comentarii

asa eram eu in vremea copilariei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ceciliei si lui Daniel, despre clisee... - de david la: 08/02/2004 04:08:22
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cecilia,
Imi dau seama ca mesajul meu "de-o agresivitate mascata" te-a iritat in asa masura incat, dupa ce mi-ai pus cateva inrebari, ai raspuns tot tu neasteptand sa raspund eu asa cum ar fi fost mai elegant...sau sa fi ateptat parerea lui Daniel, mai intai. Tu deja "stii", fara sa-ti fi raspuns, ca am plecat in Aus imediat ce-am avut ocazia, ca fiind aici imi petrec toate vacantele in Ro, ca tanjesc "atat de mult" Romania...incat "ma plangi" pentru asta. Te asigur ca, desi sunt un pic mai relaxat, compasiunea ta ma induiosaza.

Iata acum care-i situatia. Sunt doar de doi ani in Australia deci n-am plecat indata ce-am avut ocazia, adica cu cel putin 12 ani mai devreme. Nu-mi petrec toate vacantele in Ro pentru simplul fapt ca peste cateva luni va fi prima si nu va fi numai in Ro (si dac-ar fi cei rau in asta?). Nu inteleg de ce Romania n-ar putea fi obiectul unei "tanjiri". Ma ingrijorezi.

Cred ca vorbim de Romanii diferite. Poate ar fi bine sa definim termenul de "acasa" dar stiu ca nu-i prea usor. Probabil asta este si motivul pentru care in chestionarele birocratice de oriunde in lume nu esti intrebat unde iti este "acasa" ci, un pic mai ingaduitor, unde iti este "resedinta".

Chestia cu WC-urile cand nu ma exaspereaza ma nedumereste.Tu, Daniel si multi altii o aduceti in discutie ca fiind intr-un fel relevanta pentru ratiunea de a alege un loc sau altul drept "acasa". (Cand de fapt nu evorba de nici o ratiune la mijloc ci de un sentiment care iti "vine" sau nu, nu il alegi.) Iata de ce referirea la veceuri mi se pare superficiala si penibila:
- Nici eu si nici voi (sunt convins) nu am asteptat sa iesim din Ro ca sa stim cum se tin niste "toalete" curate. Ce Dumnezeu! Deci curate mi le amintesc, Cecilia, pe vremea cand eram copil.
-Dezastrul multor WC-uri publice din Ro (pentru ca despre ele este vorba, sper, in referirea lui Daniel) tine de sistemul si posibilitatile de acolo. Posibilitati de mentalitate si banesti ale celor care le administreaza care se vor schimba cu timpul. Suntem de acord, probabil, ca nu in ritmul care ar trebui si care ne-ar multumi.
-Inca mai sustin ca acesta nu-i un detaliu (toalete publice, hm?!) pe care sa-l evoci si sa-l invoci pentru a "explica" sentimentul de acasa. Ca sa intelegi la ce ma refer incearca sa-ti imaginezi un francez spunand "...si ce closete curate mai erau pe vremea copilariei mele...". Chit ca asa o fi fost, parca altceva ii vine in minte... une madeleine, par exemple.

Din respect pentru Daniel n-o sa ma lansez in comentarii legate de situatia parintilor lui. Mi-e teama ca te-ai grabit, Cecilia, nelasandu-l pe el sa aduca aspectul asta in discutie. Atunci vom putea discuta.

In legatura cu prezentul si viitorul nostru si al celor de langa noi avem optiuni diferite: tu scoti Ro din "ecuatie", eu nu. Nimic mai firesc.

Ceea ce nu-i asa de firesc este folosirea unor "clisee" care nu ne ajuta deloc in comunicare. Exista clisee, mes chers, ale celui nascut la tara si ajuns la oras, ale celui nascut in "provincie" si ajuns la Capitala, ale celui nascut in Romania si ajuns la Paris, Frankfurt, Melbourne sau mai stiu eu unde...Mi s-a parut ca regasesc o astfel de abordare in mesajul lui Daniel si m-am gandit sa incerc o clarificare. Cum amicul nostru Daniel n-a raspuns (inca) clarificarea n-a avut loc. Asta-i tot.

