comentarii

arta din spatiul carpato dunarean


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
A se cunoaste... - de DESTIN la: 26/09/2004 18:31:57
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)



Marija Gimbutas, profesoara la Universitatea din Los Angeles, California, spune:

"Romania este vatra a ceea ce am numit "vechea Europa", o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 B.C., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile Indo-Europenizate patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului.

A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu cateva milenii pe cea Sumeriana, facand imposibila ipoteza conform careia civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob".

Spatiul Carpato-Dunarean este una din putinele zone ale Europei care nu a fost afectata direct nici de calota glaciara, nici de cea alpina, ramanand in cea mai mare parte zona cu conditii de vietuire atat pentru om cat si pentru animalele si plantele ce-i asigurau traiul, desi pe inaltimi s-au format ghetari in cateva masiva muntoase: Rodnei, Caliman, Bucegi, Fagaras, Cindrel, Parang, Retezat.

Astfel, cercetarile fara repros de la Universitatea din Cambridge au stabilit ca singurul "spatiu" care corespunde conditiilor din vechea literatura Vedica este cel Carpatic si sub titulatura "Ancient Indian", plaseaza faza primara a culturii Vedice la noi.

Dupa invatatii englezi (si nu romani), cetatea Carpatica face parte din "habitatul primitiv al arienilor".


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23433 (raspuns la: #23400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isabela Iorga_ Despre originile omului - de SB_one la: 29/12/2003 11:17:08
(la: Tablitele de la Tartaria)
Despre originea omului
Sursa: Isabela Iorga
Data: 06.01.2003

La Annunaki (Nephilim) s-au descoperit cateva tablite sumeriene, continand un text foarte curios pentru noi, prin informatia pe care o transmite. Aflam ca, acum 450 000 de ani a aterizat pe Pamant o civilizatie sosita din Constelatia Taurului, roiul Hyadelor, pentru a-si salva planeta. Au extras de pe planeta noastra cantitati de aur si alte materii prime ce le erau necesare pentru atmosfera lor. Ei sunt cei care raman aici si vor intemeia o supercivilizatie pe care noi o cunoastem sub denumirea de Sumer. Ceea ce se cunoaste eronat este spatiul in care aceasta civilizatie a sosit si a intemeiat prima sa tara. Multi afirma ca civilizatia sumeriana a aparut dintr-u inceputuri pe teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, in vechea Mesopotamie, insa nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si voi incerca sa demonstrez si de ce, studiind chiar documentele vechi sumeriene.

Aceasta civilizatie intemeiata de catre extraterestrii din Constelatia Taur (steaua Aldebaran), a aparut pe teriroriul vechii Hiperborea, in zona actualilor Carpati. In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost “importate” din Sumer, dar dupa ce sunt verificate si datate la Moscova, concluziile vor fi altele. Tablite de acelasi tip se vor descoperi ulterior celor de la Tartaria in zona Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta. In sprijinul afiramatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice( Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea “Istoria ceasurilor” pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioctiv(C 14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu 2 milenii decat cele din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria, localitate pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures), este mult mai vechi decat cel descoperit pe placutele din Sumer.

Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)". Pe aceleasi tablite de la Tartaria, s-au gasit scrise cuvintele: “BAB"=Poarta" (intrare-iesire), evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului", SARRU-RABU = "Marele rege", un titlu, o demnitate, evidentiata prin "tichia regala", iar prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume. Orasul Badtabira, cum se numea atunci Tartaria, era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"). In aceasta tara sunt pomeniti a fi aparut, (tot pe tablitele de la Tartaria), “Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

Am prezentat cateva dintre informatiile existente pe placutele de la Tartaria fiindca legatura dintre ele si ceea ce voi expune ulterior este fantastica. Concluzionand datele expuse mai sus si care sunt imposibil de contestat, fiind autentice si provenind din cea mai directa sursa, aflam ca pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a existat o civilizatie de “zei”, ai “lunii si ai focului”, o tara mare, care cuprindea patru districte si avea capitala in orasul Badtabira (Tartaria), condusa de catre regele ENMEENLUANNA. Aceasta tara va ramane consemnata in documente sub numele de Tara LUANNA sau Tara regelui AN. Cu toate acestea, el nu a fost primul rege al tarii, ci tatal sau, regele ANU, asa cum ne-o confirma si scrierea de pe placute: “fii lui AN si stramosii lui ANU”. Ei au intemeiat cea mai veche dinastie regala cunoscuta pe pamant, de pana acum, cea numita a Basarabilor. Aceasta Tara, LUANNA sau a lui ANU, se intindea in NV tarii noastre, in munti.

In “Legenda lui Ghilgames”, epopee sumeriana, se povestesc intamplari din timpul domniei regelui Anu si a potopului care a avut loc atunci. Dar pana sa se produca potopul, mai precis pana sa fie provocat de catre extraterestrii din Tara LUANNA, au avut loc mai multe evenimente importante care au determinat, in final, luarea fatidicei hotarari. Pentru a ilustra cat mai corect si clar evenimentele acestea, voi apela la celebra lucrare, despre care nu se poate afirma ca a fost falsificata. In mit ni se povesteste cum au decis “zeii” sa creeze o noua fiinta si cum au si creat-o. Ea este numita Enkidu in povestire, iar in Biblie se va numi Adam ( insotit de catre Eva, consoarta lui). Toate aceste denumiri nu reprezinta nimic. In epopee, fiintei nou create trebuia sa i se dea un nume, in Biblie s-a tradus gresit ceea ce dorea sa se exprime initial. Adam reprezinta denumirea AND-ului pe care noile fiinte il aveau, iar Eva, care in ebraica se traduce prin HAVVA=viata, reprezinta viata fiintei create. Adam si Eva inseamna impreuna AND-ul si VIATA, deci o noua fiinta, viabila, cu ADN-ul uman actual si care a fost creata pe cale genetica, de catre extraterestrii.

