comentarii

arunca priviri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cand luna va arunca priviri i - de jeniffer la: 21/10/2006 19:02:11
(la: motiv)
cand luna va arunca priviri in noapte..., de la Zeus?


#152581 (raspuns la: #152438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
complectari - de cosmir la: 30/04/2004 14:39:52
(la: Femeia)
O mamà si fiica ei càlàtoreau în taxi. Fiica vede pe stradà niste femei
imbràcate provocàtor stând pe marginea trotuarului si uitându-se la
fiecare masinà care trecea.
"Mami" intreabà fiica "ce fac doamnele alea acolo?"
"Isi asteaptà sotii sà se intoarcà de la servici" ràspunde mama.
"Hai cucoanà, cà-s prostituate !" intervine taximetristul.
Dupà câteva momente de liniste apàsàtoare, fetita intreabà :
"Mami, prostituatele au copii?"
"Desigur, draga mea, de unde crezi cà au apàrut taximetristii?"
--------------------------------------------------------------
Cineva bate la usa. Tipul deschide, se uità în stânga, nimeni. Se uità
în dreapta, nimeni. Se uità în jos si abia atunci vede un melc pe
stergàtor. ?l prinde si-l aruncà, în iarba, de partea cealaltà a casei.
Trec zece ani, iar bate cineva la usà. Tipul deschide, pe stergator
melcul care îl întreabà supàrat :
- Auzi dom'le, ai ceva cu mine?
------------------------------------------
O râmà batrînà se confeseaza alteia:
- De 20 de ani traiesc cu el si abia acum am observat cà e un siret...
------------------------------------------
Trei tauri stau pe vârful unui deal si aruncà priviri pofticioase spre
o turmà de vaci, aflatà în vale, la pàscut.
- Repede, repede! Sà coborîm la ele si sà le facem felul, spune cel mai
tânar dintre ei.
- Ei, ei. Nici chiar asa, tinerelule! Ai putinticà ràbdare. Mai întâi
mîncàm bine, ne facem bàieti frumosi si apoi chemàm doamnele sà vina
pânà sus la noi, spune cel de-al doilea, ceva mai în vârsta decît primul
- Fiti seriosi. De ce sà coborîm? De ce sà le chemam? Spune cel mai
batrân dintre tauri. Se vede foarte bine si de-aici...
-------------------------------------
intr-o searà (prima...) vine dinozaurul la dinozàurità:
El (facând cu ochiul): Ei, o facem?
Ea (uitându-se-n podea): Mmm... nu!
A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozàurità:
El (uitàndu-se cu subînteles): Ei, cum e? Merge una micà ?
Ea (privind la vârful pantofului): Pài... mmm... nu!
A treia zi, vine dinozaurul la dinozàurità:
El (cu nerabdare): Pài cum?... nimic, nimic?
Ea (sàgalnic): Nu, puisor... poate mâine!
Si asa mai departe...
Morala: asa au dipàrut dinozaurii!
----------------------------------
De ziua soacrei Bulã se prezintã cu un pachetel într-o mânã si cu o
puscã în cealaltã.
- La multi ani , mamã soacrã! Ti-am adus o pereche de cercei de aur.
- Multumesc Bulã. Dar cu pusca ce vrei sã faci ?
- Pãi , gãuri în urechi n-ai nevoie ?
---------------------------
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
studenta in italia (pt pam) - de Mariana Ignatov la: 26/11/2004 13:32:48
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
colegii ne marginealizeaza????? isi mananca unghiile pt ca noi, "cei din Est"(cum zic ei) traim in mizerie fata de ei dar cu inteligenta suntem mult mai in fata. dupa cinci ani de studii aici nici acum colegii nu m-au acceptat. la orice nota, la orice compliment care primeam de la prof. imi aruncau priviri pline de ura si invidie. nu inventez nimc, ci este purul adevarat. toti prof. italieni au ramas surprinsi ca romanii sunt atat de inteligenti, rapizi, seriosi si politicosi. pe unde am fost am primit numai complimente (nu ca sa ma laud dar ca sa intelegeti cum sunt mizerabilii (nu toti) astia de italieni) uneori pt lucruri banale. mi se parea absurd la inceput, dar cand am observat cata ignoranta plutea in capul colegilor mei am inteles motivul laudelor.
pt italieni a cunoaste lb engleza este ceva fantastic (de obicei numai manageri sunt capabili de a folosi o engleza fluenta), a citi ziarul zilnic este ceva ciudat (pt ca numai oamanii de cultura o fac), ecc, ecc.
nu sunt capabili sa se organizeze, nu isi pun mintea la contributie si profesorii iti predau mura-n-gura; si tot se ridica unul in picioare care nu a inteles nu stiu ce banalitate. se organizeaza cursuri de rucuper pt corijenti, restantieri, si nici atunci nu reusesc....
in primul an din 25 de studenti am trecut anul doar 17, restul au pierdut anul. dar pt italieni a pierde un an nu e nimic, pe cand in romania este o rusine profunda.
in fine....ar fi multe de spus....dar nu vreau sa va plictisesc.

numai bine.
p.s. poate mai vb pam.

