comentarii

arta partului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ne-fiind scolit in arta, eu a - de relu la: 01/12/2003 10:37:45
(la: Fratia pre-rafaelita)
Ne-fiind scolit in arta, eu am descoperi pre-rafaelitii din intimplare acum citiva ani, si este curentul meu preferat in pictura. Cel mai mult imi plac picturiile:

Mariana in the Moated Grange
The Bridesmaid
The Blind Girl
Ophelia

de John Everett Millais, care se pot gasi usor la http://www.preraphaelites.com/paintings.asp (Apropo Daniel, ar fi fost fain sa putem sa adaugam imagini la mesaje, dar cred ca cenzura ar fi un cosmar.)

Dupa cum am spus deja, ne-avind sub centura un curs de apreciere a artei, eu ma supun simtului propriu aestetic. Daca-mi place, imi place. Si pre-rafaelitii imi plac in general. Dar tot asa imi place si Michelangelo. In schimb, ma uit la Picasso si inteleg ce spun altii ca este un geniu in pictura, dar nu-l inteleg in mod profund. Citeodata mi se pare ca inteleg o pictura de-a lui, altadata mi se pare ca-mi place, dar nu sint sigur. De exemplu ma uit la Guernica si imediat recunosc calitatea si geniul din aceasta pictura, dar nu pot sa verbalizez amanunte despre valoarea ei. Apoi am citit un articol intr-o revista specializata in arte si subiecte umaniste, care a aparut print anii 60-70 (Horizon) tiparita undeva in Ohio cred, si se mai gaseste in anticariate -- o revista de calitate ceva de speriat. In orice caz, acest articol era despre Picasso, si parte din articol era o analiza a picturii Guernica. Simbolismul explicat de articol era mult mai aprofundat decit eu am fost in stare sa produc. Dupa ce am citit articolul, bineinteles ca aprecierea picturii de catre mine s-a schimbat. Dar altfel...? Cubismul se pare ca ar trebui sa vina cu un "manual de folosire."

Orice opera de arta de ceva valoare (dupa parerea mea) este un vehicol pentru doua lucruri (sau numai unul citeodata): 1) mesaj 2) frumusete. Mesajul e o idee sau idei, de obicei spun ceva important despre conditia umana (in general sau despre tine insuti, cind o privesti). Frumusetea este pur si simplu frumusete. Picturile pre-rafaelite de mai sus ma atrag pentru frumusetea lor in primul rind, si numai in al doilea rind pentru ideile pe care vor sa le spuna. Cred ca Picasso e invers; ideile sint mult mai puternice, si aestetica visuala vine mai la urma.

N-avem pe nimeni pe aici care le are cu artele plastice sa ne explice mai mult care e ce e?

-Relu
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
Arta Mea - de LMC la: 30/07/2004 20:03:09
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Okay, pentru ca toti ma intrebati despre arta mea am sa va arat. Lucrarile care le am in format de "1,0" (adica pe computer) sint niste lucrari facute ani de zile in urma. Deocamdata nu mi-am fotografiat lucrarile recente (procrastinez prea mult).

Deci pentru cei care-s interesati vedeti:

http://www.geocities.com/clc3897/ARayOfHope.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AfterGreatPainAFormerFeelingComes.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AngelOfLifeAndAngelOfDeath.gif

http://www.geocities.com/clc3897/BeggingForSalvation.gif

http://www.geocities.com/clc3897/FlamingSpirits.gif

http://www.geocities.com/clc3897/IAmMyBelovedsAndMyBelovedIsMine.gif

http://www.geocities.com/clc3897/KnightsFerry.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Magnolia.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Primavara.gif

http://www.geocities.com/clc3897/RidingFreedom.gif

http://www.geocities.com/clc3897/SelfPortrait.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Shulamite.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheAngelLeadingThemIntoEden.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheCarpathians.gif

http://www.geocities.com/clc3897/ThePoet.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheProvider.gif

Va rog sa luati in considerare ca pozele care le vedeti sint de o calitate foarte proasta, realitatea culorilor sint mult mai vii si mult mai aprinse. Altele sint mai intunecoase in poze decit sint ele in realitate. Dar in general va puteti da seama. Vizionare placuta. Titlul la fiecare lucrare este parte din adresa de website.

Revin mai tirziu cu alte amanunte si alte noutati.