S-auzim de bine


#9121 (raspuns la: #9026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Alexandros la: 17/04/2007 16:23:41
(la: Recunosti un Stradivarius?)
Pe vremea copilariei si adolescentei nu aveam decat 2 ore de tv din care nu urmaream decat 10 minute zilnic. Si citeam, cum spui tu tot ce-mi cadea in mana. La mertzane nu priveam ca erau doar in reviste straine(rare si acelea). Eram abonat la 2 biblioteci(acasa nu prea aveam carti personale multe) si citeam 3-4 carti pe saptamana. Groase. Ma pun in locul tinerilor de acum si ma gandesc daca nu cumva si eu as cadea prada multelor tentatii.
Cum sa imparti o zi de numai 24 de ore intre scoala, gagici, discoteca, tv, internet, fotbal si citit?
Orice ai spune sa stii ca acum nu se mai pune pret pe cultura ca atunci.
Stii ca la "libraria eminescu",unde se aduceau mai mereu toate noutatile, erau cozi ca cele pentru alimente? Si crede-ma nici la alimente nu erau cozi mici.

ei bine, mi-am zis atunci sa intru la facultate ca precis n-o sa-mi place sa stau in soare la o temperatura de 40°C, in toiul verii!

Bine ca nu te-ai facut inginer constructor ca nu scapai de asta:)))





#188525 (raspuns la: #188511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 12/05/2007 15:19:25
(la: Cine ar merita Nobelul?)
Ca sa raspund la prima intrebare, ar fi trebuit sa citesc cit de cit...Dar dupa cum ma cunosc, tot as fi in dubiu, sa nu cumva sa existe pe undeva un scriitor de care sa nu fiu auzit, ca dupa gusturile mele ciudate, cine stie carui necunoscut i-as da premiul Nobel.

Mie mi-ar fi placut sa semnez sub creatiile lui Radu Gyr. Si sub cele ale lui Jules Verne. In vremea copilariei eram mai mult decit incintata de scrierile lui.

intruder - de zaraza sc la: 18/12/2007 10:38:35
(la: Revolutia mea, cu portocale...)
Poezia asta rascoleste in suflet...da, asa a fost, asa am simtit si eu.

Nu am avut ce scrie pe conferinta cu cel mai frumos cadou de Craciun, ceea ce port in suflet merge aici. Toate jucariile si obiectele dragi din vremea copilariei nu stiu cum le-am primit. Am si un frate, asa ca nu stiu cine si cum a primit diferite jucarii.

Ultimii ani de comunism m-au prins in timpul studiilor. Stateam in oras si cand venea vacanta de iarna mergeam acasa, la tara. Pomeneam acei ani in mod ironic:
Mai intai mergeam acasa cu niste portocale...sa nu merg cu mana goala; in urmatorul an aveam grija sa duc portocale, ca nu se stie...Apoi cautam unde se vand ca sa iau si eu cateva. In 1987 am stat cu siguranta la niste cozi interminabile ca sa iau ratia de portocale, adica atata cat fixa gestionarul sa vanda fiecarei persoane. 1988 m-a prins plecata peste munti, eram intrata in "campul muncii". De atunci mai degraba imi amintesc ca ma ingrijeam de mancarea cea de toate zilele...In 1989, in acel orasel, am trait emotiile Revolutiei la niste prieteni. Sotul si gazda au plecat in oras sa traga clopotele. Nu-mi mai aduc aminte daca au reusit, dar s-au intors cu bine.

Era firesc ca Ceausescu sa moara asa. Cine scoate sabia, de sabie va pieri. A luptat impotriva bisericilor si a murit de Craciun...Asta e deasupra vointei unora sau altora, asa trebuia sa se intample.

monte_oro - de zaraza sc la: 27/03/2008 13:46:44
(la: Poezia secolului 21...sau nu?...)
;)) Eram perfect de acord cu ceea ce ai vrut sa spui in antiteza dubla batranete/tinerete, vechime/visuri indraznete, si sunt in continuare.

Nu stii ce inseamna pentru mine nostalgia placii de vinil=discurile. E suportul de pe care am ascultat cea mai mare parte a muzicii in copilarie si as recunoaste oricand povestile de pe placile de vinil aparute in perioada 1965-1975. Din pacate e dificil acum sa instalez iar pick-up-ul, dar sper ca voi reusi sa copiez spre nemurire si deasa ascultare, niste placi de vinil din vremea copilariei.
Uneori nu ma intereseaza o auditie perfecta. Casetele mele audio sunt...asa cum sunt. :)

#296484 (raspuns la: #296472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exact! - de papadie67 la: 24/10/2003 02:02:50
(la: In curând Craciunul..)
Ca acasa, cand eram mici... Ca-n copilarie, nu?...
A fost gresit ce-a fost acasa?

