comentarii

aspre


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru Alice - de sanjuro la: 15/10/2003 07:18:15
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
A stavili: a opri,(o miscare, o actiune), a zagazui, a bara;
A eradica: a smulge din radacini, a starpi;
Cum ai dedus ca as fi pus semnul egal intre ele?
In raspunsul meu catre papadie, am scris "eradica" in cunostinta de cauza, nu necunoscandu-i sensul.
Explica-mi te rog cum poti stavili prostitutia, tehnic vorbind. Sapam santuri, le umplem cu apa, si ne ascundem in cetate lasand prostituatele si "pestii" pe afara?
Poti atenua fenomenul, prin pedepse aspre, prin educatie, prin biserica. Dar nu-l poti opri. Il poti insa controla, legiferandu-l.
Fatucile de care aminteai vor fi controlate medical, vor avea o carte de munca, o pensie la sfarsit de cariera. Decat sa se duca in sant cu badea Gheorghe cand iese de la birt, mai bine intr-un loc civilizat, in conditii de igiena. Bine-nteles ca minorele nu vor putea sa lucreze in bransa.
Astfel se vor micsora numarul de violuri, de avorturi, de copii abandonati prin maternitati, de cazuri de imbolnaviri de SIDA, Hepatita B, etc.

Parerea mea.







sanjuro
#1376 (raspuns la: #1348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
Tot pentru anita - de Hypatia la: 06/02/2004 07:30:51
(la: A existat holocaust in Romania?)
Eu tot vreau sa inchei si tot nu ma lasati sa o fac.... Semanati mult cu personajul din comisia Wiesel, pentru care mi-am facut aspre mustrari de constiinta....
Cred ca nu exprim suficient de clar ceea ce vreau sa spun: n-am nimic cu comisia in sine. Eu cred ca e formata numai din evrei, indiferent cum s-ar numi ei. Persoanele in cauza sunt chemate sa faca o treaba, si si-o vor face cum stiu ei mai bine, caci interesele lor sunt aceleasi cu cele ale comunitatii internationale din care provin. E simplu. Insasi constituirea comisiei si toata conjunctura e dictata din afara. E o impunere nedemocratica a unui punct de vedere etnic. Si atunci ce importanta mai are ce crede acest popor? Eu insami am scris de vreo doua ori ca poporul roman are multe pacate, pe care le repeta la infinit. De ce nu considerati asta o recunoastere?
Ce ar presupune, pentru D-voastra, ca poporul roman sa-si recunoasca pacatele?
Constat ca, desi folosim aceasi limba. nu ne intelegem. Ma acuzati ca nu iau in calcul totul. Dar D-voastra scrieti o gramada de lucruri. Nu toate au legatura si relevanta intre ele. Eu pun problema principial, nu punctual. d-voastra raspundeti cum va convine.
Am citit azi noapte despre holocaustul armean din Turcia. A fost intr-adevar, ingrozitor. N-am gasit nicaieri vreun text oficial prin care armenii sa ceara scuze turcilor si nici scuze oferite de turci armenilor.
Si acolo a fost genocid fara drept de apel. O fi existand si la turci un forum cu conferinta activa, prin care sa se discute atat de aprins, astfel de lucruri?
Mi-ati mai spus undeva ca fac politica strutului, incercand sa trec cu vederea ororile trecutlui. Departe de mine una ca asta. Din contra, toti avem de invatat cate ceva din ce s-a intamplat in anii aceia ai holocaustului. Dar nu asa. Nu cu forta! Nu persuadat. In felul acesta, s-ar putea ca reactiile sa fie taman inversul celor scontate. Nici un om zdravan la cap nu poate concepe o reiterare a fenomenului, dar asta depinde doar de noi, de atitudinele noastre, care sunt intercauzale, caci fiinte sociale suntem. Daca iertarea vine asa de greu, unde este calea reconstructiei relatiilor interumane?

Numai bine, domnule anita.