PS: Gamalie-i foarte incintat ca domnul DESTIN il considera un "barbat de clasa". Si eu sint de acord cu DESTIN.
"Creatie,arta,pasiune,viata & LMC," - de DESTIN la: 01/08/2004 09:13:29
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Revin in acest comenteriu cu "imagini vizuale"impresionate de compozitiile tale LMC.
Elementele plastice folosite de tine sunt componente fundamentale ale unui artist.Acestea bine utilizate stau la baza lucrarilor tale.
Modul in care tu ai organizat aceste elemente defineste o lucrare deosebind-o de alta,pastrand stilul ce te caracterizeaza, sau ti l-ai impus.
Combinarea culorilor,formelor,textura si linia ai folosit-o pentru a produce imaginea,exprimand reactia ta subiectiva ce denota calitati artistice.
Ce am observat eu ,{precizez ca ma voi referi mai cu seama la constructia geometrica si secretele sale,culoarea nu poate fi "judecata"in absenta sa(reala)}Fiecare lucrare pastreaza o intentie centrala,un focar ce pretinde ca tu artista din tine,ai luat decizii cu privire la numarul si felul elementelor pe care le-ai utilizat si la modul in care acestea au fost aranjate.
Nu doresc sa insist mai mult ,se poate discuta pe fiecare "subiect "in parte,in orice arta,unitatea si semnificatia sunt strans legate.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18734 (raspuns la: #18650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru giocondel - part 2 - de zaraza la: 28/03/2005 01:50:43
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
ok, sa o luam pe rand, chiar am devenit curioasa.
1. deci, spui "Ceea ce aduce regres spiritual nu este atractia catre persoane de acelasi sex ci angajarea in relatii sexuale cu ele."

ma intreb: cum contati regresul spiritual? exista intrumente de masurare, exista limite admise, s-a facut o statistica gen: hetero intre 4 si 12 limite normale, homo intre -200 si -10? in ce se masoara?

e posibil sa-mi vii cu teoria yoga, am facut si eu yoga (in romania) si indoctrinarea era aceeasi, homosexualii sunt niste dezechilibrati energetic. cat timp nu cunosteam nici unul, o luam de buna. pana cand am intrat intr-un mediu frecventat de multi homosexuali, si am avut ce observa si de unde alege. si opinia mea acum e ca intai suntem oameni, si abia apoi hetero sau homo. cunosc homosexuali de o extraordinara charisma si verticalitate. mi-au fost profesori, si i-am admirat profund, ca oameni, chiar daca veneam cu de-acasa cu teoria yoga (aia de o propagi tu acum) si eram foarte circumspecta. chestia cu look-ul bolnav nu se verifica. cred ca un om puternic reuseste sa-si dea seama cine e si unde e, si sa se acepte pe sine insusi asa cum e.

ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti. si traiesti toata viata in negare. cum te astepti ca un om care se neaga pe sine insusi sa evolueze?

2. chestiunea cu tatal pedofil nu o mai discut, omul nu era homo... nu neg capacitatile tale de a percepe influentele subtile, dar exemplul imi spune doar ceea ce incerc sa transmit de la inceput: fiecare e un caz in sine, nu putem generaliza. acum de exemplu, din ceea ce mi-ai relatat tu as putea trage concluzia ca barbatii canadieni sunt toti niste pedofili nenorociti.

3. nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii. cred sincer ca e reconfortant sa lasi ceva dupa tine, dar nu obligatoriu un copil. cred ca e important sa lucrezi asupra ta, si sa te straduiesti ca atunci cand tragi linie sa simti ca existenta ta a avut un sens. sensul dat, depinde de fiecare.

4. cum ziceam mai devreme, Da Vinci a fost homosexual, termin o facultate de arte, si chiar m-a interesat problema. e funny, dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta. mai toti renascentistii au fost homo. ma intreb ce ne-am fi facut fara ei, caci pe vremea aia nu se concepea femeie artist.

5. despre cercurile artistice promiscue, permite-mi, stimata giocondel sa te contrazic. spui dumneata "Una este partea artistica si creativa a unui individ, ce tine mai mult de inspiratie si nu ii este datorata in intregime si alta este alegerea lui sexuala si evolutia spirituala". pot sa-ti spun din experienta ca inspiratia e 0 daca nu este transpusa prin munca. munca, munca, si iar munca. deci daca iti imaginezi ca homosexualul ala nenorocit, lovit de inspiratie, face o opera nemuritoate in 10 minute, iar restul de 23 de ore si 50 de minute le petrece facand sex "murdar", luand droguri si urland ineptii in crasma, te foarte inseli. rezultatul final e chintasenta a zeci si sute de ore de incercari. frustrarile sunt cu atat mai mari, cu cat standardele pe care ti le impui sunt mai inalte. adevaratii artisti nu sunt depravati, deparavat e mediul aspirant si incapabil, chibitii care nu sunt nici cai nici magari. oameni slabi, atrasi de glamour, ca mustele de lumina. adevaratii artisti n-au timp sa fie depravati, chiar daca sunt homosexuali.

