comentarii

armata germane


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce le mai incurci tu doamne! - de Zamolxe la: 08/11/2003 01:34:45
(la: ZIDUL RUSINII)
http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=35494

Yasser Arafat has private bank accounts worth more than $800 million built up with funds designated as aid to the Palestinian Authority, according to a report.
From the appropriated money, he transfers $100,000 a month to his wife Suha, who lives in Paris with their daughter, according to the CBS News program "60 Minutes," which will air the report Sunday.
The investigation was assisted by PA Finance Minister Salam Fayad, who is trying to trace all of the money allocated to the PA that never reached its intended destination.
The CBS investigation confirms previous reports.
A recent International Monetary Fund audit revealed Arafat diverted $900 million from the PA budget into bank accounts under his control.
In 1998, the European Union discovered through an audit of its own that $20 million designated for low-income housing was used to build a luxury apartment complex for top PA officials and Arafat associates.
A former Arafat treasurer charged last year Arafat transferred more than $500 million in international aid to personal account.


http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=newsletter§ion_id=7&article_id=59809

150.000 de evrei - in armata lui Hitler?
Circa 150.000 de soldati de origine evreiasca au fost inrolati in armata germana in timpul lui Adolf Hitler, potrivit unei carti aparute saptamana trecuta in Germania. Dupa decenii de cercetari laborioase, istoricul american Bryan Mark Riggs scoate la iveala in cartea sa "Soldatii evrei ai lui Hitler" faptul ca, in ciuda "Legilor de la Nurenberg", din 1935, care excludeau barbatii de origine evreiasca de la serviciul militar, nu mai putin de 60.000 de persoane cu un parinte evreu si 90.000 de persoane cu un bunic evreu au luptat in Wehrmacht (armata germana), relateaza cotidianul german "Die Welt". De-a lungul anilor, autorul lucrarii a intervievat peste 400 de fosti soldati cu origine evreiasca si a constatat ca marea majoritate a "corciturilor", cum erau numiti cei care aveau un parinte sau un bunic evreu, se considerau germani si au ramas in armata chiar si dupa decretul lui Hitler din 1940, care stipula ca toti barbatii clasificati drept partial evrei sa fie dati afara din armata.
Ce le mai incurci tu Doamne! - de Zamolxe la: 08/11/2003 01:37:11
(la: A existat holocaust in Romania?)


http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=35494

Yasser Arafat has private bank accounts worth more than $800 million built up with funds designated as aid to the Palestinian Authority, according to a report.
From the appropriated money, he transfers $100,000 a month to his wife Suha, who lives in Paris with their daughter, according to the CBS News program "60 Minutes," which will air the report Sunday.
The investigation was assisted by PA Finance Minister Salam Fayad, who is trying to trace all of the money allocated to the PA that never reached its intended destination.
The CBS investigation confirms previous reports.
A recent International Monetary Fund audit revealed Arafat diverted $900 million from the PA budget into bank accounts under his control.
In 1998, the European Union discovered through an audit of its own that $20 million designated for low-income housing was used to build a luxury apartment complex for top PA officials and Arafat associates.
A former Arafat treasurer charged last year Arafat transferred more than $500 million in international aid to personal account.


http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=newsletter§ion_id=7&article_id=59809

150.000 de evrei - in armata lui Hitler?
Circa 150.000 de soldati de origine evreiasca au fost inrolati in armata germana in timpul lui Adolf Hitler, potrivit unei carti aparute saptamana trecuta in Germania. Dupa decenii de cercetari laborioase, istoricul american Bryan Mark Riggs scoate la iveala in cartea sa "Soldatii evrei ai lui Hitler" faptul ca, in ciuda "Legilor de la Nurenberg", din 1935, care excludeau barbatii de origine evreiasca de la serviciul militar, nu mai putin de 60.000 de persoane cu un parinte evreu si 90.000 de persoane cu un bunic evreu au luptat in Wehrmacht (armata germana), relateaza cotidianul german "Die Welt". De-a lungul anilor, autorul lucrarii a intervievat peste 400 de fosti soldati cu origine evreiasca si a constatat ca marea majoritate a "corciturilor", cum erau numiti cei care aveau un parinte sau un bunic evreu, se considerau germani si au ramas in armata chiar si dupa decretul lui Hitler din 1940, care stipula ca toti barbatii clasificati drept partial evrei sa fie dati afara din armata.
Gabi, apreciez sincer - de SB_one la: 27/02/2004 14:34:55
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)



Gabi,
apreciez sinceritatea ta. Nu si judecata! Si asta ti-o spune filozofia romano-germana.

