comentarii

ars poetica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand ajungi sa nu mai ai i - de gabriel.serbescu la: 09/08/2005 07:22:09
(la: Reflecsii. Forum)
Cand ajungi sa nu mai ai indoieli, numai ai nici macar intrebari, stimabile Cico. Tonul tau. E unul arogant. Probabil ca te ascunzi in spatele unor ochelari fini, a unor obraji vesnic rasi, si te consideri un om spiritual, drept dovada si nick-ul tau pe care-l vrei hazliu, dar care e cumva promiscuu. Ma gandesc ca e o fixatie undeva la mijloc, pentr o vreme care mie imi formaeaza doar cateva amintiri infantile, iar dumitale o intreaga adolescenta si poate, maturitate. Intri in orice discutie cu aplomb, ma te imaginez pe viu ca pe un omulet vesnic cu mainile la spate si vesnic stiindu-le pe toate.

Se zice ca de tineri pornim cu niste vederi largi despe lume, sau`poate din cauza ca sintem mai deschisi se spune asta, nu stiu. INsa cu varsta, vederile astea se ingusteaza, se dilueaza pana ajung sa fie un punct, unul had, pe frunte, ca o buba, si ala e punctul unuia de vedere. Personal prefer inclusiv compania unor betoci patetici dispusi sa impamanteze galeti, cisterne daca se poate, sau indivizi frustrati de lumea din jur, pe care doar din dragoste ajung sa o urasca pana la desfintarea ei. Exista inca ceva viu in ei, si daca sint asa, in halul asta - cum ma gandesc ca i-ai descrie dumneata, asta e fara doar si poate pentru ca sint dezamagiti de o lume la care esti faptas si dumneata, fara sa contribui neparat cu ceva, insa asta da, stiindu-le, repet, pe toate.

Pe de alta parte, ca tot ai adus vorba, pop art-ul nu e decat arta exprimata cu mijloacele polpulare, cu vizualul popular, cu coloritul vulgar si simbolurile unei culturi a produselor de masa, a consumului in masa, de aceea vezi dumneata la Warhol o sumedenie de conserve, toate la fel, iar nu ghivece de flori impresioniste, in care ai vrea poate sa te scufunzi adoima unui bondar care cauta sa polenizeze lumea.

De la domnul Valeriu nu am de ce sa- mi cer scuze. Nu de la poetul Valeriu, unul desuet de altfel. Ca nici de la ineptii care scriu toate bazaconiile cu titlul de descoperiri sau revelatii personale, unele facute la o varsta in care omul ar avea cel mult dreptul sa citeasca.

Ca e prodoductie literara, ca e poetica, Doamne ajuta, e un lucru bun. Ca sint prea multe nu mai e ok. Nici macar liberalismul in economie nu se dirijeaza dupa autoreglarea pietei, draga domnule, ci impune un minim de cerinte si de standarde, sa le numim legislatie.
Am intalnit astfel o gramada de scriitori fantezisti insa nici unul nu are o ars poetica care sa-i slujeasca de stea calauzitoare lui macar, daca nu lumina noua, cititorilor lui.

Lipsa de coerenta si clarititate... Nu pot sa scriu intodeauna pe intelesul tuturora. E un defect al meu, mi-l asum, sau poate o calitate.
#64271 (raspuns la: #62949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand ajungi sa nu mai ai i - de gabriel.serbescu la: 09/08/2005 07:22:09
(la: Reflecsii. Forum)
Cand ajungi sa nu mai ai indoieli, numai ai nici macar intrebari, stimabile Cico. Tonul tau. E unul arogant. Probabil ca te ascunzi in spatele unor ochelari fini, a unor obraji vesnic rasi, si te consideri un om spiritual, drept dovada si nick-ul tau pe care-l vrei hazliu, dar care e cumva promiscuu. Ma gandesc ca e o fixatie undeva la mijloc, pentr o vreme care mie imi formaeaza doar cateva amintiri infantile, iar dumitale o intreaga adolescenta si poate, maturitate. Intri in orice discutie cu aplomb, ma te imaginez pe viu ca pe un omulet vesnic cu mainile la spate si vesnic stiindu-le pe toate.