cat despre inspiratia care nu-i este datorata lui, ci e, inteleg, de natura divina, cum vine treaba? inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?


zaraza





#40985 (raspuns la: #40822) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta si politica - de alex andra la: 31/01/2006 11:25:39
(la: Bach, Mozart, Chopin ?)
Ce voiam eu sa spun este ca nu cred ca e bine sa amestecam arta, frumosul in general, cu politicul. Politicul murdareste tot. Ce poate fi mai absurd decat faptul ca pentru multa vreme, "o parte" a romanilor am urat trandafirii ?
#103142 (raspuns la: #102996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce face din ceva ...arta? - de Alexandros la: 25/02/2006 00:29:41
(la: Ce face din ceva...arta?)
Pentru a intelelege asta intreaba-te mai bine ce trairi i-ti provoaca tie "o insiruire de note", "Coloana infinitului" sau acel tablou "Giocanda".
O astfel de creatie, cred eu, devine arta cu cat impresioneaza mai multe persoane.
Simti ceva cand privesti "coloana infinitului"?
Daca nu ai sti cat e de celebra si cine e artistul te-ar mai impresiona asa? Coloana, sa spunem ca da,prin dimensiunea ei, insa o opera mai mica a lui Brancusi, despre care opera nu ai sti nimic, ar produce vreun impact asupra mintii tale?
O mare parte din notorietatea unei lucrari artistice e data de faptul ca parintele sau e artist.

kitsch-ul ,deja un curent in arta? - de tweet la: 04/03/2006 19:54:49
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
kitsch-ul a devenit deja ,din pacate,un curent in arta.De foarte mult prost-gust ,a impanzit parca toate tarabele,magazinele...ramanand foarte putin loc pentru lucrurile cu adevarat valoroase.
Pentru mine,kitsch-ul nu se refera la obiectul in sine,ci la o stare a lucrurilor.In momentul in care un artist creeaza o opera de arta ,aceea capata o anumita semnificatie,fiind facuta cu scopul de a exprima ceva ,o stare,un sentiment.Este facuta cu bunastiinta,deci,acel artist avand anumite cunostinte in domeniul in care lucreaza.Kitsc-ul,in schimb,este adesea facut in scop pur comercial ,de o mana nepriceputa ,de persoane ce nu au nimic in comun cu arta,intr-o fabrica ,in serie...un obiect devine kitsch in momentul in care in creearea lui se uita partea interioara .Ideea acestui curent se concentreaza pe exterior,pe fizic.


As dori totusi sa pun o intrebare...Daca intr-adevar kitsch-ul a devenit o moda,sau un curent in arta,trebuie sa existe si o ierarhizare in randul obiectelor ce apartin categoriei...Care ar fi kitsch-ul suprem..cel mai apropiat de arta..sau cel care de la prima vedere poate fi recunoscut de oricine ca si fiin kitsch?
Salonul de Arta Fotografica, Craiova 2006 - de Florin Constantinescu la: 02/04/2006 21:50:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Astazi, in urma definitivarii jurizarii fotografiilor inscrise la Salonul National de Arta Fotografica "Mihai Dan=-Calinescu", Craiova, editia 2006, s-au stabilit urmatoarele fotografii castigatoare:

Marele Premiu “Mihai Dan-Calinescu” – ZOLTAN HARAGOS - Tg. Mures, “Ecaterina”

Premiul I – ARMAND BERARU – Israel – “Pe scara”
Premiul II – GABRIEL FANTANA – Craiova – “Iluminare selenara”
Premiul III – LAURA HAIDUC – Oradea, “Batrana si papagalul

Premiile pe sectiuni

Sectiunea PORTRET

Medalia de Aur AAFR – JENO KUCSERA - Tg Mures, « Tristete »
Medalia de Argint AAFR – TRESTIAN GAVANESCU – Rm. Valcea, « Antim »
Medalia de Bronz AAFR – CONSTANTIN PADUREANU - Craiova, « Iad »