Al cui Craciun il sarbatorim si de ce mai lacramam de prin Octombrie incepand, amintindu-ne Craciunul ala de demult, atata timp cat il adaptam azi "revolutionarului" concept: "voi da...sunt obligat sa dau ... deoarece m-as face de ras nedand, dat fiind faptul ca mi-au impus sa primesc...en retour!"?

Ce- a devenit Craciunul? Totusi!
#2017 (raspuns la: #2016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...si ce nevinovatzi se cred! - de SB_one la: 01/02/2004 05:52:01
(la: Spovedania tortionarului de la Aiud)
...si ce nevinovatzi se cred! De-am veni de pe alta lume , le-am plinge de mila de atita nedreptate ce li se face.

Urmaresc la tvri un serial " adio, europa" ( a ajuns deja la nr. 6, cred) Perioada de teroare comunista dinaintea lui Ceausescu.De serialul trecut, tocmai "a picat" si el.
Multzam Doamne ca eram copil pe vremea aia si nu pricepeam nimic.


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8698 (raspuns la: #8686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armata la TR - de Dantimis la: 11/03/2004 10:31:37
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Am facut armata la TR la Bacau, chiar inainte de revolutie. In 9 luni si 10 zile m-au lasat in oras de doua ori si acasa odata. Eram chiar asa de rau? Nu, dar nu aveam pile sau "cotizatii"... Aveam 18 ani, iar locotenentul, seful de pluton 23. Si avea in plus o placere imensa de a chinui viitorii studenti. Am urat fiecare zi din armata. Dar dupa liberare mi-am dat seama ca schimbase ceva in mine. Si nu ma refer la conditia fizica excelenta la care ajunsesem, ci la lectiile de viata primite. Acolo am descoperit pt prima data ce inseamna prieteni adevarati sau cat de marsavi pot fi unii. Am invatat ca prostia omeneasca nu are limite si multe alte chestii de genul asta. Sigur, as fi putut invata toate astea si din viata civila, dar probabil ca mult mai lent si cu un pret mai mare.

Nu mi-ar place sa devin militar de cariera, dar nici nu regret ca am facut armata. Daca ar fi sa aleg, as face-o din nou. Chiar in conditiile acelea comuniste. Chiar daca eram TR-isti, conditiile noastre nu erau mult mai bune decat cele mentionate de Andre Morariu. Meniul nostru zilnic era asemanator cu ce spunea el, dar parca mancam mai cu pofta decat acasa.

Pentru V.T. din Iasi: naivitatea ta e amuzanta. Inainte de a ajunge tu in unitate, dosarul tau era deja acolo. Iar in el erau mentionate in primul rand profesiile parintilor. Superiorii tai stiau deja ca tu esti odrasla de-a lor si fara sa-ti dai seama iti aplicau un regim diferit. Nici nu te obosi sa ma contrazici. Am vazut asta cu ochii mei. In compania noastra erau 4 plutoane. Plutonul 1 era cel al favorizatilor de soarta. Majoritatea erau fii de personalitati. Viata lor era un rai in comparatie cu a celorlalti. Pana si ratiile lor erau diferite de ale noastre. Iar cate un pilos mai scapa si in celelalte plutoane. Aveam in pluton un fiu de capitan la o unitate din Buc. Cand era "pedepsit" sa mearga la spalatul veselei la cantina, atunci stiam ca urmeaza o zi grea pt noi ceilalti. Asa ca daca "ai dormit bine, mancat bine si nu te-a jicnit nimenea" cum zici tu, multumeste-i lui taticu si "taranilor de la tara" care au facut armata in locul tau.

Poate ma abat un pic de la subiect, dar unele comentariile anterioare mi-au starnit curiozitatea. Chiar au trimis romanii trupe in Vietnam sa lupte impotriva americanilor? Scuzati-mi ignoranta, dar e prima data cand aud de asa ceva. Eram copil pe vremea aia, cred ca asta e singura mea scuza. Daca romanii au trimis trupe, atunci cate alte tari foste comuniste au facut acelasi lucru? Tot ce am citit mentioneaza numai faptul ca vietnamezii au fost ajutati de rusi cu armament, datorita razboiului rece care se desfasura in acele vremuri, dar daca au fost trimise si trupe, asta nu mai inseamna razboi rece ci mai degraba razboi adevarat. In cazul asta, nici nu-i de mirare c-au pierdut americanii...