Hypatia
#9025 (raspuns la: #8964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da-mi voie sa te contrazic! - de enigmescu la: 15/02/2004 20:46:31
(la: Romani in strainatate)
MOTIVELE EXISTA DEJA, NU LE FABRICAM NOI!!! oricine are dreptul la alegere si la autodeterminare, nu crezi? daca vreau sa traiesc in Insulele Canare ce-i pasa nu stiu cui?! eu incerc sa traiesc decent si in felul asta poate reusesc sa-i ajut si pe cei apropiati mie; nu asta ar trebui sa facem toti? e o minciuna sfruntata sa afirmi ca iti ajuti conationalii daca stai si suferi cu ei! pot f. bine sa sufar si in alta parte o vreme pt. ca mai tarziu sa fiu alaturi de cei care sufera, cu sufletul si cu posibilitatile pe care le-am castigat. cand ma gandesc la suferintele pe care le-am indurat toti (am trait si eu un sfert de veac sub regimuri de tot felul...) imi vine intotdeauna a plange. poate sunt si o fire mai melancolica. as fi preferat sa nu suferim, imi vine sa strig la cer de atata suferinta, dar am sansa ca intr-un timp relativ scurt plansul meu sa se prefaca in bucurie. iti suna cunoscut? tu traiesti poate cu regretele faptului ca cei de afara nu sunt in Romania, noi traim aici cu regretul ca cei din tara nu sunt cu noi aici...! interesant, nu-i asa? toti regretam ceva, mai mult sau mai putin, dar cine incalca dreptul la libera alegere fie si verbal, pe care nici Dumnezeu nu-l incalca chiar daca o poate face in orice moment, isi asuma riscul de a deveni o persoana fara drepturi. stii, revolutia a trecut cu viteza suvoiului de apa starnit de furtuna iar gunoaiele s-au ridicat la suprafata atribuindu-si titluri de glorie din faptul ca altii s-au inecat pt. un crez, pt. un ideal, pt. bunastarea unui neam. acum isi ling degetele si se improasca cu rahat (scuzati-mi va rog expresia) in campanii stupide si uita problemele de fond: Romania chiar e o tara formata din indivizi! fiecare individ in parte are necesitati si nevoi proprii care din pacate sunt tratate EN GROS. iar aici imi vin in minte cateva cuvinte memorabile din Psaltirea lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
in strainatate opinia ta chiar conteaza si este supusa atentiei publice; TU esti tratat daca vrei ca simbol al unei intregi comunitati, ceea ce nu s-a intamplat si n-o sa se intample degraba in tara. esti respectat aici ca individ si nimeni nu incearca sa-ti incalce drepturile fiindca legile sunt prea aspre ca sa vrea sa faca asta.
povestirea cuiva de mai sus explica, in opinia mea, de ce au plecat cei mai multi dintre romani: nu pt. ca sunt aventurieri (stim ca sunt destui din astia) ci pt. ca n-au putut sa se afirme in tara- neputinta n-a venit din partea lor ci din partea regimurilor sau a "TREPADUSILOR" ajunsi la loc de cinste. am vazut adesea oameni capabili pur si simplu daramati psihic fiindca n-au putut accede la scaunele de care erau legati altii dinainte. am vazut tineri debusolati, speriati, frustrati, nervosi si nesiguri pe ei la gandul ca dupa ce si-au luat diploma de bac nu vor avea ce sa lucreze. si eu insumi am fost intrigat din cauza atat de multor schimbari survenite in intreg sistemul de invatamant si in cel de sanatate, ca sa nu mai spun ca cel de asigurari de sanatate, ca sa-l parafrazez pe Caragiale, este dar lipseste cu desavarsire!
spunea cineva aici ca ar fi bine de explicat cam care sunt diferentele... sunt atat de multe, de unde ar trebui sa incep? de la felul cum discutam intre noi sau de la curatenia/mizeria din jur? de la capacitatea/incapacitatea unora de a intelege ca nu trebuie sa abuzezi de functia ta sau de la modul cum esti tratat de soferi in mijloacele de transport in comun? de la amabilitatile uzuale sau de la relatiile care se creaza ad-hoc fara a forta lucrurile? daca as sta sa socot acum toate diferentele cred ca ar trebui sa scriu o carte aici si nu cred ca va doriti asta.
just me
#9674 (raspuns la: #9367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt dan Timis - despre test :) Citeste poate nu am fost clar - de Cristian C. FRANCU la: 19/02/2004 12:50:41
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Te rog mult sa recitesti ce am scris...

Spuneam:

"Adaptarea, smecheria si un aliat si un dusman, si o calitate si un defect al romanilor! Nu crezi??"

Prin asta aratam ca desi pare ca uneori ii ajuta sa se descurce...ADAPTAREA si SMECHERIA SUNT un dusman si un DEFECT al romanilor!

Deci suntem deacord in principiu!

Daniel...

Mai spuneam exact asa:

"despre asta dar merita sa meditez mai mult... SI e usor sa spun ca NU voi face compromisuri...dar oare va fi asa??"

DA!!! Crede-ma ca daca ma intrebi iti voi spune ca AM PRINCIPII!

Ca vreau sa reusesc fara compromisuri!