La organizarea armatei germane, Bismark a zis urmatoarele:
-pe destepti ii facem ofitzeri
-pe desteptzii harnici ii facem ofitzeri superiori
-pe prosti, ii facem soldatzi
-iar pe prostii harnici ii impuscam ptr. ca ce strica unu nu mai repara o mie de desteptzi.

Gabi, esti la mutare!

PS
mi se pare curios ca nu ai avut inspiratzia sa raspunzi -de fapt -la nici-o intrebare. Stai insa la pinda( maimutza cu briciul) si folosesti greselile altora la modul murdar( in sperantza ca mamaliga nu sare) sau prostesc.




SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10818 (raspuns la: #10812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Criminal e cam mult spus - de (anonim) la: 12/03/2004 04:30:05
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
I se reproseaza ca ne-a facut aliati ai nemtilor, calitate in care am beneficiat de dezastrul de la Stalingrad, de bombardamentele americane si de imparteala de la Yalta.
Unii accepta sa fi mers cu armata germana, dar numai pana ne recuperam teritoriile luate de rusi, cum au facut finlandezii. Dar Antonescu se baza pe promisiunile lui Hitler care ii daduse de inteles ca de sprijinul Romaniei in razboi depinde revizuirea tratatului de la Viena. Daca razboiul avea alt final era acum bine-mersi instalat in panteonul national ca salvator si reintregitor.
Daca e categorisit criminal pentru lipsa de viziune politica atunci la fel ar putea fi considerat si Decebal. Ne-a implicat intr-un razboi cu mari pierderi umane (Eutropius: Dacia a fost “secatuita de barbati”) pe care l-am pierdut.
In ce ma priveste, cred ca orice parte am fi ales sa slujim in al doilea razboi, tot n-am fi iesit mai bine.
#11875 (raspuns la: #11802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Memoria istoriei. - de DESTIN la: 31/08/2004 03:49:39
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Acest comentariu desigur va da nastere la idei pro si contra maresalului Ion Antonescu.

Intentia mea este de a aduce in discutie faptele reale,conjunctura de moment,personajele "cheie"pozitia si actiiunile lor.

Daca ne dorim sa ne recapatam Istoria,adevarata istorie,in numele adevarului sa analizam fara partinire.




Memoria istoriei.

La 22 iunie 1941, maresalul Ion Antonescu, aliat al lui Hitler, declara “razboi sfint” URSS-ului.

“Sfint” pentru ca, politicianul si propagandistul Antonescu, spera ca astfel sa reintregeasca România macar cu Basarabia si Bucovina, teritorii cedate rusilor de Carol al II-lea, cu un an in urma.

Spun spera, intrucit refacerea României mari era si singura sansa pentru Conducator de a se umple de glorie ca erou al neamului.

Spun spera, pentru ca, in epoca, politicieni lucizi, rationali, deprinsi sa cumpaneasca la jocuri geostrategice, au prevazut colapsul Germaniei naziste cu mult inainte ca el sa devina realitate.

Inca la inceputul anului 1941, Rene de Weck, ambasadorul Elvetiei in România, isi exprima convingerea in falimentul politicii lui Hitler.

Dupa rebeliunea legionara din ianuarie, el isi nota in Jurnal :

”Antonescu a pus in jocul sau doua carti pe care a mizat: Legiunea si Germania. Insa evenimentele de saptamina trecuta i-au demonstrat ca primul sau atu nu valoreaza nimic. In privinta celuilalt, dovada va veni mai devreme sau mai tirziu, cind cel de al III-lea Reich, sortit infringerii totale, nu va putea decit sa se inmorminteze sub ruinele tuturor celor care au crezut in el. Cum a putut acest om, fara geniu,dar cu bun simt, sa creada intr-o astfel de aberatie? Am o singura explicatie: orgoliul nemasurat si ambitia nesapinita l-au facut pe Antonescu orb in fata sensului real al fenomenului Hitler si i-au inspirat o dorinta irezistibila de a urma in tara lui exemplul acestui model execrabil” .

La rindul lui, Mitita Constantinescu, economist si reputat om politic liberal, membru delegat la Conferinta de pace de la Paris din 1946, afirma in mai 1941:

“Noi continuam sa ne lasam amagiti de germani. Guvernantii nostri incearca sa ne convinga de faptul ca Hitler ne va ajuta in curind sa recapatam Basarabia. Cei care cred asta sint niste imbecili, iar cei care o proclama pot fi considerati niste idioti. Fuhrer-ul lasa sa se vada clar, in ultimele sale discursuri, ca prietenii sai adevarati sint Ungaria si Bulgaria. In consecinta, ne putem astepta sa pierdem mai degraba restul Transilvaniei decit sa recistigam Basarabia” .