Noile fiinte au fost create din ordinul regelui ANU, dar au fost “plamadite” de catre zeita Istar, fiica regelui Anu si nu aratau precum arata omul in prezent, ci, dupa cum ne informeaza epopeea, omul nou era: “o fiinta de-o putere coplsitoare, cu trupul invelit in par, asemeni fiarelor din codri”, “un urias”, care, dupa ce “a imbratisa-o pe frumoasa din Uruk, “si-a pierdut din vlaga”, “fiarele au fugit de el, simtind ca nu mai e de-al lor” si el “s-a facut mult mai chipes si mintea i s-a limpezit.”Observam ca primele fiinte, create pe cale genetica, erau mai putin aspectuoase dar foarte puternice, forta lor bruta fiind prinicipala trasatura care ii interesase pe creatori inca de la inceput, ele urmand a fi folosite in muncile cele mai grele, aidoma sclavilor si totodata, li s-a fixat prin informatia din AND si o limita de viata, de 120 de ani pamanteni. Noile fiinte nu gandeau si nu stiau sa se reproduca ( aceasta idee o regasim si in Biblie, cand ni se spune ca Adam si Eva nu se impreunasera,“nu gresisera” si nu gustasera din “Pomul cunoasterii binelui si al raului”, adica nu incepusera sa gandeasca si, drept consecinta a acestui fapt, nu se bucurau de liberul arbitru, pentru a face diferenta dintre bine si rau). Odata ce aceste fiinte incep sa se reproduca, vor apare modificari in natura fiintei lor, atat de ordin fizic, cat si intelectual. Se pare ca urmasii “primilor creati” sunt fiinte cu un aspect fizic placut, pierzandu-si blana de pe corp, mai slabe ca putere fizica decat stramosii lor, dar cu o minte mai “limpede”, adica mai buna.

Totul ar fi fost bine si frumos daca unul dintre fii regelui, ( acestia erau Enki, zeul intelepciunii, numit si EA si Enlil, zeul vazduhului, numit si EL), Enki sau EA, nu s-ar fi revoltat impotriva tratamentului animalic si fara de mila aplicat noilor fiinte. El le va invata sa se reproduca si ii va invata sa gandeasca. Din acest moment, noile fiinte vor gandi si se vor inmulti independent de vointa creatorilor, dar mai ales, la un moment dat se vor ridica impotriva acestora si a modului in care erau tratati.

Care va fi reactia extraterestrilor? Ce se va intampla? Din mit aflam ca regele a convocat un consiliu, o adunare, in orasul Suruppak, unde s-a discutat foarte aprins despre transformarea suferita de catre fiintele create spre a le deservi intereselor proprii si s-a propus ca toate aceste fiinte revoltate si neascultatoare sa fie innecate printr-un potop, hotarare pe care regele Anu a aprobat-o in final. Prin decizia de a face sa dispara toate fiintele create de ei si pe cele nascute din acestea, extraterestrii au dorit sa distruga urmele si efectele unui experiment genetic, care, din punctul lor de vedere, se soldase cu un esec, ceea ce au si facut. In epopee, zeita Istar, fiica regelui Anu, care face o multime de rautati, urmarind rezultatele potopului la a carui producere consimtise, se inspaimanta:” De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult”. Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera “zeii” : “Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.” Cat de clar precizeaza mitul lui Ghilgames faptul ca potopul a fost provocat de catre extraterestri si mai ales ca proportia si urmarile sale au fost calculate gresit de catre acestia…

Zeul EA ii informeaza pe oameni (“fii lui Cain”) despre iminentul eveniment si Noe, care in mit se numeste regele Ziusudra, va pleca pe mare si se va salva, el impreuna cu toata tara sa, adica impreuna cu toate fiintele de felul sau, urmasii sai. Zeul EA va fi considerat tradator si damnat de catre neamul sau, urmand ca persoana sa-i fie acoperita de rusine, blamata, creindu-i-se in mod voit un renume malefic si devenind in constiinta omenirii acel “Sarpe” care i-a ispitit pe oameni sa greseasca, Diavolul biblic. Acest personaj apare in Biblie sub forma sarpelui care a ispitit-o pe Eva sa muste din mar, deoarece el era conducatorul unei fratii, a unei societati numita Fratia Sarpelui si, probabil era apelat cu titlul de “Sarpe”, dar Enkil nu a facut altceva decat sa ia apararea unei fiinte slabe si sa o ajute. Dupa Potop, o parte din locuitorii din aceasta zona vor migra spre un alt teritoriu, intemeind Sumerul.

Acestea sunt pe scurt evenimentele care s-au petrecut in acele timpuri, pe teritoriul Carpatic, iar faptul ca Potopul biblic s-a pornit aici poate fi explicat precis si clar. In civilizatia sumeriana ni se vorbeste despre cei opt regi care au domnit inainte de potop, pentru un timp de 241 200 de ani si despre dinastiile Ur, Kis, Uruk de dupa potop, cu regii lor, care au domnit pentru perioade de 177 de ani, 24 150 de ani, 3 luni si 3 zile si jumatate, 2300 de ani, iar dupa dinastia lui Uruk, urmand alte dinastii pe care nu le mai cunosc. Aflam ca din momentul sosorii extrterestrilor si a instalarii lor in Tara LUANNA, acum 450 000ani si pana la Potop s-au scurs 241 200 de ani, timp in care fiinte creata pe cale genetica a avut timp sa evolueze, sa devina independenta fata de creator, ca specie si organizare sociala si chiar sa se ridice impotriva acestora. Facand un calcul ar insemna ca acum 208 800 ani a avut loc marele potop. Data aceasta concorda cu data la care s-a produs cel de-al doilea cataclism din istoria Atlantidei, adica acum aproximativ 200 000 de ani ( primul avand loc acum aprox. 800 000 de ani, cel de-al doilea, acum aprox. 200 000de ani, iar ultimul, prezentat ca fiind un mare potop, acum 11 000 de ani). O prea mare coincidenta, nu-i asa? Potopul declansat de catre extraterestrii din zona muntilor Carpati a afectat foarte puternic Atlantida, determinand plecarea unei populatii numeroase de pe insulele ei, spe alte zone de pe glob. Despre migratia atlantilor si despre conflictul iscat intre ei, extraterestrii si fiintele nou create vom vorbi cu o alta ocazie.