Ca voi incerca asta!

Ca platesc taxe si ca vreau sa platesc taxe!


INTEGRITATEA este importanta pt mine si cu siguranta nu as vrea sa o patez!

MI-e usor si e usor oricui sa spune NU VOI FACE NICIODATA CEVA CE IMI INCALCA PRINCIPIILE...nu voi da NICIODATA SPAGA!

E usor sa spui!

Stiu straini care fac asta! Desi nu ar fi vrut...au ajuns sa o faca! Nu ii caracterizeaza dar...o fac!

Eu sper sa nu o fac NICIODATA!!!!!

DAr am pastrat o mica rezerva...fiindca vad in jurul meu ca multi oameni de valoare...care in conditii normale nu ar face asa ceva...au facut-o! La un nivel sau altul!

NU! CATEGORIC nu sustin ca o spaga mica e de trecut cu vederea pe cand una mare e de condamnat!

Orice spaga, atat cel ce cere dar si cel ce da...sunt de condamnat!

Nu as vrea sa o fac!

Dar daca as PROMITE SOLEMN ca nu o voi face NICIODATA...as face o promisune pe care in Romania de astazi...avand responsabilitatea unei amilii si nevoia de a rezista pe piata...nu SUNT SIGUR ca as putea sa o TIN!

Nu am vrut sa fac PROMISIUNI pe care sa nu fiu sigur ca le pot indeplini!

Cu sufletul si cu ratiunea iti dau dreptate!!

E nevoie de CONTROALE si PEDEPSE ASPRE!!!

PT TOTI! Fara discriminari si fara exceptii!

De la aruncatul tigarii pe strada, la traversatul pe rosu la spaga (data sau luata) si la fals!!!

As fi ipocrit daca as spune ca nu am trecut NICIODATA pe rosu!

Dar stii ce... am gresit!

Si nu m-as supara daca as primi o super amenda!! Atata timp cat ar primio orcine e prins incalcand aceasi norma sau lege ca si mine!

Apoi...maratul de la CFR spune...cu dreptatea lui...CUm sa pui asa amenda...cand eu salariul asta de mizerie??

Si are dreptate...nu?

Deci amenzi dure, pedepse dure pt spaga, coruptie, fals!

Sunt deacord!

Si daca voi gresi! Merit pedeapsa! Daca nu...atunci inseamna ca am reusit sa raman INTEGRU !

Crede-ma ca nu am inceput sau sper ca nu am inceput sa calc pe urme de corupti...

Fie si numai pt ca intre a trece pe rosu sau a merge o statie de autobuz fara bilet (din diverse motive) nu inseamna coruptie.


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#10078 (raspuns la: #10065) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cea mai trista pe care am primit-o... - de (anonim) la: 14/07/2004 16:09:50
(la: De Dragoste)
Am sa o transcriu asa cum am primit-o prin e-mail. Am primit-o in urma cu 4 ani, pana sa o cunosc pe actuala mea sotie, si am pastrat-o doar ca sa-mi dovedesc mie insumi ca am fost puternic in anume circumstante. Pentru ca raspunsul meu la aceasta scrisoare a fost unul laconic: "Cu bine". Si am ingropat "totul" din clipa in care am apasat pe "Send".
Cred ca Dumnezeu m-a incercat atunci, si a fost un fel de purgatoriu, ca apoi sa fiu atins de gratia divina pe care o simt acum.

Fiind in perfect anonimat, nu consider o impietate sa vi-o arat.

"Te iubesc si te doresc cum nu-ti poti imagina.
Dar , mi-ar fi frica sa incerc din nou. Nu cred ca sunt in stare . Sunt o bleaga incurabila . NU POT SA MA JOC CU VIATA TA . A MEA prea putin ma mai intereseaza .

N-AM VRUT sa-ti distrug viata , n-am vrut sa-mi bat joc de noi ! MA CREZI, A** ? Nu ma lamentez ,dar IMI PARE RAU CA SUNT SLABA. Nu ma dispretui .Stiu ca-ti repugna aceste tinguieli , dar efectiv , imi vine sa urlu …..Ia-ma asa cum sunt !!! ( ! ) ( iubeste-ma daca mai poti cu aceste defecte ) . Singura data cind am fost tare , am ratat-o . Asa cum sentimentele nu mi le pot schimba , nici felul de a fi , n-am puterea sa-l schimb.

Ma gindesc cu groaza , ca poate-ntr-o zi , vei lua hotarirea sa pleci …si ….nu te voi mai simti in preajma.