Bafta

Dan

2. E foarte greu de crezut ca - de ikoflexer la: 30/06/2004 10:27:32
(la: Ozzy vs LMC)
2. E foarte greu de crezut ca un om cult precum domnul ikoflex nu stie : a) b) c)

Se pare ca d-ta mi-ai supraestimat nivelul de cultura pe acest subiect; poate si pe alte subiecte. Nu am obiceiul sa mint, asa ca daca d-ta crezi sau nu, asta e ce e. Cind eram in Ro, in copilarie, am avut vecini (ai carui copii mi-erau prieteni) evrei, care nu au fost jigniti cind au fost chemati asa, si de-aia am picat punctul c) Acest subiect nu a fost ceva despre care am vorbit in romaneste pina acum, asa ca pur si simplu, n-am stiut. D-ta crezi ca m-am prefacut sa fac o greseala, si apoi sa pierd tot timpul asta incercind sa repar greseala? Sint prea comod sa ma degradez la nivelul unei scheme de genul asta, pe de o parte, iar pe de alta parte, intotdeauna am urit discriminarea impotriva unei alte fiinte umane pe orice motiv.

Iar punctele a) si b) am explicat deja despre ele.

Nu e vina lui Daniel, pentru ca aceste comentarii sint expuse automatic, deci nu i-a trecut prin plasa lui deasa.

As prefera ca Daniel, care are puterea, pur si simplu sa-mi stearga acel mesaj, sau si mai bine, sa schimbe cuvintul. Daca puteam, o faceam imediat ce mi-a atras atentia.

N.B. Asta e ultima data cind ma explic, deci sper ca m-am explicat satisfacator.
#17041 (raspuns la: #17036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alegerea a fost deja facuta ! - de (anonim) la: 05/08/2004 15:38:03
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu sunt de circa 20 ani in occident, impreuna cu familia, adica sotia si 2 copii care acum deja nu mai sunt copii, fiecare a ajuns la meserie si traiesc pe picioarele lor. Deci, noi suntem acum "acasa" ca sa fie clar, orice ar zice cineva ca nu se poate, ca tara unde te-ai nascut etc etc. Asta este realitatea daca place unora sau nu, noi ne simtim foarte bine, avem prieteni si romani ca noi si straini de pe aici, nu facem vreo diferenta, calitatea omului in primul rind si pe locul 2 originea.. cred ca este normal asa. Desigur cind ne intilnim cu romani avem alte subiecte de discutat, poate unele mai aproape de sufletul nostru, amintiri de pe vremea copilariei care sunt intotdeuna frumoase dar si altele neplacute de pe vremea comunismului, dar atit. Totul este de domeniul trecutului !.
Asadar, daca asi cistiga ceva in plus, cu atit mai bine, asi avea mai mult de cheltuit aici !!!
felcitari - de lyceum la: 06/02/2005 23:35:28
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Este surprinzator sa reintilnesc un prieten datorita acestui site si ma intrebam cum as putea sa l regasesc. Felcitari si ginduri bune !
Eram prieteni pe vremea cind Maier era la revista Ing, eu redactor la Dialog (Iasi), de atunci nu ne am mai vazut.
Este laudabil si obligatoriu ca pt viitorul Romaniei sa existe coeziune - diaspora si locul natal.
Las aceste rinduri in speranta ca ne ne vom reintilni. As mentiona motto- ul meu preferat, apartinind unei poezii proprii : "Uitarea e mai rea decit moartea."
Florin Predescu
Boca Raton , Florida
Opera din Iasi - de Pasagerul la: 15/05/2005 19:50:58
(la: Va place Opera?)
Jimmy
Eu am avut ocazia sa cunosc Opera din Iasi citiva ani mai tirziu, si n-am ramas cu o impresie prea buna.Filarmonica era acceptabila dar Opera era penibila-solistii stateau tepeni pe scena si nici voce nu prea aveau.
Noroc ca mai pica cite un Herlea sau o Elena Cernei spre sfirsitul carierei sa ne mai consoleze.
Interesant e ca nu tin minte sa se fi cintat Wagner, poate nu eram interesat pe vremea aceea.
Eu am ramas pe lista cu Bizet,Verdi si recent l-am mai adaugat pe Puccini.
Pe altii mai "usurei"-Strauss,Lehar,Kalman,Rossini ii ascult oricind cu placere.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
#49170 (raspuns la: #49096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
putem trai in vis o viata paralela? - de cristiscu la: 24/05/2005 21:52:43
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Ma consider o persoana adulta si normala. Cosmarurile mi s-au dus de pe vremea copilariei. Rar se intampla sa mai am vreunul pe an. Ce m-a determinat sa va intreb de cosmarurile voastre e ca in urma cu cateva luni am avut cel mai ciudat vis al vietii mele. M-am trezit numai cand s-a transformat intr-un cosmar, uneia din persoanele apropiate din vis intamplandu-i-se ceva rau.
A fost ca si cum in decursul unei singure nopti am trait o viata paralela, desfasurata de-a lungul mai multor ani. Cu persoane din viata reala, altele pe care nu le cunosc, altele pe care le-am cunoscut doar marginal si care in visul meu jucau un rol pregnant. Iluzia a fost perfecta, ca nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi vis. Mi s-au intamplat cu adevarat extrem de multe, iar cand m-am sculat ma simteam istovit de rememorarea atator detalii. De-a lungul a 2-3 zile n-am putut sa-mi iau gandul de la atatea intamplari. Cautam sa mi le explic, dar deja uitasem multe detalii, care in visul meu sunt convins ca avusesera sens si formau un tot. Imi pare acum rau ca n-am pus pe hartie amintirile imediate, dupa ce m-am trezit. Transformarea finala a visului in cosmar m-a facut sa doresc sa mi-l sterg cat mai repede din memorie.
Ma intreb daca au mai avut si altii astfel de experiente. Am certitudinea ca evenimentele din acel vis s-au derulat intr-un ritm infernal. Cu toate ca eu le-am perceput in somn la viteza din viata normala. Apoi am fost fara motiv foarte obosit timp de cateva zile, de parca facusem niste eforturi uriase inainte de acea noapte. Imi aminteam iar continuu de secvente din vis, prea multe deodata pentru a le putea pune cap la cap. Aveam strania senzatie ca asimilasem mult prea multe informatii dintr-o data, iar memoria nu era capabila sa le retina pe toate.
mda, prin State si-n Canada au luat in ultimii ani mai multe masuri de protejare a femeilor, una din ele fiind si cea in care sa aibe din ce trai cind ramin cu copii iar cuplul nu mai merge. Din pacate, sint doua lucruri care (cred eu) au dus la fenomenul acesta atit de extins (ca prea multi copii americani sint de fapt crescuti de cite o single-mom) :

