arta

Cohen: a ridicat [muzica] pop la rangul de [arta].

Mosu' Nicolae, mi-a zis ca o sa ne aduca in dar un coffret cu 4 CD-uri d'ale lui... D'ale lui Cohen, fireste :))

(din off: oh-boy-oh-boy-oh-boy-yummy-yummy... :)) )

Ne-fiind scolit in arta, eu am descoperi pre-rafaelitii din intimplare acum citiva ani, si este curentul meu preferat in pictura. Cel mai mult imi plac picturiile:

Mariana in the Moated Grange
The Bridesmaid
The Blind Girl
Ophelia

de John Everett Millais, care se pot gasi usor la http://www.preraphaelites.com/paintings.asp (Apropo Daniel, ar fi fost fain sa putem sa adaugam imagini la mesaje, dar cred ca cenzura ar fi un cosmar.)

Dupa cum am spus deja, ne-avind sub centura un curs de apreciere a artei, eu ma supun simtului propriu aestetic. Daca-mi place, imi place. Si pre-rafaelitii imi plac in general. Dar tot asa imi place si Michelangelo. In schimb, ma uit la Picasso si inteleg ce spun altii ca este un geniu in pictura, dar nu-l inteleg in mod profund. Citeodata mi se pare ca inteleg o pictura de-a lui, altadata mi se pare ca-mi place, dar nu sint sigur. De exemplu ma uit la Guernica si imediat recunosc calitatea si geniul din aceasta pictura, dar nu pot sa verbalizez amanunte despre valoarea ei. Apoi am citit un articol intr-o revista specializata in arte si subiecte umaniste, care a aparut print anii 60-70 (Horizon) tiparita undeva in Ohio cred, si se mai gaseste in anticariate -- o revista de calitate ceva de speriat. In orice caz, acest articol era despre Picasso, si parte din articol era o analiza a picturii Guernica. Simbolismul explicat de articol era mult mai aprofundat decit eu am fost in stare sa produc. Dupa ce am citit articolul, bineinteles ca aprecierea picturii de catre mine s-a schimbat. Dar altfel...? Cubismul se pare ca ar trebui sa vina cu un "manual de folosire."

Orice opera de arta de ceva valoare (dupa parerea mea) este un vehicol pentru doua lucruri (sau numai unul citeodata): 1) mesaj 2) frumusete. Mesajul e o idee sau idei, de obicei spun ceva important despre conditia umana (in general sau despre tine insuti, cind o privesti). Frumusetea este pur si simplu frumusete. Picturile pre-rafaelite de mai sus ma atrag pentru frumusetea lor in primul rind, si numai in al doilea rind pentru ideile pe care vor sa le spuna. Cred ca Picasso e invers; ideile sint mult mai puternice, si aestetica visuala vine mai la urma.

N-avem pe nimeni pe aici care le are cu artele plastice sa ne explice mai mult care e ce e?

-Relu

Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.

Va referiti la arta contemporana sau la modernismul care a "murit" in secolul XX?

ma refeream la arta contemporana

Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.

[Imi pare rau]

Arta de a trai e sa nu ajungi nici-odata sa spui: "imi pare rau".

PS Poate fi un subiect de gindire?



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

buna ziua. am asteptat si eu sa vina "azi" ca sa pot vedea in reluare emisiunea in cauza, pe canalul tvr international, caci culturalul, din pacate, nu il receptionez.

nu sunt multe de zis. emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea nemiloasa.

ce m-a frapat pe mine a fost titlul sub care s-a purtat discutia - "fotografia - tehnica sau arta?" pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a parut de-a dreptul imbecil. ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura, concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

probabil s-a dorit diferentierea fotografiei in fotografie de arta/ arta si fotojurnalism/ tehnica dar la fel de aberanta ramane intentia. indiferent de ce tip de fotografiere vorbim, in ambele cazuri s-a folosit si se va folosi in continuare tehnica. exact ca si in cazul celorlalte arte!

