comentarii

arta conversatiei ileana vulpescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paralela intre arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 22/01/2004 19:21:15
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va referiti la arta contemporana sau la modernismul care a "murit" in secolul XX?
#8357 (raspuns la: #8322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re: Paralela intre arta americana si cea europeana - de Daniel Racovitan la: 23/01/2004 15:11:37
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
ma refeream la arta contemporana
#8389 (raspuns la: #8357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
[Imi pare rau] Arta de a - de SB_one la: 21/02/2004 10:03:26
(la: De ce vreau sa emigrez)

[Imi pare rau]

Arta de a trai e sa nu ajungi nici-odata sa spui: "imi pare rau".

PS Poate fi un subiect de gindire?



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10213 (raspuns la: #10168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Articolul din ACADEMIA CATAVENCU - de bodo la: 26/02/2004 21:19:01
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu
#10738 (raspuns la: #10659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/ arta versus arta - de BRATU la: 10/03/2004 08:34:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
buna ziua. am asteptat si eu sa vina "azi" ca sa pot vedea in reluare emisiunea in cauza, pe canalul tvr international, caci culturalul, din pacate, nu il receptionez.

nu sunt multe de zis. emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea nemiloasa.

ce m-a frapat pe mine a fost titlul sub care s-a purtat discutia - "fotografia - tehnica sau arta?" pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a parut de-a dreptul imbecil. ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura, concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

probabil s-a dorit diferentierea fotografiei in fotografie de arta/ arta si fotojurnalism/ tehnica dar la fel de aberanta ramane intentia. indiferent de ce tip de fotografiere vorbim, in ambele cazuri s-a folosit si se va folosi in continuare tehnica. exact ca si in cazul celorlalte arte!
#11742 (raspuns la: #11523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/arta versus arta - de Irina Ungureanu la: 10/03/2004 15:54:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
irinaU

Buna seara ,
N-am urmarit emisiunea respectiva , aici unde sunt nu se transmite.
Cu toate astea sunt inclinata sa cred ca puneti problema oarecum pe linga . Interesant mi se pare faptul ca ati retinut titlul si , mai nimic din discutie .Sau cel putin asa reiese , nu vad comentarii la discutie . Sa fi fost " sugrumata brusc" chiar in asa hal de catre "moderatoarea nemiloasa" ?
Aruncati un ochi la " O invitatie la un regal de fotografie " de Dinu Lazar din 02.02.2004 nr.8762 si veti afla lucruri interesante in chestiunea relatiei oarecum complexe dintre tehnica si arta in fotografie .
Observatia d-voastra e intemeiata dar prezinta interes doar d.p.v. filologic .Daca ar fi fost pusa sub forma de intrebare , ar fi fost desigur o intrebare retorica.
In concluzie , problema asa cum o puneti mi se pare falsa, fara continut.Interesant si folositor ar fi fost sa aflam mai multe despre discutia in sine.
#11762 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/ arta versus arta - de Dinu Lazar la: 10/03/2004 16:32:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot eu sa zic este ca bine ca s-a vorbit putintel si despre fotografie.
Realizatoarea, care e colaboratoare la TVRC, lucreaza la Adevarul, si a facut atit cit a putut; mie mi s-a parut o prezenta agreabila, dar e drept ca cel putin cu mine nu a vorbit despre acest subiect sau despre cum vrea sa faca emisiunea, dcit cu o clipa inainte de emisie; dupa parerea mea, este o hiba de principiu, televiziunea foloseste la noi inca mult prea putin imaginea, si de multe ori discutiile in fata camerei seamana cu o emisiune de radio sau de teatru radiofonic mai mult; imaginea nu e folosita la adevarata ei valenta, mai ales daca vorbim de arte vizuale.
Eu altfel sunt extrem de scandalizat ca acest subiect, adica fotografia, este extrem, extrem de putin "disecat" atit in revistele culturale care este cit si chiar pe forumurile romanesti sau siturile dedicate.
Toata lumea la noi e interesata de obiective, aparate, fotoshop, foarte putini de estetica si compozitie, si nimeni nu e interesat de fapt de ce se intimpla, cum se intimpla, ce este imaginea, ce spunem, cum spunem cu imagini, cui spunem, daca meseria sau starea sau arta asta e pe o cale si unde duce calea asta.
Important ar fi sa se creeze cumva un curent sau o stare care sa mai miste reflectoru` si pe fotografie; in stadiul asta poate e mai important sa se vorbeasca ceva despre decit cum se vorbeste, cind, ce greseli se fac si alte amanunte care desigur nu sunt amanunte, dar...
Iata, s-a deschis ieri 10 martie la Palatul Cotroceni o expozitie de fotografie "In memoriam Ion Miclea" ; sunt si eu curios sa vad cite recenzii in presa, emisiuni si discutii vor fi despre acest subiect pe care il consider destul de important.
Ion Miclea a fost o personalitate controversata in fotografia anilor `60- `80...multe din fotografiile lui Ceausescu pe care le stim sunt facute de el...a facut si multe albume de fotografie, acum, poate cu o implacabila logica a timpului, uitate. Eu personal nu tin minte nici o imagine realizata de domnia sa, sunt curios alti bautori de cafea ce parere au...
#11763 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta vs. arta/TVR Cultural - de Dragos Bora la: 10/03/2004 16:53:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutari!

> emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia
> cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea ne-
> miloasa.

Daca atit timp are emisiunea... :-(

> pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a pa-
> rut de-a dreptul imbecil.

Te scuz, pentru ca si mie mi s-a parut nu imbecil ci foarte,
foarte nepotrivit. Dar asta, parerea, doar pentru ca in general
intrebarea "fotografia - tehnica sau arta?" este nepotrivita.

In cazul de fata, cumva era potrivit pentru ca, dupa cum ai va-
zut, absolventa de arte plastice spunea ca in facultate a facut
prea multa tehnica si prea putina arta...

Probabil realizatorii si-au propus sa taie nodul gordian si
"s-o lamureasca". Chestiunea. Serios!

> ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura,
> concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar
> exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a
> uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

O adevarat reconfortare sa citesti rindurile de mai sus stiind
ca au fost scrise de un om (foarte ;-) tinar!
Doar stim ca maaaaarea majoritate nu-si pierde timpul cu
studiul cartilor prafuite, al tehnicii predecesorilor si al
tehnicii propriu-zise.
Cum parca spuse dl. Lazar in emisiune, razi ceva smirghel pe
o bucata de hartie arsa-mpunsa de o floare, tzac-pac si gata
fotografia de arta...

Cautati-o pe Mirela in ultimul (sau penultimul) numar al
"agoraONline", http://www.aol.ro, asta asa, ca m-a ajutat si
ea c-un link mai exact. ;-)

db

Dragos Bora
#11765 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta de-a sofa din UK in RO - de desdemona la: 08/04/2004 03:27:02
(la: Automobile si soferi)
Am trait in UK 4 ani (in Leeds). Fiind student cu buget redus, am profitat din plin de serviciile National Express. In Franta nu exista asa ceva. Si am auzit preocupari si studii (am avut colegi doctoranzi la 'transport studies') despre cum s-ar putea oferi servicii de transport colectiv mai bune, care sa reduca congestia generata de automobile. Ei macar incearca.