In primele zile de razboi, sovieticii bombardeaza orase precum Iasi, Galati, Constanta, Bucuresti. Armatele germana si româna nu reusesc o strapungere in forta astfel incit, spre sfirsitul lunii iunie, nu intrasera in Chisinau sau Cernauti. Atmosfera in Iasi, aflat in spatele frontului, in imediata apropiere a granitei cu URSS, era tensionata.

O data cu “razboiul sfint” se declanseaza si operatiunile de deportare a evreilor dintre Prut si Siret.

Citeva mii de evrei din zonele rurale ale Moldovei de nord au fost transportati in lagarele de la Tirgu-Jiu, Craiova, Caracal, Turnu Severin.

Aceste masuri faceau parte din strategia de “curatire a terenului” aplicata de statul român in zona de razboi.

In acele zile, in România, a fi evreu insemna a fi “strain”, “bolsevic”, “tradator”. Politica antisemita a lui Antonescu se indrepta cu pasi repezi inspre virful de sarcina: crima in masa.

Bibliography:
Alexandru Florian,Istoria decojita.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
femei, crocodili, conflict. pe-acolo! - de Guinevere la: 04/04/2006 19:23:19
(la: Despre agresivitate)
Erau in conflict doua armate: armata romana si armata germana. Una era pe un deal si cealalta pe alt deal. Intre cele doua dealuri era o apa cu multi crocodili. Comandantul armatei germane il trimite pe soldatul Karl sa aduca 10 crocodili, iar comandantul armatei romane ii spune:
-Asta-i treaba de femeie !
Karl aduce cei 10 crocodili. Comandantul armatei romane il trimite pe Ion sa aduca 15 crocodili, iar acesta ii spune:
-Sa-i aduca ma-ta!
Comandantul armatei romane ii spune comandantului armatei germane:
-Vezi, ti-am spus eu, ca-i treaba de FEMEIE!
#115412 (raspuns la: #115390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SUA nu au avut un rol decisiv - de dacia1300 la: 29/11/2006 21:26:58
(la: Cum ar arata lumea noastra fara USA?)
SUA nu au avut un rol decisiv in niciun razboi.

Doamne, Doamne, Doamne Dumnezeule Mare! De fiecare data cind intru pe Cafenea, mao e prezent cu cite o perla. M-am lamurit in trecut ca orice discutie cu copilul asta e absolut inutila. O sa scriu citeva rinduri pentru cei care poate nu se baga la discutie, dar ar vrea sa mai auda care e realitatea (cea din afara "universului mao").

Sa zicem ca America nu ar fi existat in cel de-al doilea razboi mondial. Se poate vorbi de productia industriala a Americii in razboi, comparativ cu productia industriala a Germaniei, Japoniei, URSS-ului, etc. Se poate vorbi despre aprovizionarea cu materie prima si material de razboi a Angliei. Se poate vorbi cu aprovizionare cu materiale de razboi a URSS-ului (4 milioane de tone intre 1941-1945). Practic, se pot scrie carti pe tema asta, asa ca o sa comentez doar asupra unui singur aspect, usor de inteles (pentru cine are minte).

Daca nu exista America, nu exista pentru Germania pericolul debarcarii in Vestul Europei, in Sicilia si Africa de Nord. Afrika Korps ar avut foarte putin de furca cu englezii in Africa; nu mult insa, deoarece englezii nu ar fi avut putere militara fara sprijin material din America. Neavind grija debarcarii in Europa (Vest si Sud) si Africa, toata forta armatei germane ar fi fost concentrata impotriva URSS-ului. Presiunea asupra URSS-ului ar fi fost uriasa. Dar asta nu e totul.

In Pacific, japonezii nefiind ocupati cu americanii si controlind o parte din China ar fi avut la dispozitie trupe si spatiu ca sa atace URSS-ul de la Est. Practic, URSS-ul ar fi fost intr-o menghine, intreaga armata germana la Vest si japonezii la Est. Cine crede ca un asemenea scenariu ar fi avut un happy ending viseaza. Razboiul mondial ar fi avut cu totul alt deznodamint.