irinaU

Buna seara ,
N-am urmarit emisiunea respectiva , aici unde sunt nu se transmite.
Cu toate astea sunt inclinata sa cred ca puneti problema oarecum pe linga . Interesant mi se pare faptul ca ati retinut titlul si , mai nimic din discutie .Sau cel putin asa reiese , nu vad comentarii la discutie . Sa fi fost " sugrumata brusc" chiar in asa hal de catre "moderatoarea nemiloasa" ?
Aruncati un ochi la " O invitatie la un regal de fotografie " de Dinu Lazar din 02.02.2004 nr.8762 si veti afla lucruri interesante in chestiunea relatiei oarecum complexe dintre tehnica si arta in fotografie .
Observatia d-voastra e intemeiata dar prezinta interes doar d.p.v. filologic .Daca ar fi fost pusa sub forma de intrebare , ar fi fost desigur o intrebare retorica.
In concluzie , problema asa cum o puneti mi se pare falsa, fara continut.Interesant si folositor ar fi fost sa aflam mai multe despre discutia in sine.

Ce pot eu sa zic este ca bine ca s-a vorbit putintel si despre fotografie.
Realizatoarea, care e colaboratoare la TVRC, lucreaza la Adevarul, si a facut atit cit a putut; mie mi s-a parut o prezenta agreabila, dar e drept ca cel putin cu mine nu a vorbit despre acest subiect sau despre cum vrea sa faca emisiunea, dcit cu o clipa inainte de emisie; dupa parerea mea, este o hiba de principiu, televiziunea foloseste la noi inca mult prea putin imaginea, si de multe ori discutiile in fata camerei seamana cu o emisiune de radio sau de teatru radiofonic mai mult; imaginea nu e folosita la adevarata ei valenta, mai ales daca vorbim de arte vizuale.
Eu altfel sunt extrem de scandalizat ca acest subiect, adica fotografia, este extrem, extrem de putin "disecat" atit in revistele culturale care este cit si chiar pe forumurile romanesti sau siturile dedicate.
Toata lumea la noi e interesata de obiective, aparate, fotoshop, foarte putini de estetica si compozitie, si nimeni nu e interesat de fapt de ce se intimpla, cum se intimpla, ce este imaginea, ce spunem, cum spunem cu imagini, cui spunem, daca meseria sau starea sau arta asta e pe o cale si unde duce calea asta.
Important ar fi sa se creeze cumva un curent sau o stare care sa mai miste reflectoru` si pe fotografie; in stadiul asta poate e mai important sa se vorbeasca ceva despre decit cum se vorbeste, cind, ce greseli se fac si alte amanunte care desigur nu sunt amanunte, dar...
Iata, s-a deschis ieri 10 martie la Palatul Cotroceni o expozitie de fotografie "In memoriam Ion Miclea" ; sunt si eu curios sa vad cite recenzii in presa, emisiuni si discutii vor fi despre acest subiect pe care il consider destul de important.
Ion Miclea a fost o personalitate controversata in fotografia anilor `60- `80...multe din fotografiile lui Ceausescu pe care le stim sunt facute de el...a facut si multe albume de fotografie, acum, poate cu o implacabila logica a timpului, uitate. Eu personal nu tin minte nici o imagine realizata de domnia sa, sunt curios alti bautori de cafea ce parere au...

Salutari!

> emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia
> cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea ne-
> miloasa.

Daca atit timp are emisiunea... :-(

> pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a pa-
> rut de-a dreptul imbecil.

Te scuz, pentru ca si mie mi s-a parut nu imbecil ci foarte,
foarte nepotrivit. Dar asta, parerea, doar pentru ca in general
intrebarea "fotografia - tehnica sau arta?" este nepotrivita.

In cazul de fata, cumva era potrivit pentru ca, dupa cum ai va-
zut, absolventa de arte plastice spunea ca in facultate a facut
prea multa tehnica si prea putina arta...

Probabil realizatorii si-au propus sa taie nodul gordian si
"s-o lamureasca". Chestiunea. Serios!

> ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura,
> concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar
> exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a
> uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

O adevarat reconfortare sa citesti rindurile de mai sus stiind
ca au fost scrise de un om (foarte ;-) tinar!
Doar stim ca maaaaarea majoritate nu-si pierde timpul cu
studiul cartilor prafuite, al tehnicii predecesorilor si al
tehnicii propriu-zise.
Cum parca spuse dl. Lazar in emisiune, razi ceva smirghel pe
o bucata de hartie arsa-mpunsa de o floare, tzac-pac si gata
fotografia de arta...

Cautati-o pe Mirela in ultimul (sau penultimul) numar al
"agoraONline", http://www.aol.ro, asta asa, ca m-a ajutat si
ea c-un link mai exact. ;-)

db

Dragos Bora

sunt multe carti care mi-au placut si pe care le recitesc cu placere si multe care m-au marcat. dar cel mai mult mi-a placut "arta conversatiei" de Ileana Vulpescu pe care o consider, chiar si dupa ce am citit o singura carte de-a ei, o mare scriitoare si o buna cunoscatoare a oamenilor. am citit si seria Harry Potter, pe care o recomand tuturor. mi-a amintit de copilarie intr-un fel pe care numai cartile lui Creanga m-au facut sa-l simt.

Am trait in UK 4 ani (in Leeds). Fiind student cu buget redus, am profitat din plin de serviciile National Express. In Franta nu exista asa ceva. Si am auzit preocupari si studii (am avut colegi doctoranzi la 'transport studies') despre cum s-ar putea oferi servicii de transport colectiv mai bune, care sa reduca congestia generata de automobile. Ei macar incearca.

Eu am avut fericirea sa invat sa conduc in Anglia, timp de un an am tot luat ore si am tot dat examene, si am fost foarte mandra cand intr-un sfarsit am obtinut mult doritul carnet. Ca la doua saptamani dupa aceea sa ne mutam in Franta, si dupa inca o saptamana sa mergem in Romania cu masina. Francezii sunt foarte 'bagareti' si nervosi, germanii, desi mai corecti, au si ei nervosii lor, in Austria soferii au fost destul de corecti si calmi, si nici in Ungaria (in afara de cativa nerabdatori ocazionali) n-a fost prea rau. In general, italienii sunt mai agresivi decat francezii. Insa in ce priveste traficul din Romania, e cu totul alta mancare de peste. Parca ar fi o alta lume. Unde sunt doua benzi (mai ales in oras) nu e niciodata sigur ca daca rulezi doar intr-una dintre ele nu nimeresti intr-o groapa suficient de mare ca sa-ti strice directia. Deci se practica solutii 'de compromis', toata lumea conduce in mijlocul drumului, indiferent de numarul benzilor (2-3). Semnele de circulatie (cand sunt lizibile) sunt ascunse in tufisuri, si de obicei nu prea sunt respectate. Distanta de siguranta intre masini e ceva de care nu s-a auzit (mai ales in ce priveste oprirea la stop), si aproape intotdeauna cand ma urc in masina condusa de un sofer roman mi se strange stomacul de spaima vazand cum accelereaza si cum franeaza. Se pare ca intimidarea celorlalti e o virtute la volan, si mersul cu 70km/h in localitati rurale (unde de obicei nu e riscul de a fi radare) e o datorie sfanta pentru toti, de la trabant la vehicule de trafic greu. Totusi, culmea acestei arte (raliul nostru cel de toate zilele) este atinsa numai si numai in Bucuresti, unde orice sofer trebuie sa fie gata de-a fi un sportiv al strazii.
Ma mai farmeca o practica. Aceea de-a 'taia curbele' indiferent daca tai peste una, doua sau trei benzi, de cate ori nu m-am trezit nas in nas cu un 'meserias' care voia sa mearga mai repede.
In fine, arta de-a sofa imbraca aspecte nebanuite si exotice in Romania, insa as prefera sa pot mentine in practica standardul britanic.

Desde

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !

In perioada 26 iunie - 18 iulie 2004 la Craiova se va desfasura Salonul national de arta fotografica "Mihai Dan-Calinescu", orgnaizat de AAFR (patronaj 84/2004), Cercul Militar din Craiova si Fotoclubul "Mihai Dan-Calinescu". Juruiul salonului va fi compus din: Constantin Ciri Maier (presedinte), Victor Boldar (EFIAP), Florin Rogneanu, Dinu Lazar (AFIAP) si Mircea Anghel (AAFR). Sunt invitati sa participe toti fografii amatori sau profesionisti, la cele doua teme: Portret si Tema libera. Fotografiile (alb/negru sau color, maximum 4 lucrari pentru fiecare tema de participant) vor avea latura mare cuprinsa intre 30 si 40 cm si vor fi acceptate pana la data de 30 aprilie 2004. Taxa de participare: 100.000 lei/participant. Fiecare fotografie va avea inscris pe verso: titlul lucrarii, numele si prenumele, titluri onorifice si adresa autorului. Calendarul salonului: - ultimul termen de primire al lucrarilor: 30 aprilie 2004, pe adresa: Fotoclubul "Mihai Dan-Calinescu", str. Tabaci nr 2, Craiova, cod 200642. - jurizarea lucrarilor: 8 - 9 mai 2004 - comunicarea rezultatelor: 24 mai 2004 - vernisajul salonului: 26 iunie 2004 - perioada de expunere a lucrarilor: 26 iunie - 18 iulie 2004 - restituirea lucrarilor: 20 august 2004 Lucrarile vor fi insotite de doua borderouri de participare, dupa modelul: BORDEROU DE PARTICIPARE FOTOCLUBUL: . . . . . ADRESA . . . .. . . . - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Nr. Autor Titlul lucrarii Sectiunea AN Color Rezultatul inreg. a b jurizarii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - .... ( )DA ( )NU doresc sa achizitionez si 1 CD contra sumei de 75.000 lei Semnatura . . . . . . Relatii suplimentare la Presedintele Fotoclubului "Mihai Dan-Calinescu", Col. Anghel Mircea, tel.: 0251.560.752 sau 0723.189.746.

"Concurs pentru tinerii pasionati de arta fotografica

BUCURESTI, 20 aprilie - GTC Real Estates România ofera o sansa de
afirmare tinerilor talentati în domeniul fotografiei, prin organizarea
concursului "Vechi si Nou în Bucuresti", informeaza un comunicat remis
M&A. Concursul se va desfasura în perioada 19 aprilie - 12 mai,
participantii fiind invitati sa-si înscrie lucrarile pâna la data de 5
mai. Pe 5 mai, un juriu format din experti în domeniu va analiza toate
fotografiile primite si va alege cele mai bune doua lucrari,
câstigatoare ale premiilor I si al II-lea. Acelasi juriu va selecta si
fotografiile care urmeaza sa participe la finala premiului de
popularitate, care se va desfasura în cadrul festivitatii din data de
12 mai, când va avea loc si decernarea premiilor. Criteriile de
evaluare vor fi atât folosirea corecta a diferitelor tehnici ale artei
fotografice, cât si originalitatea si armonia lucrarilor si, nu în
ultimul rând, respectarea temei si capacitatea de ilustrare a ei
folosind imaginea unor cladiri bucurestene. Concursul este deschis
tuturor elevilor si studentilor cu vârsta cuprinsa între 15 si 24 de
ani, de la licee si facultati de arta, dar si tinerilor talentati din
alte institutii de învatamânt. "Asa cum am demonstrat deja atunci când
am început constructia Europe House, prin organizarea concursului de
pictura pentru scoli "Construim în Mileniul III", dorim ca prezenta
noastra în Bucuresti sa nu fie numai una de natura economica, ci si
una sociala, educativa. Consideram ca orice companie responsabila ar
trebui sa initieze astfel de programe", a afirmat Shimon Galon -
Country Manager GTC International Group. GTC International Group este
prezent pe piata imobiliara din Europa Centrala si de Est din anul
1994. Portofoliul GTC International include proiecte în Polonia,
Ungaria, Republica Ceha, România, Serbia si Croatia. Împreuna cu
partenerii sai strategici, Azorim Group, Deutsche Bank, Citibank si
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), grupul a
devenit unul dintre întreprinzatorii de vârf de pe piata imobiliara."