Se zice ca de tineri pornim cu niste vederi largi despe lume, sau`poate din cauza ca sintem mai deschisi se spune asta, nu stiu. INsa cu varsta, vederile astea se ingusteaza, se dilueaza pana ajung sa fie un punct, unul had, pe frunte, ca o buba, si ala e punctul unuia de vedere. Personal prefer inclusiv compania unor betoci patetici dispusi sa impamanteze galeti, cisterne daca se poate, sau indivizi frustrati de lumea din jur, pe care doar din dragoste ajung sa o urasca pana la desfintarea ei. Exista inca ceva viu in ei, si daca sint asa, in halul asta - cum ma gandesc ca i-ai descrie dumneata, asta e fara doar si poate pentru ca sint dezamagiti de o lume la care esti faptas si dumneata, fara sa contribui neparat cu ceva, insa asta da, stiindu-le, repet, pe toate.

Pe de alta parte, ca tot ai adus vorba, pop art-ul nu e decat arta exprimata cu mijloacele polpulare, cu vizualul popular, cu coloritul vulgar si simbolurile unei culturi a produselor de masa, a consumului in masa, de aceea vezi dumneata la Warhol o sumedenie de conserve, toate la fel, iar nu ghivece de flori impresioniste, in care ai vrea poate sa te scufunzi adoima unui bondar care cauta sa polenizeze lumea.

De la domnul Valeriu nu am de ce sa- mi cer scuze. Nu de la poetul Valeriu, unul desuet de altfel. Ca nici de la ineptii care scriu toate bazaconiile cu titlul de descoperiri sau revelatii personale, unele facute la o varsta in care omul ar avea cel mult dreptul sa citeasca.

Ca e prodoductie literara, ca e poetica, Doamne ajuta, e un lucru bun. Ca sint prea multe nu mai e ok. Nici macar liberalismul in economie nu se dirijeaza dupa autoreglarea pietei, draga domnule, ci impune un minim de cerinte si de standarde, sa le numim legislatie.
Am intalnit astfel o gramada de scriitori fantezisti insa nici unul nu are o ars poetica care sa-i slujeasca de stea calauzitoare lui macar, daca nu lumina noua, cititorilor lui.

Lipsa de coerenta si clarititate... Nu pot sa scriu intodeauna pe intelesul tuturora. E un defect al meu, mi-l asum, sau poate o calitate.
#64272 (raspuns la: #62949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 03/04/2006 13:23:26
(la: Culori)
Adrian Fuchs :

Luptati organizat ?

E dulce "unde-s multi puterea creste".
Dar nu neaparat si corect.
"Prin cantitate, spre o noua calitate" ???

Cactus-ule, n-am nimic cu tine.
Scrie o poezie buna si voi inclina primul.

Victimizarea (chiar si auto) nu ma sensibilizeaza.
Dar o metafora sau o imagine, da.

Daca tot vrei cu totdinadinsul sa te faci poeta, trebuie sa suporti si altceva decat laude gratuite si reciproce.
Exacerbarea si exhibitia unor sentimente nu inseamna poezie, chiar daca unii se regasesc in ea.
Rautatea , cred eu, apartine celor care-ti dau apa la moara.
Plansul reciproc pe umeri nu face decat sa ... ude hainele!

Apararea prin atac, la persoana mai ales, chiar si cu aliati, nu face decat sa duca la acelasi rezultat.
Dar pana la ars poetica mai e lunga calea. Si plina de hartoape.

Concluzie : Scrie versuri, nu cuvinte anapoda, si atunci nu voi ezita sa spun "de bine".
*** - de picky la: 28/08/2006 18:12:26
(la: Hoinarind)
Adrian Fuchs :

Poate incerci arta culinara ... cat despre ars poetica, mai va ... Ca textul e demn de bucatarese. N-am zis gospodine !

Sau poate niscaiva cocktayl-uri. Dar nu din cuvinte ...

Fie-ti mila de onor cetitoriu !

P.S. Fii pe pace, eu unul nu te voi cauta, asa ca esti in siguranta pe culoarele tale absconse. Atentie doar cand vine Nashu' !
* - de picky la: 24/10/2006 13:05:21
(la: Cosmica)
Adrian Fuchs :

Poarta Ars poetica iti este inchisa. Incearca la poarta Ars culinaria.
In definitiv si o mancare bine gatita poate sa fie o ... poezie.
* - de picky la: 09/01/2007 14:04:12
(la: Iar eu?)
Adrian Fuchs :

Acelasi gasca, da-n alta traista. Terci de slove si idei invalmasite. Care nu dau nebunia aia frumoasa numita Ars poetica.