Sa nu mai vorbim de reconstructia Europei de Vest si a Germaniei de dupa razboi. Sa nu mai vorbim de faptul ca daca prin absurd URSS-ul ar fi invins singura Germania si Japonia, astazi am vorbi cu totii ruseste, ca si ca fratii basarabeni. Exemplele pot continua, dar cred ca e inutil sa continuam. Intrebarile de genul "daca nu exista America?" sint ceva de nivelul "daca eu mincam prin buric, cum era oare?".
dacia - de zaraza la: 29/11/2006 23:24:26
(la: Cum ar arata lumea noastra fara USA?)
Neavind grija debarcarii in Europa (Vest si Sud) si Africa, toata forta armatei germane ar fi fost concentrata impotriva URSS-ului. Presiunea asupra URSS-ului ar fi fost uriasa. Dar asta nu e totul.

In Pacific, japonezii nefiind ocupati cu americanii si controlind o parte din China ar fi avut la dispozitie trupe si spatiu ca sa atace URSS-ul de la Est. Practic, URSS-ul ar fi fost intr-o menghine, intreaga armata germana la Vest si japonezii la Est.


pai poate era mai bine sa fi castigat nemtii si japonezii. bine pentru noi, romanii. pentru mine in orice caz era mai bine, avand in vedere cat au avut de suferit bunicii mei basarabeni din cauza rusilor si a comunismului. cat au pierdut, material vorbind, nu-ti mai zic.

plus ca noi fiind cu nemtii, am fi castigat razboiul! (just a thought)

zaraza
#160440 (raspuns la: #160417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daciei 1300 - de Simeon Dascalul la: 30/11/2006 16:04:58
(la: Cum ar arata lumea noastra fara USA?)
"URSS-ul ar fi fost intr-o menghine, intreaga armata germana la Vest si japonezii la Est. Cine crede ca un asemenea scenariu ar fi avut un happy ending viseaza. Razboiul mondial ar fi avut cu totul alt deznodamint."

Ce vrei să spui cu pasajul ăsta, doar nu regreţi libertatea cu care ne-au cadorisit Stalin & poporul rus?
Sigur că ar fi fost un alt deznodământ, dar care şi de ce crezi că ar fi fost mai naşpa pentru noi?

Spre deosebire de primul război care n-a prea fost tratat în termeni de extrapolare istorică, la cel de-al doilea există destule lucrări de ficţiune istorică / militară. Robert Harris, Bevin Alexander, Philip K. Dick, toţi iau în calcul o victorie germană, nu un imperiu rus. Nu că ar fi fost neapărat mai probabil, dar era mai interesant d.p.d.v. literar.

Rămâne însă o a treia versiune, încă neexplorată din câte ştiu: expansiunea galbenă, cucerirea Europei slăbită de război de către asiatici. La asta te referi?

#160618 (raspuns la: #160417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
secondo tempo - de Intruder la: 04/11/2007 11:26:42
(la: cenusa'n cap sau prostie?)
avem indoctrinat ca suntem mici, amarati si ca trebuie sa suferim ?
nu...trebuie sa ne intre in cap ca "dacii au fost cei mai viteji si mai drepti dintre traci". nu conteaza ca Stefan cel Mare a facut compromisuri, la fel si Mihai Viteazul, la fel si regele Mihai!
cine i-a tradat pe Horia, Closca si Crisan? cine l-a tradat pe Mihai Viteazul? dar pe Vladimirescu? ha?!!
la nivel de natie, timp de peste patru decenii, am fost indoctrinati ca romanii au fost cei mai pasnici si mai ospitalieri, ca nimeni pe lume n-a mai varsat atata sange pe campurile de lupta, ca am fost bodyguard-ul Europei si ca d-aia n-avem noi monumente, statui, palate medievale si fantani arteziene! (si alea care au fost, au fost matrasite de Ceausescu)... francezii, italienii, belgienii, americanii, englezii, impreuna cu romanii de-acolo au reactionat dur atunci iar noi, cei ramasi acasa, am aplaudat pan-am facut bataturi in palme si spume la gura! buon, asta a fost, s-a dus!
in '41, armata romana a trecut in flancul armatei germane, luptand in campania de est impotriva URSS. miza?...Basarabia si Bucovina! ma rog, nu chiar miza...mai degraba un bonus!...apoi, s-a trecut cu arme, bagaje si steaguri pe frontrilel din Odessa, Stalingrad, Sevastopol. Romania (plina de zel patriotic) a dat tot ce-a putut, inclusiv petrol si grau, de-a moka. in 43-44, economia tarii era la pamant... in 23 august '44, armata romana, cu acordul regelui Mihai au intors magarul de la vest la est si au reusit lovitura de stat. ee?
fiecare epoca si fiecare cotitura istorica a avut o perioada trendy, sa fie clar!