Noroc ca sunt singura in birou ,acum,pentru ca imi curg lacrimile si nu pot sa ma abtin. O fire de doi bani (fara juma'te si luna ). Sunt lasa , nu ?

NU AM DREPTUL SA-TI SPUN , A** , ASTEAPTA SA MA MAI GINDESC . NU .

Pina acum puteam avea si un copil , nu crezi ?

Ieri , te-am zarit dimineata si vroiam sa-ti scriu cit imi e de dor, dar , stiind ca poate esti redirectionat , m-am abtinut. Comunicam telepatic, clar.
Legatura dintre noi e atit de puternica , incit ma sperii .

SA NU-MI DAI VERDICTE ASPRE . As vrea , ca atunci cind simt nevoia sa-ti scriu, sa o pot face . Astept doar un semn de ingaduinta de la tine"


#17864 (raspuns la: #17836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Furatul in ziua de azi este un stil de viata.... - de (anonim) la: 06/10/2004 11:26:31
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Spui ca furatul nu este ok dar daca stai putin si reflectezi iti vei da seama ca toti fura. Intradevar a nu stiu cata porunca spune "sa nu furi" dar asta nu-i opreste pe cei care detin monopolul sa o faca. Spune-mi si mie cand mergi intr-un magazin sau mai stiu la ce taraba sa-ti cumperi un cd, si vezi preturile alea, tu nu te simti furat? Ce inseamna furatul in ziua de azi cand tu insusi esti cel furat? Eu unul vad problema in felul urmator....daca ceilalti fura(rotunjesc) la pret, eu de ce as da atati bani pe un lucru care normal ma costa cel putin 50% mai ieftin sau chiar gratis? Stii care-i problema noastra a romanilor? Toti vrem sa fim si cu p....-n-fund si cu sufletu-n rai.
Cat despre problema aprobarii... nu stiu daca mai trebuie sa te aprobe cineva pentru ceea ce faci cata vreme scopul final e acela de a te simti bine, ascultand ceva ce-ti place. Nu stiu daca ti-ai dat seama dar majoritatea celor care download-eaza muzica o fac pentru uz casnic si nu pentru a scoate profit din asta....Eu unul zic ca pana nu vor fi pedepse aspre impotriva acestui lucru o voi face....si chiar daca va fi mai periculos nu conteaza....stii si tu cum "danger is fun".....
#24308 (raspuns la: #1055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum, - de desdemona la: 21/10/2004 12:44:18
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Eu n-am sustinut contrariul acestei afirmatii: "credinta fara fapte este moarta"
Poate nu m-am exprimat prea clar (nu in fiecare zi ma viziteaza muza claritatii!) dar ce am vrut eu sa spun e ca degeaba faci fapte bune daca nu ai si o inima pura ! (Reciproca e de asemenea valabila (precum spui), ca degeaba esti pur daca nu faci fapte bune.) O inima pura include neaparat si umilinta, si iubirea pentru ceilalti. Nimic nu justifica cuvinte aspre fata de altii. Parca tot Hristos a spus "nu te pierde ce iti intra in gura, ci ce iti iese din gura" (scuze, nu imi amintesc exact cuvintele).
Daca vorbesti altora ca sa ii faci sa inteleaga cel mai bine e sa le vorbesti cu blandete, si intelegere. Oriunde apare o cearta, e mai bine sa taci decat sa o continui, raspunzand la provocari si ajungand la un ton taios. Nu te supara de contrazicere, ea izvoraste doar din afectiune frateasca.

Desdemonita
#25785 (raspuns la: #25692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desdemona, - de Hypatia la: 21/10/2004 16:57:39
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ma bucur sa constat ca esti o fiinta virtuoasa, cel putin blandetea vad ca te caracterizeaza, dar nu uita si faptul ca Hristos a pus mana pe bici si a izgonit cu cuvinte dure si aspre pe cei care incalcasera grav randuiala lasata de Dumnezeu. de multe ori ma gandesc si eu cum o fi mai bine sa-i lasam pe unii sa "trancaneasca" fara sa-i intrerupem, sau sa le mai temperam unora elanul cu care se intorc impotriva Bisericii. Cred ca fiinte sociale fiind, mai trebuie sa luam si atitudine, altfel, galagiosii vor crede ca au dreptate pentru ca numai parerea lor exista. Pe de alta parte, orice le-ai spune celor ce ataca, ca fi considerat un atac, indiferent de ton. Ai cel mai bun exemplu in conferinta despre conflict: si cand le propui acestora pacea, ei tot se cred atacati. Ce sa mai zicem? Personal, n-am nimic cu ei, insa crestineste este sa-mi apar Biserica stramoseasca din care fac parte.
Hypatia
#25810 (raspuns la: #25785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nastase e un om foarte corup - de (anonim) la: 17/12/2004 14:57:47
(la: Cui i-e frica de alegerile anticipate?)
Nastase e un om foarte corupt.
Basescu, nu cred ca seamana cu Nastase.
Sa intram in UE, sa intram in UE, toata lumea asta spune.