Mentiuni
MIHAI MOLDOVAN – Brasov, « Olar »
IRINA STEINBRECHER – Craiova, “Codruta”
ANDRAS TAMAS – Tg. Mures, « Pastorul din Bretcu »
FLORIN CHIREA – Craiova, « Mirela »
DOMOKOS ICZE – Miercurea Ciuc, « Dupa un veac »

Sectiunea TEMA LIBERA

Medalia de Aur AAFR – STEFAN TOTH – Oradea, « Interventie plastica »
Medalia de Argint AAFR – MIHAELA SAV DIANA – Oradea, “Cromatic”
Medalia de Bronz AAFR – ALEXANDRU MLADEN – Craiova, « Galeria »

Mentiuni
BALASI CSABA – Miercurea Ciuc, « Arterele pamantului »
VIOREL ANGHEL – Ploiesti, « Dinamismul constrangerii »
HARAGOS ZOLTAN – Tg. Mures, « Atasament »
ZOLTAN GEGO – Brasov, « Scari »
TEODOR RADU PANTEA – Oradea, « Tunelul confuziei »

In total, la aceasta editie a salonului, au fost inscrise un numar record pentru saloanele de fotografie din Romania, nu mai putin de 1300 de lucrari, participand si autori din strainatate (Franta, Austria, Israel).
Numarul de lucrari acceptate la aceasta editie este de 150 (60 la Sectiunea Portret si 90 la Sectiunea Tema libera)

Premiile sunt cam astea:
premiul I - 3.000.000
premiul II - 2.500.000
premiul III - 2.000.000

Medaliile de aur AAFR - 2 x 1.500.000
Medaliile de argint AAFR - 2 x abonament pe un an la revista Photomagazine
Medaliile de bronz AAFR - 2 x 1.000.000

Mentiunile sunt in bani sau produse in valoare de 500.000 si constau in:
2 x 500.000
5 x kituri de curatare aparate si obiective
5 x mentiuni oferite de alti sponsori (filme, etc).

Marele premiu al Salonului este oferit de familia regretatului fotograf Mihai Dan-Calinescu si va fi anuntat zilele urmatoare.

***

Mi se pare ca in Romania asemenea manifestari artistice sunt cam pe moarte, in principal datorita neincrederii fotografilor in jurizare.

Anul viitor, Salonul MDC se va transforma in salon international, iar desfasurarea si jurizarea se va desfasura intr-un mod cu totul si cu totul original si nou pentru arta fotografica la nivel mondial. Astfel, juriul va fi compus din artisti fotografi cu mare renume, din cel putin 7 tari, din Romania urmand sa intre in acest juriu 3 fotografi. Deci un juriu de 10 oameni, care pot da o dimensiune obiectiva calitatii artistice a fotografiilor inscrise.
Fotografiile vor fi trimise prin mail sau pe CD. Taxa de participare va fi putin mai mare, pe masura valorii premiilor acordate. Oricum, fotografii din Romania vor beneficia de o micsorare a taxei, fata de cei din strainatate.

Votarea - adica notarea lucrarilor inscrise, se va realiza electronic, pe un site special construit, unde fiecare membru al juriului are acces unic, pe baza unui ID si a unei parole.
Fotografiile inscrise vor avea asignate un ID si numele dat de autor, membrii juriului neavand acces la numele autorului sau tara de provenienta. Mai mult, membrii juriului nu se vor cunoaste intre ei si nu vor sti notele acordate de ceilalti membrii.
Publicul va putea vizualiza fotografiile inscrise in salon.
La finalul notarii, automat, se va calcula punctajul fiecarei fotografii. Fiecare membru al juriului poate cere statistica notelor acordate in salon, astfel incat sa existe un control real al notelor acordate si nimeni sa nu poata contesta jurizarea.

Este un sistem foarte sigur si in primul rand asigura dezideratul oricarui juriu ... sa fie obiectiv. Adica nimeni nu mai poate face nimic - in romaneste sa puna pile....
Nimeni, in afara de comisia de organizare, nu va cunoaste juriul, decat la finalul jurizarii, cand acesta va fi facut public.
Incercam sa dam premii pe masura, de mare valoare si deci este firesc ca notarea sa se faca asa cum trebuie.

Fiind un sistem de notare in premiera, organizatorul - Fotoclubul Mihai Dan-Calinescu - a inceput deja sa puna la punct partea de logistica si de organizare.

In acest fel, speram sa refacem increderea fotografilor romani in saloanele de profil si sa aducem un suflu nou in Romania, in arta fotografica.