Va invit sa dezbatem de ce vorbim in soapta ca suntem romani ?
a vorbit careva in soapta?...nu suntem pe Via Claudia din Roma, ci pe un forum romanesc, unde orice user are drept la replica. personal, am refuzat sa moderez doar una bucata comentariu (unde cineva scria cu majuscule "moarte tiganilor")...atat!
a face din tantar armasar, e tot o mentalitate (oarecare, a tuturor si-a nimanui)...:D
da, ma mandresc ca sunt roman, atunci cand nationala de fotbal obtine victorie si ascult imnul, cand aud colinde de Craciun, cand merg pe Transfagarasan, Bucegi, sau Valea Cernei...cand stiu c-au existat Carol Davila, Kogalniceanu, Ion Brad, I. L. Caragiale, parintele Galeriu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Gh. Asachi, Ion Heliade Radulescu, Nicolae Iorga, Grigore Antipa, Emil Racovita, Henri Coanda, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Tonitza, s.a...cand merg (din an in pasti) la Bulandra sau Teatrul National, cand (re)vad un film romanesc de anvergura, cand canta Ion Voicu la vioara sau cand ii ascult pe cei de la "Phoenix"...
mi-e rusine ca sunt roman, cand vad la TV moaca lui Becali, cand nu pot sa ocolesc gropile de pe autostrada, cand sunt nevoit sa dau "o mica atentie" unei tzoape oarecare de la vreun ghiseu, ca sa nu pierd timp si nervi...cand ma lovesc de prosti mai perfecti ca mine, cand stiu ca Mama Omida are blog si o gramada de adolescenti isi cheltuiesc banutii pe la salile de net, cand o treime din pustanii tarii sunt extaziati de filmuletul unde (vezi doamne) Irinel si Monica Columbeanu "fac sex oral", cand dau nas in nas cu cersetori amatori si jenati, cand vad pe Rai Uno, Rete 4 sau EuroNews ce cloaca imputita era in tabara romanilor din zona Tor di Quinto, cand vad ca majoritatea strainilor stiu doar ca Romania e patria lui Dracula, cand citesc ca romanii sunt pe ultimul loc in Europa la consumul de sapun si pasta de dinti, etc...ce vreti? asta sunt!

daca m-am abatut de la subiectul conferintei sau am scris saptejdemii de caractere in 1232 de episoade sau am fost offtopic sau daca cineva si-a poluat retina cu aberatiile mele...ma doare-n "kurdistan"! cafeneaua cu tot ce contine ea, este proprietatea lui Racovitan si nick-ul "Intruder" apare intotdeauna la inceputul postarilor, nu la sfarsit!
olivoar, scuze de deranj si multumesc pentru atentie.
(azi sunteti scutiti de cheta aruncata in cipilica...:D)
bucu - de wilusa la: 27/12/2008 15:19:14
(la: costumul popular!)
pai am incercat sa le le aduc aminte motivele pt care ar trebui sa purtam aceste costume cu mandrie,fara sa ne fie atata rusine,si anume:limba,istoria, cultura, traditiile, trecutul glorios,norocul care ne-a lovit ca ne-am nascut"in spatiul carpato-danubiano-pontic":)
si le-am mai povestit ca am citit o carte, scrisa de Marin Gr.Nastase,intitulata "Destinul unui militar".iar in acesta carte este vorba despre un tanar sublocotenent,iar acest tanar impreuna cu niste muncitori de la Uzinele de munitie Rogifer, au aparat Brasovul impotriva armatei germane care se retragea din URSS.
treaba asta am incercat sa le-o explic
#377737 (raspuns la: #377699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 13:57:44
(la: DEPOZITUL)
Aurel (încremenit)
Și… ?!

Mihnea(dând din cap ca într-o stare de ”déjà vu”)
A spus tot. Nu știu dacă să vă spun, căci e secret, dar…

Aurel, aproape îngenunchiind lângă el
Cum ?! Tocmai de noi să te ferești ?! Ei asta-I culmea ! Doar ne cunoști de atâția ani…

Mihnea
Bine mă, bine… Uitați cum stă treaba. Vom avea un deposit deosebit de important aici, langă noi. Un depozit secret dar eu am aflat că e vorba de arme noi și muniție cât să folosească întreaga armată pe un an. Va fi ceva imens. Ceva extraordinar. Cica armata germană sătulă de bombardamentele aliaților își mută depozitele la noi, iar unul dintre ele, va fi chiar aici în sat.