Primul e la nivel de mentalitate, ca-n America nu esti privita dubios daca-ti cresti singura un copil. Deci sint (hai s-o spunem) destule care considera fara jena scenariul descris anterior.

Al doilea e referitor la ce-ai scris tu : copilul e atribuit aproape automat mamei (exceptiile sint rare, daca respectiva e rau alcoolica sau drogata de ex), iar pensia alimentara e suficienta pentru doi (trai modest, dar asigura baza : chirie, mincare, haine).

Eh, hai ca nu scot deloc din ecuatie nici pe barbati, ca destui nu comunica destul cu parintii (din vremea copilariei) si e clar ca n-or sa se descurce pe termen lung nici intr-un cuplu, cu-atit mai mult cu cit apare si vreun copil.

Situatiile acestea existente legal mi se par foarte periculoase pentru orice cuplu, ca multora "le vin idei" la prima cearta in familie, doar cind isi imagineaza ce bine ar putea ele s-o duca "libere", pe pensia celuilalt. Si trist devine pentru copii, dintre care multi repeta, la maturitate, greselile parintilor.
#60644 (raspuns la: #60551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico (deochi) - de zaraza la: 03/08/2005 21:13:09
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
eu eram des deocheata in copilarie. stiu ca-mi era foarte rau, dureri de cap, senzatie de lesin. treceau imediat la descantec. nu stiu daca sunt niste simptome universale, cred ca starea de "rau" se manifesta diferit la persoane diferite. oricum, la mine deochiul nu se manifesta niciodata prin agitatie, si nici prin plans.

zaraza
#63180 (raspuns la: #63178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre deochi si caini - de irma la: 04/08/2005 10:52:02
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Zaraza zice: "eu eram des deocheata in copilarie. stiu ca-mi era foarte rau, dureri de cap, senzatie de lesin. treceau imediat la descantec."

Eu imi amintesc ca eram deseori descantata in copilarie (de mama si de bunica), dar habar n-am de ce. Ca nu-mi amintesc si sa ma fi simtit rau...

Referitor la ce ne-a povestit Paianjenul despre bunicii lui Zoltan. El incheie povestea asa: "oamenii, ca oamenii - pot fi impresionabili si pot avea halucinatii, dar... cum se explica comportamentul catelului?..."