Ce rost are sa intram in UE cand la noi in tara nu se face mai nimic?
Avem curuptie 100%. Nu avem industrie, nu avem agricultura, nu avem nimic.Ce o sa faca strainii sa ne indrepte, daca noi singuri nu o facem ?
Eu zic ca primii ani cand vom intra in UE va fi jalnic, cum sa intamplat si in ungaria.Salarii de 200 eu minim pe economie, si un pachet de tigari 3-4-5 Euro. Oare ne vom descurca cu banii astia ? Sa nu mai vorbim de alte produse...UE dupa parerea mea ... vrea de la romania forta de munca extrem de prost platita, aici la noi in tara se vor face industrii, agricultura, poluare, tot ce tine de urat.De ce?Pentru ca nu meritam mai mult, din cauza unui guvern care doarme de 15 ani.
Daca la Basescu i s-ar da mana libera, ar face multa treaba in tara, dar acolo in PSD sunt majoritatea senatorilor, deci, nu-i loc de Basescu, si tot comunisti ne vor conduce.
Eu zic ca trebuie o mica "revolutie" si inlaturati toti comunisti.Partea nashpa e ca nu se poate face asa ceva, pentru ca oamenii de la tara sunt ushor de prostit, si PSD-ul are foarte mare putere asupra taranilor.
Deci, ce ne ramane de facut, sa mergem in alta tara, parerea mea, in romania va fi bine doar atunci cand vor muri de batranete comunisti, si atunci poate va fi bine, dar romania tot corupta va ramane, pentru ca asa e obisnuita.
La noi nu exista legi aspre impotriva coruptiei.
daca imi permiteti... - de iceman la: 23/10/2005 22:10:55
(la: La o cana cu vin !)
Vinul, in general,licorea lui Bachus, este nu numai un mijloc de veselie,ci si un medicament, daca il bei cu masura...un pahar de vin rosu natural pe zi, este recomandat.In special ptr barbati. pentru a crea o atmosfera intima, romantica, elevata, o muzica linistita si un vin sunt ideale.dar depinde, f important este soiul de vin, vb serios,nu din snobism. Nu ma laud acum ca sunt mare cunoscator, dar, am parcurs majoritatea mesajelor si nu am vazut o clasificare-logica de altfel a vinurilor- in functie de prilej. Ptr cei care isi permit financiar, dar nu numai, in special ptr.doamnele care, sa ma ierte dar am observat ca multe din pacate, nu prea stiu sa asorteze o masa cu un anume soi de vin,- de regula vinul este ales de barbat, dar dca doamna vrea sa fac o surpriza in doi?- cred ca sunt utile niste sugestii care trebuie cunoscute. In ultima perioada, majoritatea producatorilor specifica pe etichete cu se se consuma vinul respectiv. De exemplu,vinul este de trei categorii: sec,demisec, demidulce.
1)Vinurile seci, - albe de exemplu, sunt vinuri tari,- cele barbatesti- se consuma la peste in general. Din acestea fac parte soiurile romanesti Tarnave,Pietroase- doar cele demiseci sau seci!- ,Premiat, etc. Vinurile albe demiseci, sunt o idee mai spre dulce, se consuma la pui, peste,etc. Vinurile demidulci albe,aduc o atmosfera de romantism,de idila in doi, chiar daca sunteti casatoriti,- preferatele mele, Grasa de Cotnari, Galbena de Odobesti,Tamaioasa de Cotnari- vin cu o aroma inconfundabile, deosebita-, Cabernet Sauvignon, demidulce,iar cel mai bun vin romanesc alb demidulce este ptr mine, dar la un pret prohibit-in jur de 300- 450 de mii sticla, Lacrima lui Ovidiu...acesta e un vin deosebit, prin totul.Este invechit, de regula are 12 ani, demidulce.Se bea la peste,fructe, mancaruri usoare etc.
2)Vinurile rosii, sunt mai concentrate de obicei,- ca si soiurile de struguri-, se beau cele aspre- seci- Murfatlar ,Cabernet,etc, la friptura de porc sau vita, garnisita cu cartofi sau la mancaruri de iarna in general. Vinurile rosii demidulci- exista si aici!- Busuioaca de Bohotin este vinul preferat, se consum de preferinta tot la mancaruri usoare, prajituri, fructe, etc.am trecut rapid in revista cateva soiuri romanesti de vin,cele mai cunoscute, ca o cartecteristica, ele sunt de soi, in functie de zona exemplu, din viile insorite ale Dobrogei, va iesi Lacrima lui Ovidiu, datorita solului si Soarelui, mai puternic aici, vinurile majoritatea sunt dulci.De asemenea, Moldova - Cotnari, Odobesti, Busioaca de Bohotin- e recunoscuta ptr vinurile demidulci. ardealul si restul tarii, sunt in principal cu vinuri seci, aspre, barbatesti.De asemenea, vinurile frantuzesti Bordeaux- sunt vinuri deosebite, deoarece sunt fcute in insoritele dealuri ale Frantei...in special cele de Marsilia,asta nu inseamna ca nu am baut un vin alb nemtesc excelent.
Vocabular specific vinurilor - de Shtevia la: 25/10/2005 20:34:28
(la: La o cana cu vin !)
Calitatile generale ale vinului se evidentiaza prin termeni ca: armonios, generos, viguros, elegant, fructuos, catifelat, consistent, plin, ingrijit, vioi, original, bine constituit, matur, echilibrat. Totodata se pot evidentia neimplinirile calitative sau defectele vinului: molatic, dur, trecut, degradat, cu gust de doaga, de otet, de mucegai, casat, etc.