Aurel, plimbându-se ca amețit
S-a dus naibii liniștea noastră. O să fim bombardați ! Cred că o fi multă armată aici, nu ?

Mihnea
Nu măi Aurele. Depozitul e așa secret încât nu va ști nimeni de el, auzi, nimeni. Așa că…tot ce v-am spus...mormânt !

popa Ghiță
Doamne apără și păzeșteeee…

Toți la un loc
Taci popo !

Ana Aneghin
Știu că ne-am aranjat. Acum să vezi cum vor învăța pruncii noștrii limba germană.

popa Ghiță
Bine că nu rusa…

Ana Aneghin(întărâtată de remarca cestuia)
Înghite-ți limba popo. Nu vorbi cu păcat că dacă vin rușii, atunci să vezi, și nu uita că nu le prea au cu cele sfinte, comuniștii ăia. De pun mâna pe dumneata, s-a zis cu Sfânta Liturghie.

Mihnea(încercând să aplaneze spiritele ce se încing)
I-a terminați cu cearta asta. Până una alta trebuie să vedem cum facem ca să îi cazăm pe soldații care vin aici. Trebuie să le dăm casă și masă, doar n-o să-I lăsăm în plata Domnului.

Aurel(chicotind din spatele Anei Aneghin)
Păi pe primii douăzeci îi cazăm la Ana. Crezi că se va supăra ?! Hahaha….

Ana(mânioasă și întorcându-se brusc spre el și lovindu-l cu palma peste braț)
Ha ha ha… Ce comic, ce să spun. Da de ce să nu-I cazăm la tine, poate așa mai vede și cucoana ta ceva prospătură.


Mihnea(batând de două ori din palme)
Măi ! Măi ! Discutăm lucruri serioase aici, nu ne arde de glume. Mâine poimâine ne trezim sub bombardament și atunci să vă văd dacă vă mai arde de glume. Avem treburi importante de discutat și de pus la punct. Nu uitați că vă găsiți față în față cu istoria. Satul nostru va gazdui cel mai mare depozit de armament din sud estul Europei, ba chiar cel mai mare din Europa. La asta v-ați gândit ?!

(Tocmai atunci pe ușă intră Tudor Irimia, jandarmul din sat. Prea bătrân ca să fie luat în armată, în ciuda cererii de a se înrola voluntar, rămase totuși mereu cu această dorință vie în minte. Acum își scutură cizmele în prag, apoi intră și salută pe toată lumea ducându-și scurt mâna la chipiu și luându-și pușca veche de pe umăr)

Jandarmul Tudor (pedant ca întodeauna)
Omagiile mele stimată doamnă învățătoare, respectele mele domnilor.

Toți ceilalți la un loc
Să trăiești nea` Tudore !

Mihnea
Tudore, ce vești ne mai aduci ?

Jandarmul Tudor (mergând la o masă și asezându-se încet și greoi)
Vești ?! Ce vești ? N-am nicio veste nouă. Aurele, servește-mă te rog cu una mică.


Aurel (sărind ca ars până dincolo de tejghea)
Una mică doar, nea` Tudore ?!

Jandarmul Tudor
Deocamdată da. Sunt încă în timpul programului de muncă. Una mică așa, de revigorare.

Mihnea(ridicându-se de la masa sa și venind lângă noul intrat)
Ce zici de zvonurile astea cu depozitul militar ?

Jandarmul Tudor (radicând încet capul și privindu-l de jos)
Ce-i cu el ?

Mihnea( zâmbind ușor ironic)
Păi se poate, domnule Tudor, să nu ai nicio părere, mai ales că acest depozit ne poate aduce întreaga urgie a războiului pe cap ? Uite, noi ăștialalți suntem îngrijorați, și cred că pe bună dreptate.

#640111 (raspuns la: #640110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 11/03/2014 14:30:34
(la: Un presedinte care fuge de femei)
Povestea pare incredibila si nu ma pot abtine sa nu pun aici si restul.

"Mirele fugit

Iosip Broz Tito a fost, fara indoiala, unul dintre cele mai charismatice personaje ale secolului trecut. De origine modesta, a crezut in steaua lui norocoasa, chiar daca ea n-a fost, in cele din urma, aceeasi cu cea care a stralucit, decenii intregi, deasupra Kremlinului.