Alexa - de Sancho Panza la: 24/03/2007 13:58:59
(la: scrâşnete în proză )
raspunsul pentru Zaraza - o foarte frumoasa ars poetica!
#180359 (raspuns la: #180333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sanchita - de alex andra la: 24/03/2007 14:49:01
(la: scrâşnete în proză )
o foarte frumoasa ars poetica!
Am si una urata:)))
Dincolo de gluma, e mai mult un soi de sinteza a unor reflectii facute in timp despre poezie in general si despre incercarile mele in particular:)
#180389 (raspuns la: #180359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de mazariche la: 13/07/2007 07:53:53
(la: Nu mă visez incunabul niciodată)
Spune-mi daca ma insel: nu e o poezie de dragoste, e o "ars poetica". Desigur, una pe alta nu se exclud:)
ars poetica, auci!! - de Intruder la: 18/11/2007 22:20:06
(la: Arta creatiei)
Si-o pun pe-o foaie amintire
Si-o lasa sub masa, la uiare…


puteai sa zici si "la macerat", tot aia...!
parca vad cu ochii mintii un poet cu plete, care se aseaza la masa de scris si-ncepe ciorne.
le scrie, le rupe...le scrie, le mototoleste...si se-asterne omatul peste iubiri si garduri...:P


Sancho (Ars poetica) - de Giordano Bruno la: 12/09/2008 16:15:57 Modificat la: 12/09/2008 16:23:00
(la: Pastişe )
ar trebui să respir
şi să tac din gură
să pictez mai fain decat Pablo
un
punct,
la care
habarnistu de Bruno sa priveste ca jitzălu la poarta hai noua
să mă umplu cu el
cum pântecul nopţii cu fumul
să trag după mine cuvintele, ca badoagili legate dupa limusina lui aia "Just Married"

apoi să
fac tumbe
sa cant la vioara in plina strada
însidefându-mă într-un scoic
ofranda
uitatelor mari.

De necaz ca Bruno se-nsoara...
*** - de mazariche la: 18/05/2009 11:13:37
(la: ŞARPE SĂRUTÂND)
Eu am oarece problema cu personajul "poetul". Nu-s refractara la ideea de "ars poetica", dimpotriva, dar am sentimentul de orgoliu scapat la vale cand poetul incepe sa se defineasca "poetul".
Poezia mi-a placut.
bubu :)) - de om la: 29/06/2009 13:43:41
(la: un pui de vint )
credeam ca ai un ars poetica si nu o terapie prin versificatie in care musai este sa fii aplaudata/incurajata ;)
Cu toate ca si eu te-am incurajat aici si am incercat sa-ti arat ca si din rahat se face bici cu o interpretare mai diferita a unor imagini nereusite.
Mea culpa, credeam ca in ars poetica lauda nu-i pe acelasi picior cu creatia spre mai bine, m-am inselat:(

Te inteleg ca ai unele presiuni si nu vreau sa te pun intre ciocan si nicovala, nici nu vreau sa-mi multumesti asa cum ai facut cu toti ceilalti care ti-au inteles mai de mult aceasta terapie prin versificatie, dar eu vreau doar sa-ti atrag atentia ca ai patru la purtare :))

NU'i bai, ca nu ramai repetenta si o sa ai parte destul de incurajari directe sau indirecte ;)
so, batrinetragator - de modigliani la: 03/09/2009 15:29:56
(la: batranutragator la Radio Lynx, azi, intre 22 si 24 )