Imi cer mai intai scuze ca nu am urmarit articolole anterioare.
Imi pare sincer rau -- razbate tristete si pesimism din rspunsul Dvs.
Pentru mine fotografia este ceva frumos, relaxant, de practicat in concediu, ceva care implica mai apoi amintiri frumoase.
Incerc sa-mi castig existenta din altceva.
Sigur ca mi-ar place sa am si eu fotografii publicate, dar numai asa ca o confirmare. La un moment dat voiam sa ma inscriu si la un curs.

Pentru un profesionist sunt convins ca este foarte greu. Mai ales ca sunt cheltuieli mari.

Pe scurt, ca un sfat concluzie: ce credeti // ce ne sfatuiti ?
Cum sa ducem mai departe aceasta pasiune ? (Birocratia si cretinismul pe care le intalnim la tot pasul nu au legatura cu arta !)

Cu stima

Robert

Interesant linkul pe care l-ai scris, desi nu pot sa imi dau cu parerea despre valoare si originalitate in arta plastica. Important este, LMC, ca se face arta in continuare....mai bine sau mai prost, asta mai putin conteaza.
E bine cand se creeaza grupuri, e bine cand apar polemici, critici, toate astea pun bazele evolutiei.
Nu stiu exact situatia plasticienilor din Romania, dar in cazul scriitorimii se simte deja un altceva....simt o miscare noua cum rasufla aproape

exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me

Okay, pentru ca toti ma intrebati despre arta mea am sa va arat. Lucrarile care le am in format de "1,0" (adica pe computer) sint niste lucrari facute ani de zile in urma. Deocamdata nu mi-am fotografiat lucrarile recente (procrastinez prea mult).

Deci pentru cei care-s interesati vedeti:

http://www.geocities.com/clc3897/ARayOfHope.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AfterGreatPainAFormerFeelingComes.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AngelOfLifeAndAngelOfDeath.gif

http://www.geocities.com/clc3897/BeggingForSalvation.gif

http://www.geocities.com/clc3897/FlamingSpirits.gif

http://www.geocities.com/clc3897/IAmMyBelovedsAndMyBelovedIsMine.gif

http://www.geocities.com/clc3897/KnightsFerry.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Magnolia.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Primavara.gif

http://www.geocities.com/clc3897/RidingFreedom.gif

http://www.geocities.com/clc3897/SelfPortrait.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Shulamite.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheAngelLeadingThemIntoEden.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheCarpathians.gif

http://www.geocities.com/clc3897/ThePoet.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheProvider.gif

Va rog sa luati in considerare ca pozele care le vedeti sint de o calitate foarte proasta, realitatea culorilor sint mult mai vii si mult mai aprinse. Altele sint mai intunecoase in poze decit sint ele in realitate. Dar in general va puteti da seama. Vizionare placuta. Titlul la fiecare lucrare este parte din adresa de website.

Revin mai tirziu cu alte amanunte si alte noutati.

PS: Gamalie-i foarte incintat ca domnul DESTIN il considera un "barbat de clasa". Si eu sint de acord cu DESTIN.

Revin in acest comenteriu cu "imagini vizuale"impresionate de compozitiile tale LMC.
Elementele plastice folosite de tine sunt componente fundamentale ale unui artist.Acestea bine utilizate stau la baza lucrarilor tale.
Modul in care tu ai organizat aceste elemente defineste o lucrare deosebind-o de alta,pastrand stilul ce te caracterizeaza, sau ti l-ai impus.
Combinarea culorilor,formelor,textura si linia ai folosit-o pentru a produce imaginea,exprimand reactia ta subiectiva ce denota calitati artistice.
Ce am observat eu ,{precizez ca ma voi referi mai cu seama la constructia geometrica si secretele sale,culoarea nu poate fi "judecata"in absenta sa(reala)}Fiecare lucrare pastreaza o intentie centrala,un focar ce pretinde ca tu artista din tine,ai luat decizii cu privire la numarul si felul elementelor pe care le-ai utilizat si la modul in care acestea au fost aranjate.
Nu doresc sa insist mai mult ,se poate discuta pe fiecare "subiect "in parte,in orice arta,unitatea si semnificatia sunt strans legate.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.