să se arate sau o ascundem în continuare, încercând să păstrăm aparenţele? Ce alegere facem şi, mai ales, pentru cine? Cine e cea mai importantă persoană din viaţa noastră?

e buna? :))
am auzit ca si-n Italia s-au mancat arici cand au avut foamete...si vulpi.
pff...cotlet de vulpe la gratar, copane de arici cu salata verde...hehe.

Stimate domnule Marius Rotar,

Va rog foarte foarte mult sa ma scuzati ca am abordat atit de gresit lectura interesantei, ce-i drept, lucari de licenta la care ne referim.

Viata tumultoasa, stresul cotidian, problemele de tot felul, m-au facut sa uit de lecturile din tinerete, si de anii cind am invatat pe dinafara multe pagini din Svejk si din opera lui Iaroslav Hasek.

Dar interventia Dvs a sters cu buretele ceatza si mi-am adus aminte de marele scriitor.

Ce se intimpla; exista intre superbele schitzeale lui Hasek una, aproape autobiografica, senzationala , si anume "Cum am devenit redactor la LUMEA ANIMALELOR"

Personajul principal s-a angajat cronicar de specialitate la publicatia cu numele din titlu; dupa un sumar examen de tot hazul, s-a apucat serios de lucru; elefantul, tigrul, leul, maimutza, erau creaturi prea cunoscute cititorilor, asa ca omul s-a apucat sa inventeze balena cu pintece de sulf, care nu era mai mica decit un morun; aceasta lansa asupra prazii un acid de balena; apar apoi foca tarcata - un mamifer din neamul cangurului; boul suplu; infuzorul sepia, ca un tip de guzgan; nu in ultimul rind, un purice orb, care traia pe spatele unei cirtitze preistorice, si ea oarba, pentru ca strabunica ei se imperechease cu un arici orb si el.

Acum imi dau seama ca acestea sunt subiecte de licentza foarte bune pentru un student roman la istorie!

Pentru ca despre aceste posibile lucrari se va vorbi, biologi revoltati vor fi pusi la zid ca retrograzi; dar desigur e mai important de pus o problema, si daca scopul este sa se vorbeasca despre lucrare, subiectele din LUMEA ANIMALELOR mi se par senzationale si tot asa de curajoase ca tema de la care a pornit discutia.

Spre deosebire de ce se intimpla in lumea stiintifica si culturala romaneasca, unde iata, poti spune orice oricum oricind, pentru ca daca esti tinar "te afli in zona unei ulterioare si posibile slefuiri", si daca esti batrin esti, cum e cazul meu, ramolit si retrograd, reporterul de la LUMEA ANIMALELOR, despre care spuneam, a avut mai mult ecou; totul a inceput de la faptul ca a a decupat o fotografie a unei pasari care statea intr-un nuc, si a botezat-o nuculeana, logic, pentru ca una care sta intr-un ienupar s-ar numi ienuparutza.
Cine doreste poate citi nuvela; este senzationala si iata, foarte actuala.

Lucrarea de licentza care a stirnit polemica aceasta este o lucrare la istorie a unui student care arata ca practic nu a fost nimic in fotografia romaneasca pe vremea comunismului, si ce a fost, daca a fost, dar nu a fost, a fost rau, prost orientat, retrograd si condamnabil, eufemistic vorbind.
Cel putin asa am inteles eu din ce am citit, si puterea de intelegere scade o data cu virsta, din pacate, asa ca multe se pare sa-mi fi scapat.
Dar ma gindesc ce grozav ar fi un examen de licenta la drept despre cresterea rationala a pricolicilor in sala de judecata, care din luna a sasea se hranesc cu malt, sau o licenta la litere, despre insusirile spirituale si literare ale caracatitelor.
Oricum, este de laudat cineva care face o lucrare de licenta originala, pe bune; am auzit ca in ziua de azi poti sa o cumperi cu citeva sute de dolari sau poti sa scrii "Alba ca zapada si cei shapte pitici" si daca ai sustinere tot treci.
Asa ca mii de scuze, si mult succes in continuare, dumneavoastra si tinarului de viitor, care este.