eu vad asa problema asta
evident ca la radio aveai dreptul sa citesti ce doresti, mai mult acum spui ca nu ti a impus nimeni ce sa citesti
si ai ales ce ai considerat tu potrivit
dar tu ti ai facut un nume, ai incercat, dupa propiile ti spuse, sa impui un brand leonard ancuta, exact pe zona aceea a trivialului, obscenului si imundului, prezentat in maniera proprie si sustinut cu argumente sau nu, drept stil si ars poetica
ajuns in fata publicului te ai inmuiat, ai uitat ca asta vrei tu sa spui lumii, ca exista sensibilitate poetica in vulgar si trivial
adica ai fost inca unul, intre atitia
acum constat ca de fapt lucrurile se prezinta exact asa cum am intuit si cum ti am si spus o de citeva ori, ai incercat doar sa sochezi si ai facut munca de marketing iar cind a trebuit sa l scoti in fata pe leonard ancuta, poetul, ai renuntat exact la ce ai spus pina acum ca l reprezinta
nu este o critica asta, inclin doar sa i dau dreptate lui bucu si mi pare ca nu te ai asumat, ai facut un compromis, nejustificat din punctul meu de vedere, decit de o dorinta fireasca de a placea, te a le spune celorlalti ce vor sa auda
imi pare nesincer, imi pare putin trucat asta si mi pare lipsa de consecventa si concesie facuta de dragul ratingului
trebuia sa fii tu pina la capat si sa mori pe baricade cum se zice
ori sa admiti ca ce ai facut pina acum se inscrie in limitele unui experiment, esuat dar util in perspectiva evolutiei tale ca artist

in alta ordine de idei ma bucur ca pot sa mai aud la radio o astfel de emisiune



#477823 (raspuns la: #477800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tragator - argumente - de modigliani la: 24/11/2009 11:10:44 Modificat la: 24/11/2009 11:12:37
(la: am slăbit maria)



iata

superba - pentru ca are incluse in dinsa citeva imagini absolut impresionante, plasate, parca aleatoriu dar totusi nu, in punctul de ruptura a ritmului ("dar cum să mai pot zbura cum aş putea să mă înalţ fără tine" ori "deja mi-e uşor sînt o insulă plutitoare am oasele tot mai moi mai aerate"

pe alocuri geniala - exploateza pe deplin si urmind o linie clara si consecventa a profunzimii ideii, as putea chiar spune ca plonjeaza gradual in esenta acesteia, o tema originala, o adevarata ars poetica, din cite am mai vazut eu pe aici si anume uniunea aproare dureroasa cu persoana iubita in fata vicisitudinilor vietii


plina de substanta - pentru asta "ne subţiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene
în faţa unui atac terorist
lumea simte asta
bărbaţii intră în tine vor să lupte cu mine"

cind am citit mi am spus, 'si daca zicea, 'oamenii te fut, futindu ma pa mine' nu mi parea atit de vulgar versul ala
de vulgaritatea aia care i cu atit mai vulgara cu cit incearca sa nu para, vulgara, daca ntelegi ce vreau a zice
so, nu se poate sa fie asa, deci singura varianta posibila este cea a profunzimii


delicatea este atent distribuita, tocmai pentru a nu fi devalorizata, se simte, mai exact se intuieste, in umbra fiecarei expresii plastice


nervul nu mai trebuie demonstrat, ai zis tu ca ai, ti am dat dreptate, gindesc eu ca te cunosti macar umpic

hai bafta, astept urmatorul tecst
#501811 (raspuns la: #501805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 18/01/2010 22:11:20
(la: Întâlnire cu Mary Lou )
:))
e misto. la inceput zgarie trivialitatile. da' dupaia m-am gandit ca tocmai asta e misto. cum se iau de mana ars poetica cu cartofii prajiti si erectiile la McDonnald's :)
hmmm - de lafemme la: 14/05/2010 22:45:35
(la: de foame)
va citesc comentariile si vreau sa va aduc la cunostinta faptul ca ma dezic de voi.

aceasta poezie nu este doar plina de seva si substrat ci este o capodopera domnilor,o ars poetica sangerand a adevar, o mana de jaratec aruncata peste coltii infamiei.

#541673 (raspuns la: #541581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 10/09/2010 22:17:54
(la: Lipsa de perspectiva)
sfarsitul rupe ritmul. nu-mi dau seama de ce, sa spuna cine se pricepe la ars poetica. eu am reusit doar sa numar silabele...

in rest da, imi place. si toamna si poezia ta de toamna. ah, si mentiune speciala pentru titlu.
SP + ady1 - de om la: 02/02/2011 01:09:40
(la: portret pe un geam îngheţat)
asta da un ars poetica:))
de o simplitate si o universalitate a la "purissima" (na' ca m-a lovit italiana..mi se trage de la o carte pe care o buchisesc acum;)

dpmdv, aceasta simplitate este ingreunata de comparatia cu smoala...imi suna un pic non-conform cu simplitatea/puritatea copilului.

permite-mi sa'l salut pe ady ca'i numa' 1 pe aici :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...