Eu am avut fericirea sa invat sa conduc in Anglia, timp de un an am tot luat ore si am tot dat examene, si am fost foarte mandra cand intr-un sfarsit am obtinut mult doritul carnet. Ca la doua saptamani dupa aceea sa ne mutam in Franta, si dupa inca o saptamana sa mergem in Romania cu masina. Francezii sunt foarte 'bagareti' si nervosi, germanii, desi mai corecti, au si ei nervosii lor, in Austria soferii au fost destul de corecti si calmi, si nici in Ungaria (in afara de cativa nerabdatori ocazionali) n-a fost prea rau. In general, italienii sunt mai agresivi decat francezii. Insa in ce priveste traficul din Romania, e cu totul alta mancare de peste. Parca ar fi o alta lume. Unde sunt doua benzi (mai ales in oras) nu e niciodata sigur ca daca rulezi doar intr-una dintre ele nu nimeresti intr-o groapa suficient de mare ca sa-ti strice directia. Deci se practica solutii 'de compromis', toata lumea conduce in mijlocul drumului, indiferent de numarul benzilor (2-3). Semnele de circulatie (cand sunt lizibile) sunt ascunse in tufisuri, si de obicei nu prea sunt respectate. Distanta de siguranta intre masini e ceva de care nu s-a auzit (mai ales in ce priveste oprirea la stop), si aproape intotdeauna cand ma urc in masina condusa de un sofer roman mi se strange stomacul de spaima vazand cum accelereaza si cum franeaza. Se pare ca intimidarea celorlalti e o virtute la volan, si mersul cu 70km/h in localitati rurale (unde de obicei nu e riscul de a fi radare) e o datorie sfanta pentru toti, de la trabant la vehicule de trafic greu. Totusi, culmea acestei arte (raliul nostru cel de toate zilele) este atinsa numai si numai in Bucuresti, unde orice sofer trebuie sa fie gata de-a fi un sportiv al strazii.
Ma mai farmeca o practica. Aceea de-a 'taia curbele' indiferent daca tai peste una, doua sau trei benzi, de cate ori nu m-am trezit nas in nas cu un 'meserias' care voia sa mearga mai repede.
In fine, arta de-a sofa imbraca aspecte nebanuite si exotice in Romania, insa as prefera sa pot mentine in practica standardul britanic.

Desde

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13483 (raspuns la: #13456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salonul national de arta fotografica "Mihai Dan-Calinescu" - de Dragos Bora la: 22/04/2004 12:38:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In perioada 26 iunie - 18 iulie 2004 la Craiova se va desfasura Salonul national de arta fotografica "Mihai Dan-Calinescu", orgnaizat de AAFR (patronaj 84/2004), Cercul Militar din Craiova si Fotoclubul "Mihai Dan-Calinescu". Juruiul salonului va fi compus din: Constantin Ciri Maier (presedinte), Victor Boldar (EFIAP), Florin Rogneanu, Dinu Lazar (AFIAP) si Mircea Anghel (AAFR). Sunt invitati sa participe toti fografii amatori sau profesionisti, la cele doua teme: Portret si Tema libera. Fotografiile (alb/negru sau color, maximum 4 lucrari pentru fiecare tema de participant) vor avea latura mare cuprinsa intre 30 si 40 cm si vor fi acceptate pana la data de 30 aprilie 2004. Taxa de participare: 100.000 lei/participant. Fiecare fotografie va avea inscris pe verso: titlul lucrarii, numele si prenumele, titluri onorifice si adresa autorului. Calendarul salonului: - ultimul termen de primire al lucrarilor: 30 aprilie 2004, pe adresa: Fotoclubul "Mihai Dan-Calinescu", str. Tabaci nr 2, Craiova, cod 200642. - jurizarea lucrarilor: 8 - 9 mai 2004 - comunicarea rezultatelor: 24 mai 2004 - vernisajul salonului: 26 iunie 2004 - perioada de expunere a lucrarilor: 26 iunie - 18 iulie 2004 - restituirea lucrarilor: 20 august 2004 Lucrarile vor fi insotite de doua borderouri de participare, dupa modelul: BORDEROU DE PARTICIPARE FOTOCLUBUL: . . . . . ADRESA . . . .. . . . - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Nr. Autor Titlul lucrarii Sectiunea AN Color Rezultatul inreg. a b jurizarii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - .... ( )DA ( )NU doresc sa achizitionez si 1 CD contra sumei de 75.000 lei Semnatura . . . . . . Relatii suplimentare la Presedintele Fotoclubului "Mihai Dan-Calinescu", Col. Anghel Mircea, tel.: 0251.560.752 sau 0723.189.746.
Concurs pentru tinerii pasionati de arta fotografica - de Dragos Bora la: 22/04/2004 12:41:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Concurs pentru tinerii pasionati de arta fotografica

BUCURESTI, 20 aprilie - GTC Real Estates România ofera o sansa de
afirmare tinerilor talentati în domeniul fotografiei, prin organizarea
concursului "Vechi si Nou în Bucuresti", informeaza un comunicat remis
M&A. Concursul se va desfasura în perioada 19 aprilie - 12 mai,
participantii fiind invitati sa-si înscrie lucrarile pâna la data de 5
mai. Pe 5 mai, un juriu format din experti în domeniu va analiza toate
fotografiile primite si va alege cele mai bune doua lucrari,
câstigatoare ale premiilor I si al II-lea. Acelasi juriu va selecta si
fotografiile care urmeaza sa participe la finala premiului de
popularitate, care se va desfasura în cadrul festivitatii din data de
12 mai, când va avea loc si decernarea premiilor. Criteriile de
evaluare vor fi atât folosirea corecta a diferitelor tehnici ale artei
fotografice, cât si originalitatea si armonia lucrarilor si, nu în
ultimul rând, respectarea temei si capacitatea de ilustrare a ei
folosind imaginea unor cladiri bucurestene. Concursul este deschis
tuturor elevilor si studentilor cu vârsta cuprinsa între 15 si 24 de
ani, de la licee si facultati de arta, dar si tinerilor talentati din
alte institutii de învatamânt. "Asa cum am demonstrat deja atunci când
am început constructia Europe House, prin organizarea concursului de
pictura pentru scoli "Construim în Mileniul III", dorim ca prezenta
noastra în Bucuresti sa nu fie numai una de natura economica, ci si
una sociala, educativa. Consideram ca orice companie responsabila ar
trebui sa initieze astfel de programe", a afirmat Shimon Galon -
Country Manager GTC International Group. GTC International Group este
prezent pe piata imobiliara din Europa Centrala si de Est din anul
1994. Portofoliul GTC International include proiecte în Polonia,
Ungaria, Republica Ceha, România, Serbia si Croatia. Împreuna cu
partenerii sai strategici, Azorim Group, Deutsche Bank, Citibank si
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), grupul a
devenit unul dintre întreprinzatorii de vârf de pe piata imobiliara."

raspuns: despre fotografie ca o arta - de (anonim) la: 26/04/2004 10:15:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Imi cer mai intai scuze ca nu am urmarit articolole anterioare.
Imi pare sincer rau -- razbate tristete si pesimism din rspunsul Dvs.
Pentru mine fotografia este ceva frumos, relaxant, de practicat in concediu, ceva care implica mai apoi amintiri frumoase.
Incerc sa-mi castig existenta din altceva.
Sigur ca mi-ar place sa am si eu fotografii publicate, dar numai asa ca o confirmare. La un moment dat voiam sa ma inscriu si la un curs.

Pentru un profesionist sunt convins ca este foarte greu. Mai ales ca sunt cheltuieli mari.

Pe scurt, ca un sfat concluzie: ce credeti // ce ne sfatuiti ?
Cum sa ducem mai departe aceasta pasiune ? (Birocratia si cretinismul pe care le intalnim la tot pasul nu au legatura cu arta !)

Cu stima

Robert
#14548 (raspuns la: #14535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta plastica - de Serban la: 10/06/2004 13:51:50
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Interesant linkul pe care l-ai scris, desi nu pot sa imi dau cu parerea despre valoare si originalitate in arta plastica. Important este, LMC, ca se face arta in continuare....mai bine sau mai prost, asta mai putin conteaza.
E bine cand se creeaza grupuri, e bine cand apar polemici, critici, toate astea pun bazele evolutiei.
Nu stiu exact situatia plasticienilor din Romania, dar in cazul scriitorimii se simte deja un altceva....simt o miscare noua cum rasufla aproape
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 22/06/2004 01:51:15
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Dear brother,

Inteleg f. bine povestea ta.britanicii mereu s-au crezut buricul pamantului cu accentul lor high class,nu vorbesc de cei saraci care-l au pe al lor.
Isi dau prea mare importanta.
Personal intamplarea ta arata sovinismul lor,fuck them!
Bine ca le-ai bagat pumnul in gura in final!

ca si tine si eu doar la cafenea "vorbesc" romaneste,nu am prieteni romani de 21 ani ,primii 2 ani(deci 23 la numar) am locuit prin cartiere cu multi romani dar mi s-a acrit de ei.
Am prieteni romani in multe tari straine si corespondam via email,rar ne-am vedea pe viu.

cand eram la colegiu in NYC aveam doar amici americani,ma indrageau la nebunie si uneori faceau misto incercand sa vorbeasca cu accentul lui Bela Lugosi din Dracula.Amuzant.
E adevarat ca la inceput atunci aveam un accent strain dar stii ceva? M-a ajutat sa am multe multe fete,am mai scris eu astea.Le atragea accentul meu,cadeau ca mustele si eu trageam foloasele. Ha!Pur si simplu ma implorau cand aveam sex cu ele sa le vorbesc in romaneste.....si le spuneam ce-mi trecea prin minte cuvinte fara vreun context anume,si le excitau la culme!!!!

Dar desigur ca in meseria mea,limba nu conteaza ci arta ce fac,asa ca nu am avut probleme ca tine.

Apoi fiind casatorit cu o americanca mereu am vorbit englezeste,si in familia ei la fel.
Am pierdut accentul romanesc demult,este ciudat ca in scris sunt f. okay cu romana,dar la conversatie...nu-mi gasesc cuvintele pt. ca mai intai gandesc in engleza si apoi imi traduc in minte in romaneste,NU fac misto deloc,mintea e ceva greu inca de inteles cum functioneaza.E ca si cum muschii se atrofiaza daca nu-i pui la functiune,si asa e si cu limba romana.

Cei ce traiti aiurea prin lumi de limba engleza stiti astea.Cand eram copil de 8 ani am studiat in particular 5 ani franceza acasa cu un prof. universitar,o stiam la perfectie!
O stiu si azi dar numai la citit si tradus,de conversat....stau rau!Am fost cu sotia in Franta de 2 ori,Paris etc.stiam ce vorbeau francezii,dar cand era vorba sa fac eu cu ei o conversatie....mai intai in creier gandeam in engleza si apoi incercam sa-mi traduc in franceza si iesea un cacat mare!
O combo de engleza-franceza de si eu ma miram ca pot scoate pe gura astfel de tampenii!

Cam atatea deocamdata,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)































































#16553 (raspuns la: #16544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta Mea - de LMC la: 30/07/2004 20:03:09
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Okay, pentru ca toti ma intrebati despre arta mea am sa va arat. Lucrarile care le am in format de "1,0" (adica pe computer) sint niste lucrari facute ani de zile in urma. Deocamdata nu mi-am fotografiat lucrarile recente (procrastinez prea mult).

Deci pentru cei care-s interesati vedeti:

http://www.geocities.com/clc3897/ARayOfHope.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AfterGreatPainAFormerFeelingComes.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AngelOfLifeAndAngelOfDeath.gif

http://www.geocities.com/clc3897/BeggingForSalvation.gif

http://www.geocities.com/clc3897/FlamingSpirits.gif

http://www.geocities.com/clc3897/IAmMyBelovedsAndMyBelovedIsMine.gif

http://www.geocities.com/clc3897/KnightsFerry.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Magnolia.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Primavara.gif

http://www.geocities.com/clc3897/RidingFreedom.gif

http://www.geocities.com/clc3897/SelfPortrait.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Shulamite.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheAngelLeadingThemIntoEden.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheCarpathians.gif

http://www.geocities.com/clc3897/ThePoet.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheProvider.gif

Va rog sa luati in considerare ca pozele care le vedeti sint de o calitate foarte proasta, realitatea culorilor sint mult mai vii si mult mai aprinse. Altele sint mai intunecoase in poze decit sint ele in realitate. Dar in general va puteti da seama. Vizionare placuta. Titlul la fiecare lucrare este parte din adresa de website.