Culoarea poate fi apreciata printr-o gama sensibila de nuante ce merge la vinurile albe de la alb-verzui, galben-pai, galben-verzui, galben auriu inchis cu nuante portocalii. La vinurile rosii, gama de nuante este de la rubiniu deschis pana la rosu-rubiniu inchis, rosu-caramiziu. Pe fondul acestor nuante, culoarea vinurilor este apreciata prin termeni ca: aprinsa, intensa, stralucitoare, vie, clara. Defectele se exprima prin: pamantie, intunecata, stinsa, ofilita.
Limpiditatea vinului se apreciaza in dreptul unei surse de lumina, de preferat o lumanare pentru vinurile rosii si la lumina zilei sau a unui bec mat pentru vinurile albe. Termenii de apreciere sunt: limpede cu luciu, foarte limpede, limpede, putin limpede, opalescent, tulbure si foarte tulbure.
Vinozitatea se apreciaza prin termeni ca: viu, alcoolic, cu nerv, vinos, ametitor, expresiv, plat, moale, slab vinos.
Finetea este evidentiata prin termenii: fin, placut, delicat, nobil, imbietor, catifelat, distins, sobru, grav, echilibrat, ferm, suav, savuros, comun, astringent, crud, grosolan.
Continutul in zahar: sec (pana la 4 grame zahar/litru), demiseci (5-12 g zahar/l), dulceag, demidulce (13-20 g/l), dulce (peste 50 g/l), de desert, licoros, acru, aspru, dur, amar. De asemenea, prin termenii: dulceata placuta, neplacuta, excesiva, respingatoare.
Buchetul: fin, natural, parfumat, placut, deosebit de placut, buchet de vin invechit, buchetat, trezit, imbatranit, neplacut, rasuflat, alterat.
Continutul in alcool personifica vinurile in: usoare, slabe, usor alcoolice, tari acloolice, aspre, arzatoare.
Gustul este unul dintre cele mai importante criterii de apreciere ale vinurilor si caracterizeaza astfel vinurile: vinuri armonice, putin armonice, dizarmonice, bine alcatuite, echilibrate, cu personalitate, agreabile, putin agreabile, neplacute.
oanna, om - de anisia la: 19/11/2005 12:11:48
(la: Limbajul codificat.)
citindu-va schimbul de idei despre maini reci, umede, transpirate... mi-am amintit ca in adolescenta ne luam dupa "vorbe, maica, vorbe". si o astfel de zicere zicea: mainile reci sunt ale omului sincer. cele prea calde, ale inflacaratului. cele umede, ale timidului. cele aspre, ale muncitorului. cele tandre, ale iubitului :)
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
Resemnare? - de cosmina la: 16/01/2006 21:51:52
(la: Tehnici de resemnare)
Ma surprinde cum, de fiecare data cand am senzatia ca s-a umplut paharul, urmeaza o noua picatura, si alta, si din nou alta. Se-ntampla ca subiectul discutat aici sa coincida, din pacate, atat de bine cu starea mea prezenta, cu povestea a carei protagonista sunt.
M-am revoltat intotdeauna impotriva resemnarii, de multe ori am fost pe punctul de-a cadea, si uneori am si cazut in capcana in care multi ajung, de-a renunta, de-a capitula doar pentru ca unele palme pe care viata, sau mai bine spus, oamenii mi le-au dat au fost prea aspre.
M-am intrebat daca noi alegem singuratatea sau singuratatea ne alege pe unii dintre noi. Am renascut de cateva ori din cenusa, mi-am spus si mi s-a spus ca "nu poate sa ploua tot timpul", ca intotdeauna dupa nori voi zari si-o raza de soare, am stiut mereu ca nimeni nu poate trai singur, am simtit mereu ca m-am nascut din iubire si ca intaia mea menire pe lume este iubirea, fara ea m-am simtit seaca, pustie, si asta m-a facut mereu sa continui sa cred, am incercat sa nu las sa moara speranta..Am invatat ca foarte rar gasesti Oameni, si ca atunci cand se-ntampla, te poti considera norocos si trebuie sa lupti ca sa-i pastrezi langa tine. Si-atunci cand, dupa atatea picaturi amare in paharul vietii, ajungi sa intalnesti un astfel de om, al carui suflet vibreaza la fel cu al tau, si dintr-un motiv care nu tine de nici unul dintre ei, cum ar fi o boala, cei doi totusi nu pot fi impreuna..cazi din nou, si disperi...si te gandesti ca poate ar trebui sa te resemnezi..sau nu..?
Poate ca n-am invatat inca sa ma resemnez, poate sunt prea tanara ca sa fac asta...si nu stiu de ce-i viata atat de nedreapta si dureroasa de multe ori. Si-atunci incep s-astern cuvinte in fata unor necunoscuti, intr-un spatiu virtual, desi ma tem de patetism..dar oare ce poti face?
Renunti la cineva pe care stii ca nu-l vei mai intalni vreodata, pentru a te proteja, pentru ca stii sigur ca-n viitor vei suferi din cauza suferintei lui? Te resemnezi? Si-apoi, c-un suflet "ciuntit" te resemenzi a doua oara si alegi sa fii singur?Da, trebuie sa lupti, dar uneori devine prea greu. Da, ne putem bucura de gustul dulceag al atator lucruri marunte care dau farmec vietii, dar gustul celalalt, al iubirii pierdute, strigatul sufletului ce-are nevoie doar de ceva si cineva anume pentru a nu se ofili, acestea din urma devin mai puternice..
Poate ca-n clipa-n care te-ai resemnat, incetezi sa mai existi cu-adevarat, pentru ca-ti moare mare parte din suflet. Ar mai fi multe de spus, dar mi-as dori sa aflu si parerea voastra..