Prima iubita a lui Tito a fost Marusa Novakova, o cehoaica pe care a intilnit-o in 1912, la o greva a muncitorilor din Cenkovo (astazi in Cehia). Indragostita de chipesul croat, care se prezinta drept inginer, fata nu ezita sa renunte la logodnicul ales de parinti pentru a i se darui lui Tito. Aflind ca Marusa a ramas insarcinata, acesta ii promite ca o va lua in casatorie, dar chiar in ziua nuntii va fugi la Viena, fara sa apuce sa-si mai vada primul fiu, Leopold Novakov.
Fuga lui nu fusese intimplatoare: pe cind lucra la uzinele Skoda din Plze×, Tito intilnise o frumoasa fata din inalta societate austro-ungara, Liza Spuner, care cazuse si ea prada farmecelor lui. Invitat in apartamentul ei din Viena, tinarul de 21 de ani nu ezita sa dea curs solicitarii, lasind in urma o mireasa inlacrimata la altar. Dar Liza , mai mare decit el cu zece ani, nu era chiar in toate mintile: inclinatiile ei sadice il inspaiminta pe Tito, care e la un pas sa fie strangulat de amanta in cursul unei partide de amor.

Mai mult, Liza nu se sfieste sa aduca in casa si alti barbati, cu care se dragosteste in vreme ce amantul ”oficial” asculta, terorizat, in camera de alaturi... Pe de alta parte insa, aristocrata austriaca il si cizeleaza pe tinarul taran croat, invatindul sa danseze, sa cinte la pian, sa se comporte in societate si dezvoltindu-i gustul pentru lecturi.
Curind, Tito se simte atras nu doar de biblioteca Lizei, ci si de foarte tinara ei menajera, cu care are o aventura. Cind Liza ii marturiseste ca a ramas insarcinata, Tito reactioneaza cum nu va face nicicind in fata dusmanului, dar mai intotdeauna in fata femeilor: da bir cu fugitii... Fiul lor, Hans Spuner, va muri in 1943, ca soldat in armata germana ce lupta contra partizanilor condusi de tatal lui."
Germanii din Romania intre nazism si stalinism II - de Muresh la: 11/06/2007 13:07:03
(la: Mai germani decit germanii.)
II
Presiunile sustinute asupra institutiilor minoritatii germane, perceputa oricum de statul roman centralizat ca un bloc monolit, au accelerat omogenizarea interna a grupurilor regionale germane, creind premisele unor strategii de supravietuire etnica intr-un mediu national-politic similar celui din perioada administratiei maghiare.
Tinara elita banateana a incercat sa compenseze virtutile secundare ale sasilor prin accentuarea exagerata a etnicitatii. Cele mai semnificative dovezi in acest sens se gasesc in literatura si in publicistica vremii. Evaluarea mostenirii literare autohtone din Banat se face din perspectiva accentuarii dimensiunii militante a unor scrieri semnate de Adam M?ller-Guttenbrunn (1852-1923) – un autor nascut linga Timisoara, dar care si-a petrecut cea mai lunga perioada a vietii la Viena. Popularizarea masiva a acestor scrieri – nelipsite de excese nationaliste, pe alocuri antisemite si agresiv xenofobe – a pregatit terenul spiritual pentru deraierile de mai tirziu. In acelasi timp, M?ller-Guttenbrunn – declarat clasic al literaturii germane din Banat – a furnizat un anumit model de ideologie literara autohtonista, local-patriotica, inrudita cu ceea ce in Germania s-a numit Blut-und-Boden-Literatur – literatura singelui si a gliei. In Transilvania, unde a existat o traditie literara proprie cu mult mai veche, tinara generatie de autori s-a transformat rapid in avangarda spirituala a miscarii, din care au rasarit elementele radicale ale nazismului local.
La procesul de fascizare au mai contribuit si numerosi tineri care au studiat in Germania, unde au intretinut contacte intense cu grupurile national-conservatoare, protonaziste si apoi national-socialiste. Pe fundalul acestui complicat amalgam exploziv local, fostul ofiter sas din armata austro-ungara Fritz Fabritius a infiintat, in anul 1922, primul nucleu politic radical de dreapta german, grupat in jurul „gazetei de lupta pentru poporul care lucreaza cinstit“ („Kampfblatt f?r das ehrlich arbeitende Volk“), intitulata Selbsthilfe (Autoajutorare).
Pe prima pagina a publicatiei lui Fabritius se afla zvastica. Fabritius intretinea contacte cu unii lideri nazisti din Germania, ca de pilda Hitler sau seful formatiunilor paramilitare SA, R?hm. Semnificativa in acest context este incercarea teoreticianului principal al antisemitismului politic romanesc, A.C. Cuza, de a-l convinge in anul 1922 pe Fabritius sa se alature luptei impotriva evreilor.(11)

1932-1940 – faza nivelarii spirituale voluntare (geistige Selbstgleichschaltung) Ii spun nivelare voluntara fiindca procesul de conectare la ideologia totalitara nazista se deruleaza in conditiile unui sistem democratic – este adevarat, destul de precar – dar in nici un caz dictatorial.
In aceasta perioada se accentueaza tensiunile dintre elita politica democratica a germanilor din Romania si fortele extremiste. In anul 1932, Fabritius infiinteaza Miscarea national-socialista de autoajutorare a germanilor din Romania („Nationalsozialistische Selbsthilfebewegung der Deutschen in Rum?nien“ – NSDR), prin unificarea si absorbtia unor asociatii si uniuni profasciste razlete. Atributul „national-socialist“ inclus in numele formatiunii este preluat de la organizatia lui Hitler, Partidul National-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP). Desi numele organizatiei lui Fabritius sugereaza evidente afinitati cu partidul nazist german, ea nu este un partid satelit. Programul partidului – care era o copie aproape fidela a celui nazist – cerea educarea tuturor germanilor din Romania in spiritul national-socialist. Structura organizatorica interna era tributara asa-numitului principiu al conducatorului (F?hrerprinzip). In analogie cu oficiosul nazist V?lkischer Beobachter (Observatorul rasial), Fabritius schimba, in 1932, si denumirea gazetei pe care o edita in Ostdeutscher Beobachter (Observatorul est-german). Consolidarea extremismului de dreapta romanesc a provocat reactii de respingere tot mai vehemente, venite din partea reprezentantilor partidelor democratice traditionale romanesti. Pentru a nu se expune unor presiuni suplimentare, in decembrie 1933 Fabritius a schimbat, din motive tactice, denumirea partidului in „Miscare nationala de reinnoire a germanilor din Romania“ („Nationale Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rum?nien“ – NEDR). Un an mai tirziu au fost interzise partidele extremiste, inclusiv organizatia lui Fabritius.

V III
in germana exista chiar un ve - de (anonim) la: 15/09/2003 08:02:59
(la: Muzica culta si ciuma religiei)
in germana exista chiar un verb reflexiv pentru dor: sich sehnen. prejudecata mea insa in legatura cu acest cuvint (dor) era atit de inradacinata ( ce treaba buna au facut profii de romana!) incit mi-am petrecut multe ore incercind sa descopar diferentele intre cuvintul romanesc si echivalentul lui german! iti multumesc! am invatat ceva nou! dana
Armata - de (anonim) la: 17/09/2003 11:39:58
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Armatele de voluntari profesionisti sint mult mai bine pregatite decit cele recrutate cu arcanul ca la noi. Vorbesc din experienta.
#294 (raspuns la: #281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armata - de (anonim) la: 20/09/2003 08:38:12
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Cred ca, deja suntem in al 13-lea ceas si trebuie URGENT sa se schimbe mentalitatea autoritatilor si, chiar a unei parti a populatiei Romaniei vis-a-vis de efectuarea stagiului militar OBLIGATORIU. Este o trauma care, nu numai ca a frustrat, intristat,indurerat etc.foarte multe suflete dar, ceea ce este TRAGIC, A INDOLIAT parinti, frati, colegi, prieteni...
Sunt voci care, repeta pana la exasperare ca: armata te maturizeaza, te face barbat adevarat, dupa armata esti bun de insuratoare...Acestea sunt niste aberatii, niste idiotenii.
#333 (raspuns la: #281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Manipulare generala... nu numai cu armata - de (anonim) la: 09/10/2003 05:57:47
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Este vorba de o manipulare generala nu numai cu armata... peste tot sunt afisuri cu "Votati DA pentru constitutie"... in loc "Mergeti la vot !"... Asta este cel mai grav !
armata nu va mai fi obligatorie - de viking la: 09/10/2003 08:48:05
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Atata timp cat se spune ca 'armata nu va mai fi obligatorie' inseamna ca exista o posibilitate de 90% ca, intr-adevar, armata sa nu mai fie obligatorie.

Atata timp cat se spune ca 'armata este obligatorie', inseamna ca este 100% obligatorie.

Eu o sa aleg prima varianta. Se intelege de ce.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...