Revin mai tirziu cu alte amanunte si alte noutati.

PS: Gamalie-i foarte incintat ca domnul DESTIN il considera un "barbat de clasa". Si eu sint de acord cu DESTIN.
"Creatie,arta,pasiune,viata & LMC," - de DESTIN la: 01/08/2004 09:13:29
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Revin in acest comenteriu cu "imagini vizuale"impresionate de compozitiile tale LMC.
Elementele plastice folosite de tine sunt componente fundamentale ale unui artist.Acestea bine utilizate stau la baza lucrarilor tale.
Modul in care tu ai organizat aceste elemente defineste o lucrare deosebind-o de alta,pastrand stilul ce te caracterizeaza, sau ti l-ai impus.
Combinarea culorilor,formelor,textura si linia ai folosit-o pentru a produce imaginea,exprimand reactia ta subiectiva ce denota calitati artistice.
Ce am observat eu ,{precizez ca ma voi referi mai cu seama la constructia geometrica si secretele sale,culoarea nu poate fi "judecata"in absenta sa(reala)}Fiecare lucrare pastreaza o intentie centrala,un focar ce pretinde ca tu artista din tine,ai luat decizii cu privire la numarul si felul elementelor pe care le-ai utilizat si la modul in care acestea au fost aranjate.
Nu doresc sa insist mai mult ,se poate discuta pe fiecare "subiect "in parte,in orice arta,unitatea si semnificatia sunt strans legate.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18734 (raspuns la: #18650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Ileana si celor interesati de situatia din Franta(casatorie) - de alianta la: 25/08/2004 00:56:42
(la: Casatorie in Franta)
draga Ileana , sigur , capul sus si curaj:) nu-i nimeni de vina ca fiecare cand ajunge într-o tara straina nu percepe exact cum stau lucrurile , este normal , alt sistem , lucruri noi, etc ..s-o luam cu începutul .Casatoria ta , înseamna certificatul de casatorie tradus acasa (costa mai ieftin) în franceza , trebuie sa te duci la Prefectura din departamentul unde vei locui în primele trei luni , sa nu depasesti cele 3 luni , sa ceri carte de sejour , s-ar putea sa nu o ai imediat ci doar una temporara sau visiteur pe pasaport , cartea de sejur de 10 ani se da dupa 2 ani de casatorie nu înainte (ca sa fie siguri ca nu-i casatorie de forma), daca te casatoresti aici este una , daca te casatoresti în Ro , trece casatoria la serviciul de acte civile (înregistrare) vei avea asa un livret de familie, sa-ti aduci un act de nastere tradus din Ro (costa mai ieftin) o sa-ti trebuiasca peste tot, certificatul de cutum este cerut numai aici de catre Prefecturi pt ca face parte din legislatia Frantei, cartea de sejour temporara nu-i cazul tau aceea este pt alte situatii(salariat , viata privata familiala , boala , etc ) tu intri în cadrul legal de conjointe d'un français, în privinta studiilor sunt anumite "meserii" , diplome, care sunt recunoscute aici s-au facut conventii cu Ro de mai multi ani, alt amanunt , legislatia franceza recunoaste actele romanesti legalizate deoarece si la noi legile sunt facute dupa Codul lui Napoleon, deci nu te mai speria , singura problema este sa fii bine ghidata de la început , majoritatea romanilor cand vin aici , sunt rau ghidati pt ca nu are cine sa le explice exact cum stau lucrurile , si desigur ca bajbaie în întuneric din pacate , si apoi daca se informeaza la mai multe institutii primesc diverse explicatii nu de "incurcare" ci de complexitate si organizare a societatii aici care este f ordonata de altfel , dar pt romani sunt lucruri noi , în fine mai revin cu alte amanunte daca este nevoie, sunt la dispozitia ta daca te pot ajuta cu mare placere:) succes !
#20301 (raspuns la: #14954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...