soro mintea nu m-ajuta si-a - de cosmacpan la: 20/02/2006 22:36:56
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
soro mintea nu m-ajuta
si-am pierdut un gand prin iurta
te pusei la microscop?
anamneza fac pe loc?
cand am zis asa ceva?
Soro nu te supara.
si apoi o spun cinstit
io te cred, si negresit:
esti dracoasa, firoscoasa
peste tot ambitzioasa.
si apoi tu sa nu uiti
si pe ea sa o descantzi
ca doar spui ca-i capricioasa:
nu te ia, nici nu te lasa,
doar te fierbe si te-agita
si duminica iti strica.
ia sa caut io in cos
sa gasesc ceva zemos
unde-s doua hai si trei
sa te vad de-unde le iei:

Kigdalele
Dulce-mi soptesc: "Sfioase si fecioare,
Noi in trei mantii verzi ne invalim,
Ca perlele-n cochilia lor tare.
Si-n miezul nostru, cat de dulci sa fim
Si cat de-alese pentru cel in stare
Sa sparga-asprimea noastra - aferim!
Ne place sa fim aspre si amare
Cat suntem inca tinere dar stim
Ca varsta curge, si-ar fi de mirare
Tot aspre si fecioare sa traim;
Si-atunci deschidem inima in soare
Si, proaspata cu drag ne-o daruim
Oricui o vrea, cand trece pe carare!"
Iar eu strigai: " O, gingase migdale,
Marunte giuvaiere si ispite,
Ma uit cum stati in verzile mantale,
Cu mare sfiiciune invalite,
Si puful vostru subtirel si verde
Imi aminteste dulcele obraz
Al unui copilandru ce ma pierde;
Iar ochii lui, pare ca s-ar fi tras
Din cele doua jumatati prelungi
Ce-alcatuiesc intreaga-va faptura;
Iar unghiile lui imi par atunci
Croite pe masura voastra pura.
Chiar necredinta voastra e un har
Caci chiar daca-mpartina-n doua-adese
Vi-i inima nehotarata - dar
Ramane alba, fara ca sa-i pese,
Si miezul ei sta pururea curat,
Ca perla in cochilia-i de jad.