"Errare è umano, perseverare è diabolico."
#29911 (raspuns la: #25138) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
legendele olimpului - de donquijote la: 22/09/2005 14:08:31
(la: Middleagecrises)
middle age (sau midlife: 40-60) crisis e la fel de adevarata sau neadevarata ca si legendele olimpului.:)
sau inventat tot felul de teorii mai mult sau mai putin 'psyho' (si alte cuvinte grecesti) pe chestia asta: cica la barbati ar fi instinctul 'de conservare a speciei' (lol) si pe la 40-45 incep sa caute mai tinere ca simt ca le trece perioada de 'reproducere' (2xlol). si inca multe altele.
sunt barbatii fideli, monogami, si cei care isi arunca privirile (si nu numai)in toate directiile. din a doua categorie (dar nu exclus si din prima), daca mai sufera si de unele frustari in spatiul conjugal, isi cauta perechi mai tinere.
dupa parerea mea varsta de 40-60 - considerata 'periculoasa' e chestie de statistica: cam pana atunci se acumuleaza masa critica de frustari si nemultumiri care determina sa caute relatii noi. singura legatura cu biologia e din motive practice: pe la 45- 50 au deja copii mari (cei care au fost destul de harnici) si nu trebuie sa le mai poarte de grija.
femeile 'nemultumite' care cauta 'partea a 2-a' incep ceva mai devreme din motive practice legete de limitele potentiale ale grupului social din care pot alege: deoarece e ceva in teoria conservarii speciei si majoritatea barbatilor vor copii in speranta sa fie un baiat care sa le semene, chiar daca sunt liberi la varsta relevanta, vor cauta o femeie mai tanara care mai poate si vrea sa aibe copii. cele care nu vor sau pot sa mai aibe copii, au alegerea limitata la divortati/vaduvi care au deja copii sau celibatari cu copii din flori :( - vorbesc la modul foarte general (statistic), exista si exceptii.
asta e realitatea, bineinteles dupa parerea mea.
cam atat deocamdata.
Maria... si Mihai - de Andre29 la: 05/12/2005 10:49:32
(la: sa facem un film!)
"Ati dori sa serviti ceva, domnisoara?”

“Ce voce placuta, si nu arata rau deloc” se gindi Maria, dar nu putu sa nu-si dea seama ca privirea lui era trista...

________

....ca si a ei. Oricum ea se gandea, ca intotdeauna, doar la Mihai. Ii spusese sa il astepte aici la cafenea. Multe lucruri se schimbasera de cand fusese aici ultima oara. Era locul lor, refugiul unde se retrageau de fiecare data cand parintii lui se uitau stramb la fata stangace pe care intr-o dimineata de primavara, cand zarzarii infloreau pe strazile din zona unde el locuia, a adus-o cu emotie acasa si le-a spus "Ea e Maria, viitoarea mea sotie".

Tatal lui a crezut ca o sa faca atac cerebral, se vedea ca ea e nepotrivita pentru el, il crescusera mai bine de atat, nu se straduisera degeaba sa-l introduca in lumea buna a orasului, sa-si faca o potentiala clientela pentru cand va fi un avocat de succes. Si mama lui a remarcat simplitatea fetei, studia cu bursa sa devina asistenta medicala, venea dintr-un satuc uitat de lume de prin Ardeal. Stia insa ca ea e doar un moft de-al lui Mihai, el niciodata nu fusese atras de astfel de fete, inaltuta, subtire, cu mainile lungi si fine la care te-ai fi uitat o noapte intreaga parand ca au o viata a lor proprie. El le prefera pe cele mai directe si indraznete cu care nu era nevoie sa se complice. Nu avea nevoie de nimic care sa-l impiedice sa se concetreze asupra viitorului.

In timp ce statea acolo cu privirea ratacind constant spre usa pe care spera sa intre el arunca priviri furise spre oglinda de la bar pentru a-si controla tinuta. De mult nu mai purtase tocuri iar rochia de acum o imprumutase de la colega de camera pentru ca nu vroia ca el sa-si dea seama de schimbarile ce au avut loc in viata ei de cand nu se mai vazusera.

Basil se uita la tanara fata in timp ce ea isi sorbea ciocolata calda comandata. Mai vazuse astfel de priviri la atatea alte fete tinere, priviri triste si singure licarind de speranta lui ‚poate....’