Cica leului i s-a facut lene sa tot vaneze si porunceste tuturor animalelor sa-i aduca ceva de mancare zilnic. Cine nu se supune sau nu aduce ceva pe placul leului va fi batut cu organul leului pe spate! A doua zi, vine ursul cu un porc. Leul satisfacut il lauda! Vine si vulpea cu o gaina, leul fiind satisfacut si de data asta. Iepurasul, neavand cum sa vaneze, ii aduce un morcov! Leul, suparat, il bate pe spate cu organul sau viguros.
-Tu nu stii ca nu mananc decat carne?
Pleaca iepurasul suparat, dar dupa cativa pasi se opreste si incepe sa rada sa se cace pe el!
-Bine ba iepurasule, eu te bat cu py&@ pe spate si tu razi?
Iepurasul radea in continuare de se tinea cu mainile de burta si printre hohote ii zice leului:
-Vezi ca vine si ariciul cu doua mere!




~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

de fiecare data ne intrebam ce putem face pentru a-i ajuta pe cei dragi si apropiati, mai ales atunci cvand ei nu accepta orice ajutor cu usurinta. Nu stiu daca prietena ta este intr-adevar intr-o perioada sau intr-o atitudine de "Toma necredinciosul" dar eu stiu regula no.1: cu cat incerci sa convingi pe cineva de un lucru cu atat mai mult acea persoana devine "arici" si se distanteaza de discursul tau. imi permit sa -ti sugerez un titlu: Jurnalul fericirii - N Steinhardt sau ceea ce ne sugereaza marele sihastru "Daruind vei dobandi". nu trebuie sa incercam sa invatam pe nimeni, dar putem sa-i oferim intelegerea, dragostea, timpul si sinceritatea noastra. poate ca daca timpul, care trece si matura totul aruncand la lada pe care scrie trecut, va binevoi ca din partea noua si virgina numita viitor sa-mi ofere mai mult atunci sigur vom avea rabdare sa dezlegam ghemul celor patru fire( tipologie daca imi este permis: flegmatic, coleric, sanguin si melancolic pe care s-a altoid acel lastar -oare - de neancredere. si a doua regula: fiecare trebuie sa-si gaseasca "aracul" pe care sa se poata sprijini la nevoie. tot ceea ce poti oferi din afara este superficial si nefiresc de firav, iar seva si puterea izvorasc din nauntrul nostru.
pe curand

ref RT: sper sa-i cada fata si sa i se lipeasca de-un arici!

pt carapiscum: sava intr-adevar a facut o restaurare discutabila la SF Nicolae, din pdv al interventie asupra picturii originale (se integreaza cromatic prin completarea imaginii au ba? dar asta e deja alta discutie...)

Parerea mea e ca poezia lui SB e foarte frumoasa. Eu propun sa o transformam in principiile Cafenelei.
Respirati adanc!!!!
Bun. Acum va propun sa intelegeti ca am duce-o mult mai bine daca am face pace. Pentru mine este foarte important dialogul. Dar pentru ca dialogul sa ne placa la toti, trebuie sa-l facem noi placut.
Cel mai tare mi-e frica de un lucru: in loc de dialog intre noi, romanii, sa am o lunga tacere, iar romanii sa se declare di alte neamuri.
Deci, jos tepii de arici!
Am studiat putin mesajele si nici in ruptul capului nu vad legatura dintre unele mesaje. Ca atare, propun:
1. Anita, las-o mai moale cu supararea. Promit sa "sanctionez" pe cel care te ataca pe tine a persoana. Cineva mi-a spus, habar nu mai am cine , ca tu esti ROMAN. Deci, lasa-i si pe ceilalti romani sa-si dea cu parerea despre conflicte.
2. Daca cineva te supara cu ceva, scrie mai intai ceva de genul: sunt jignit de X pentru ca m-a atacat in cutare fel. Din cate am citit eu, am priceput ca Cecilia a reactionat aici ca Axel in conferinta cu Reorganizarea. La fel si AlexM. Adica, vezi tu, oamenii devin frustrati cand nu le dai voie sa se exprime. Si atunci le ies tepii ca la arici.
Stiu ca esti mai in varsta decat multi din cei ce citesc, asa ca hai sa dam noi un exemplu de buna comunicare.
Si noi doi am fost in conflict, nu-i asa?
Si ne-am impacat. Hai sa aratam oamenilor ca se poate.
Te roooog!
Hypatia
Hypatia

1)Poezia nu este a lui SB!!

2)Niciodata nu voi accepta o discutie bazata pe ura de rasa, xenofobie si antisemitism++++propaganda(si nu conteaza daca sunt Roman, evreu sau tigan!!)

Deci...nu este vorba aici de insulte personale ci de "arieni si altii"!!!

Indata imi vei spune ca si Hitler s-a burzuluit ca un "arici mititel"!!!!

anita47

aveam noi in cartierul unde am copilarit un baiat caruia toti ii spuneau "Iliuta nebunu". la virsta aceea noi credeam ca el este prost, in sensul ca nu il duce mintea si din cauza ca se comporta iesit din comun ( in loc de vorba avea sunete, in loc de gesturi avea zvacniri), cu totii hotariseram ca el era prostul cartierului.

cind ma gindesc acum la Iliuta, eu imi dau seama cit de nedrepti eram. Iliutza nu era altceva decit un copil nascut cu handicap mental. Si gresit noi il numeam prost.

acum ca am crescut mare si am invatat cite ceva , mi-am dat seama ca prostia nu apartine celor nascuti cu handicap. ea se gaseste din nefericire in multi dintre aceia nascuti fara nici un fel de handicap.

prostia este fudulie . prostia este ignoranta. prostia este insensibilitate.

eu am cunoscut odata o doamna mai invirsta care era foarte inteleapta. si mi-a explicat ea odata ce inseamna prostia. iata cuvintele ei:
"prostul este opusul desteptului. sa fii destept inseamna sa fii treaz."

eu cred ca mai mult nu e nevoie sa spun, nu?


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!

Doar ca eu voiam un alt punct de vedere exprimat inainte de al scrie pe al meu, care e foarte impregnat de teologie:
1. La varsta lor, adolescentii sunt "arici" la orice fel de ingradire a manifestarilor lor. E varsta la care nevoia de exprimare ajunge la cote paroxistice si asta stim cu totii. In contextul lumii in care traim, cred ca lucrurile sunt un pic inflamate, de parca timpul nu mai are rabdare, oul nu mai are rabdare...
2.Eu vad omul manifestandu-se deplin prin raportarea sa la Lege- Responsabilitate- Libertate. In sensul ca legea este garantul libertatii sau daca sunt un om responsabil in raport cu legea, atunci ma sint liber... Asta ar fi chiar esenta legii morale crestine si daca tinerii ar fi educati in acest spirit, poate ca nu ar mai simti nevoia sa protesteze fata de cele ce se interzic. "interzis interzisul" este si o dovada alipsei unei dimensiuni umane, conservarea socialului, pentru ca omul este fiinta sociala, iar normele-inclusiv cele care interzic-au menirea de a proteja societatea.
Hypatia

sa speram ca nu sunt singura care are doua probleme: aia de nu rade la ce spune Basescu si aia de-a nu crede tot ce publica aricii disperati pe net.

fara suparare.

stii cum e cu internetul asta si cu "numele de utilizator"? ca sa nu mai vorbesc de veridicitatea celor spuse in acest context... asa cum poate fi adevarat, la fel de bine poate sa nu fie. recunosc, poate sunt putin sceptica in privinta punerii de cenusa in cap, si parca il simt pe "al" de pe umarul sting cum da din copitutze ceva la genul "hai, mai, ca asta e pus pe sotii, s-o fi plictisind acasa, conversatiile pe net sunt domeniul unde necunoscutii pot sa gargariseasca mult si bine si sa inventeze orice.... etc, etc".
trebuie sa recunosc. o parte din mine crede ca toata povestea asta e o gogorita, sau macar e umflata. dar pe de alta parte, fie chiar si de dragul topicului, inclin sa-ti dau crezare (chiar daca trebuie sa repet, nu pe deplin). ok. am terminat cu aburelile de genul "o fi, n-o fi".
ca sa iau veridicitatea spuselor tale "for granted", stii tu, multi au spus ca barbatii si femeile vorbesc 2 limbi diferite.
ca tot te vad credincios (in sensul religios) fac o paralela cu vechiul testament, daca ma ierti de blasfemie... povestea cu turnul babel - la inceput vorbeau oamenii aceeasi limba, s-au apucat sa construiasca un turn care sa ajunga pina la cer, lui dumnezeu nu i-a placut si le-a amestecat limbile de nu s-au mai inteles unii cu altii si n-au mai construit nimica... eu cam asa vad chestia asta , adica barbatul si femeia pornesc la drum vorbind aceeasi limba, limba iubirii, si pe parcurs... ajung sa nu se mai inteleaga.
de fapt, ajung sa nu mai inteleaga unul ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat.
nefiind de specialitate, imi e putin peste mina sa explic foarte clar chestia asta, dar sper sa reusesc sa ma fac inteleasa cit de cit.
cum vine treaba cu a intelege ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat? ceva in genul
Ea: "m-am saturat sa tot faci, zici, dreci" sau "tu niciodata nu..."
El intelege ca ea il acuza ca MEREU adica tot timpul, adica in fiecare zi face, drege, spune - si ii sare tandara, pt ca normal ca o astfel de acuzatie i se pare injusta. sau intelege ca NICIODATA insemna ca NICIODATA (niciodata nu face piata, nu stringe masa, nu face aia sau ailalta) si bineinteles ca si aceasta e o acuzatie injusta.
aici as pune eu "acuzatie" in ghilimele, pt ca barbatul percepe chestiile astea drept acuzatii, sau reprosuri nejustificate. si imediat se pune intr-o stare defensiva si nu se mai intelege nimeni cu el....

ce vrea "Ea" sa spuna DE FAPT e (poate) ceva in genul "of ce zi nasoala am avut astazi si ce m-au enervat aia la serviciu sau ce m-a suparat nu stiu care, si sunt obosita si ma simt ca un kk si abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad - nu sa-mi vars nervii pe tine, ci pur si simplu sa-mi descarc sufletul ca simt ca explodez si am nevoie sa-mi impartasesc "of-ul" cu cineva. " bineinteles, acel "cineva" este de cele mai multe ori partenerul de viata - una dintre persoanele cele mai importante din viata femeii.
vezi tu, carapiscum, daca te uiti la cum functioneaza "prietenia" intre femei, si "prietenia" intre barbati, ai sa constati si tu singur diferentele. barbatii nu se contrazic si nu se "acuza" decit daca vor sa se ia la pumni. femeile o fac pur si simplu pt ca asa au invatat sa comunice - (chestia de la Freud cu castrarea nu se refera numai la "traumele" psihologice cum credea el, dar are implicatii si in domeniul abilitatii feminine de a se exprima. cu cit femeia a fost invatata mai mult ca nu e ok sa vrea ceva pt ea insasi, pt placerea ei, ca nu "i se cuvine" cu atit mai greu ii va fi sa se exprime clar si raspicat, cu atit mai greu ii va fi sa fie "assertive").
deci cum spuneam, asa au fost invatate sa comunice unele cu celelalte, si de multe ori asa reusesc femeile sa isi rezolve anumite probleme - le e mai usor sa ajunga la niste concluzii sau rezolvari, discutind problema si analizind-o pe-o parte si pe alta impreuna cu altcineva, mai degraba decit inchizindu-se in sine si buchisind acolo, pina o trosneste "evrika!"...
pe de alta parte, n-ai sa vezi 2 prieteni (barbati) la modul "suna unul pe altul la telefon toata ziua sa vorbeasca despre toate prostiile, sau "hai sa ne-ntilnim in oras, si poate vedem un film, poate mincam ceva, poate ne uitam dupa niste pantofi, vedem noi...")

eeeei, si aici incep problemele..... ea vine acasa ca un arici si vrea sa se descarce. el nu stie s-o inteleaga, se simte acuzat pe nedrept (deci se simte si iubit mai putin si nici macar nu pricepe care e cauza) - prin urmare se enerveaza. si ce face? prima greseala: se apara! ai sa rizi, dar asa e. cind un barbat "se apara" in fata unei astfel de acuzatii, nu face decit sa spuna ceva in genul "ba nu-ui adevarat", ceea ce in limbajul femeii se traduce cu "ba n-ai dreptate, ca uite, nu intotdeauna, sau nu e chiar niciodata..., (adica n-ai nici un motiv sa te simti asa - asta 1 la mina greseala) si nu-mi servi mie chestii din astea pe care nu le merit (2 greseala)
ca sa explic putin. greseala 1 - in limbajul femeii, exact asa se traduce ba nu=n-ai dreptate=n-ai dreptate sa te simti asa=nu e corect sa te simti asa=sentimentele tale nu sunt bune/corecte=situatia e buna, tu nu esti=e vina ta. deci, ce se intimpla, femeia vine acasa, la persoana iubita, cu asteptarea de a-i fi alinate durerile/temerile/supararile etc, si primeste opusul asteptarii ei, deci se simte tradata.
greseala 2 - barbatul incepe sa se justifice, sa-i aduca argumente, "dovezi" ca ea greseste (nu ca ea greseste si el are dreptate, ci ca"ea gresete" - asa "se traduce" in limbajul femeii) si cu asta a inceput conflictul.... si cu timpul conflictul se adinceste, certurile sunt tot mai multe si de obicei pe aceleasi teme... ea se simte din ce in ce mai mult "tradata" el se simte din ce in ce mai mult "invinovatit" pe nedrept, apar resentimentele si uite-asa cei 2 uita "limba iubirii" pe care o vorbeau amindoi la inceput si nu se mai inteleg unul cu celalalt...
nu spun acuma ca barbatul e de vina ca reactioneaza asa. vina este egala. si de cele mai multe ori nici macar nu este a lor. nici barbatii nu stiu "sa asculte" cu adevarat, sa inteleaga ce vrea sa spuna femeia de fapt, dar nici femeile nu stiu sa spuna pe intelesul barbatului ce vor de fapt. si bineinteles aici joaca un rol destul de mare si familia, si societatea, mediul, etc. in multe cazuri schimbarea este deosebit de grea.
in fine, sper ca nu te-am plictisit si ca am reusit sa explic cit de cit pe intelesul tau (he! he!, al unui barbat! :))

Nah, ca a trecut si Luni. Muncitam iara de zor, dar nimic cu spor. Asa e cind te gindesti la soare, vreme calda, litoral, o mincare buna de tot care sa nu te ingrase... Mama ce foame mi-e! Cind ma gindesc insa ca tre sa ma duc acasa si sa-mi platesc bilurile mi se zburleste parul ca la arici. Nu de alta dar n-am chef decit sa ma bag in pat si sa ma acopar cu duna pina la nas. Ma gindesc sa iau advice-ul lui Mya si sa ascult o muzica veche sau poate un CD de Nora Jones, doamne cit talent are fata aia. Ma gindesc ca nici advice-ul lu Horica n-ar fi rau sa-mi fac un pahar de ceva rosu si bun. Gata, mi-am facut planul. Voi ce faceti?

Raspuns valabil si pentru Catalin, urmand sa-i aduc dovezi de evolutie.
Cassandra - metodele de datare cu carbon radioactiv sunt valabile pentru varste pana in 10-14000 de ani, noi vorbim deja de milioane de ani

Paianjen - Determinarile varstelor diverselor straturi geologice se fac in functie de asa numitele fosile caracteristice care nu sunt numaidecat oase. Acestea constau de regula in lamelibranchiate (scoici), gastropode (melci), varietati de corali, crini si arici de mare si altele, prezente de cca. 550 mil de ani.
Primele formatiuni datate au varsta de cca. 4500 mil.ani (anteproterozoice, prezente in formatiunile subcrustale, vizibile in dorsala atlantica). Primele forme de viatza dateaza de acum 3800 mil ani si sunt niste bacterii care traiau in colonii (stromatolite). Prezentza oxigenului in atmosfera a fost dovedita acum 1800 mil ani. Primele formatiuni cu forme de viata evaluata apar abia acum 543 mil ani in Cambrian, cu fosile carateristice niste "gandaci" cam cat o farfurie mai mare, numiti trilobitzi. Primele scoici (de fapt o varietate de scoici rude cu midiile) apar acum 440 mil. ani, primii corali 50 mil ani mai tarziu. Primele plante, semanand cu lichenii si muschii actuali dateaza de 350 mil ani iar explozia plantelor, cu dimensiuni impresionante, este in carbonifer si permian(purtatoare a marilor zacaminte de carbuni), perioada ce a durat cca. 100 mil ani (acum 250 mil. ani). Datorita dezvoltarii plantelor in permian apar primii dinozauri ce vor stapanii pamantul cca. 200 mil ani (240 - 65 mil ani). In Triasic si Jurasic evolueaza tot mai multe specii atat ierbivore cat si carnivore, de dimensiuni mari, apar primele pasari. Kretacicul aduce o schimbare, carnivorele mari se micsoreaza, devin mai agile, dispar ierbivorele mari. La sfarsitul Kretacicului are loc extinctia dinosaurilor, supravietuitorii fiind carnivorele mici ce au evoluat in pasari precum si mamiferele, mult mai spacializate. Dupa cum s-a aflat deja, marele mister al disparitiei dinozaurilor a fost rezolvat: un meteorit prabusit in Golful Mexic (a carui urma este chiar Golful Mexic). De aici incepe evolutia mamiferelor si pestilor care are alta poveste.
Deci Kretacicul se termina acum 65 mil. ani, iar primul hominid (H. Habilis)este datat acum cca. 2,4-2 mil ani. Vorbesc hominid pentru ca au ramas dovezi ca acestia foloseau uneltele.
In toate aceste epoci timp de 500 mil. ani nu s-a descoperit macar o singura dovada ca omul sau macar un "pitec" ar fi coexistat cu ce am expus eu pe scurt.

Ceea ce este mai interesant, in afara urmelor de viata, este faptul ca primele miscari ale placilor terestre au fost in Permian (290-248 mil ani), atunci incepand sa se formeze continentele. Ce a generat aceste miscari nu se stie inca. Practic formarea continentelor backwards se termina in permian. Intrebarea este ce se intampla inainte cu singurul continent (Pangeea)? 3500 mil ani in care Pamantul a stat pe loc si dintr-o data placile tectonice o iau la goana?

Scuze pentru comentariul destul de lung dar sper interesant!

Aparitia vietii si evolutia speciilor sunt doua topice suficient de diferite, iar daca omul se trage din maimuta sau nu, este un alt topic diferit. Nu ca nu e interesanta problema aparitiei vietii, dar dupa ce a aparut sau a fost creata, sau a fost adusa - a evoluat, sau nu? Mie mi se pare ca da! sunt exemple suficente, chiar daca exemplul cu degetul mare de la calculator mi se pare usor tras de par (de ce nu degetul aratator cu are apasam pe reset, sau degetul mic de la mana dreapta cu care apasam pe backspace?!) Privind multitudinea de muste, fluturi, pesti, bovine etc. pare de necrezut ca toate sa fi fost create si nu sa se fi morfat una din alta. Cu toate astea apare si intrebarea: evolutia este oarba sau condusa? Iar raspunsul la aceasta intrebare are surprinzator de multe ramificatii.
Deci:
1. Evolutia nu merge niciodata inapoi si nu repeta faze nereusite! Nu este o gluma ca codul genetic cuprinde surprinzator the multe secvente inutile, asimilabile cu comentariile din programe: "Asta n-a mers, nu mai incerca!"; "Cine dracu a pus apendicele aici? TODO: sa-l elimin mai tarziu cand o sa am timp de fleacuri!"; "Fixeaza greutatea la 120. Daca face eforturi sa slabeasca, ia masuri sa se mentina asa!"
2. Nu toate animalele salbatice au logica lor in evolutie. Cum ca de ce ferindu-se de dusmani comuni, iepurele alearga repede, iar ariciul are tepi? Dar micul scarabeu care scuipa acid in stare sa gaureasca metalul a evoluat din aproape in aproape pana a devenit o adevarate etuva chimica?
3. Biblia spune ca toate animalele domestice (in ultima instanta omul) si toate plantele roditoare, sau copacii buni de mancat sau de stat la umbra lor, au fost facute in Eden. - Inginerie genetica? adica iar Zei?
4. Veriga de legatura nu e o simpla mutatie. In definitiv mutatiile definesc teoria evolutiei. Veriga de legatura este maimuta care acopera un gol mare intre maimutele maimute (fie contemporane or preaistorice) si omul modern. Trasaturi fundamental diferite - nu grupa sanguina, mai degraba putearea de a rezolva integrale sau arii laterale - privirea indreptata intrebator la cer si a compune poezii frumoase cu sau fara sens - imposibilitatea de a-si omori aproapele (macar la cei mai multi) dar capacitatea de a omori imediat si fara remuscare daca i se spune sau ordona (din nou la cei mai multi!) - placerea de a face sau consuma cu predilectie ce-i face rau: "tot ce e bun or ingrase, or e interzis, or e imoral..." Omul se naste cu limbajul in cap. Peste structura deja existenta se aseaza mai apoi cuvintele, dar gramatica este deja acolo: tote limbile pe care le pot exemplifica formeaza trecutul cu verbul a avea si viitorul cu verbul a vrea; asadar in mintea umana trecutul este o achizitie iar viitorul o dorinta! Ei - care maimuta, sau oricare fiinta de pe planeta asta seamana cat de cat cu ce-i mai sus? Arata-mi o legatura cat de cat si numeste-o veriga de legatura.
Tre' sa ple! Oi reveni...

mai suntetzi pe acilea???

gigi,
am facut in we, exact ceea ce planuisem sa fac si de fapt
am scris aici la trancaneala ce vroiam sa fac...
in plus de scoici, aseara am luat un crab mare, mare, ..cât capul meu...
gustos...+ toate scoicile posibile si imposibile, la fezl ca si arici mici de mare.. rosii si albi...astia delicatese...doar 6 pe persoana, ca costa...
nu stiu exact daca le spune arici, sunt ca mingile plini de tzepi, cam de 6 -7 cm de diametru, se mananca ce este inauntru... super, super...

stai ca nu m-am aricit la tine. Nu intelesesem, onest! Dar ce am zis mai incolo ramane valabil. Te dadeai cu elicopterul meu, eh?

Baietii gen OldGeorge fac spume la gura cand aud de Pacepa, fac convulsii precum ariciul la ultrasunete :)))! Pana la urma si Richard Sorge a jucat rol dublu/triplu si a fost unul dintre eroii WWII, chiar daca a spionat Japonia pentru URSS. Asa-i frate in serviciile secrete. Aliantele se fac si se desfac, dar important este bottom line :). Ar fi fost absolut aberant ca Sorge, de traia, sa fi fost condamnat dupa WWII inca mai mult de 10 ani, cum a fost situatia lui Pacepa. La noi ca la nimenea. S-auzim de bine brother!
Mario