#107292 (raspuns la: #107281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosma poetul - de alex andra la: 25/02/2006 11:41:21
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

A fost odata un baiat
Mult talentat si delicat,
Ce fetele frumos curta,
Povesti nespuse le spunea,
Ba compunea si poezele
Pentru asa dragute iele.
Dar nu inteleg ce s-antamplat
Cu acel Cosma, scump baiat,
De din senin l-a apucat
Pe fata noastra cea cuminte
Sa o ameninte-n cuvinte
Asa de aspre. Ma intriga:
Capul in par sa i-l infiga !!!!

#108007 (raspuns la: #108004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok ... de ce nu il desfiintam ??? - de hgrancea la: 31/03/2006 21:04:34
(la: Statul este cel mai prost administrator. Nu?)
Si pe mine ma preocupa toate aceste aspecte, dar perspectiva din care sint vazute lucrurile aici mi se pare gresita ?... de pacra noi omenii ...cetatenii sintem una si statul alta ...
Eu cred ca fiecare tara are statul si conducatorii pe care ii merita.
Si mai cred ca daca un popor este format din indivizi egoisti si marginiti pe care nu ii intereseaza nimic de soarta tarii in care traiesc acel popor merita chinuit de cele mai aspre regimuri pina se trezeste ... se maturizeaza si invata sa lupte pentru dreprurile lui si sa inteleaga pe ce lume traieste ...

Un raspuns general la majoritatea intrebarilor ar fi ca statul e condus de un partid iar acesta reprezinta vointa celor care se implica in a conduce tara... cei care stau pe margine si nu se implica in politica ... cei care asteapta se le organizeze altii viata si viitorul ... nu au motive sa fie nemultumiti ... au ceea ce merita.
Sau mai pe scurt de ce toate cele de mai sus ? din cauza lipsei de implicare si unitate ... din cauza egoismului...celor care stau pe margine si judeca statul... in loc sa il imbunatateasca ... sa il schimbe.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
germanii din sudeti o duceau - de donquijote la: 19/05/2006 11:54:37
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
germanii din sudeti o duceau bine mersi in republica cehoslovaca care era o democratie, pana cand dementul i-a atatat, si s-a folosit de ei ca pretext. ce-ar fi ca fiecare sa revendice teritoriile unde locuiesc etnici de-ai lor? toata europa ar fi faramitata in state de marimea olteniei!
germania a provocat primul razboi mondial, si sanctiunile desi aspre au fost bine motivate.
din pacate usa n-au intervenit in proces, nici n-au fost membri in liga natiunilor pentru ca si-au schimbat orientarea politica mergand spre indepartarea de problemele internationale.
dar fiind o democratie, care ca sistem are avantajul ca se autocorecteaza, dupa ww2 n-au mai repetat greseala si au venit cu planul de marshalizare, care au transformat japonia si germania in colosi economici, fara acces la materii prime, fara colonii si alte gogoritze folosite de cei care incearca sa justifice faptele a tot felul de criminali si nebuni.
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
erata - de cattallin2002 la: 28/09/2006 13:05:57
(la: Budism, forme de meditatie)
In mesajul precedent am vrut sa scriu "nu numai incepatorii".
Yoga apare in cartea Bhagavad Gita, "evanghelia" hinduismului. Buddha s-a retras sa practice yoga, pe care bineinteles ca o cunostea dinainte. In aceasta carte yoga este o formă de adorare prin care zeul doreste să fie venerat de către adeptii săi (Krishna)
"Zeul Krishna arată deci că nu doar practicarea yoga, ci fie si numai simplul ei studiu teoretic este socotit o formă de adorare a sa! Inutil să subliniem că adorarea este un act pur religios, nicidecum stiintific. Tot în Bhagavad Gita, Krishna învată că yoga este o formă de jertfă adusă lui."
"Unii asceti care tin legăminte aspre fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoasterii si al recitării Vedelor“ (IV, 27-28)."
„Fii cu mintea la mine, dăruit mie, sacrifică-mi mie, cinsteste-mă pe mine; la mine vei veni, da, ti-o făgăduiesc, mi-esti drag“ (XVIII, 65).



cattallin2002@yahoo.com
#148391 (raspuns la: #148209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: