comentarii

arome dulci si amarui


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

LA MULTI ANI ! - de Cezar Petrescu la: 27/12/2007 16:01:08
(la: La multi ani!)
Iti doresc multi ani ferice
Si multe cafele-n ibrice,
Si mai dulci si amarui
Mere,pere si gutui !!!
Faci cafeaua cea mai buna
deci sa-ti mearga viata struna,
Cu retete ca la carte,
Cu cafele aromate,
Ne rasfeti pe toti in parte!
Chiar daca gresim vreodata
TU NE IERTI CA NE ESTI TATA !
Multumim de libertate
La Multi Ani cu sanatate !!!
MULTE IMPLINIRI CAFEGIILOR!
EU VREAU - de LMC la: 29/06/2004 18:08:21
(la: Vreti sa se intoarca Ozzy la cafeneaua.com?)
Si pentru ca sint implicata in aceasta controversa, eu vreau sa ma pun prima pe lista acelora care doreste ca Ozzy sa mai treaca pe la cafenea, sa ne mai impartim cafelele dulci sau amarui, numai cu conditia ca nu ma mai injura. :-)
Scuzele mele sunt nemarginite.15 ani,am eu obiceiul sa consider ca perioada 15,fie ore,zile,luni,ani,nu era o referire la tine.regret,dar nu-ti cunosc "antecedentele",deci nu bat apropouri la relatiile tele sau la trecutul tau.m-ai perceput total eronat,si imi pare foarte rau,pt ca am citit comentariile tele de vreo 2-3 luni,unele macar,si iti port un mare respect!asa ca inca o data,iti prezint umile scuze si nemarginite daca ai crezut ca te-am atacat.pt a-ti raspunde la intrebare,nu,nu am fost si nu sunt casatorita,eu nu cred in casatorie si nu cred ca voi fi casatorita,cel putin nu prea curand oricum.iubirea adevarata am cunoscut-o si eu,cea care iti da aripi in fiecare zi si iti da motive sa mai traiesti 1000 de vieti chiar nefericite,atat de multa implinire mi-a oferit.insa am ales sa ii dau libertatea iubitului meu pt ca eu imi doream cu totul altceva decat el,in sensul ca el dorea enorm de mult copilasi,iar eu nu pot avea.a adopta nu era o optiune,asa ca l-am indepartat de mine,pt a-i oferi macar prin lipsa mea ceea ce-si dorea.unii m-au condamnat pt asta,au spus ca am gresit si ca nu am tinut cont de parerea lui,insa eu asa sunt,tin cont in principal de opiniile mele si prea rar de ale altora contrare..defect major,stiu,dar iremediabil.si acum il iubesc enorm si fiecare zi fara el mi-a fost iadul,de fiecare data ziua ce a urmat a durut si mai mult decat precedenta,am descoperit o sfera a durerii si chinului cu totul noua pt mine.asa ca ma judeci total grsit..dupa cate poti vedea,am ales despartirea pt a incerca sa-i ofer fericirea,chiar si prin lipsa mea,deci nu sunt adepta constantei.chiar o spuneam serios,doar prostii sunt constanti.si nici macar asa,desi am o viata pe care eu o calific nenorocita,nu regret nimic;intr-un film,am gasit ceva ce mi-a sunat perfect cunoscut:in fiecare dimineata trebuie sa imi amintesc sa ma trezesc,si in fiecare zi trebuie sa imi amintesc sa respir,si nu sper decat sa vina momentul in care nu va mai trebui sa imi amintesc..poate suna melodramatic,dar vreau sa intelegi,am cunoscut iubirea de care tu acum ai parte,zic eu.si a fost sublima..si cu amintirea ei voi trai toata viata,si pana acum nu am reusit sa trec peste moment,de 3 ani s-a terminat;acum el are un copilas;m-a sunat in ziua in care s-a nascut copilasul,vb macar lunar,desi eu incerc sa evit convorbirile pt ca ma dor,dar mai ales pt ca nu vreau sa il "deviez"de la familia actuala,oricat de mult l-as iubi.vezi tu,nimeni nu a inteles,din cunoscuti,optiunea asta a mea,sau ceva din povestea asta,de fapt..si nu ma deranjeaza,pt ca pt a o intelege ar trebui sa fi trait ceva similar,si nu doresc asta nimanui.
te inseli cand consideri ca sunt reticenta la schimbare,cand eu sunt un ex viu al ei,in rau,e adevarat,dar radical.in mod obisnuit,dupa povestea mea m-am schimbat de la o zi de primavara insorita,cu arome dulci in aer si floricele colorate,la o iarna moarta si tacuta.apoi,dupa un timp,am trecut la o vara obositoare si intimidanta,unde am ramas pana in prezent.experientele tele,nu pretind sa le fi trait,nici nu stiu daca as vrea si nu o spun cu o conotatie negativa.
cat despre puscarie,iar te inseli.eu sunt adepta sanselor,am dezamagitorul obicei sa le ofer tuturor,inafara de mine..:)..
despre sacrificiul tau,cateodata am impresia ca a fost irosit pt o cauza pierduta.am inlocuit PARTIAL comunistii,caci majoritatea sunt repictati in tot felul de culori(albastru,de ex..) si au ramas tot aceeiasi oameni acolo,sus,excluzandu-i pe cei ce au trecut in alta viata.acum ar parea ca au venit,in sfrasit,altii,dar cat e de bine e prea devreme sa ma pronunt..sau inutil...
am incercat sa ma "rasfoiesc" pt tine,sper ca ai inteles acum ca nu era un atac la persoana ta si poate ti-ai schimbat opinia despre mine..sper..
toate cele bune si respectele mele
#36470 (raspuns la: #36363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dulce si amara.. - de (anonim) la: 24/03/2005 12:15:22
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
bine zici.. ce vremuri.. mi`as dori macar 1 sapt sa o mai duc si sa ma complac in saracia/bogatia cu tot ce insemna ea la vremea respectiva..
#40619 (raspuns la: #21342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca... - de gigi2005 la: 07/04/2005 00:05:04
(la: cum percepeti viata?)
viata ar fi urata am sta la coada in fata portilor raiului (sau iadului?). Dar viata, dulce sau amara, merita traita si numai pentru a spune la sfrsit "nu regret nimic din ce am facut ci numai din ce n-am facut!" In anumite perioade, atunci cand simtim ca suntem daramati de greutati, dezamagiti de prieteni sau coplesiti de dusmani, nu spunem niciodata Doamne ia-ma! ci Doamne ajuta-mi sa trec si de asta.
Viata cuprinde bucurie si tristete, iubire si ura, lumina si intuneric, bine si rau, cate putin din fiecare astfel incat sa formeze un amestec relativ omogen. Nu este nici o filosofie. Te nasti din durere si mori cu durere iar intre cele doua evenimente este viata.
cum iti place caferaua,mai dulce sau amara?
ca sa stim cum s-o pregatim...)
inca o data bine-ai venit printre noi!
#46648 (raspuns la: #46621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
agrume, - de Jimmy_Cecilia la: 23/05/2005 15:38:20
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
agrume,
lâmâi, portocale dulci si amare, clemantine, pamplemus
inafara de pamplemus, restul cresc si se produc plin pe coasta de azur,
nu la mine, ca-s in spre munti, pe malul marii..
curatzite de coaja si taiate in bucatzi... in congel...

mai pun in congel si toate saxi-urile...
ce-s astea? :))
familia saxifragaceae: coacaze albe si rosii, coacaze negre (cassis, fr),
agrishe...
apoi in congel: zmeura, mure(altoite), fragutze (ca am plin pe-aici)

si a treia intrebare, care v-o sta pe limba ... :)
de ce atrag la mine traznetele...
ca am un paratraznet mare instalat pe transformatorul de tensiune inalta (al meu privat), atunci cand m-am fixat aici, electricitatea nu era suficienta puterea pt nevoile mele, si cum erau liniile de inalta tensiune in apropriere, mi-am instalat transformatorul meu...
#50689 (raspuns la: #50678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
va multzamesc frumos! - de gigi2005 la: 03/11/2005 13:17:44
(la: La ce va pricepeti cel mai bine?)
Si da, imi place si cafeaua la nebunie... Era o vorba ca asa cum iti place cafeaua iti place si dragostea. Se referea (vorba) la dulce sau amara dar eu am parafrazat putzin: imi place lunga si tare ;))))) Si evident, tot de cafea e vorba!
#84255 (raspuns la: #84249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cardamon - de donquijote la: 09/11/2005 14:32:03
(la: Cum se prepara o cafea buna?)
mai bun la cafea dupa parerea mea (am incercat si vanilie, si coniac si wiskey) in afara de ciocolata cu peste 70% cacao, langa, e cardamonul.
dar cardamon nu amestecat de gata si macinat impreuna cu cafeaua, ci separat. il adaugi dupa gust. preferabil neprajit (daca e prea tare prajit pierde din aroma si e amarui). eu pastrez cardamonul cu doua trei cuisoare si chinamon. face minuni in special la cefea de calitate medie. la cafele foarte pretentioase si de inalta calitate nu as adauga nimic.
Prima mea poezie - de Pasagerul la: 21/12/2005 22:39:06
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Rosii, albastri sau galbiori
Toti sintem trancanitori
Hanuka, Craciun sau Ramadan
Pentru toti mai trece un an
Sper ca-n anul care vine
Sa ne fie la toti bine
Sa bem cu mic si mare
Cafele dulci si amare
In Cafenea sa ne-agitam
Si in idei sa ne duelam
Bucurati-va de sarbatori
Si intorceti-va cu texte noi
--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain
Tatiku-le - de Andre29 la: 11/02/2006 18:04:04
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Ce şopteşti atât de tainic,

Tu, izvor de cânturi dulci?

Repezind bălaia undă

Floarea ţărmului o smulgi



Şi o duci, o duci cu tine,

Vâjâind încet pe prund;

Ale tale unde floarea

Cine ştii unde - o ascund?



Sper ca astfel te-am inbunat

Si de aici nu ai plecat

Ai familie draguta

Sa-ti traiasca in teleguta

Eu pe tine tot te votez

Ici colea sa acostezi

Sa faci viata mai usoara

Si mai dulce cafeaua amara

Cand cu vorbe ne incanti

Sau din frunza de ne canti




________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#105239 (raspuns la: #105106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yuki - de munteanu rodica la: 21/07/2006 08:40:50
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Gataaa!
Cafeeua e servita,
Cu lapte sau fara dulce sau amara .
Dar facti va rog ceva cu soarele asta.
Amintirile - de Mimoza la: 10/08/2006 19:50:56
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?)
Amintirile ne construiesc. Toate acele elemente albe, gri, negre, incuiate sau asezate pe raft la vedere, ne-au modelat caracterul. Daca vrei sa-ti amintesti cum erai la 16 ani, rascoleste amintirile. Daca vrei sa sti de ce esti nefericit fa tot asa. Toate reactiile, imaginile, gustul, uimirile pe care le-ai trait se transforma in amintire. Poate ca nu iti amintesti totdeauna exact, sau ai lacune dar simti adierea, frisonul pe care l-ai avut.
Amintirile mele sunt ba dulci, ba amare. Nu pot insa sa ma dezic de cele amare pentru ca uneori si amarul da gust.
Anysya - de Andre29 la: 25/08/2006 17:51:42
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
Ma dezbrac si imi agat sufletul de o ramura, o amintire dulce si amara o sa agat de o alta creanga... mi-a adus in minte o imagine, nu stiu insa de unde o am: o ea, de cate ori i se intampla ceva se duce la un anume copac aflat pe varful unui munte si atarna acolo o panglica rosie. Face asta inca de cand era mica. Copacul a crescut cu ea, panglicile s-au inmultit si la asfintitul vietii sta in fata lui aducandu-si aminte de atatea bucurii si tristeti, lucruri bune sau nu care i s-au intamplat, soarele trece printre ramurile copacului, memorii vii ale vietii fetei, vantul fosnind matasea panglicilor...

Eu mor cate putin de cate ori sunt dezamagita, de cate ori ma las dezamagita, insa ma nasc si cresc cate un pic cand realizez frumusetea din jur fie ca sunt lucruri neasteptate care mi se intampla, ca descopar un om altfel decat il stiam, ca vad batranul din colt luptand in prezentul implacabil desi si-ar dori trecutul de care ii e dor, cand vad oameni optimisti care spun paralizati fiind 'am cazut intr-o piscina pe jumatate plina' ... cand simt.

Uneori obosesti, te asezi frumos pe un petic de cer si cumva puterea de a te ridica si a umbla prin praf de stele vine.


________
Te rog … desenează-mi o oaie!
4 martie 1977 - de Mr Six la: 13/09/2006 09:35:16
(la: TVR 50 de ani)
"Dulce si Amar" film productie bulgareasca la TVR...

salutari,
sixpack
#145002 (raspuns la: #144991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
celdesubdus - de rolia la: 16/10/2006 19:42:28
(la: Octombrie ...)
"uneori
obosim asteptand
cred
ca-i lucrul cel mai trist ...
decat o viata
de asteptare
mai bine
aroma
unei vieti traite
sperand ..."
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::
E trist sa astepti .Uneori e bine sa faci ceva pentru a simti aroma sperantei .
O viata traita sperand ,fara implinirea sperantei , e mai trista decat asteptarea .Aroma sperantei devine amara .
rolia
alex andra - de Bitterdream la: 27/11/2006 01:20:41
(la: The Ball Room)
Rochiile sunt gata. Si asteapta si iar asteapta......
Vom fi atat de frumoase toate, ca in jurul nostru va fi un larg cerc de sfinti Sebastian, sagetati cu totii doar in inimi...Si nu cu lacrimi pe fetze, ci doar cu surasuri pierdute....
Si o aroma dulce va invalui totul.

Uite....hai, pana vin domnii, sa bem campari-ul ala. Numai cate unul. Si neaparat purpuriu. Si sa-ti povestesc de unde am siragurile astea lungi de perle, iar tu sa-mi spui cum il chema pe indianul acela batran care ti-a vandut smaraldul asta imens pe care-l poti la gat....:)

______________________
"If it is not right do not do it; if it is not true do not say it." (Marcus Aurelius)
#159868 (raspuns la: #159842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de maan la: 28/11/2006 11:16:34
(la: Ingrijorări)
Da' venerabili de patrus'te de ani, calaretzi de magari si cu poema-n sange, inca nu se inventasera. Pana de curand.
asa cum, pan'acu fo' pa'zeci d-ani (plus-minus cativa) nu se-nventasera papadii aromitoare cu sange-amar ducand cu sine-n altii aceeasi, Poesia.
si ei, tot.
mai cu scut, mai pe langa el.
tujur calare.
#160094 (raspuns la: #159958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de picky la: 28/11/2006 12:31:07
(la: Ingrijorări)
Adrian Fuchs :

nu se-nventasera papadii aromitoare cu sange-amar ducand cu sine-n altii aceeasi, Poesia.
Poesia e frumusica aia care-i damnata si condamnata sa fie vesnic ... fata-mare ! Vai, cui ?
#160106 (raspuns la: #160094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...