________

"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

#92890 (raspuns la: #92805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin ? - de Muresh la: 05/06/2006 06:32:58
(la: Bunicul Solomon)
Bunicul
Era după război. Veniseră comuniştii şi-i închiseseră bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguţătorule, exploatezi poporul?" Şi numai bine zis şi comisarul, aceaşi persoană care îi luase bunicului plapoma cu 5 ani în urmă, "pt. eroii noştrii de pe front", spusese, îi trântise un pumn zdravăn tarabei bunicului, care, neavînd încotro, se prăbuşise cu mare ruşine în colbul ogrăzii. Bunicul numea şopronul acela "prăvălia". Vindea acolo aţă şi nasturi. "Vindea" vorba vine, că de vîndut vindea bunica. Şopronul acela era, de fapt, un fel de coteţ ceva mai mare de patru metrii pătraţi. Bunicul îl construise din scănduri şi tablă dobăndite la piaţa de vechituri. În spatele şopronului mai făcuse el o masă la care stătea mai tot timpul şi studia din cărtile lui. Chiar şi scrisese căteva comentarii asupra "Cabalei" care fuseseră bine primite de comunitatea evreiască şi de Rabinul Iaşului.
Acum, dacă nu mai avea "prăvălia", bunicul se reprofilase. Învăţase de la cumnatul lui din Huşi meseria de "haham", adică se ocupa cu sacrificarea găinilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi plăcea. După datină evreii n-au voie să consume sînge. Sacrificarea constă în a face o tăietură mică la gîtlejul găinii pt. ca tot sîngele să se scurgă afară. S-o vezi pe găina asta jucînd tontoroiul în colbul ţarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul încerca să mă liniştească spunînd că găina suferă mai puţin decît dacă îi tai capul de tot. Mai tărziu am citit că aşa este. O fi,... aş întreba găina. Apropo, de chestia cu sîngele: pt. a face dispărut tot sîngele, gospodina o mai şi sărează şi o pune la uscat. Jmecherii ăia care susţineau că evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin (vezi pînă şi fraţii Grimm), vorbeau prostii.
Şi-i spune într-o bună zi bunicul: "Hai nepoate la un şpaţir la Stefan cel Mare". Îi dau eu mîna ca să nu mă taie fere vreun car cu boi şi hai la şpaţir - plimbare, adică. Şi-l văd pe bunicul îngîndurat şi fără gust de vorbă. Tocmai înfloriseră copacii de tei şi eu aveam ceva nelămuriri pe chestia asta. Şi-l văd pe bunicul că tot aruncă priviri furişe în dreapta şi-n stînga. " Ce e bunicule?", întreb. "Poate dau de ăla care l-a ucis pe tătăne-tu în Pogromul de aici să-l rup. Numai 50 de creminali fac puşcăria. Unde-s toţi ceilalţi?"
Muresh
Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici - de Muresh la: 10/06/2006 19:56:43
(la: Bunicul Solomon)
Bunicul
Era dupa razboi. Venisera comunistii si-i inchisesera bunicului dugheana lui. "Capitalistule, negutatorule, exploatezi poporul?" Si numai bine zis si comisarul, aceasi persoana care ii luase bunicului plapoma cu 5 ani in urma, "pt. eroii nostrii de pe front", spusese, ii trântise un pumn zdravan tarabei bunicului, care, neavind incotro, se prabusise cu mare rusine in colbul ograzii. Bunicul numea sopronul acela "pravalia". Vindea acolo ata si nasturi. "Vindea" vorba vine, ca de vindut vindea bunica. Sopronul acela era, de fapt, un fel de cotet ceva mai mare de patru metrii patrati. Bunicul il construise din scanduri si tabla dobandite la piata de vechituri. In spatele sopronului mai facuse el o masa la care statea mai tot timpul si studia din cartile lui. Chiar si scrisese cateva comentarii asupra "Cabalei" care fusesera bine primite de comunitatea evreiasca si de Rabinul Iasului.
Acum, daca nu mai avea "pravalia", bunicul se reprofilase. Invatase de la cumnatul lui din Husi meseria de "haham", adica se ocupa cu sacrificarea gainilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi placea. Dupa datina evreii n-au voie sa consume singe. Sacrificarea consta in a face o taietura mica la gitlejul gainii pt. ca tot singele sa se scurga afara. S-o vezi pe gaina asta jucind tontoroiul in colbul tarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul incerca sa ma linisteasca spunind ca gaina sufera mai putin decit daca ii tai capul de tot. Mai tarziu am citit ca asa este. O fi,... as intreba gaina. Apropo, de chestia cu singele: pt. a face disparut tot singele, gospodina o mai si sareaza si o pune la uscat. Jmecherii aia care sustineau ca evreii fac azima de Pasti cu singe de copil crestin (vezi pina si fratii Grimm), vorbeau prostii.
Si-i spune intr-o buna zi bunicul: "Hai nepoate la un spatir la Stefan cel Mare". Ii dau eu mina ca sa nu ma taie fere vreun car cu boi si hai la spatir - plimbare, adica. Si-l vad pe bunicul ingindurat si fara gust de vorba. Tocmai inflorisera copacii de tei si eu aveam ceva nelamuriri pe chestia asta. Si-l vad pe bunicul ca tot arunca priviri furise in dreapta si-n stinga. " Ce e bunicule?", intreb. "Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici sa-l rup. Numai 50 de creminali fac puscaria. Unde-s toti ceilalti?"
Ben-Gal
.... si eu cu parerea.... - de sarsilovici la: 13/07/2006 01:18:56
(la: SIMPATIE ŞI ANTIPATIE)
din propria experienta am observat ca fiecare are limitele sale pana la care poate fi abordat de cineva de abia cunoscut...
Spre exemplu am starnit antipatie de multe ori cand am facut glumite cu substrat fata de persoane abia cunoscute..asta s-a cumulat si cu faptul ca eu sunt cam insemnat asa din nascare cu pilozitatea asta roscata...
Da sunt roscat si am constatat ca nu conteaza ca am constitutie atletica ca sunt inalt ca sunt ditamai ingineru un mic sef la varsta inca mititica, toate palesc in fata aratarii mele roscate..
dar poate unii nu m-au judecat asa....
de obicei am incercat sa fac omul sa vorbeasca ..Am intrebat de foarte multe ori pe altii ce mai fac cum o mai duc ce au mai facut cu chestia aia sau ailalta, lucruri pe care le-am retinut din discutii anterioare...
fata de cei proaspat cunoscuti am incercat sa fiu cat mai politicos...asa am considerat ca e frumos si corect...
Au fost persoane care mi-au starnit din primul moment antipatia...Tipe prea cochete cu fite, machiate strident, care aruncau priviri dezaprobatoare fata de tinuta mea poate nu prea la moda sau fata de telefonul meu de 2 lei sau fata de faptul ca nu am masina sau ca nu detin lanturi bratari sau un limbaj mai smecherit..
Mi-au starnit antipatia tipi plini de incredere plini de stiinta care nu aveau rabdare sa asculte si o alta parere sa o rumege sa accepte ca nu le stiu pe toate...
Nu am epatat niciodata prin stiinta prin cultura prin faptul ca am fost candva un tip studios...Am fost banal si sters si fara nimic lucios pe mine..Si poate am avut uneori sansa sa intalnesc si oameni de valoare care mi-au fost simpatici...
De fapt nu am cautat sa vad oamenii ca fiind simpatici si antipatici...
Normal sunt indivizi care dupa fizionomie parca starnesc antipatie...poate sunt si eu unul dintr-aia..cine m-a cunoscut in timp poate si-a dat seama ca pot fi mai mult decat o prezenta simpatica la o bere care stie bancuri si spune scenete cu Amza cu Toma ....
Dar culmea dupa atatea tot de unul singur am cam ramas..fara un cerc de prieteni adevarati, doar cu amici care sunt interesati doar de ajutorul pe care il acord..
Chiar si la serviciu sunt simpatic cat timp fac si cate ceva din munca altora nu o fac pe seful sunt respectuos si ma mai interesez si de viata lor particulara mai fac glumite ma mai ridiculizez..Nu ca as urmarii ceva marsav dar e felul meu sa fie eu pe locul secund...
N-am pretentii sa se intereseze cineva mai mult de mine..Eu ma arat mai interesat de altii....
da poate cine seamana se aduna...! da nu stiu daca seman in ansamblul defectelor si poate calitatilor mele cu prea multi...Poate nu am cunoscut inca destui oameni....
da cel mai bine sa respectam interlocutorii si barierele dincolo de care ne simtim in pericol ... tre sa avem bunul simt sa nu trecem cu vorba sau atitudinea dincolo de ce simtim ca ar fi limita...
Normal mai sunt si ciudati...ciudati suntem cu totii la un moment dat...
La cafenea simpatizez pe orice care-mi pare ca este cat de cat original si are ceva de spus..Simpatizez pe cei care scriu frumos, povesti frumoase, lanseaza subiecte interesante neplictisitoare..
De antipatizat nu pot antipatiza pe cineva de pe la cafenea ca mi-a dat vreo replica la vreun text de-al meu ..Nu pot, pentru ca uneori randurile nu-mi ajung in a exprima ce simt in momentul respectiv si iese ceva poate mai ambiguu...
de ce scriu pe aici..? Am gasit modalitatea sa mai imi strig oful si citind si lasandu-mi imaginatia libera ma mai deconectez si uneori ma mai calmez cand ma apuca turbarea pe mine... Nu caut si nu implor compasiune....daca nu sunt eu in stare sa-mi pun ordine in viata nimeni nu poate si nici sute de sfaturi nu-s de nici un folos daca nu le vad ca fiind aplicabile si in cazul meu ....Sunt interesat si curios sa aflu moduri de gandire, de exprimare, puncte de vedere...Din randuri , din sensul dictat din ele se pot intelege multe....
.........da tema e buna..............Bravo Cri Cri
In colţul ei mărunt de lume - de alex andra la: 17/08/2006 22:37:50
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
In colţul ei mărunt de lume, dincolo, în pădurea de mesteceni, Alecsandra îşi spunea Saşa. Rămăsese cu sufletul acolo, lipit de coaja aia alb-albastra, lucioasă şi mătăsoasă. Ce dacă degetul mare de la piciorul teafăr desena cercuri în nisip ? Ce dacă toţi prietenii erau strânşi în jurul focului de tabără aprins cu multă pricepere de Alexandros de cum se înserase. Ce dacă Guine Aimee încerca s-o atragă într-o conversaţie despre produsele anticelulitice sau despre Mozart, nu era foarte sigură... Dar asta chiar nu mai conta. Andrej se alăturase grupului, deşi părea oarecum încurcat şi arunca priviri furişe spre Guine, care însă nu părea a-l băga în seamă.
Saşa purta o bluziţă albă de dantelă strânsă pe corp, încheiată cu năsturei albi sidefii până sus, la baza gâtului. Din mânecile lungi, terminate într-un dublu volănaş ieşeau mâinile ei delicate şi palide. Fusta lungă, de catifea bleumarin lăsa să se vadă vârful unei botine elegante. Aplecată uşor asupra pianistului, îi întorcea paginile partiturii. Piotr Ilici. Barcarole. Padurea era prezentă, acolo, lângă ei, dincolo de peretele salonului. Cânta şi ea în sonuri dulci, tărăgănate şi Saşa nu mai ştia ce ascultă, pianul sau pădurea sau propriile-i gânduri, toate în aceeaşi tonalitate minoră.
- Alecsandra ! Vocea venea din spate. Ţi-e rece? Uite cum tremuri. Andrej îi puse pe umeri un prosop mare şi pufos.
Undeva în stânga, Alf continua să explice gesticulând ce era cu lucrarea lui, insistând asupra unei fraze muzicale la care se oprise săptmâni în şir, nemuţumit de cum ieşea. Vania căscă discret. Nu-l mai asculta pe ciudatul său prieten, nu ştia cum să se retragă fără să-l contrarieze. Fraza lui muzicală îl lăsa rece la ora asta, când avea chef să se plimbe pe plajă cu Anisia, s-o ţină de mâna, să tacă în doi. Dar Alf sporovăia în continuare, încântat de el însuşi, pierdut cu totul în explicaţii tehnice.

Lost without music in a world of noises
#139854 (raspuns la: #139784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sara buna ... - de Florin Constantinescu la: 03/09/2006 19:39:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Neste fotografii noi pi la www.crosslight.ro , mai prin biserici, mai prin nori.
Vizionare placuta

Apropos. Ultimul racnet in materie de fotografiere prin biserici si alte
lacasuri de importanta strategica unde pozatu e interzis din motive
estraterestre....si se pare ca tine...

Se parcurg urmatorii pasi:
pasu' 1 cu 2 variante:
1A. Aparatu' agatat de gat, la tupeu, cu cel mai impunator obextiv din
gentoi. Can' ajungeti in dreptul afisului cu pozatu' interzis, aruncati o
privire plina de sictir afisului, va incruntati puternic si aruncati priviri
asasine in jur.
1B. Daca nu e niminea prin preajma, lasati aparatul ascuns in gentoi. Il
scoateti rapid in biserica.

2. Intrati in biserica, va inchinati crestineste, serios, ca nu sunteti idioti.
Intai priviti atent ce este in jur, admirati picturile si tot ce este pe acolo.

3. Scoateti cu nonsalanta aparatul din geanta si va apucat serios de
treaba. FARA BLITZ. E chestie de bun simt acilea. UV-ul degradeaza
puternic pigmentii din vopselele picturilor.

4. Daca se uita urat la voi preotul, maica ceva...va uitati la fel de urat,
fara a scoate vre-un cuvant. Daca sunteti intrebati ceva, rspundeti
printr-o intrebare agresiva: "Da' care e problema?" si explicati in
continuare: "La mine la minister, unde lucrez, nu am fost informat de asa
ceva..."

Toate cele bune,
Florin
sau www.crosslight.ro , www.clubuldefotografie.ro .
din lipsa de timp,... inch(pentru a masura moartea) - de stormflower la: 21/10/2006 11:26:26
(la: motiv)
Si cineva imi saruta urmele pe gheata apocaliptica a amintirilor...masura moartea....Dar moartea e supta de imbratisarea zeului,nemurirea...EU...zac!In loc de rug,am gasit o fisura intr-un ocean lipsit de zare,cu forme lungi,ca de patrat,si ii destram incet umbra pe cearceaful pictat cu mir...Un sonet,suav caier al gandurilor se desfata cu marea moarta a viselor ..noastre.Si imi pierd glasul pentru a sparge temerile vietii...L-au furat ingerii,odata..demult,in timpul meu,acum o clipa in timpul tau...Si-au pierdut aripile...Si astept sa vina -o binecuvantare,pe ascuns,cand luna va arunca priviri in noapte...
dead_angel - de irma la: 16/08/2007 08:52:35 Modificat la: 16/08/2007 08:52:57
(la: Avansurile sefului)
m-am luat cu altele si nu ti-am dat niciun raspuns concret. :)

sfatul meu: incearca sa-ti gasesti ceva de facut.
in legatura cu "avansurile" nu-sh ce sa zic. poate ar merge sa te faci ca nu intelegi si sa pomenesti in discutii sotul/prietenul?

la mine a mers strategia asta.
aveam un sef (acum multi ani) care se dadea la mine.
ma tot lua pe dupa umeri, imi arunca priviri cu inteles,
imi zicea ce bine-mi sta cu nu-sh ce fusta. eu ma faceam ca
ploua ca sa zic asa, plus ca de fiecare data cand stateam la taclale eu
povesteam chestii de genul: aseara am fost cu sotul meu nu stiu unde,
sau povesteam despre copii... era un fel de a bate saua ca sa priceapa
armasarul ca-s femeie la locul meu, cu familie si nu-mi trebuie aventuri.
#227397 (raspuns la: #227354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de jackthepink la: 20/08/2007 20:58:35
(la: De "rau" gust)
da, radem, ne distram, (ca si eu cand am rasfoit ziarul radeam, si toata lumea din juru-mi imi arunca priviri ostile) dar ziarele si revistele de genu' asta tampesc masele. Inca nu am zis nimic de revista BRAVO! Eh...
#228482 (raspuns la: #227491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de GloriaVictis la: 23/10/2008 16:18:33
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
SECTIUNEA II-a - Ibricul cu Talente (exhibitio)

1. Stii sa folosesti pickamer-ul?
Esti initiata in tainele finisajelor interioare?
Ai terminat masterul in origami si petrochimie?
Esti campioana nationala la gimnastica ritmica?
Stii sa canti la fagot sau oboi?
Orice talent/aptitudine/deprindere pe care le urmezi cu indarjire de mandarin se vor consemna in carnetul de bal si vor conferi un plus de stralucire coronitei de miss pe care esti gata-gata sa ne-o confisti. Ardem de nerabdare sa-ti cunoastem talentele secrete!
Ce trebuie sa faci? Ne povestesti in detaliu despre talentul tau special (incearca sa te limitezi la max. 300 de cuvinte), dai exemple si – daca poti – dovezi (linkuri spre diplome, poze, filmulete, orice crezi tu ca poate veni in sprinjinul povestii tale).
Cea mai originala si mai documentata poveste va primi un premiu special din partea noastra. Dam drumul la cronometru!


Nu stiu sa cant, poezia nu-mi curge-n sange, nu am diplome si premii, nu ma pricep la suruburi si saibe… Astfel, intrebarea imi produce o alterare selfestimului, care va cere cat de curand o bere rece...:-)
DAR :
Hm. Stiu sa zambesc, sa intind rimelul pe gene, sa fac volute, sa cer saruri si sa arunc priviri pierdute-n zare. Mai stiu sa casc ochii maaaaaari a nedumerire. Da, asta cu nedumerirea e cruciala : nedumerire feciorelnica, monumentala, care apoi se pune in creuzet si se transforma (alchimic) in revelatie combinata cu maxima gratitudine fata de sursa de iluminare.
Asaaa… Ce mai stiu? Sa tac. Sa astept tricotand, sa tricotez asteptand, sa astept asteptand si sa tricotez tricotand. Stiu sa nu stiu desi stiu ca stiu si stiu ca stie ca stiu.

Hehe. Si mai stiu si altele, da-s modeeeeeesta !

Si pentru ca toate talentele astea trebuiau sa aiba si o utilitate: le iau, le pliez si fac origami cu ele. Cel mai bine si mai bine imi ies broscutele : http://www.giladorigami.com/PG_Frogs.html

2. Stii sa minti? ai aptitudini in directia asta? stii sa faci meandre concrete? poti sa denaturezi, sa induci in eroare, sa trombonesti?
Minte-ma frumos, de sus in jos - cum pacaleste suava ciocarlie, un vajnic eschimos.


Raspunsul de la intrebarea precedenta +
Si acum, ca am adunat ‘jde mii de broscute, le asez la picioarele tale, unicul scop al vietii mele fiind acela de a te multumi pe tine, Maret Juriu!

PS. am avut o problema cu “de sus in jos”… aveam de ales: ori ignoram cerinta, ori schimbam broscutele pe avioane ori iti aruncam cu broastele-n cap…
*** - de latu la: 06/01/2009 11:14:29 Modificat la: 06/01/2009 11:19:18
(la: Ninge !)
La noi a nins noaptea spre ieri. Mocaneste. Marunt si incapatanat. Cam 5-6 cm.

Dimineata a trebuit sa lopatez 12000 de tone de zapada, peste zi mi-am facut cruce de cate ori n-am intrat cu masina in sant pe drumuri necuratate (am fost foarte evlavios, ieri), am constatat ca al nostru catel s-a ranit la picior cu sarea zgrunturoasa de pe trotuare, am hotarat sa-mi iau alte cizme si ajuns acasa aruncam priviri tematoare pe geam, evitand miscari bruste din cauza febrei musculare.

Ce faina-i iarna...
Asa zicea si nevasta-mea, care n-a iesit tota ziua decat odata afara, ca sa arunce cu un bulgar dupa mine.
:)
acum - de INSULA ALTUIA la: 14/01/2009 19:04:11
(la: Joc nou de-a literatura)
Incep sa inteleg ca Mara nu s-a casatorit cu Ovidiu,alexandrina a slabit si arata super,Emil e retras si Filofteia trage frate, din tigara de mama focului.
Irina e draguta mi-a placut de ea intotdeauna.
Arunc priviri iscoditoare asupra fostilor colegi si ma intreb oare ce au facut in acest timp.
**** - de proletaru la: 11/04/2009 13:50:47
(la: Invatatoarea severa a fratilor mei mai mici)

Am citit ingrozit aceasta mostra de text. E buna ca dovada la tribunal in cazul in care "se sinucide" careva in jurul tau.
Sa facem o scurta evaluare...

"[...] Ii asezam frumos in banca, aveam catalog, tabla, aratator, imi puneam niste ochelari gasiti prin casa si incepeam, zi de zi, in vacante, aceleasi ore [...]"

- Nevoia de ordine, meticulozitatea cu care iti pregatesti "instrumentele de tortura", planificarea, ritmicitatea, ritualul chinului la care urmeaza sa iti supui victimele sunt parte a unui scenariu infiorator. Ritualul e parte a terorii, a sadismului, a supunerii victimei, asezarea ei intr-un scenariu fara iesire. Iti aduci victimele in situatia de a nu putea alege, de a nu avea alta optiune decat a participa la setea ta de a domina, de a avea putere asupra lor. Tortionarii isi leaga victimele si doar dupa aceea incep sa le "prelucreze" deoarece in conditii normale ei au un complex de inferioritate pe care trebuie sa il compenseze.

Monstruos mi se pare faptul ca acele fapturi, dincolo de jocul diabolic sunt rudele tale. Suferinta lor iti alimenteaza orgoliul, setea de putere. Asta sugereaza un fel de "exorcizare" a unui rau care ti s-a facut in interiorul familiei. Posibil ca doar tu sa fi suferit si de aici nevoia de a-ti pedepsi fratii ca mecanism de echilibrare a balantei de echitate. In contrapartida nevoia asta semnalizeaza dezechilibrul, o malformatie a personalitatii, un gol imens in preocupari si status. Asemenea simptome si rezultante sunt efectul unei copilarii chinuite, prezenta unui parinte extrem de dominator si dezechilibrat, incapacitatea de a relationa normal, frica si supunere. Poate ca nu au fost decat unele din aceste elemente insa doar combinatia de asemenea "ingrediente" duce la un rezultat de aceasta natura.

"[...] Eu, o adolescenta responsabila [...]" - e vorba de parerea despre tine ca erai responsabila sau, altfel spus, proiectia pe care acum o faci asupra ta - asa cum vrei sa fi fost - cerea o prescriptie de rol de tip "adolescenta responsabila". Acest lucru nu este nici pe de parte ca la varsta aceea ai fi fost sau nu asa. Doar o "instanta" independenta poate spune ca erai sau nu ceea ce vrei acum sa fi fost.

"[...] Rad acum dar atunci eram severa. Puneam note mici si le dadeam teme grele. Cea mai grea tema ,cred, a fost sa scrie o poezie![...]" - Cum spuneam, un intreg ritual de tortura, de manifestare a nevoii de putere. Simteai nevoia sa le dai o "lectie" sa sufere si ei cum ai suferit tu pentru ca altfel ar fi fost nedrept.

Nu mi se pare bizar sa vad, sa observ aceste mecanisme la un grup de copii jucandu-se intr-un asemenea scenariu. Grav este faptul ca ceea ce ai scris este rodul unei minti mature, un scenariu "crosetat" acum, la varsta matura. Dialogul, detaliile nu sunt simple amintiri ci compunerea unei regii si a unei scenografii actuale, un aici-acum.

'[...] Ma respectau prea mult, altfel m-ar fi intrebat daca eu stiam sa scriu poezii [...]"
- Nu puteau sa puna intrebari. Ei erau victimele, asupritii, chinuitii, terorizatii, schingiuitii. de regula, victimele nu intreaba de frica ca sa nu supere si mai rau calaul.
Propozitia: "Fratele meu era un picut mai curajos, cea mica era cat pe ce sa planga" edifica si mai mult starea victimelor.

"[...] M-am asezat la "catedra", am deschis o carte si-i urmaream discret. Minute bune si-au dat coate, s-au foit, imi aruncau priviri, au rontait stiloul, au avut apoi nevoie la baie, le-a venit si foamea, foaia le ramanea in continuare alba [...]"
Urmarirea, catedra (pozitia privilegiata - marcatorul de status), linistea, zbuciumul acelor copii probabil erau sursa fericirii tale.
"[...] - Nu iesiti la joaca pana nu scrieti o poezie! E chiar atat de mult ce va cer? Sunteti premianti amandoi si NU STITI SA SCRIETI NISTE VERSURI?[...]" - Sadism, dominare, santaj emotional ... plina casa cu "delicatese"...

"[...] Am simulat enervarea si nerabdarea [...]" - Nu ai simulat-o ci chiar erai. Spui ca o simulai pentru a pastra aparentele ceva de genul... "doar ne jucam".

"[...] Aceeasi tema aveam sa o dau si baietilor mei, cam tot cand aveau opt, zece ani. Le am si acum si le scot uneori din cutiuta cu emotiile cele mai frumoase.[...]" - Intr-adevar, acestea sunt amintiri frumoase. Tu torturandu-ti fratii, copiii. Nu ma mir ca ai putut sa simulezi rolul de canceros, de sfanta, de umila, de razvratita. Personalitatea ta este cauza si "izvorul" acestor roluri macabre, acestor scenarii torqemadiene.

Finalul e edificator: apar trofeele acestei munci laborioase, materializarea chinului : CONFESIUNILE victimelor.
"Poezie",
"Sora mea mai mare",
"Mama mea",
"Copil de zece ani".
Cred ca un psihiatru s-ar ingrozi!
Pe bune, cazul lui Fritzl mi se pare "apa de ploaie".
:) zaraza - de tuxedo la: 25/11/2009 14:05:33 Modificat la: 25/11/2009 14:10:45
(la: Prezidențiale peste bot )
nu sunt curve. curvele te satisfac conform platii. eu am dat votul si ma intorc la...lucru manual. Nu, curvele sunt cinstite, parol.

a, acum o vad pe abramburica-ecaterina andronescu jubiland la noile perspective ce i se infatiseaza...

ps-iata cum stau ei-unu galben altu' rosu' la aceeasi masa si se converseaza zambind ma, congratulandu-se reciproc, reasigurandu-se ochi in ochi de sprijinul reciproc pe care si-l vor oferi!!!!. Si acum 5 zile se scuipau si isi aruncau priviri ucigase cu reprosuri la indemana si persepctive atat de opuse...


#502119 (raspuns la: #502117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tuxedo - de zaraza la: 25/11/2009 14:17:23
(la: Prezidențiale peste bot )
ps-iata cum stau ei-unu galben altu' rosu' la aceeasi masa si se converseaza zambind ma, congratulandu-se reciproc, reasigurandu-se ochi in ochi de sprijinul reciproc pe care si-l vor oferi!!!!. Si acum 5 zile se scuipau si isi aruncau priviri ucigase cu reprosuri la indemana si persepctive atat de opuse...

da´eu asta vad de 20 de ani, nu stiu de ce te-a lovit abia acuma aspectul asta. sau m-oi fi blazat eu, naiba stie.

e evident ca va fi o coalitie, ca in mare sunt mereu 2 coalitii, unii la guvernare, ailalti in opozitie.

oricum, guvernul tot trebuie impartit, in functie de locurile din parlament. asa ca...
#502123 (raspuns la: #502119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...