Nu sunt 100% sigura de explicatie. Se pare ca animalele pot intelege limbajul corpului (nu ma refer la gesturi in sine, ci la un anumit comportament care este imperceptibil pentru oameni...nu stiu exact cum sa descriu). Cainii inteleg chiar si limbajul corporal al stapanilor. Si bineinteles, mai sunt si feromonii fricii, pe care cainii ii simt.

PS...scuze, Gigi, pentru deviere!
interesante este cele ce le spui tu pe acolo - de nebunul_linistit la: 02/09/2005 09:52:58
(la: Aberatii despre viata)
Eu nu ma crizez, si nu inteleg de ce o faci tu. Probabil ca intr-adevar traim intr-o tara care din pacate e prea agitata pt unii dintre noi. Imi pare rau ca am starnit in tine asemenea sentimente de ura si dispret.

E forum, am zis sa aberez si eu putin, fara sa-mi pun prea multe probleme legate de cat de corecte sunt frazele mele. In fond si la urma urmei, scopul limbajului e unul singur si mandru-n toate cele, si anume sa ne intelegem intre noi. Si hai sa nu gasim in niste greseli de ortografie motive pentru insulta. Uneori tastatura "lucreaza" impotriva noastra. :)

Cat despre fragezimea varstei si putreziciunea neuronilor nu stiu ce sa spun. Probabil ca asa o fi, dar atunci d c nu ma ajuti si imi impartasesti si mie ideile tale legate de subiectul pe care l-am deschis. Sau, pentru tine sunt niste teme banale, apuse inca de pe vremea copilariei, cand, in biblioteca fiind, ai descoperit sensul vietii.

Atitudinea pe care o ai tu legat de mine si probabil de toti asemenea mie, nu mi se pare ca este cea a unei persoane asa de culte precum vrei sa pari (dar, poate ma insel .. cine sunt eu sa judec?). Oricum, nici aerul aceste de superioritate nu cred ca isi are rostul aici. Societatea in care traim e cea care a impus standardele dupa care tu ma judeci acum ... si tocmai asta e problema. Care e diferenta intre tine, si un nou nascut? Chiar stii tu mai multe decat el despre viata si moarte?
#69175 (raspuns la: #69144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eugenia - de Lascar Barca la: 05/09/2005 02:21:19
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Acum vreo 2-3 ani,la alimentara Bucuresti din Montreal,nea Marcel,proprietarul,a "bagat"si niste cuti cu eugenia.Am luat si eu citeva,
doar asa, din nostalgie.Le-am despachetat ca pe vremea copilariei,le-am
rupt in doua si le-am ras crema cu dintii,asa cum faceam acum,sa tot fie,
vreo 40 de ani....daca nu chiar 45....
invatamant - de irma la: 13/09/2005 19:17:23
(la: Curiozitate)
"credeti ca scoala in romania a stimulat vreodata curiozitatea si setea de cunoastere a elevilor?"

Oare scoala din alte parti face asta? N-as prea crede. Intradevar, in ro sistemul este cam inflexibil, in sensul ca inveti prea multe din toate materiile, in loc sa poti sa optezi pentru aprofundare in domeniile pentru care ai aptitudini. Pe de alta parte, cati copii isi definesc clar aptitudinile pana la 18 ani? Cred ca doar cei supradotati. Pentru ceilalti consider ca-i bun invatamantul din ro, pentru ca le ofera cunostinte foarte variate, astfel copiii au de unde alege.
Profesorii au un rol foarte important in dezvoltarea setei de cunoastere. Din pacate, in ro, nu numai ca " dascalii si-au pierdut pasiunea pentru predat", cum spune gigi, multi fug de aceasta meserie din cauza salariilor relativ mici. Oricum, cred ca acum sunt mai putini profesori valorosi decat in vremea copilariei mele.
Pt. irma - de Paianjenul la: 19/09/2005 14:41:25
(la: Curiozitate)
"...cum spune gigi, multi fug de aceasta meserie din cauza salariilor relativ mici. Oricum, cred ca acum sunt mai putini profesori valorosi decat in vremea copilariei mele."


- Meseria de profesor in sine nu e usoara, din principiu... dar atunci cind mai e si indecent platita... si mai ai de-a face si cu elevi dezinteresati (de obiectul pe care-l predai)... si indisciplinati... si ti se mai interzice si dreptul de a-i disciplina... ce motivatie iti mai ramine ca sa-ti practici cu entuziasm aceasta meserie?...
#73146 (raspuns la: #71911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...