Pentru ca daca nu miscam nimic in domeniu, stam adormiti asa intr-o prea frumoasa letargie........o sa ajungem sa facem un salon la 12 ani si ala cu 15 poze.

Si pentru ca suntem pe prispa domnului Dinu Lazar, adresez si aici multumirile din partea organizatorilor pentru prezenta sa la jurizarea lucrarilor de la salon.
part fri - de lafemme la: 24/10/2008 14:24:23
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
SECTIUNEA II-a - Ibricul cu Talente (exhibitio)

1. Stii sa folosesti pickamer-ul?
Esti initiata in tainele finisajelor interioare?
Ai terminat masterul in origami si petrochimie?
Esti campioana nationala la gimnastica ritmica?
Stii sa canti la fagot sau oboi?
Orice talent/aptitudine/deprindere pe care le urmezi cu indarjire de mandarin se vor consemna in carnetul de bal si vor conferi un plus de stralucire coronitei de miss pe care esti gata-gata sa ne-o confisti. Ardem de nerabdare sa-ti cunoastem talentele secrete!
Ce trebuie sa faci? Ne povestesti in detaliu despre talentul tau special (incearca sa te limitezi la max. 300 de cuvinte), dai exemple si – daca poti – dovezi (linkuri spre diplome, poze, filmulete, orice crezi tu ca poate veni in sprinjinul povestii tale).
Cea mai originala si mai documentata poveste va primi un premiu special din partea noastra. Dam drumul la cronometru!

Cum tatal a fost un mare admirator al lui Jean-Jacques Rousseau, a decis sa-mi dea o educatie aleasa, in ton cu vremurile si asteptarile. Asa ca stiu sa fac urmatoarele: sa gatesc in 10 limbi de circulatie mondiala (http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://farm3.static.flickr.com/2177/2477235426_b7c37e50cf.jpg&imgrefurl=http://www.flickr.com/photos/26459302%40N08/2477235426/&h=500&w=354&sz=106&hl=ro&start=34&um=1&usg=__cmHVR84Cg1akHcwECKdAMoItizM=&tbnid=K0WjS3uuL3Pd0M:&tbnh=130&tbnw=92&prev=/images%3Fq%3Dsexi%2Bcooking%26start%3D20%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN – portret realizat de marele artist Xion Ling dupa ce a mancat sarmalutele-n foi de vita facute de mine), sa calc camasi/pantaloni/ etc la dunga, sa organizez activitatile zilnice in asa fel incat sa mai ramana vreme si de baut bere, stat in fata teve-ului cu mana-n pantalon, am facut si cursuri de contorsionism ( http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://lh4.ggpht.com/mmmsinsin/R4ZE8M2q01E/AAAAAAAAF7o/GwjY_hD9uH0/s160-c/Contorsionistele.jpg&imgrefurl=http://anatolbasarab.blogspot.com/2008/04/contorsionism.html&h=160&w=160&sz=5&hl=ro&start=2&um=1&usg=__aIfgVI3Mcel6kVlFZNIXRFmHlgQ=&tbnid=26uG8ZWZfFy1nM:&tbnh=98&tbnw=98&prev=/images%3Fq%3Dcontorsionism%2Bfemei%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN ), datorita carora sunt foarte flexibila/ usor modelabila. In timpul liber imi place sa gonesc pe strazile patriei calare pe motocicleta impreuna cu prietenele mele (http://www.youtube.com/watch?v=zSjWsbXJNOA).
Stapanesc foarte bine arta conversatiei (cea a Ilenei Vulpescu bien sur), am invatat sa am umor de la Oscar Wilde, cinism de la Show, sunt fragila ca eroinele lui Tennessee Williams, pasionala un personaj de Lawrence, misterioasa asa cum numai Eliade a putut sa nascoceasca o femeie…. Si-ar mai fi atatea si atatea de spus.




2. Stii sa minti? ai aptitudini in directia asta? stii sa faci meandre concrete? poti sa denaturezi, sa induci in eroare, sa trombonesti?
Minte-ma frumos, de sus in jos - cum pacaleste suava ciocarlie, un vajnic eschimos.

Hai sa va povestesc despre barbatii cafenelei, asa cum ii vad eu de aici. Sunt frumosi de te poti uita la ei doar printre gene, de teama sa nu-ti pierzi cumva vederea. Cand e cazul, arunca in femei cu vorbe frumoase, care tasnesc pana-n inaltul cerului, intorcandu-se apoi in calusul palmelor sub forma de flori de multe. Uneori, cand se enerveaza, iar asta se intampla asta doar atunci cand fragilele fapturi de alte sexe au fost cumva atacate, ei sar la balalie cu pieptul dezgolit inainte, iar vorblele lor devin lanci ascutite, ce sfredelesc pielea nemernicului care-a indraznit sa raneasca prin cuvant sau comportament destrabalat auditoriul. Sunt inteligenti si informati, asa cum ii sade bine barbatului sa fie. Au mereu la purtator cate-un pistol cu gloante de argint, si cand e cazul, descaleca, micesc ochii asa ca Eastwood si nimicesc prostia dintr-o singura miscare. Sunt nebuni, au tone de unor in tolba de pe umar, te fac sa razi cu lacrimi in zilele cu ploaie marunta, alaturi de ei, timpul petrecut la munca trece atat de usor.

:P

mai ziceti ceva … deja eu nu mai pot sa scriu… dar, nu uitati, gura pacatosului, uneori, adevar graieste.
taticule, esti din cale-afara de tupeist (partea a II-a) - de Bucu la: 21/06/2009 12:44:56
(la: Intrebare pentru admin.)
Despre cealalta fata a ta, cea „umana“, ca invitator la ateneul din Bucuresti a necunoscutilor de pe forumuri, da-mi voie sa mai fac o precizare mica, dupa ce ti-am refuzat invitatia (ca si cea de la bere, de altfel, sper sa nu te superi si sa-ti gasesti compagnoni pe masura): din partea mea, închireaza-ti sala ateneului doar pentru tine, închide portile pe dinauntru si baga mare la “cultura”.

Vei ramâne, pentru mine, un nenea cu fumuri. Chiar daca te-mbraci in frac. …Sau, mai plastic, vei marsalui precum un frac cu fum …

Ps- vor ramâne de asemeanea memorabile citatele tale despre arta, adevarate bule de “cunoscator“, cu care mi-am permis sa ma joc putin în dialogul urmator dintre tine si tine:

Actul I
ScenaI

(la dreapta, un magazin de harpe, închis pe caz de boala,.

în spate, dunarea albastra, pe jumatate secata.

La stânga, pe piciorul podului, un patrat decadent marca Mondrian, pictat de bolnavul de la harpa.

În mijloc, statuia lui Wagner, cu castile pe urechi.

taticu, plimbându-se de colo-colo, c-un chistoc in gura, gesticulând.)

-Din pacate, in poezie nu e ca in pictura, sa fie apreciat talentul naiv.
-In materie de arta, totusi, sunt foarte pretentios.
-Mondrian stiu ca e un soi de Ionescu al picturii. Pe Schielle am avut ocazia sa il vad la SF MOMA dar sincer, nu mi-a zis nimic. Niste linii si patrate, nu sunt deloc initiat in pictura.
-nu sunt deloc initiat in pictura
-Din pacate, in poezie nu e ca in pictura, sa fie apreciat talentul naiv
-nu sunt deloc initiat in pictura
-Din pacate, in poezie nu e ca in pictura, sa fie apreciat talentul naiv
-In materie de arta, totusi, sunt foarte pretentios
-nu sunt deloc initiat in pictura

Cortina …..

sursa: aceeasi, http://www.cafeneaua.com/nodes/show/21253/intelectualul/1


*am splitat mesaju, ca nu-mi permite forumul o postare ce depaseste 5000 caractere...

adieu ......
#453828 (raspuns la: #453827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultima parte. Si va invit la discutii libere pe marginea acestui subiect. :) Cei ce doresc, desigur. - de juli la: 24/07/2011 10:28:56
(la: Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management de Aurora Liiceanu)
"Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.

Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.

Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează. Imaginea este totul.

Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.

Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si "o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire".

ACTIVITATI. In afara de relaxare, unii "downshifters" aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat, donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar sau practicand diverse forme de arta."
#617661 (raspuns la: #617660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la "Cult" la "Cultura"... - de NeaAlecu la: 10/09/2003 22:30:40
(la: Muzica culta si ciuma religiei)
Profesoara respectiva nu putea sa "inteleaga" decit o parte din muzica lui Händel. Sigur ca te poti rezuma numai la forma atunci cind analizezi o "opera de arta" dar atunci si "intelegerea" este marginita la acest aspect. "Obiectul vizat", aici Mesia de Händel", ramine un "act de cultura" piezindu-si semnificatia de "cult". O limitare paguboasa (hmm nu avem emoticoane, ca as baga unul)...
imi pare rau, dar mare parte - de Daniel Racovitan la: 29/10/2003 04:49:01
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
imi pare rau, dar mare parte din ce spui este fals
#2518 (raspuns la: #2264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citat din articolul lui Corne - de Ingrid la: 16/11/2003 14:15:14
(la: Protocoalele Inteleptilor Sionului)
Citat din articolul lui Corneliu Cosmin, aparut in Lumea magazin(http://www.lumeam.ro/nr10_2002/millenium.html}
si intitulat:
Arta dezinformarii
Ziarul si cartea au ajuns rapid sa consacre un principiu in spatele caruia dezinformarea putea lua orice forma sau dimensiune: Este adevarat, fiindca am citit cu ochii mei! Ziarul si cartea, intrand in toate caminele in care cel putin o persoana stia sa citeasca, aveau sa priveze rapid puterea regala de monopolul deciziei, iar puterea ecleziastica de monopolul cunoasterii. Pe de alta parte, prin intermediul acestor doi vectori, autorii sau cei care stateau in spatele lor puteau sa manipuleze in voie constiinta publicului cititor, oferindu-i informatii unilaterale, "adevaruri" prefabricate si conceptii contaminate de ideologii partizane. Un exemplu tipic dat de autor este acela al asa-ziselor "Protocoale ale Inteleptilor Sionului", text publicat de un oarecare Serghei Nilus la Moscova, in 1905, care acredita ideea ca el contine concluziile secrete ale primului Congres Sionist de la Basel. In esenta, aceste concluzii erau:
-atatarea popoarelor la discordie;
-exterminarea nobililor si a marilor proprietari de pamanturi;
-provocarea de tulburari printre muncitori;
-organizarea unor actiuni de dezagregare sociala prin intermediul presei;
-raspandirea confuziei in randurile opiniei publice;
-instigarea tineretului la depravare;
-subminarea justitiei
-lupta contra religiei.
Autenticitatea documentului este mai mult decat dubioasa, dar el a cunoscut un larg rasunet dupa ce a fost tradus in numeroase limbi. Impactul a fost imens, iar ideile vehiculate l-au inspirat, printre altii, si pe Hitler in elaborarea politicii sale.


#4441 (raspuns la: #4425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
devenire - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 15:52:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As incepe cu o butada aici.

Daca persoana e din Ro, oricine aici e fotograf de la nastere; ne pricepem de minune la mai multe lucruri care incep cu f, de la femei la fotbal si (deci...) filosofie, si pina la film si fotografie.

Bun, lasind gluma la o parte, privind cu o luciditate trista, cred ca momentul constientizarii, momentul de baza, e mult mai timpuriu la noi, decit in parti ale lumii unde exista o oarecare cultura plastica sau fotografica cu care trebuie sa te compari si in care trebuie sa e inscrii; sunt si locuri unde cultura e maxima si iti trebuie zeci de ani ca sa devii fotograf... asta in principiu.

Ar mai fi o idee de precizat aici... cine poate, face ceva; cine nu poate face, conduce; cine nu poate nici sa conduca, devine profesor.

Daca ne uitam cine sunt profesori de fotografie la numeroasele facultati, institute si locashuri de invatzamint mai mult sau mai putin superior unde se preda fotografia - ma rog, nu la ei ca persoana, ci la opera lor- daca ne uitam la cartile, albumele si articolele scrise de profesorii de fotografie, sau macar la siturile lor de imagine, ( eu nu am dat de astfel de lucruri, desigur... daca stie cineva sa-mi spuna si mie...) - ei bine, intelegem ca totusi, fotograful aici nu prea devine fotograf adevarat, pentru ca numai o diploma nu iti da si arta sau meseria necesara, care trebuie invatate de la cineva o data si o data. La Conservator sunt profesori de pian care sa nu fi cintat la Ateneu? Nu prea as crede.

Ar fi multe de zis aici. Daca facem o simpla comparatie a revistelor romanesti ilustrate lunare si a suratelor lor din editiile internationale - cum arata imaginea, iluminarea, cadrul, atmosfera, starea - ei bine, cu mici exceptii, numarabile pe degetele de la o mina, iar s-ar putea sa vedem ca fotograful devine de fapt fotograf cu timpul, si anume cu ala care va veni... desi de obicei el stie si crede ca e si acum asa ceva.

Discutia poate continua la nesfirsit... personal cred ca devii fotograf ( si poate e valabil intru orice devenire) atunci cind faci fotografie pentru a te bucura pe tine insuti si pentru a cauta intr-un fel specific o cale de a te exprima sau de a iti exprima o parte a ta altfel de nebanuit si imposibil de vazut in alt mod, si cind nu iti (mai) pasa de ce spun sau cred ceilalti... atunci cind mergi pe drumul tau si faci imagine numai asa cum crezi si cum simti... atunci deci cred ca fotograful poate incepe sa stie ca devine fotograf.
#4546 (raspuns la: #4529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cel mai mare fotograf - de Dinu Lazar la: 24/11/2003 00:56:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Este foarte greu de spus cine a fost cel mai mare fotograf roman al tuturor timpurilor.
In Romania fotografia e pe linga oishte, dar mai exista; insa critica
de specialitate, istoria fotografiei, sunt absente cu desavirsire si nu sunt abordate cu seriozitate de nimeni.
Estetzii natiei nu s-au pogorit asupra acestui domeniu ca sa decida cum devine cazul. Dar poate e mai bine asa...oricum nu ma pot pronunta decit asupra a ceea ce am cunoscut eu.
Dupa parerea mea, unul din cei mai mari fotografi pe care i-am cunoscut, poate cel mai mare, a fost Aurel Mihailopol; daca nu ar fi murit in culmea puterii creative ( un cancer dupa povestea cu SLOMR din `77) poate altfel s-ar fi scris povestea fotografiei romanesti.
Am cunoscut multi fotografi care la acea ora mi s-au parut de exceptie; de la Gheorghe Serban la Edmund Hoffer, de la Hedy Loffer la Iosef Marx; a existat o pleiada de fotografi buni ai anilor `70, dar operele lor sunt acum uitate, pierdute, imprastiate, distruse, cind nu sunt negate sau minimalizate. Greu de facut o evaluare...
Cel mai mare fotograf roman inca in viata este, cred, Dan Dinescu - tot dupa parerea mea. Din pacate operele domniei sale nu (prea) se pot vedea pe Internet...
Exista insa in prezent multi alti fotografi romani de exceptie; probabil ca sunt diferente semnificative intre locurile pe care le ocupa pe podium, dar eu il vad in frunte si pe Cosmin Bumbutz, apoi si pe cei citiva din jurul domniei sale adunati in fotoclubul "7zile"; apoi pe pozitii onorante ar putea fi Ion Zupcu, acum in America, care isi cladeste o serioasa cariera acolo in fotografia de arta; Mihai Moiceanu la Brasov; ar fi cu totul cred ca 10-12 foarte buni fotografi romani, de mare clasa, dintr-un pluton de pina in 50 de oameni.
Tragic este ca atunci cind cauti "romania, photographer" la Google ies pe primele sute si mii de locuri multe, prea multe rateuri... asta e viatza. Gresala fundamentala a fotografilor romani buni in viatza este ca nu prea au imagini pe net si cind le au nu le promoveaza.
Fotografii care au fost au intrat intr-o nedreapta uitare si fara ei nu poate exista prezent, si pe de alta parte, si nici viitor.
O cultura, fie ea a imaginii sau a cuvintului, are nevoie sa cunoasca pozitia si lucrarea, fie ea buna sau rea, a celor care au fost.
Eu sper inca sa apara si la noi istorici de fotografie, critici de arta specializati in fotografie, galeristi, curatori, galerii, doctorate, albume, o intreaga clasa de elemente atit de necesare fara de care vom pluti in ceatza in acest domeniu.

P.S. aaa... in cele de mai sus ma refer la fotografia clasica, academica, editorialista; la celelalte nu ma pricep... si ma refer la fotografie ca arta, nu ca obiect estetic de folsit in advertising, moda, PR, etc; meseriasi sunt multi buni si poate si foarte buni.
Diferenta dintre un meserias si un fotograf? Ca in pictura,istoria ne va spune si tot ea va produce fundamentale schimbari de valori...
Dinu Lazar
#5082 (raspuns la: #5076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pop-ul ca arta - de Daniel Racovitan la: 27/11/2003 08:11:46
(la: Cohen)
Cohen: a ridicat [muzica] pop la rangul de [arta].

Mosu' Nicolae, mi-a zis ca o sa ne aduca in dar un coffret cu 4 CD-uri d'ale lui... D'ale lui Cohen, fireste :))

(din off: oh-boy-oh-boy-oh-boy-yummy-yummy... :)) )
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...