Sper ca am reusit sa va conving de veridicitatea celor mai sus prezentate sau daca nu, cel putin sa va provoc sa cercetati singuri.


http://www.rufon.org/articol/16/


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7416 (raspuns la: #7321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea "foarte interesanta" - de (anonim) la: 09/02/2004 15:18:25
(la: Tablitele de la Tartaria)
D-nul dr. Savescu mi-e foarte simpatic, dar e un diletant "fuori-classe". Nicolae Densusianu nu a fost istoric, romanii nu sunt daci, sa ne trezim odata pentru totdeauna! "marea civilizatie dacica" nu e decat o "mare abureala". Nu exista dovezi pentru asa ceva, ci doar speculatiile domnului Savescu, fondate pe alte speculatii gen Densusianu, Bratescu-Voinesti, s.a., care nu au nici o autoritate, de la ordinul lingvistic la cel arheologic. Sau, in cel mai bun caz, asa zisele argumente sunt paragrafe scoase din context, ca la Parvan, Iorga sau unii istorici si doxografi antici. Dacii nu erau un popor de "femei" sau de "mosi", dar in afara de o elita razboinico-sacerdotala erau o populatie latenta, care statea prin munti. Nu aveau cum sa aiba o mare civilizatie pentru ca nu dispuneau de mijloacele necesare. Doar metalurgia fierului era foarte dezvoltata, in rest structurile sociale erau infinit de primitive in comparatie cu grecia si, mai tarziu, roma. o intrebare, domnilor: pe ce izvoare scrise se fondeaza "marea cultura si civilizatie geto-daca"?
cat despre teoria lui Ghimbutas, ea merita luata in considerare, insa cu rezerve. vechimea populatiei nu ii confera statutul de "izvor al popoarelor indoeuropene". De asemenea si aici argumentatia e cam slaba.
Nu in ultimul rand n-avem nici o dovada ca tablitele de la Tartaria provin din spatiul carpato-danubiano pontic (se pare chiar ca ele sunt de origine orientala).
Herodot a spus ca "getii sunt cei mai drepti dintre traci", doar pentru ca tracii erau considerati in general de catre greci un "popor barbar si incult" iar conspiratia politica, sau, stiu eu, sionisto-masonica pe care o invoca dacomanii si care tine secrete originile "bravului popor roman" (instrumentata poate de urmasii lui Mihail Roller) confera o tenta ridicola intregului discurs. Luati ca atare un citat din Petre Tutea: "Balcanii sunt curul Europei", mai valabil acum ca niciodata, cu precadere pentru noi. Poate ca totusi nu suntem nici "cur", dar nici "inima" a Europei, dar asta e o alta discutie. Haideti sa fim mai ponderati!
#9253 (raspuns la: #8021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
origini comune - de AlexM la: 31/08/2004 18:42:33
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
originea comuna este originea IndoEuropeana si nemergand mai in adancul timpului, dar venind catre timurile istoriei, originea comuna apare a fi intradevar originea tracica. O comparare a toponimiei vechii Europe din Dacia pana in Iberia surprinde prin nume asemanatoare si pana chiar si denumirile tribale sint surprinzator de apropiate in Spatiul Carpato-Iberic.
Exista un fond comun in limbile Romanice , un fond mult mai vechi decat fondul Latin, exista un fond Latin si exista superstraturile aferente fiecarei limbi romanice in parte, superstraturi care s-au adaugat in ultimii 2000 de ani.
Problema cum ca limba traca ar fi fost o limba absolut diferita de Latina ( justificata mai ales prin cuvinte comune româno-albaneze, dar neprezente in latina) este o falsa problema. Argumentul cum ca limba traca ar fi fost o limba satem, apropiata de Indo-Iraniana si nu de limbile Italice (triburile Italice emigrand in peninsula Vitelia (denumirea Italiei pe atunci) din spatiul Carpatic-Panonic) a fost argumentata numai pe marturia cum ca neamul "scit" al Agatârshilor s-a stabilit in Dacia si "s-a dacizat". Lasand la o parte faptul ca Agatarshii au fost asimilati in timp de masa de locuitori cu care locuiau, devenind daci dar avand denumirea de "agatarsi" asa cum si Bulgarii se numesc inca bulgari desi vorbesc o limba slava si nu una turceasca precum cea a vechilor bulgari, ei bine, lasand la o parte acest aspect, nici in ziua de astazi nu poate spune nimeni ce fel de limba era limba scita. Si asta pentru ca "scit" era o denumire geografica care spunea totul si nimic. Chiar daca exista diverse teorii si diverse curente, idei, concret nimeni nu poate spune daca limba scita era de natura indo-avestana ( aparent nu, cel putin Iranienii erau continuu in razboi cu scitii) sau de alta natura. Ma rog, undeva a trebuit sa se fixeze un punct zero pentru formarea unei limbi. Iar pentru romanisti, totul a fost cel mai simplu punand punctul 0 la Imperiul Roman ca punct de plecare pentru originea limbilor neolatine.

cu stima,

AlexM
#20717 (raspuns la: #20681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
erori de interpretare - de AlexM la: 16/09/2004 20:16:32
(la: care e cel mai vechi popor din europa?)
Ampopu scrise:
"Romanii sunt buricul lumii...din Romania au roit toate civilizatiile. Un EGO cat casa. Bravos natiune! Hai sa purcedem la cucerirea pamantului, NOI cei de rasa superioara...paranoia, schizofrenie paranoida."


Este o regretabila interpretare aici. Problema este destul de simpla de altfel. Exista 3 locuri posibile de unde au roit IndoEuropeanii. Unul ar fi Anatolia, altul ar fi Nord-Vestul Indiei si al treilea este spatiul Carpato-Balcanic.
Ca atare nu este nici o exagerarea despre "Romania buricul lumi" ci numai o interpretare oarecum prost pusa in lumina. Corect este sa intelegem ca "unde se afla azi din intamplare tsara numita Romania" este eventual acel loc considerat ca fiind "buric al lumii" indoeuropene (si nu numai)
Ori asta nu inseamna de loc ca noi românii sintem ceva special in acest caz sau ca noi sintem acolo de zeci de mii de ani. Sa nu uitam ca noi sintem vazuti ca emigranti tarzii in spatiul Geografic numit România in anul de gratie 2004. Aparent, dupa toate cele stiute, noi am fi migrat de la Sud de Dunare, dintr-o fasie care separa Bulgarii de Sarbi, intra in Contact cu zona locuita de la sud Albanezii si cu Zona Timocului in nord. Deci pe undeva prin sec XII-XIII s-au pus stramosii nostrii pe emigrat intrand in spatiul pustiit de atatia migratori si mai ales de marea distrugere mongola, spatiul numit azi România.
Deci, este un posibil adevar despre spatiul geografic care este Romania in acel spatiu Carpato-Balcanic dar este o proiectie inca nefondata ( nu spun nefondabila) asupra românilor si a descendentei lor. Sa nu uitam ca si shcoala clasica (lasand la o parte speculatiile) spune acelasi lucru. Sintem descendenti din Imperiul Roman, descendenti ai unei adunaturi din toate colturile lumii ( lume= imperiul roman) dar desigur si al altor "barbari" ajunsi de voie de nevoie pe meleagurile respective. Adica da, tot nishte emigranti.

Cu stima,

AlexM
#22531 (raspuns la: #22208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de Florin si atat la: 26/09/2004 21:34:20
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Ce ai scris tu in mesajul 23433 este cam...:) cuvint cu cuvint din textul afisat la urmatoarea adresa:

http://dr-savescu.com/congres/Sarmisegetusa_2000/savescu_s/savescu_s.html

Marija Gimbutas a murit in 1994...si totusi tu te referi ca spune acum nu ca a spus mai inainte sau cum ca ar sustine...:)

Pe de alta parte glilimele tale se sfirsesc inainte de 'Spatiul Carpato Danubian...' ce ma face sa ma intreb:

Ori esti un plagiator ori esti una si aceeasi persoana cu Napoleon Savescu...:)

Si eu am dat cu citiva timp in urma de aceasta Marija Gimbutas... Pornisem sa citesc despre facerea Rusiei...Norvorog..apoi migrarea lor spre est...ma interesa sa aflu motivul pentru care multe popoare/ triburi din est au migrat. Am incercat sa aflu cind si daca schimbarea climei in unele parti din est, ducind la secete, foamete etc., au coincis cu emigratiile scrise in istorie.

Se pare insa ca sint antropologi renumiti care public au declarat ca tehnicile si teoria dumneaei sint gresite...:)

AlexM m-a incintat cu textul despre refacerea imperiului Bizantin si m-a facut sa zimbesc ca s-a lasat luat de val...:))

Textul tau pur si simplu vine din senin. Scuza-ma, dar m-ai uimit.

Ce vrei sa spui? Si oare este textul tau un plagiat? M-as indoi...:)

Florin


#23443 (raspuns la: #23433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnica vs altele... - de Dinu Lazar la: 13/05/2005 14:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Toata lumea confunda mecanica stiloului si tehnologia fabricatiei hirtiei cu poezia ca arta.

E ca si cum, daca te dai mai aproape de pix, daca descrii din ce e bila care imprastie pasta, esti parca mai apropiat de sufletul poeziei pe care nu o s-o scrii niciodata - cumplita eroare.

Tehnologia atrage, schimbarile produc sau cresc adrenalina, vraja crearii unei imagini ameteste si deci vedem aceasta demetiala preocupare catre obiective, teteleuri, cabluri, declansatoare, capace, minere, si lipsa totala de reactie la arta imaginii.

Spatiul Internetului Romanesc este insa aparte; nu asa e peste tot.

Ceea ce ma surprinde extraordinar este ca la noi in spatiul Ro numarul celor care incearca sa spuna - sau sa comunice, mai bine zis - in domeniul imaginii, ceva mai des, cei care isi pun intrebari sau incearca sa raspunda, cei preocupati de comunicarea cu breasla, poti sa-i numeri pe degetele de la o mina; si locurile unde cei avansati sau profesionistii vorbesc intre ei sau cu ceilalti, iar, sunt rarisime.

EU nu cred ca fotografia romaneasca este numai extraordinara sau numai o gogoasha ce nu se poate; dar ma mira peste masura atractia multora catre caramida, tzeava, culoare, dufa, tzigla si geam, si inexistentza preocuparii aranjarii ansamblului, lipsa de preocupare asupra cadrului, ratarii tintei de a ajunge la ideea de arhitectura.

Nu a fost intotdeauna asa.

In vremurile bune ale listei Fotomagazin, la inceputurile badorgood-ului, au fost multe discutii memorabile ale multor fotografi cu staif, care mai apoi s-au retras s-au si-au facut liste care au murit - listele - la scurt timp.

La noi, spre deosebire de oricare alt spatiu fotografic cultural, suficienta comunicarii, adica imposibilitatea ei, a pus dopul si practic breasla fotografilor e absenta cu ginduri de pe Net, ca preocupare intelectuala sau ca mesaj sau ca orice incercare de sindicalizare a unor repere comune.

Ar fi multe de zis, si mai multe de facut, dar momentan asta este, aveti dreptate, domnule Mereuta; majoritatea preocuparilor sunt legate de cum se trage liniutza, cum se face bastonashul, cum se tine stiloul, ce e aia capilaritate, din ce e cerneala, si mai putin despre problemele si estetica poeziei sau literaturii.

De vina, cred eu, sunt cei care maninca o piine din fotografie sau pe linga fotografie sau fotografii avansati; din varii motive ei nu se intreaba, nu explica, nu arata, nu comunica, si majoritatea energiilor lor asa cum citim la inceputurile mesajelor de la badorgood sau fotomagazin, s-au consumat ca sa se certe unul cu altul.

Asta este, mergem inainte... exista niste inrobiti de fotografie pe la Softpedia, (George Nicolae), pe la Galeria foto ( Narcis Virgiliu, unul din putinii mohicani care e si profesionist - excelent - si care mai si comunica cu ceilalti), la lista de la Computer Games (kork) si poate si la lista de la Punctum ( nu stiu, poate) - si poate si la alte liste, nu mai spun de Ara, de la Fotomagazin - care pregatesc terenul pentru o posibila viitoare generatie de fotografi mai comunicativi si care poate vor trece de faza cu lensu` si minerul si ce e mai bun, canonu sau kilonu.

Mai e o teorie; aia care spune ca fotografia e mirifica, atrage, nenumarati noi tineri sunt atrasi de tehnologie mai mult decit de imagine, dupa ce vad cum devine cazul la modul general ei dispar, si apar mereu altii, de unde senzatia de shenila infinita si de mare numar de incepatori; ei de fapt sunt mai putini, dar se tot schimba.

Vinzoleala e la poarta; pe aleea fotografilor ramin foarte putini, si pot sa lansez si o cifra; cam unu la suta din cei care se preocupa ajung sa faca ceva, si din astia, tot asa, un procent ramine mai mult la statia asta.

Si din cei care sunt in gara, trei sau patru mai vorbesc cu calatorii...restul ori isi pazesc bagajele, ori nu au nimic a spune, ori s-ar face de ris daca ar spune, ori nu ar avea decit sa se certe cu ceilalti.

Gara fotografiei romanesti...
#48508 (raspuns la: #48480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In plus... - de ghebeleizis la: 10/01/2006 14:41:00
(la: Dacia, felix?)
Draga Kharisma, partea cu dacii este deosebit de interesanta daca o privesti din mai multe puncte de vedere.
In decursul stapanirii romane in Dacia (felix, cica! - poate pentru romani) teritoriul ocupat de romani era doar de 1/6 din ceea ce a fost Dacia Mare.
Exemplul mortii lui Decebal si al zilelor de glorie din timpul lui Burebista nu se putea uita asa usor (noi inca ne mai amintim cu mandrie de Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazu' etc., desi au trecut mai multi ani).
Limba romana, care se zice, se trage din limba latina nu prezinta variatiile lingvistice (graiuri, dialecte) care apar la alte limbi latine, de exemplu italiana, ceea ce nu pare a fi normal. Romanizarea ar fi trebuit sa se faca mai intai acasa, si apoi la 2000 km. distanta. In plus, "limba moldoveneasca" este foarte asemanatoare cu romana, iar in Basarabia nu a ajuns stapanirea romana.

In mod normal minoritatea se supune majoritatii si nu invers.
In Malta, care a fost sub stapanire romana peste 1000 de ani, nu se vorbeste nici o limba latina ci malteza si engleza.

O explicatie ar fi aceea ca limba daca semana cu cea latina, poate mai mult decat am putea crede in acest moment.
La scoala ni s-a spus ca limba daca era o limba dura (vezi cuvinte precum: manz, barza etc.). Acest lucru nu explica sonoritatea si muzicalitatea unor nume proprii: Burebista, Comosicus, Deceneu, Diurpaneus, Sarmisegetusa si nici treminatiile latine ale unor denumiri geografice: Alutus, Maris etc.
Mergand pe firul mitologiei romanii se trag, prin Eneas, din Afrodita, pe de-o parte, dar tot prin Eneas, se trag din traci (tatal lui Eneas fiind trac, imi scapa acum numele lui).

In ceea ce priveste Miorita ne-am obisnuit sa privim totul simplist. Doi ciobani planuiesc un asasinat. Si daca...

Sumerienii apar in jurul anului 3100 i.e.n. in Mesopotamia. Nimeni nu stie de unde. Sunt de origine ariana, intr-o mare de popoare semitice, au un alfabet diferit de cele din zona, folosesc un calendar foarte exact, dar nepotrivit latitudinii la care se afla (se potriveste latitudinii de 45`N). Cine sunt ei?

La Tartaria au fost descoperite niste placute de lut ars pe care se poate vedea o scriere foarte asemanatoare cu cea cuneiforma. Datarea lor este in jurul anului 4000 i.e.n, deci cu 1000 de ani inaintea sumerienilor.
Ipoteza: poate ca Miorita reprezinta o cheie a ceea ce s-a intamplat in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Trei triburi de pastori se lupta pentru suprematie, doua se aliaza si-l inving pe al treilea, care desi mai bogat nu poate face fata aliantei si astfel este silit sa paraseasca zona.
Actiunea se petrece in neolitic: ciobanasul mioritic solicita sa fie ingropat cu fluierele alturi, la fel ca si orice barbat din acele vremuri, care era ingropat cu armele, bijuteriile si trofeele sale; popoarele acelor vremuri aveau un cult al soarelui si al lunii - vezi alegoria nuntii.

Deci poate ca ar trebui sa privim aceste balade, legende, mituri si dintr-o alta perspectiva...
#99445 (raspuns la: #60102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de picky la: 30/01/2006 12:12:28
(la: Plată)
Adrian Fuchs :
Nu-i rau, surioara !
Aduce nitel cu Ispirescu, dar si cu Marin Preda.
Ar putea fi luat chiar si drept un Steinbeck mioritico-carpato-dunarean.
Parca nici Zola nu e absent. Si nici chiar Nabokov.
Nu reusesc sa-i dau corespondenta in muzica.
Ciuleandra ? (Parca nici gazda de la Dealu Mare nu-i straina !)
Ciocarlia ?
Ma mai gandesc ...
Noi nu suntem urmaşii Romei - de Muresh la: 26/06/2006 19:55:56
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)


Dintotdeauna m-a interesat lingvistica. Amprenta lingvistica a unui popor, ca şi săpături arheologice, permite aflarea multor fapte istorice. Aduc aici fragmente dintr-un articol în care autorul sustine ca romanii şi daco-getii au avut origină comună.
Noi nu sîntem urmaşii Romei (O prostie monumentală.)
Doctor Napoleon Savescu
Edtura Intact
Bucuresti - 2002
Noi nu suntem urmaşii Romei
Dacia preistorica a lui N. Densuşianu, probabil cel mai documentat scriitor al istoriei dacoromnilor, …
Ce limba vorbeau dacii, azi nimenea nu ştie!... (Afirmaţii de "amator". V. 47522. GP, 26.6.06)
Lingviştii socotira, mai cu luare aminte şi în final gasira vreo 7-8 cuvinte. (Afirmaţii de "amator". V. 47522. GP, 26.6.06)
Întrebarea pe care ne-o punem astazi este: ce limba vorbeau geto- dacii (pelasgii = tracii)? Iar raspunsurile nu pot fi dect doua, dintre care avem de ales unul: vorbeau o limba diferita de cea a cuceritorilor (NU ÎNŢELEG – mai apoi autorul spune cam pe dos - Louca) şi în consecinţa au fost nevoiţi sa-şi însuşeasca latina dupa
ocuparea a 14% din teritoriul Daciei de catre legiunile împaratului Traian.
….în 106 d.H., ori limba populaţiei autohtone a Daciei era asemanatoare cu latina, astfel înct nu a fost necesara învaţarea altei limbi….
…au încercat sa reconstruiasca aceasta limba ’matca’, generînd doua teorii care susţin doua origini: limba indo-europeana pe de o parte şi limba ariana pe de alta parte, localizata undeva în Europa Preistorica.
Cercetatoarea americana Marija Gimbutas, profesoara la
Universitatea din Los Angeles, California, spune: ’Romnia este vatra a ceea ce am numit “vechea Europa“, o entitate culturala cuprinsa între 6500-3500 î.d.H.,..
A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche
civilizaţie europeana precede cu cteva milenii pe cea Sumeriana,
Spaţiul Carpato-Dunarean este una din puţinele zone ale Europei
care nu a fost afectata direct nici de calota glaciara, nici de cea
alpina, ramînînd în cea mai mare parte zona cu condiţii de vieţuire atît pentru om cît şi pentru animalele şi plantele ce-i asigurau traiul, deşi pe înalţimi s-au format gheţari în cteva masive muntoase: Rodna, Calimani, Bucegi, Fagaraş, Cindrel, Parîng, Retezat.
Astfel, cercetari fara reproş
de la Universitatea din Cambridge au stabilit ca singurul ’spaţiu care corespunde condiţiilor din vechea literatura Vedica este cel Carpatic şi sub titulatura “Ancient Indian“, plaseaza faza primara a culturii Vedice la noi. Dupa învaţaţii englezi (şi nu romni), cetatea Carpatica face parte din ’habitatul primitiv al arienilor.
’Pe daci îi ocupara acei viteji romani
şi i-a-nvaţat latina în cam 100 ani!
Dar ca-şi uitara limba, vocabular întreg???
Vezi domnule, eu asta nu pot s-o înţeleg!
Ca un popor îşi pierde treptat din obiceiuri,
Ca îşi mai schimba portul, ar fi niscai temeiuri...
Dar ca îşi uita limba, exemplu nu-i sub soare,
Dacît acele cazuri, cnd un popor... dispare!
Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din teritoriul Daciei
(14%) şi pentru o perioada istorica foarte scurta, de exact 165 de ani - (106 d.H. - 271 d.H.).
Astfel cum se explica ’romanizarea Noastra’ de catre cuceritorii Daciei?
Cum sa ni-i închipuim pe ţaranii daci, locuind prin vai şi munţi, dealuri şi paduri, repezindu-se sa înveţe latina?...
..şi nu numai ei, cei din teritoriul ocupat de romani, dar şi dacii liberi, din teritoriul de 86% al Daciei neocupata de romani.
… impotriva celor care din interese geo-politice încearca sa bage în capul generaţiilor acestui secol ca avem o alta limba şi o alta origine dect cea evidenta şi reala.
… cum va explicaţi ca romanii au reuşit în aproximativ 100 de
ani, aflaţi fiind la 1500 kilometri departe de Roma, performanţe pe care nu au fost în stare sa le reproduca în propria lor casa?...
şi asta fara ca picior de roman sa fi calcat pe mai mult de 86%
din teritoriul Daciei!
Ardealul a stat sub Unguri aproape ani o mie şi asupriţi Romnii, aşa precum se ştie, nu şi-au uitat nici graiul, nici obicei, nici portul,
Cum de-n a zecea parte Dacii uitara totul?
’Cnd sub Traian Romanii i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit talmaci!
Afirma Densuşianu şi asta totul schimba:
Deci Dacii şi Romanii vorbeau aceeaşi limba!
La Nord şi Sud de Istru (de Herodot e scris)
Traia un popor harnic, pe plaiuri Carpatine
Ce cultiva pamntul, vîna, creştea albine
Ei Daci sau Geţi sau Sciţi sau Iliri se numeau.
Uniţi sub Burebista şi-apoi sub Decebal
Ei stavileau barbarii, ce veneau val de val...
Dar secole înainte cînd nu erau regat,
O parte-acestor Traci spre vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
şi-aproape în tot Sudul, treptat s-au stabilit
Iar bunele-obiceiuri şi limba o pastrara,
Deşi cu alte neamuri, în timp se-ncrucişara
Aşa se-explica faptul de ce zisa Latina
Au înţeles-o Dacii şi nu le-era straina!
Deci nu cu Roma începe al nostr’ bogat trecut,
Ci mult mai înainte cautaţi un început!
În conformitate cu afirmaţiile lui Nicolae Densuşianu despre
migraţia spre vest a pelasgilor în Dacia Preistorica şi ale lui N. Iorga în Istoria Romnilor, în mod special în capitolul intitulat
’Stramoşii înainte de romani’
a existat o ’Romnie Apuseana din care s-au desfacut naţiile franceza, italiana, spaniola, portugheza şi o ’Romnie Rasariteana’ unde urmele-i traiesc înca...
Un aspect controversat cu privire la limba, care mi se pare ca a
fost ignorat, ar fi: daca ’romanitatea Occientala a evoluat
dezvoltndu-se în mai multe limbi romanice (italiana, latina, spaniola,
provensala, portugheza, franceza), de ce în cadrul ’Romnitaţii
Orientale nu s-a ajuns la formarea unei limbi noi, ci s-a ramas numai la stadiul de dialecte: istro-romn (pe teritoriul ocupat de iugoslavi), megleno-romn (pe teritoriul ocupat de bulgari), aromn (pe teritoriul ocupat de greci), daco-romn (Romnia de astazi, plus teritoriul ocupat de ruşi, ucraineni şi iugoslavi - Banatul Srbesc)?
Unitatea lingvistica a acestor dialecte nu poate avea dect o
explicaţie: cuceritorii romani au întlnit o populaţie de aceeaşi limba.
…din nou, de la noi, se desprind doua mari grupuri, unul ce se va
raspndi spre Est, Indo-Asia, iar celalalt spre estul Europei.
Cnd poetul roman Ovidiu a
fost deportat la Tomis (Constanţa de astazi, pe ţarmul apusean al
Marii Negre) a scris şi poeme în limba localnicilor geţi, limba
Tracilor dar în alfabet latin , limba pe care a putut sa o înveţe cu uşurinţa datorita asemanarii limbii latine cu ea. Din pacate, poemul
este
pierdut pe undeva prin arhivele Despre limba latina aflam de la Cesar Pruteanu ca era dialectata - la fel ca orice limba vorbita în zilele noastre - în:
1. limba latina culta (sau clasica)
2. limba latina vulgara (pe care o vorbea poporul)
3. limba latina prisca (batrîna) cum avem şi noi limba din cronicile
noastre. Aceasta a fost limba dacilor, aceasta a fost şi prima
limba
vorbita de carpato-dunarenii invadatori ai Peninsulei Italice, ramase
în carţile sfinte numite Saliare, aceasta a fost limba sanscrita-vedica.
o mulţime de cuvinte din limba noastra sunt
aproape similare cu cele din sanscrita-vedica în timp ce ele nu exista
aproape în limba Latina? De exemplu: apa = apa (aqua în Latina), gata
= gata, guşa - ghosa, iata = yatha, maiu = mayu, mascara = mascara,
pita = pita, pricina = pracina, pleava = plava, gramada = gramata, iasca
= jaska, isma = isma, limba = lamba, mnie = manyu, muierea =
muherea (mulier-mulieris în Latina), pluta = pluta, poteca = path-ika.
Dar numaratoarea în sanscrita-vedica nu este mai apropiata de
limba noastra dect Latina culta? Iata cum numarau ei: una, duya,
treya, patra, pancia, sase, sapta, ashte, nava, dasha, shata = suta
(centum în latina). Ma întreb, prin ce minune limba noastra pastreaza
aceste forme de sanscrita-vedica? Explicaţia este una singura: spaţiul
carpato-dunarean este locul de unde Europa a început sa existe şi sa
se extind
Odata stabilita problema limbii geto-dacilor, descoperim cu
mndrie ca noi nu suntem urmaşi nici ai slavilor, nici ai romanilor, ci
ei sunt urmaşii noştri.
Dupa N. Iorga analizele chimice au aratat ca parte din aurul
faraonilor egipteni provine din Munţii Apuseni
Spartacus, acel gladiator care s-a autoeliberat şi s-a pus în fruntea sutelor şi miilor de sclavi romani, crend o armata
care a speriat Roma, era un trac de-al nostru, din munţii Rodopi?...
H erodot arata ca: ’... dupa indieni, neamul tracilor este cel
mai numeros dintre toate popoarele.
Apariţia romanilor a condus indirect la unificarea acestor
pelasgi, traci, iliri, daci, geţi, tibali şi odrii în lupta lor împotriva
cotropitorilor. … pna în secolul al VI-lea d.H. cnd sosesc slavii,
popor barbar, crud şi nemilos, care, dupa insuccesul de la Nordul
Dunarii, se aşaza în Sudul acesteia şi în felul acesta ne vor desparţi pentru totdeauna printr-un ’coridor slav de fraţii noştri de la sudul Dunarii.
Mai existam şi astazi
prin aceste locuri: istro-romni (foarte puţini la numar) prin aria
iugoslavo-croata, megleno-romnii, sub bulgari şi aromnii (înca
în numar mare) sub greci. Dupa încercari nereuşite de asimilare
forţata, şi astazi, dupa aproape 1500 de ani de ocupaţie,
macedonenii nu şi-au schimbat nici limba, nici portul, iar limba
sau ’dialectul cum îl numesc ei însişi, nu-l pot înţelege nici
grecii, nici bulgarii ori iugoslavii, ci numai noi, romnii. De ce?...
…în urma cu
2000 de ani Alexandru I al Macedoniei era respins la Jocurile
Olimpice pe motiv ca nu era grec,
…regele Filip al Macedoniei (tataia lu’ Alexandru – Loucas) îi va aduce tnarului de 7 ani, Alexandru, pe Aristotel (care era grec dupa tata şi macedon dupa mama) ca sa-l înveţe limba civilizaţiei de atunci, elena, daca aşa cum spun azi grecii, ei, macedonenii, sunt greci? De ce a trebuit sa treaca 2000 de ani de la moartea lui Alexandru Macedon, ca acesta sa fie recunoscut ca grec şi pus în Pantheon?
…în Macedonia, existau biserici şi şcoli romneşti care mai trziu au fost arse şi distruse iar populaţia locala (aromnii - cum se numesc ei înşişi, valahi, cum grecii în numesc cu dispreţ) a fost persecutata, chinuita, chiar omorîta.
Sa fim şi noi oare, descendenţi direcţi ai poporului pelasgic, trac,
un popor blestemat?... şi astazi ucrainenii şi ruşii vor sa ne faca sa
uitam cine suntem, acolo la noi acasa, în Bucovina, Ţara Herţei,
Basarabia şi Buceag, unde romnilor li se spune ca nu sunt ’romni,
ci o naţie slava, vorbind o limba slava, moldoveneasca!... Cînd oare
ne vom dezdoi?
’De la Atlantic şi pî na la Don şi Marea Getica (Marea
Neagra) a existat o impresionanta arie culturala, o sublima
unitate de manifestare spirituala/lingvistica, de la ’Dansul bizonilor, din sanctuarul-peştera de la Altamira (Spania), sau de la Front-de Gaume (Franţa), la Felina de fildeş de la Pavlov (Cehia), la Pantera, cai şi ’Cavaler ucis, din sanctuarul-peştera de la Cuciulat (1.500-1.200 î.e.n. din România)
ori la Gaie-n atac, din sanctuarul peşterii Gaura
Chindiei (10.000-8.000 î.e.n.- România) aşa ne spune în
’Caietele Daco-Romaniei Ion Pachia Tatomirescu.
*Caietele Daco-Romniei, Anul III,nr.6,23 dec. 1997-21 martie 1998, Editura Aethicus, Timişoara, România.
Sa vedem cum arata limba macedoneana în comparaţie cu limba
dacoromna. Pentru aceasta am ales un cntec vechi aromn, compus
cu mult înainte ca Bolintineanu sa publice ’Muma lui ştefan cel
Mare:
Dialect aromn-macedonean
Cari-nîi bati, noaptea
La firida mea, moi?
Io huia, msata Marioara
Nu-nîi ti-aspirea, moi.
ooooooooooooo
Scoal aprondîi lampa
S-ti vedua fata ta,
Fata ta tea alb-arosi
Ca trandafila.
Traducere în romneşte
Cine-mi bate noaptea
La fereastra mea, mai?
Eu sunt, frumoasa Marioara
Nu te speria, mai.
ooooooooooooo
Scoal’de-aprinde lampa
Sa-ţi vad faţa ta
Faţa ta cea alba-roşie
Ca de trandafir.
Sfirsit.

Cules de muresh
:) - de Honey in the Sunshine la: 25/10/2006 15:55:37
(la: Metrosexualul si "Narcis new age")
Cred ca societatea romaneasca ar trebui sa se preocupe de aparitia "metrosexualilor" abia cand va disparea specia "nu ma spal si stau in carciuma toata ziua" (mult mai bine impamantenita in spatiul carpato-danubiano-pontico-mioritico-poetico-ospitaliero frate cu codru')...

Poate ar fi cazul sa nu ne mai preocupe probleme virtuale de genul celor pe care le propun Cosmopolitan si Sex and the City. Incepe sa semene cu hip-hop-ul "gangstah" care vorbeste despre cat de salbatica e viata pe strazile din Targoviste...
_________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.
#153329 (raspuns la: #153238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu, cu de-aia nu vreau - de maan la: 14/04/2007 11:00:47
(la: VREMURI VECHI,VREMURI NOI)
in alea cu graniceri se vorbeste de spatiul carpato danibiano pontic si despre dunarea care-si poarta apele involburate spre marea cea neagra si amara.
#187303 (raspuns la: #187197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 13/11/2007 09:51:04 Modificat la: 13/11/2007 09:52:28
(la: Poem despre un om)
Leaganu' sau buricu'?
Deosebirea ar fi, ca buricu' se leagana pe undeva in zona Abrudului, in timp ce izvorul se afla in cultura universala.
In ce priveste sigla de care zici, ea a fost ilicit desfasurata, pe vremea cand Decebal se unea cu Traian in vederea nasterii primului reprezentant al arhetipului geto-dacic din spatiul carpato-danubiano-pontic, asociatia corecta fiind Sa Introducem Romanul.

Asta se intampla cu cateva secole dupa ce sir-ul englezesc fusese inventat de un lord sasait, care nu putuse sa spuna corect shir.
Dar lordul fiind un lord cunoscut la vremea lui datorita scrierilor sale pe care azi se bazeaza Knigge, sir a ramas asociat cu personalitatea lui aristocratica desavarshita.
#255496 (raspuns la: #255494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si: - de latu la: 14/01/2008 23:31:32
(la: Röntgen)
In ce-o priveste pe d-na editoare, precis a avut in vedere inflatia cuvintelor de provenienta straina cum ar fi hamburger sau xerox si care arunca o lumina nashpa asupra limbii romane vorbite, infiltrand astfel cultura atat de mishto a traditionalismului mioritic propriu arhetipului geto-dacic adaptat contemporaneitatii.
Cine, daca nu mass-media, editurile si in primul rand exponentii de frunte ai acestora, sunt chemati sa reziste acestor atacuri concertate din afara, impotriva tezaurului cultural al spatiului carpato-danubiano-pontic, purtat pe aripi maneliste si ozonale in multe din coltzurile lumii...
alex - de latu la: 01/02/2008 23:23:53
(la: AU AJUS SI AICI !)
Nu stiu daca e mai usor printre ai tai, nu stiu unde dezamagirea-i mai mare...
Nu, n-a fost dispretz ce m-a intampinat. Niciodata. Doar suspiciune, surpriza ("desi vii de-acolo") sau neincredere.
In general insa, as minti daca m-as da victima: In afara de cativa de soiul celor pe care-i intalnesti in orice parte a lumii, n-am avut probleme mari cu discriminare sau altele asemenea. Si nici altii nascuti in spatiul carpato-danubiano-pontic n-au avut probleme asa mari precum au sustinut. Dar unora li se pare o idee buna sa-si impinga neispravirea in curtea altora decat s-o stranga pe farashul propriu.
#281371 (raspuns la: #281364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
voi inca nu - de Horia D la: 22/04/2008 09:48:59
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
v-ati dat seama ca totul a inceput pe taramul carpato-dunarean? Istoria a inceput aici, tot aici a a vut loc potopul, de fapt Dumnezeu tot de aici a plecat:)
#305222 (raspuns la: #305220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bucu - de wilusa la: 27/12/2008 15:19:14
(la: costumul popular!)
pai am incercat sa le le aduc aminte motivele pt care ar trebui sa purtam aceste costume cu mandrie,fara sa ne fie atata rusine,si anume:limba,istoria, cultura, traditiile, trecutul glorios,norocul care ne-a lovit ca ne-am nascut"in spatiul carpato-danubiano-pontic":)
si le-am mai povestit ca am citit o carte, scrisa de Marin Gr.Nastase,intitulata "Destinul unui militar".iar in acesta carte este vorba despre un tanar sublocotenent,iar acest tanar impreuna cu niste muncitori de la Uzinele de munitie Rogifer, au aparat Brasovul impotriva armatei germane care se retragea din URSS.
treaba asta am incercat sa le-o explic
#377737 (raspuns la: #377699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"fara sa ne fie atata rusine" - de cosmacpan la: 27/12/2008 23:24:12
(la: costumul popular!)
"si anume:limba,istoria, cultura, traditiile, trecutul glorios,norocul care ne-a lovit ca ne-am nascut"in spatiul carpato-danubiano-pontic"

Daca tie nu-ti este rusine de ceea ce s-a intamplat intre 1989 si 2008 si timp de 50 de ani mai inainte (pana in 1989) stau si ma intreb ce le-ai povestit prietenilor...

Intrebare: cine te reprezinta si ce model ti-ai ales?
#378213 (raspuns la: #377737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...