comentarii

arie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Poezie - de papadie67 la: 04/10/2003 20:37:14
(la: Neobisnuite utilitare de uz curent)
Era, cu siguranta, terorizat!

Dar solutia mi s-a parut incredibil de poetica.
Si eficienta, cu la fel de multa siguranta (sic), deoarece s-au incapatanat s-o transmita din generatie in generatie, intr-o vasta arie geografica. :0)
#700 (raspuns la: #695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi JCC. Ai in punct inter - de relu la: 30/10/2003 09:04:15
(la: Romani in strainatate)
Mersi JCC. Ai in punct interesant despre romanii din Anglia, Germania, si as adauga Austria. Oare tara gazda are un efect asupra romanilor care s-au stabilit acolo? Cuvintele "comunitate" si "Germania" poate ca nu prea merg in aceeasi propozitie. Ma bucur pentru tine JCC ca ai gasit un grup de oameni cu care sa-ti imparti viata in mod prietenos si omenesc. E rar, cred. Imi aduc aminte acum vreo 3 ani, in Kitchener-Waterloo (aici in Canada) unde am fost scolit un timp, e o comunitate romana destul de activa si mare. Cred ca sint majoritatea uniti prin credinta (biserici) dar nu sint sigur. Noi stim o familie de pocaiti, si daca caut in lung si-n lat nu cred ca o sa gasesc oameni mai de treaba decit ei. Jos palaria. Oricum, eu nefiind bisericos si foarte ocupat, nu m-am chinuit sa ma intilnesc cu aceasta comunitate. Dar in acea vara am auzit ca o sa fie un picnique romanesc la o arie de conservatie linga oras (foarte frumos, mare, cu lac, curat lacrima, copaci multi, iarba si tintari). M-am dus si eu cu prietena mea (nu vorbeste romaneste), sa-l ascultam pe Hrusca si vedem care-i treaba cu romanii nostri. A fost un success deplin. Au fost mici si suc (consumul de alcool este interzis in locuri publice) oamenii erau prietenosi, respectuosi, umoristi, veseli, si nici n-au clipit cind au trebuit sa vorbeasca engleza cu prietena mea, samd. Intr-adevar, m-am simtit mindru de romanii nostri. Apoi, cind a iesit Hrusca la mijloc in iie alba si pantaloni negri, cu chitara'n mina, si-anceput sa cinte cu vocea lui puternica "Treceti batalioane romane Carpatii...", mie, macho man, cu sufletul tare ca piatra, imi curgeau lacrimile girla! Oh boy. M-a uns pe suflet.

Apoi am stat la o coada de 30m sa cumpar un CD si sa dau mina cu Hrusca si sa-i spun ca a fost excelent. Apropos, vreau sa adaug ca profesionalismul lui Hrusca este impecabil. What a guy! E cumva din Ardeal? Ca asa se pare.

Numai bine,
-R
#2718 (raspuns la: #2685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai, in acord cu Oxford Engli - de relu la: 30/10/2003 11:49:38
(la: Telectualu' si studiile superioare)
Pai, in acord cu Oxford English Dictionary, o rubrica zice: "Possessing a high degree of understanding; given to pursuits that exercise the intellect." Adica, o persoana avind un nivel inalt de intelegere; o persoana angajata in activitati care exerseaza intelectul (mintea). Deci clar, ca nu trebuie sa ai studii superioare sa fii intelectual. Dar, as spune, ca cei care sint in cursul a orice studii, sint oarecum intelectuali, pentru ca isi exerseaza si isi imbunatatesc mintea. Poate ca nu au obtinut un nivel inalt de intelegere, dar, asta e. Un alt aspect este ca poti fii intelectual intr-o arie foarte ingusta, chiar expert mondial, si complet ignorant intr-o alta.
Just my 2c,
-R
Internationalizarea problemelor Basarabiei - de SB_one la: 29/02/2004 13:05:08
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Internationalizarea problemelor Basarabiei, Bucovinei Timocului, drama
aromanilor, meglenoromanilor si istroromanilor - este o problema prioritara
(prioritate nationala, in sensul veritabil pe care incercam sa-l dam) a
demersului nostru - eu am increderea asta.

De altfel Transnistria si toate cele expuse sun tprobleme ale Europei - iar
avertizarea celor nominalizati in mesajul de mai jos, si a altora, trebuie
facuta de urgenta !

Dan Tiba wrote:
Da, intr-adevar au fost niste formulari cam neclare in unele mesaje
din aceasta saptamina, din si de dupa teleconferinta.

Nu exista nici o indoiala ca populatia din Basarabia face absolut tot
ce este omeneste posibil ca sa reziste la uriasele presiuni care se exercita
asupra ei. Eu si multi membri ai UMRL, CMR, etc. avem o mare admiratie
pentru
aceste extraordinare realizari, pentru inventivitatea, spiritul de
sacrificiu,
numeroasele initiative , dirzenia si clarviziunea de care dumneavoastra dati
dovada. Si sunt convins ca veti reusi in ceea ce intreprindeti!!!
Ar fi bine ca si mai multi romani din Romania sau chiar din diaspora sa aiba
aceste calitati si cred ca trebuie sa urmam 100% modelul si analiza care se
face la Chisinau de catre CAIC, de catre personalitatile locale reprezentind
spiritul romanesc.

La nivel strategic, este evident ca resursele materiale de care dispunem
sunt
insuficiente, sub minimul necesar. De aceea o directie prioritara trebuie sa
fie apararea unor principii clare, fundamentale ale vietii politice, ale
dreptului international. Mesajul meu de ieri exact asta propune. Sa ne
adresam
unor personalitati , unor foruri recunoscute international si sa le cerem sa
se
implice in aceste chestiuni.
Poate Emma Nicholson si Arie Oostlander vor manifesta aceeasi energie si
intelegere si capacitate de reusita si in aceasta directie.
Dan Tiba
Berlin





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10956 (raspuns la: #10947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce Este Un Vis? - de Pavel Campeanu la: 05/07/2004 21:09:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Preotul Iulian Nistea a abordat problema Visului dintr-un punct de vedere nestiintific. Nu spun ca interpretarea dansului este complect eronata, dar spun ca pe langa interpretarea Bisericii, mai exista si o interpretare stiintifica. Ambele pozitii ar putea fi puse in acord.
De exemplu, parintele Nistea ne spune ca "visele trag sufletul omului in jos, spre pamant," si ca "visele fac parte dintr-o sfera nebuloasa in care noi nu mai suntem in stare sa facem discernamantul intre BINE si RAU." Cu tot respectul pe care i-l datorez parintelui, eu sunt in total dizagrement cu interpretarea sa.
In mintea mea eu cred ca Dumnezeu, cand a creiat Omul, a creiat si Visul (posibiltiatea omului de a visa vise). Probabil ca Visul a fost pus in om nu ca sa-l confuzeze, ci ca sa-l ajute cumva.

Asa dar, ce este un vis?

Visul este nimic altceva decat o forma simbolica de comunicare a omului inteligent. Subiectul este foarte complex, dar daca aveti putina rabdare si vreti sincer sa stiti pozitia stiintelor, dati-mi voie sa va explic mai "pe romaneste":

Creierul este intr-o activitate constanta, fara pauza, manifestate electric prin asa numitele unde cerebrale, care se pot examina direct pe hartie. Diferitele stari de constiinta, cum sunt starea de veghe, somnul, starea de alerta, somnolenta, agitatia, plictiseala, visarea cu ochii deschisi, concetratia mentala, toate astea cauzeaza diferite unde cerebrale. Activitatea noastra constienta foloseste numai circa 10% din activitatea cerebrala. Alte activitati (respiratia, bataile inimii, simtul vederii si al auzului, echilibrul mersului etc.) reprezinta si ele un mic procentaj. Exista in creier o arie speciala care controleaza IMAGINATIA. Stiinta abia acum descopera cum functioneaza. IMAGINATIA este ceva mai mult decat atunci cand visam ca suntem la volanul unei masini noi sau cand "vedem" pe cineva in pielea goala care ne atrage sexual! Este la fel ca atunci cand privim norii si vedem diferite forme ciudate. Este tendinta noastra naturala de a desparti "ordinea de haos." Mintea noastra nu prea agreaza haosul, de fapt i se opune si alteori incearca sa faca ordine din haos. Asta este foarte important in procesul de visare. Procesul acesta ia si el un procentaj destul de mic din activitatea cerebrala. Dar mai exista si MEMORIA. Memoria este vasta! Memoria ocupa un mare procentaj din activitatea creierului! Mai mult decat va imaginati dumneavoastra.

Si apoi, avem VISUL. Eu personal cred ca -- intr-un grad mai mare sau mai mic -- toti visam, zi si noapte. Visam chiar cand suntem la serviciu, sau cand conducem masina pe freeway, sau cand ne bem cafeaua, sau cand facem dragoste. Procesul are loc in subconstient, nu in realitate. Poate ca din punct de vedere technic nici nu putem sa spunem ca visam, dar activitatea este foarte apropiata de vis.
Cand dormim, dupa un numar oarecare de cicluri de activitate cerebrala, incepem sa "vedem" aceste vise cu mintea noastra constienta si sa "inregistram" cu ajutorul memoriei (asa se intampla ca ne aducem aminte de ele uneori).

Bine, bine, nene Pavele, dar...ce sunt visele? ma veti intreba.

Pai, din cele ce v-am explicat mai sus (in special chestia cu despartirea ordinei de haos), incercati sa va imaginati urmatoarele:
Creierul vostru, constiinta voastra si spiritul vostru, in timp ce se odihnesc, "revizuiesc" si "analizeaza" (in felul lor special) datele inregistrate in memorie. Undeva in culisele memoriei, se gasesc toate tendintele naturale ale vietii voastre, ale credintei voastre, fie ca le-ai violat sau nu, toate informatiile pe care le-ai castigat prin intuitie psichica (NOI TOTI avem asta in noi) si bineinteles, toate formele de comunicare cu Dumnezeul nostru.
TOATE ACESTEA, la fel ca si "citirea subconstienta printre randuri" a ceiace stim dela alti oameni ca si noi, sunt procesate, prelucrate de catre noi. Toate datele vin ca un HAOS, iar mintea noastra (la fel ca atunci cand privim norii si vedem forme) pune totul la un loc si restabileste o oarecare ORDINE sub forma unor scenarii vizuale, ca intr-un spectacol de sunet si lumina. emotie si activitate imaginara.
Rezultatul este...Ati ghicit, este VISUL!

Dar vai, ce bine ar fi fost daca ar fi fost atat de simplu!

Visele noastre sunt influentate de factori din viata noastra si din spiritul nostru, si toate aceste influente creiaza "categorii" infinite ca variatate. Uneori avem tendinta sa "categorisim" visele noastre ca "profetii" sau ca "vise obisnuite" sau "fizice" sau "cosmare" (ca sa amintim numai cateva). Si incepem sa le studiem pe fiecare in parte cu speranta ca vom gasi ceva in ele care sa ne fie de folos.
Iata cum vad eu problema: Mintea si spiritul nostru, impreuna cu creierul fizic, constituie de fapt cel mai mare computer care a fost creiat vreodata. Ca sa-i intelegi "bucataria" trebuie mai intai sa inveti despre tine insuti, despre Dumnezeu, despre viitorul nostru, si despre ceilalti oameni. Avem multe de castigat din vise, de exemplu o sanatate mai buna (fizica si mentala), o calitate de viata superioara, sau chiar cum sa castigam mai multi bani (de exemplu cand visezi o inventie sau o ideie mare).
Acum, pentruca aveti o ideie de baza despre vise si visare, stiti acum ce este un vis din punct de vedere teoretic, puteti acum sa intelegeti mai bine si sa decideti cum sa folositi visele voastra spre folosul vostru propriu.
#17342 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
ozzy - de enigmescu la: 08/08/2004 12:29:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
nu stiu ce-ai sa crezi dupa ce vei citi acestea dar trebuie sa ti le fac cunoscute: Sf. Nicolae, un mare invatator si binefacator al bisericii crestine, desi era f. bland din fire, cand a venit in fata lui Arie, vestit pt. tendinta lui sectara (dealtfel curentul caruia i-a dat nastere si-a luat numele tot de la el- arianismul), asadar Sf. Nicolae vazand ca nu vrea sa se lepede de erezie si ca atrage pe altii dupa el sfasiind biserica, i-a tras o palma de a rasunat intreaga incapere sinodala in care se adunasera episcopii intregii lumi. si asta nu din rautate sau din invidie (sau mai stiu eu ce), ci din parerea de rau pt. crestinii care se lasau ademeniti de invataturile ariene si nu mai ascultau de biserica. iar Nicolae e unul dintre cei mai mari sfinti praznuiti de ortodoxie. daca el a facut asta intru apararea credintei, iar Petru a taiat urechea slujitorului in apararea lui Hristos, atunci eu de ce sa nu ma revolt si sa nu iau atitudine? nu ma aseman pe mine cu ei si nici nu vreau sa creada cineva ca am tendinte inchizitorii, dar adevarul de credinta se pastreaza si prin lupta.
daca vrei exemple de oameni sfinti care au trait dupa modelul lui Hristos, atunci trebuie sa iei un calendar crestin si sa citesti numele celor inscrisi acolo. ei sunt doar un infim procent din totalul celor care si-au dat viata martiric sau si-au inchinat-o prin infranare caii crestine. multi dintre acestia ne amintesc pana in ziua de azi de viata lor desavarsita prin trupurile lor care au fost daruite de la Dumnezeu cu: neputrezire, savarsire de minuni, curgere de mir s.a. spre deosebire de alte credinte care se inchina la zei de tot felul si-si aroga legaturi cu divinitatea, crestinismul autentic practica pana in ziua de azi cultul sfintilor, exact asa cum l-au practicat primii crestini. dar aceasta credinta se bizuie in primul rand pe un fapt fara precedent in istoria omenirii: HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! acesta este temeiul credintei crestine si tot acesta e temeiul pt. care nu ne inchinam lui Budha, Zoroastru, Mahomed... Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu intrupat iar trupul Sau, ca o pilda despre ce va fi la sfarsitul veacurilor cu trupurile oamenilor, s-a aratat inviat la f. multi dintre ucenicii Sai. asta spre deosebire de ceilalti fauritori de sisteme filosofice sau de asa-zise credinte care zac cu trupurile in aceleasi morminte in care au fost pusi.
un Sf. Parinte zicea ca "nu ma tem de moarte, ci de vesnicia ei". tot asa si eu, ma tem mai mult de moartea sufletului decat de moartea trupului- ca in fond la asta se refera. moartea sufletului inseamna trecerea intr-o stare de vesnica neodihna, unde "viermele cel neadormit" (constiinta proprie) nu inceteaza sa te mustre pt. faptele rele savarsite in viata si unde te chinuie gandul trairii departe de comuniunea cu Dumnezeu si Sfintii Sai. si fiindca atunci (in rai, dupa judecata universala) vom fi "ca ingerii in ceruri", deci fara placeri trecatoare si "nevoi pamantesti" (cum ar fi de pilda sexul), faptul ca multi din cei dragi ai nostri vor fi in iad nu va avea de ce sa ne mustre, fiindca la fel ca si noi au avut putinta de a savarsi preceptele Scripturii si libertatea de alegere intre bine si rau. iar "rai" inseamna starea de deplina pace si bucurie alaturi de ceata sfintilor, bucurie manifestata in mod obiectiv prin savarsirea Liturghiei Ceresti.
sa citim pilda bogatului si a saracului Lazar... cata profunzime, cata dreptate si acuratete in exprimarea celor ce vor fi!... un lucru e cert: odata trecut dincolo nu mai poti face nimic, atat pt. salvarea sufletului tau cat si pt. a celor ramasi in viata. aici e pilda. trebuie sa te ostenesti sa faci totul ca sa-ti castigi o inviere buna la venirea lui Hristos. altfel trupul tau va invia doar pt. a merge la chinuri. cam cum zice romanul: dupa fapta, si rasplata! si apropo de trup, spune cineva dintre Sfinti ca "trupul e o buna sluga dar un rau stapan"... asta este in totala concordanta cu ce scrie in Biblie: trupul slujeste acum pt. desavarsirea sufletului, nimic mai mult. iar daca va reusi aceasta, atunci amandoua, si trupul si sufletul, se vor indumnezei (atentie ca nu am spus "vor fi dumnezei" sau "ca Dumnezeu"- asta a fost greseala primordiala!). fara trup, dealtfel, sufletul nici nu s-ar putea manifesta intr-o lume fizica cum e pamantul. de aceea zice ca "va fi un cer nou si un pamant nou", ca toate vor corespunde noilor cerinte ale trupurilor spirituaizate. prin trup spiritualizat intelegem "patruns de spirit", asa cum a fost trupul lui Hristos care putea trece prin usile incuiate.
si ca un ultim aspect, cine pacatuieste in trup acela pacatuieste si in sufletul sau, dupa cum cine pacatuieste in sufletul sau nu poate pacatui in afara trupului. pt. ca in asa fel sunt alcatuite toate acestea ca nimeni sa nu aiba motiv de impotrivire la judecata zicand ca ori numai sufletul, ori numai trupul e pacatos.
multam pt. rabdare.
ca o paranteza, mesajul este adresat si celorlalti.
just me
#19368 (raspuns la: #19146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bah neam de traista, - de enigmescu la: 09/08/2004 19:59:35
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
tu esti ala care te-ai legat de viata mea inutil si fara sa gandesti in prealabil. tu esti ala care te-ai trezit, ori dupa o noapte in care te-ai drogat, ori dupa o sedinta de spiritism, si-ai inceput sa depeni din intelepciunea-ti populara. s-a gasit harbul de oala sa vorbeasca. ce te asteptai, sa las sa terfelesti ortodoxia fiindca asa-i sta bine unui crestin, sa taca si sa inghita toate mizeriile unora ca tine? chiar nu vezi cat de caraghios esti? tu-mi spui mie sa ma uit in oglinda si ma ademenesti sa ma destainuiesc aici la fel ca tine? da' ce esti tu, duhovnic? numai asta mai trebuie acuma, sa inceapa toti sa-si etaleze cu exaltare experientele sexuale asa cum faci tu, sau sa se laude cu ele de parca ar fi unicii barbati de pe pamant. ai dat din trompeta trecand de la o arie la alta si nu te-ai gandit ca poate cineva nu-ti va suferi mascarada, probabil ca te-ai obisnuit sa tot fii laudat pt. stilul tau si pt. ceea ce afirmi in unele mesaje. dar cine te lauda pe tine este la fel ca tine si va meritati unii pe altii.
da-i inainte cu Angelul tau, n-ai decat, dar cred ca si acela a incercat sa faca aprox. acelasi lucru ca si mine si cand n-a mai suportat haita ce s-a napustit peste el, a renuntat sa-si mai strice timpul si mintea cu voi. poate ca asta si este scopul vostru ascuns, de a-i determina pe altii sa renunte la acest site. e specific romanilor, dealtfel, sa-i excluda prin cele mai perfide metode pe fratii lor.
n-am stiut ca aici se cere sa scrii doar daca esti vreun sfant coborat pe pamant, asa cum sunteti voi. n-am afirmat nicaieri ca "ma cred" crestin, am zis ca SUNT. cu numele, dar sunt. fiindca am fost botezat si am trait asa cum am trait pana acum in credinta ortodoxa, nu altundeva. spre deosebire de voi care nu cunoasteti ortodoxia dar va dati cu parerea despre ea si o denigrati de ori de cate ori va vine la indemana. tu, care vorbesti de "marele spirit" si de altele ca acestea facand comentarii din care reiese clar inclinatia ta spre sincretism, tu te-ai gandit ca ar fi oportun sa vorbesti despre ortodoxie si despre urmatorii ei. intr-adevar, strugurii astia trebuie sa fie tari si acri pt. cerul gurii tale moi si dulci.
singura etnie pe care n-o sufar este cea a oamenilor increzuti si imbecili. este o specie care se inmulteste f. mult la noi si se simte bine oriunde in lume. este protejata prin lege si-si sufla mucii in toate farfuriile oamenilor sanatosi. unii dintre ei sunt tigani, altii romani, altii indieni sau de alte natii. iar cand ajung undeva sus, intai omoara pe ta-su si pe ma-sa, apoi ling fericiti sare pana la adanci batraneti crezand ca lumea i-a uitat de unde au plecat. dar ce sa-i faci, daca nici cocosi nu mai sunt sa ne trezeasca dimineata, apelam la serviciile toparlanilor care nu pot sa mai doarma acum de grija noastra.
faza cu datul afara din cafenea nu-mi apartine, ai inventat-o ca si pe celelalte. tu esti sigur ca nu esti somnambul, sau ca n-ai probleme epileptice?
dumnezeul ala despre care imi tot vorbesti nu-l cunosc, nu e din ortodoxie. este mai mult ca sigur inventia unora ca tine care au desacralizat tot intr-o societate care urmeaza numai interese meschine si care nu mai stie ce sa faca sa mai insele si pe altii. este inutil sa mai pomenesc aici despre cate rele a adus si continua sa aduca asa-zisa democratie moderna impusa de sua & co. hegemonia ei s-a varsat cu varf si indesat in creierele pe care mai intai le-a spalat bine, astfel ca acum dezvoltarea ei pe latura economica a dus si la cresterea alarmanta a numarului de secte- din cunostintele mele peste 5 mii la ora actuala, din care unele se inchina chiar si la organele genitale...! poate-mi zici tu cum se cheama secta asta...!
acele filme regizate nu sunt altceva decat scornelile unor minti bolnave ce cauta, cum ziceam adineaori, sa stranga bani de la fraieri, nimic mai mult. iar tu, care nu demult te-ai laudat ca ai habar despre ce si cum se executa reclamele, tu contribui la randul tau la exact acel spectacol regizat. nu numai ca-ti dai acordul dar te si implici. asta-i partea buna, domnule sfatos, tara care te-a adoptat ti-a trasat alte principii de viata si alte precepte religioase, numai sa nu cumva sa ramai ce erai cand ai ajuns acolo. n-ai decat sa visezi la indienii tai, la securi, la tatuaje si pictari pe corp, la pene colorate si la piei rosii, nu-mi pasa si nu ma intereseaza. dar in ce priveste problemele religioase n-ai nici in clin nici in maneca, stii numai ceva despre indienii tai canibali. imi si vine sa rad: tigan (prin formare) roman naturalizat indian american... ce corcitura de soi...!
nu tin minte sa ma fi bagat intre Alice si tine. dar trebuie sa-ti spun ca tu nu ai gandit DESPRE ea, ci CU ea, ceea ce-i o cu totul alta mancare de fasole stricata. e puturoasa rau de tot.
in ce priveste finalul te anunt ca de obicei mi-o tin singur apasata in jos; insa daca as fi fara maini si tot nu te-as lasa sa mi-o tii tu. ce sa fac, meteahna veche, mi-e frica de draci si ma pis pe ei cand ii vad cum sar din televizor direct la ea.
hai, sanatate si virtute, / pe cine nu...musti te...musca!
nadejdea&credinta&dragostea
just me
#19449 (raspuns la: #19441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fals! Ca una care ma ocup cu - de Hypatia la: 09/10/2004 19:25:28
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Fals!
Ca una care ma ocup cu chestiunea in discutie, iti explic cum stau lucrurile:religia este obiect de studiu in trunchiul comun al disciplinelor. Dar daca un elev, din motive de constiinta- este ateu- , nu doreste sa studieze religia, studiaza un obiectoptional din aceeasi arie curriculara, gen istoria religiilor, cultura si civilizatie etc.
Religie devine obligatorie pentru elevii declarati ca apartinand unei confesiuni recunoscute in Romania si care le poate asigura predarea religiei. Acestia vor studia religia dupa confesiunea pe care o declara.
Care e problema?
Hypatia
Stilul vechi - de Dragos Neacsu la: 24/11/2004 20:19:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
In primul rand, nu am idee la ce hotarare a Sinodului I ecumenic, va referiti.

In al doilea rand, cand spuneti ca " nici Crezul nu este o dogma" va inselati: Crezul este in fapt dogma Sfintei Treimi. De aceea a si fost scris, pentru a contracara ereziile lui Arie si Nestorie. Asadar crezul este o dogma; prescurtata- e drept, dar ramane o dogma.

In al treilea rand, de ce nu recunoastem ca, daca ar fi sa mergem dupa canoane, poate numai 10% din crestinii de azi ar putea sa se impartaseasca. Asadar canoanele aplicate fara discernamant sunt moarte, devin pur si simplu legi si dupa cate imi amintesc eu, Hristos a condamnat legalismul fariseic. Iar cand vine vorba de stilisti, ei tocmai asta au facut: au ales un punct pe baza caruia sa faca razmerita si o tot tin asa de aproape un veac. O sa incerc sa pun in lumina cateva puncte care ar putea aduce lamuriri:
1) Sf. Sinod a ales trecerea la noul calendar si mi s-ar fi parut corect ca ascultarea sa fie mai mare decat urmarea unui instrument de masurare a timpului. E clar ca nu pentru toti ascultarea inseamna acelasi lucru. Repet aici avem de-a face cu o unealta de masura si nu cu o dogma (nici macar teologumena). Asadar, aveam de-a face cu un caz tipic de zel religios, care din nestiinta sau rea vointa, a dus la schisma. Reiterez, schisma cu pricina nu a fost fundamentata pe un adevar de credinta ci pe un pur argument stiintific.
2) Nu sunt sigur ca stilistii au intrunit numarul necesar de episcopi care sa le asigure continuitatea apostolica. Chiar de le-ar fi asigurat aceasta continuitate, s-au pus pe sine in afara Bisericii prin neascultare fata de Patriarhul Ecumenic.
3) Daca sunteti la curent cu viata parintelui Ioanichie Moroi, veti vedea ca in urma unui post de 40 de zile a primit semn de la Dumnezeu prin care era indemnat sa se supuna mai-marilor sai.
4) Mi se pare extrem de graitor faptul ca preotii romani se pot impartasi cu preoti rusi, sarbi sau calugari de la muntele Athos, cei din urma fiind "pe vechi". Nu stiu cu cine se pot impartasi stilistii din Romania.
5) Desi nu esential in discutie, de ce ascund stilistii adevarata lor identitate? De cate ori isi fac o manastire "uita" sa scrie ca sunt pe stil vechi si in felul asta amagesc lumea. Mi s-ar parea corect sa avertizeze pe cei interesati ca manastirea cu pricina este in afara ascultarii de Biserica.
#29739 (raspuns la: #29058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Servus, Referitor la intreba - de Liana Tirdea la: 05/01/2005 13:11:13
(la: Munca la negru)
Servus,
Referitor la intrebarea ta, parearea mea este ca trebuie sa te 'inarmezi' cu multe informatii inainte de a pleca urmarind un astfel de tel.
Este mai intelept sa astepti ceva timp si sa investesti banii necesari pentru siguranta pe care ti-o ofera un contract.
Munca la negru in strainatate este in cele mai multe cazuri extrem de riscanta. Poate avea repercursiuni pe termen indelungat, ma gandesc la anumite restrictii ce ti se pot impune in cazul in care esti 'prins'.

Cunosc insa multe cazuri in care altii ca tine care au riscat au si reusit. Poate de povestile acestora ai fost si tu incantat. Este vorba de doua categorii, fie care au plecat fara sa stie incotro se indreapta si au 'dat lovitura' dupa mai multi ani de 'chinuri', fie de cei care au plecat la diferite cunostinte.
Este insa foarte riscant in ambele cazuri. In Germania am auzit si cazuri de expulzari cu interdictii pe mai multi ani, chiar situatii cand cei in cauza au fost descoperiti ajutandu-si rudele. Teoretic, persoanele care calatoresc spre vest ca turisti, nu au voie sa intreprinda pe teritoriul respectivei tari nici un fel de activitate lucrativa. Chiar si in cazul unei bunici venita sa-si ingrijeasca nepotelul pot aparea probleme.

Contractul, chiar daca tu crezi ca este mult prea costisitor, este in acelasi timp 'armura' ta. Asta pentru ca esti protejat nu numai medical, prin asigurarile necesare, dar ai multe alte drepturi. Cel mai important este insa ca esti in siguranta, nu ti-e teama de nimeni si de nimic, mai ales de autoritati si de cazuri nedorite de imbolnaviri sau accidente.

Important este sa vezi nu numai rezultatele pe care tu le visezi acum, sa te gandesti cat de instabil este totul nu numai in Romania, dar peste tot in lume. Contractul iti va da mai tarziu si posibilitatea de a-ti asuma o experienta dovedita pentru oportunitati ce se vor ivi in viitor. Iti creste 'calitatea' ca individ ce sustii ca ai o anumita pregatire sau experienta intr-o anumita arie.

Multa bafta!
intruder - de Belle la: 11/05/2005 16:48:12
(la: Va place Opera?)
probabil... dar daca o anume arie imi place, cand o aud in alta parte mi-e ciuda ca nici macar nu stiu din ce opera e si de cine e compusa (mai ales cand dl. belle stie si nu vrea sa-mi spuna ;))
#48052 (raspuns la: #48051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Na,na la fundic! - de PROUDFRECKLED la: 12/05/2005 16:40:26
(la: Va place Opera?)
Asa-mi trebuie!Cit despre cantitate sa vezi cite alte DVD-uri avem......Sigur am o dependenta,tre sa ma caut!
"Opera este cu adevarat o arta. Una pe care eu ca profan nu stiu cu ce simt sa o percep. Dar in afara de ea, oamenii incep sa numeasca arta o sumedie de alte lucruri, care n-au legatura cu asta."Georges dixit!
Sumedenia de alte lucruri ar trebui discutate intr-o alta conferinta si vei constata ca nu esti chemat sa judeci limitele de exprimare si perceptie artistica.
Pentru Belle,
Am tot incercat sa fac un top al operelor favorite,dar n-am reusit.De cite ori ma opream la una ,auzeam in ureche o alta arie,o alta uvertura si am renuntat.E ca si cind m-ai pune sa fac topul dupa subiectul cel mai trist.....imposibillll.Da-n schimb ,fac eforturi sa ascult pina la capat Tannhaeuser de R.Wagner.Este vina mea ,bineinteles,si stiu ca-mi aprind paie-n cap ,ca ofensez cel putin zece cititori care o adora.Voi insista pentru ca sunt incapatinata de felul meu.Despre ce n-am ascultat si mi-asi dori,nu este cazul Belle!Avem acces la tot, in secolul in care traim,sa vrem sa ne informam doar,si avem la indemina totul.Si pentru ca-s noua aici ma folosesc de ocazie sa-ti spun ca si eu iubesc pisicile.Am in casa trei culese de pe drumuri,si pe terasa mai hranesc vreo patru motanei parasiti.Asta este........
mandra pistruiata, - de gigi2005 la: 21/06/2005 23:25:48
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Aceleasi intrebari mi-am pus si eu, retoric evident, pentru ca sunt intrebari la care stiinta moderna nu a gasit un raspuns convingator. Speculatii mai mult sau mai putin argumentate stiintific sunt destule, si multi ca sa le creada.
Ma bucur ca avem aceleasi pareri pe care tu le-ai argumentat mult mai profund decat mine.

Multumesc pentru urari. Maine avem matematici si a stat tati toata ziua azi cu recapitulatii de arie laterala la geometrie in spatiu. Al meu nu e premiant, e un puturos destept, ca mai acum cateva saptamani m-am plans pe o conferinta (evident nu la topic, ca si acum) ca sta toata ziua pe calculator la jocuri si nu invata. Acum este si indragostit nevoie mare! Copii! Noroc de micul nostru "compromis" cu liceul, ca d-aia stam asa linistiti!
#55936 (raspuns la: #55915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de Simeon Dascalul la: 12/07/2005 17:32:18
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
Nu susţin abandonarea medicamentelor în faţa descântecelor, ci convieţuirea lor. N-or fi ele eficiente în plan concret, dar cei ce apelează la ele le cred eficiente, se simt mai bine şi asta-i de ajuns. Am de-a face cu ambele categorii de oameni şi pot să-ţi spun că scepticii sunt mult mai mohorâţi decât naivii.
Plus că descântecele au o arie mai mare de utilizare.

Oare-i suficient să vezi, să faci oareşice eforturi şi gata o să obţii ce vrei? Nu te supăra, dar pentru clasa socială în discuţie singura variantă de propăşire e culesul de căpşuni în Spania. Variantă care cred că eşti de acord că nu aduce raiul pe pământ. şi-i accesibilă numai câtorva.

Imaginea sămănătoristă cu ţăranii curaţi prin mijloace casnice în ciuda condiţiilor vitrege ar putea fi încurajatoare. Dar mă îndoiesc că până şi nişte făpturi spălate ca noi şi-ar păstra gradul actual de igienă dacă ar fi transplantate în condiţii gen lipsă maşină de spălat şi apă încălzită tradiţional la foc de lemne.
#59099 (raspuns la: #58966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia cu ...obiectul - de cico la: 27/07/2005 03:03:48
(la: Povestiri fara sens - Wilson)
E altceva care m-a frapat in prietenia cu Wilson : ca pe obiectul acela neinsufletit (care in mare parte l-a tinut in viata) s-a putut supara, l-a aruncat in prapastie, l-a certat... Dar Wilson i-a fost si i-a ramas dintotdeauna "fidel". Pe cind pina si sotia sa iubitoare l-a "tradat" cumva, chiar daca sub presiunea celorlalti si nemaiputind sa-l astepte.

Din pacate, si-n viata de zi cu zi, din cauza lipsei de fiabilitate a oamenilor-prieteni, multi isi intorc fatza spre cite un obiect neinsufletit, pe care (bizar, nu?) pot sa se ...bazeze. Atasamentul fata de un automobil, de calculator, de cite-o carte sau arie muzicala, de televizor chiar, nu tine intotdeauna de dependenta sau posesivitate. Obiectele iti devin prietene si (spre deosebire de unii semeni) nu te vor dezamagi niciodata.
nu ca as considera pollul de-a dreptu' tampit - de maan la: 24/08/2005 17:25:53
(la: Esti fericit?)
am fost multumita, vesela, satisfacuta, calm-linistita si-un card de alte adjective din aceeasi arie semnatica, dar nu le-a,m avut niciodata simultan.
fericirea inseamna COMPLET.
dupa legile conform carora traiesc eu, asa ceva nu va fi niciodata posibil.

daca exista, fericirea e intotdeauna la timpu' trecut.
RSI, realul nu inseamna...presupuneri - de spirit_intelept la: 09/10/2005 07:37:51
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Desi dupa ce am vazut ca timp de 2 zile nu mai raspunde nimeni am crezut ca este mai liniste pe forum, se pare ca nu e chiar asa...asta e, continuam. Deci:

1. "De gustibus" - intr-adevar "non disputandum", mai ales cand aceste gusturi inclina in special spre tot felul de mizerii

2. Relativ la Joly, se pare ca nici unul dintre noi nu l-a citit concret. M-am uitat la sugestia ta si in wikipedia si stupoare, desi "The Dialogue in Hell Between Machiavelli and Montesquieu" apare ca fiind link, nu exista nici un articol corespunzator acestei carti. De fapt, pe tot internetul nu am gasit nici o sursa de unde as putea citi cartea online, ci numai de cumparat de la Amazon. Oricum, acele argumente pe care ti le-am scris (in 19/09/2005) despre ea raman absolut valabile, fiind luate din mai multe review-uri facute de oameni care au citit cartea, asa ca pana nu aduci niste citate concrete de unde sa reiese plagiatul, da-mi voie sa nu te cred. De fapt din toate cautarile mele de pana acum imi dau seama din ce in ce mai mult ca toata povestea asta cu Joly nu este decat o mare dezinformare care pur si simplu a fost preluata de la cei care au lansat-o (evrei) si data mai departe. Desi toti sunt "foarte documentati" despre Joly, de fapt cam toti folosesc aproape identic aceleasi cuvinte. Cat despre jurati si ziaristi care stabilesc adevarul, ca sa ma exprim eufemistic, uneori aceasta este o mare gluma...chiar daca respectivii au fost elvetieni sau englezi. Probabil fiecare stie multe cazuri din "lumea civilizata", in care justitia sau presa nu au fost decat niste instrumente in mana grupurilor de interese.
Oricum sper cat mai multe persoane sa aiba curiozitatea sa lectureze Protocoalele Inteleptilor Sionului pentru a se putea convinge daca acestea sunt sau nu aplicabile contemporaneitatii.

3. Despre "stat national unitar", intr-adevar, cred ca "national" e prea mult spus. Oricum, faptul ca in aceasta zona a Romaniei a existat de mai multe mii de ani o cultura unitara in limba, obiceuri si religie si dezvoltare tehnologica nu cred ca mai e cazul sa vorbim. Am citit niste lucrari de la un simpozion de dacologie, si cele prezentate acolo sunt de-a dreptul uimitoare, in special relativ la unitatea lingvistica a acelor locuitori.

4. Ca sa te citez pe tine: "se stie cine ataca civili, copii, femei fara nici o discriminare". Uite un scurt citat din "The Guardian" (6 Sept 2005):

Saptesprezece investigatii separate au fost demarate in urma declaratiilor a zeci de soldati, adunate de Breaking The Silence, un grup de presiune format din fosti soldati israelieni care doresc demascarea abuzurilor armatei in inabusirea Intifadei palestiniene. Investigatiile acopera o arie larga de acuzatii, printre care folosirea neadecvata a armelor sau a fortei.
...........
In alte situatii, soldatii au primit ordin de a trage in oricine aparea pe balcon sau acoperis in anumite zone sau in oricine aparea pe strada la o anumita ora. Printre victimele soldatilor care actionau conform ordinelor au fost si copii mici. Multe dintre ordine au fost primite in perioade de calm, cand nu exista un risc iminent asupra soldatilor.
...........
Marturiile au aratat cum au fost ucisi aproximativ 1700 de civili palestinieni in timpul celei de-a doua Intifada


Desi nu mi-ai raspuns aproape deloc la intrebarile mele de pana acum, totusi crezi ca viata unui israelian valoreaza cat viata a 7-8 palestinieni? Peste tot in lume ordinul de a trage asupra populatiei civile neinarmate constituie crima de razboi. Iar daca acest lucru ar fi infaptuit de civili si nu de stat, ar constitui acte clare de terorism. De fapt aici statul israelian devine un stat in care terorismul e ridicat la rangul de politica de stat. Cat despre retragerea din Fasia Gaza, sunt foarte multe de discutat aici si in nici un caz ea nu a fost infaptuita din "bunavointa" israelienilor. Chiar Ariel Sharon recunostea ca costurile umane, materiale si politice necesare mentinerii acestor colonii sunt mult prea mari. Crezi ca daca palestinienii ar fi stat linistiti, iar lumea internationala nu ar fi presat Israelul din toate partile, acesta s-ar fi retras? Eu nu cred, fiindca nu au facut-o zeci de ani de zile, ci doar cand au fost pusi cu spatele la zid.

5. In legatura cu Iisus, sincer sa fiu nu stiu ce-ar spune el despre MISA. Sunt totusi linistit, fiindca faptele concrete sunt in favoarea noastra. Cateva exemple:
- cei mai multi dintre cursantii yoga atei ajung sa creada in Dumnezeu dupa 1-2 ani de yoga. Procentul este cam de 95-98%.
- cei care nu sunt botezati, doresc sa primeasca botezul crestin in traditia Bisericii, si primesc acest botez de la un preot, cu o mare aspiratie spirituala.
- cei mai multi dintre yoghini imbratiseaza in mod natural diverse principii spirituale inalte, care pentru ei ajung un scop foarte important in viata.
- persoane care nu aveau nici o cultura spirituala, incep sa citeasca scrieri sacre (evident si Biblia), sa mearga mai des la biserica si in general sa se simta la ei un gen de "foame spirituala"
- apar la multi yoghini comportamente morale deosebite, cum ar fi iubirea si altruismul. De ex la Costinesti, cand au fost inundatiile, yoghinii au fost printre primii care s-au pus la dispozitia autoritatilor cu oameni si masini pentru ajutorarea sinistratilor. Evident presa sau televiziunea nu au relatat nimic despre asta. Mai sunt si alte actiuni de acest gen pe care noi le-am intreprins, dar despre care nu s-a vorbit niciodata.
Iar despre asa-zisa "promiscuitate"...eu fac yoga de multi ani, am fost in mai multe ashrame si in aproape toate taberele organizate si nu am descoperit-o. Daca imi poti prezenta tu niste dovezi in acest sens, as fi fericit sa discutam pe marginea lor.

6. Despre trecerea frontierei de catre Grieg, tin totusi sa-ti spun ca in fiecare an sunt zeci daca nu chiar sute de persoane care trec frontiera ilegal. Stii si tu ca exista calauze, etc. Nu trebuie sa ai legaturi cu "mafia securista" ca sa reusesti lucrul asta. De fapt daca ai fi fost atent la stiri, in perioada asta capitolul cel mai ramas in urma legat de aderarea Romaniei la UE il reprezinta tocmai securizarea frontierelor. Cu acest prilej sper ca i-am raspuns si lui ampop.

Spirit Intelept
#77607 (raspuns la: #74518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac-ule - de anisia la: 10/10/2005 17:19:15
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
nici sa nu fortezi nota, ca a mai fost cineva pe aici care a fortat nota si nu a ajuns la nici un rezultat. am un grad incomensurabil de independenta si fac ce vreau, ceea ce implica si ca ma intalnesc cu cine vreau. simplu, ca buna ziua.
schimbul de replici pe metru patrat ti-a explicat foarte clar acest lucru inca de atunci. ceea ce a facut inutila nedumerirea ta ultima. dar ma rog, nu dureaza mai mult de cateva minute sa explic din nou, nu?
dialogul poate continua pe diferite subiecte, cata vreme ele au ceva inteligent in ele , dar nu va depasi aceasta arie de desfasurare. sper ca acuma sunt suficient de clara, ca sa nu mai fiu nevoita sa ma repet. ca tare imi pare inutila repetitia.
salutari,
anisia care se afla in concediu...

___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#77810 (raspuns la: #77791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai baieti, - de anisia la: 12/10/2005 12:22:58
(la: miss cafenea 2005)
uite ca am si eu putin timp liber si un computer in fata ochilor. o sa incerc sa raspund si eu la concursul asta, numai ca eu rabdare nu posed ca sa alerg pe toate paginile conferintei de fata in cautarea tuturor intrebarilor. am sa ma rezum la cele puse de OM pentru ca sunt singurele la indemana. deci, sa incep:

OM1 = cum va interpretati fotografiile puse de voi? fotografia mea este un cadou, asa ca no comment.
OM2 = cum raspundeti unor complimente facute de un cafegiu? depinde de cafegiu, depinde de compliment. stii cum se zice... tonul face muzica! incerc sa raspund cu respect. cat imi reuseste, nu sunt eu cea sa apreciez...
OM3 = cum ati defini MISCAREA FEMINISTA ? un pas inainte...
OM4 = intrati in general numai pe subiectele cele mai intens discutate sau va cautati numai subiectele care va pasioneaza? din pacate cele mai intens discutate sunt cele cu tenta sexuala, ceea ce pentru mine nu este o arie de interes. asa ca, accesez mai degraba subiecte care sa imi trezeasca interesul. si acestea sunt cele care ma indeamna sa pun intrebari...
OM5 = ce i-ati spune unui TROLL? unui troll pe cafenea? ca isi pierde timpul aiurea, caci pana la urma tot va fi anihilat, inlaturat, scos pe tusa!
OM6 = care a fost cel mai dur si cel mai dragut comentariu pe care l-ati facut in cafenea ? wow... cum as putea sa apreciez eu asta? te las pe tine sa imi raspunzi...
OM7 = sunteti deschise la initiative/sensuri noi? Daca DA, ce va inspira cuvantul CIOMUIRE (de altfel detectat si in google) ? no comment!
OM8 = care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti cuvantul CAFEA? caimac :))

___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...